am scris putin inainte un blog frumos, urat...nici eu nu stiu...si s-a sters...era cam lungutz...iar eu am scapat notiunea timpului....tot gandindu-ma si scriind...sa va povestec, pe scurt:
nu aveam ce zice nimanui, nu aveam ce scrie nimanui...pentru ca aveam o stare tampita...de a fi si a nu fi in acelasi timp...(deci..."hamletiana" sa-i zicem)...si tot incercam sa imi smulg vreun gand, vreo parere, vreo stare sufletesca mai de inteles....nu reuseam...la un moment dat...imi dau seama ca s-ar putea sa ma napadeasca, din nou, complexele din liceu...care sa se acomodeze cu metamorfozata, dar, totusi, vechea personalitate eliziaca....si apoi, ca la comanda...."INAINTE, STAI!"...intr-un haos al contradictiilor si (ne)implinirilor...am revenit la parerea mea veche..."Sunt naspa!"
Aceste cuvinte fiind zise....am reusit sa imi descopar dorinta ascunsa...prea adanc...si anume, aceea de A-MI PLANGE DE MILA....E ok si asa...inca un pic de Eliza....pusa pe tapet!....Nu mai visa, copchilo, femeio, babo!....
In rest, spre sfarsit, m-am revoltat impotriva RUTINEI, URII, A RANCHIUNII, A INVIDIEI, A MINCIUNII, A PARVENITISMULUI SI SNOBISMULUI, A SINDROMULUI IAGO...samd...SI COTROPITORILOR TATARI...care la grea suferinta au supus tarisoara noastra....
Si am mai zis...ca mi-e dor de YOGHY8778, Elizul!...si am zis ca oricum n-o sa intelegeti ce vreau sa spun...si am continuat cu....
10X fetele mele (Ralu & Anca)....pentru portia nestapanita si nesatula...de zambete largi, hlizeli, hohote.....FARA NUMAR, FARA NUMAR, FARA NUMAR!!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu