16.11.16

Pegas, Apollo, Asclepio şi BEN10...

Hmm...greu la deal cu boii mici. Hihi..nu ştiam cum să îmi încep postarea, dar noroc că zicala din popor enunţată mai sus şi care mi-a adus aminte de vorba pe care tata mi-o trântea atunci când mă vedea supărată de câte-o chestiuţă neimportantă: "Ce te-a apucat dintr-o dată? Ţi-au murit boii de la bicicletă?" Eu mă supăram şi mai tare..de chiar mă apuca plânsul. Normal, pentru că tata ne-a ferit de tot ce ar fi putut fi periculos pentu copii: mersu' la înot, deşi am "Brevet de înotător", de la grădiniţă încă, când intructorul ne arunca în bazin, aproape cu forţa, întru menţinerea şi susţinerea fricii de apă..ciudată metodă al cărui rod este frica mea de apă, deşi sunt rac; mersu' în tabere, în excursii cu ceilalţi copii...noroc că mi-am scos pârleala după 19 ani, când am fugit de acasă :) şi numa' în hălăduiri şi voiaje am ţinut-o în facultă şi după; datu' cu schiurile, deşi la patinaj ne-a dus de mici...pe mine şi pe frai-mio, în caz că nu-mi înţelegeţi folosirea pluralului şi multe altele, dar cea mai importantă frustrare pe care am avut-o când eram mică, cu repercusiuni majore şi în acest moment, nu am avut bicicletă, deşi am învăţat să ne dăm de la şase ani ai mei, respectiv cei patru ai lui Alexandru, pe bicicleta Pegas a lui Paul, fiul tovarăşei de la Casa Partidului de vis-a-vis de casa noastră.
Nu ne-a lăsat...şi am devenit nişte copii "frustraţi" care-şi căutau scopul în viaţă, cititnd "Legendele Olimpului", de Al. Mitru pentru a-i afla soarta calului înaripat, Pegas, care a dat numele unei biciclete portocalii de care eu/noi mă/ne îndrăgostisem, continuam să  fim geloşi pe copiii cu biciclete, dar ne pregăteam şi noi să ajungem cât mai sus..pe Olimpul în care credeam, să salvăm lumea, în felul nostru, fiecare după puterile lui...supranaturale bineînţeles, inspirate de zeii şi eroii olimpieni, pe care ni i-am asumat, la perfecţie, şi principiilor cărora ne-am dedicat copilaria.
Fără prea multă gândire prealabilă, fără planuri majore şi strategii măreţe ne-am stabilit sferele de influenţă. Mi-amintesc şi acum cum eu, sora cea mare, am deveit peste noapte, fiul fratelui meu, Alexandru, care era Apollo, pentru că era talentat la desen şi făcea caricaturi din poza lui Ceauşescu, de la începutul fiecărui manual :), iar tata era chemat la şcoală să dea cu subsemnatul - am scris despre această dandana, prin 2013 - (Apollo era fiu al lui Zeus, care l-a numit zeu al zilei, al luminii si al artelor, protector al poeziei si al muzicii, conducatorul corului muzelor, personificare a Soarelui).
Precis sunteţi curioşi cine era fiul lui Apollo, adică eu...Asclepio era fiul lui Apollo, alias fratele meu si al Coroniei, alias Cornelia, mama mea. Era înzestrat cu puteri supranaturale, de a vindeca bolnavi şi de a învia morţi. Hades, zeul intunericului, îi cere lui Zeus să-l loveasca cu focul ceresc. Asclepio moare sşi ajunge pe bolta cerească sub forma unei constelaţii. Nici chiar aşa...eu eram doar responsabila cu verificarea unghiilor colegilor de clasă şi a batistelor curate sau mai puţin. Şi de acolo mi s-a tras menirea...Din unghie în batist şi viceversa...am avansat pe căi nesperate nici chiar de mine. M-am făcut dintr-o dată teribil de conştiincioasă şi grijulie cu aproapele meu...Normal, ajunsesem unul dintre membrii echipei de Sanitari Pricepuţi din şcoala mea...Primul ajutor în caz de accidente, hemoragii, lovituri ...ş.a. nu avea secrete în faţa mea. Cu multă încredere în puterile mele supranaturale...de vindecătoare, transmise de Asclepio, prin intermediul auto-zeificării, am plecat la concursul pe oraş, care a avur 24 de echipe participante...Ni s-a dat un caz uşurel...o mână ruptăcu hemoragie deschisă...Echipa mea a îndeplinit toate procedurile mai ceva ca la carte. Garoul pus conform regulii deja învăţate: Ca să ştim dacă aplicăm garoul sub plagă sau deasupra acesteia, a trebuit să distingem mai întâi felul sângerării. Dacă sângele era mai închis la culoare şi hemoragia este continuă, atunci este vorba despre o sângerare venoasă şi punem garoul sub plagă. Dacă sângele este roşu aprins şi hemoragia este ritmică (sângele ţâşneşte), atunci este o sângerare arterială, iar garoul se aplică deasupra plăgii. Am avut parte de ultima variantă. Am pus şi atelele, am făcut şi pansamentul final, pregătind pacientul să fie dus la spital...şi am pierdut concursul. Atât de nerăbdători şi grăbiţi eram să îl salvăm pe "omul" nostru de durere şi sânge încât am uitat regula de aur. SĂ NE SPĂLĂM PE MÂINI ÎNAINTE DE ORICE OPERAŢIUNE. Şi asta trebuia s-o ţin minte din desenele animate la care ne/m-am uitat, cele realizate de Nell Cobar...cu Mihaela şi cei trei ursuleţi care au rămas mici pentru că nu se spălau...deloc. Am clacat..şi visul meu de la zece ani a murit înnecat în propria-i grabă & nestăpânire. Nu mai eram Asclepio, eroul cel bun al sănătăţii, cum e Ben10, imediat pe Cartoon Network, eroul unei noi serii de aventuri...fiţi pe fază, dar nu-i niciun bai....la doar doi ani depărtare de eşecul sanitar m-am rebranduit...şi aşa am rămas până în ziua de azi...scriitoare:), mai întâi de jurnal intim şi apoi de jurnal online, cu valenţe de blog: Green Charme - Eliza Day & Night.
O nouă serie la Cartoon Network!

Alexandru a fost şi el smecher, aproape imediat după ce a terminat liceul şi şi-a început job-ul de profesor suplinitor de desen, câştigându-şi banii pentru visul lui...bicicleta cu cadru de aluminiu şi sărituri de borduri. Apollo, tot Apollo rămâne!
ps...iar eu tot n-am bicicletă, deşi îmi doresc una tare-tare!
pps...am răspuns provocării lansate de BlogalInitiative pentru că mi-a plăcut să-mi retrăiesc anii de poveste...mulţumesc!




2.4.16

Păcăleala mea de Întâi Aprilie, bucuria voastră...:) ANUNŢ IMPORTANT!

Am emoţii, îmi bate inima tare-tare, parcă-ar vrea să-mi spună: "Ce te-a apucat, Elizo, de te iţeşti pe fostul tău blog, The (ex) Green Charme aka Eliza Day & Night, n-ai mai scris de la Pluguşorul 2015/ 2016, ce-ţi veni acum, mai ştii să potriveşti cuvintele într-o frază?" Lăsaţi-o în pace, se descurcă ea să-şi găsească răspunsul, după ce-mi va citi postarea, dar şi după ce-o să-mi dovedească a nu ştiu câta oară, dar de data asta şi în scris, ca să rămână dovada negru pe alb, sau mai bine spus, negru pe vernil :), a mea caracteristică, arareori sesizabilă de voi...hahaha, de a nu rămâne niciodată în pierdere, bineînteles, aproapestrict din punctul de vedere al mercantilismului eliziac, care, în acest an, prietenii ştiu deja, a suferit o lovitură puternică prin "rezoluţia" sus/subsemnatei pe 2016, aceea de a nu mai fi zgârcită, şi înlocuită ulterior, din cauza sensului, cât de cât, peiorativ al adverbului/  adjectivului amintit, cu "Siiiiiigur ca da...că anul ăsta v-am spus deja, sunt DARNICĂ"! [...]
Nu mi-am mai cumpărat adidaşi din 2008 încoace. Normal, din două motive: 1. Am/ aveam două perechi, din piele, ADIDAS şi K-Swiss, pe care le purtam, în funcţie de condiţiile meteo, pentru că în ultimii anii
frumoşii mei K-Swiss (negri cu verde şi alb, cu liniile reglabile în funcţie de culoarea hainelor:) luau apă peste bord.  2. Am fost zgârcită cu mine, însămi...şi delăsătoare până la paroxism.
De vreo lună, maxim două am căutat modele faine, pe net...şi trec peste restul detaliilor pentru că greşeala e deja făcută. [...] 
Eliza şi-a plătit deja încăpăţânarea şi îndărătnicia...mai, ho, fato, mai hooo, cu calificativele-ţi gratuite, care nu te-ajută cu nimic! Revin la ziua auto-păcălirii mele, care s-a brodit fix cu April Fools' Day, adică ieri, când mi-a sosit comanda, am încălţat-o şi mi s-a potrivit mai mult ca perfect...atât de perfect încât degetele mele de la picioare, mai ales cele mari, erau perfect tasate de vârful pantofilor sport şmecheri.
Am stat cam o oră încălţată cu ei, la calculator, aveam de scris o ofertă de team building pentru la vară, ca răspuns unei solicitari primite de Muzeul ASTRA :). Mă gândeam că mă strâng adidaşii cei noi din cauză că eram prea crispată şi responsabilizată de ceea ce scriam, dar n-a fost aşa..chiar mă strângeau şi acum sunt nevoită să fac ce i-am zis colegei mele care mă sfătuia aproape convingător, cu o săptămână în umă: "Eliza, ia-ţi alt model, ăsta n-are decât 37, sau 4, în mărimile englezeşti. O să îţi fie mici!", adică: "Şi ce dacă...eu am 37. Dacă îmi sunt mici, îi vând şi-mi iau alţii. Sunt prea curioasă şi vreau să-i văd...de musai!"
Şi acum ajungem la finalul "fericit" al poveştii de întâi aprilie. De musai, tre' să-i vând, ca să-mi iau alţii şi ca să am cu ce umbla în primăvara asta care tocmai ne-o început. În asta şi în următoarele opt :P, pentru că presimt că dărnicia proclamată nu ma va ţine prea mult. În 31 decembrie 2016 - pentru că promisiunea se respectă, nu? - voi trage linie şi concluzia la care voi ajunge mă va înturna spre vechile mele obiceiuri, acelea de cumpătare, raţionalizare, într-un cuvânt re-echilibrare...financiară! Mamă, ce discurs ai tras, Elizo! Treci la subiect...Hmm, văd că nu mă pot dezbăra prea uşor nici de vechiul obicei, pe care mi-l cunoaşteţi ori de aici, de pe blog, ori din viaţa reală :), cel de a vorbi singură, de a-mi trasa eu mie sarcini, de a-mi da sfaturi, de a mă mobiliza, nerenunţând la dialogul intereliziac. Păi, dacă tot m-am păcălit, de ce să nu-mi adaug o nouă distracţie, ceea de a râde de mine şi de a-mi înneca amarul prin proverbialul haz de necaz, specific românesc...ioi, iar râd. Nu mă credeţi prea tare...că nu-i neapărat al nostru..dar o spun şi eu, ca tot românu' trist, da' patriot nevoie-mare!
Dragii mei, mai sunteţi aici?

Vând o pereche faină de tot de pantofi sport,
nou-nouţă, abia scoasă din cutie,
purtată o oră..până mi-au amorţit degetele şi
mi-a (re)venit ideea iniţială - S-O VÂND!

Cine vrea să cumpere o pereche minunată de 
contra sumei de 53,99 Euro?

Preţul este cel deja redus faţă de cel plătit de mine 
(56, 99 euro + 3 euro curierat) şi
mai mic decât cel pe care o să-l anunţ mâine
pe site-urile specializate, gen Okazii, tocmai ş.a.
şi e valabil pentru prietenii mei, cititorii mei, 
pentru voi!

Adaug fotografii cu teribil de proaspăta mea achiziţie,
deja gata de "îmbarcare" spre alte tălpi,
mai mici ca ale mele...
Off, eu le am de 24 de centimetri,
măsurate de la degetul mare la călcâi,
iar lungimea tălpii fainilor este de 23 de cm
(măsurată pe interior).


Portret - faţă


Portret - Semiprofil


Portret - profil 


Portret - profil interior :) - lateral, interior, totuşi, nu?


Şmecheria contra ploilor cu găleata - Waterproof-ul


 Şi ui ce talpă faină au!
Mor de ciudă că tre' să-i ...
comercializez cu succes!

Ştii unde mă găsiţi?
Cred că da..







UPDATE...
după 24 de ore:

Anunţul a expirat! Să-i porţi sănătoasă, că de "udat", i-ai "udat" deja, iar eu sunt gata să îmi fac o nouă comandă...cu atenţie mărită la....
centimetrii :)!
Mulţumesc!

03.04.2016













31.12.15

Pluguşor de la Green Charme, ediţia a VI-a, 2015/ 2016

La început a fost 2011, când a prins aripi o idee şturlubatică ivită dintr-un pseudo subtil spirit de frondă, apoi, 2012-le a venit cu necesitatea ca acest Pluguşor trebuie să devină un obicei, în 2013 deja sunt stresată că nu mă lasă nici Orangeu', nici Vodafonu' să trimit mei mult de zece sms-uri deodată, 2014-le capătă conotaţii civico-politice, în care urarea de Anul Nou, nestandardizată, se împleteşte cu revolta şi dorinţa de trezire a neamului...ţineţi minte UNIŢI SALVĂM!, iar 2015-le, la fel ca şi ediţia a VI-a deja a Pluguşorului , întăresc două păreri pe care le-aţi putea deduce, cu uşurinţă, despre evoluţia ideii incipiente.
Acum, la final de an...când îmi dau seama că sunt puţin obosită..dacă dorm opt-nouă-zece ore/ noapte, faţă de cele şase-şapte din restul anului, când nu eram în concediu de odihnă...:P, cred că îmi daţi voie să le extrag singură:
1. Tradiţia Pluguşorului eliziac continuă! Chiar dacă din cauza nr. 2, care încă nu a fost enunţată, azi-noapte, pe la doi/ două noaptea, când îl "manevram", îl întorceam pe toate părţile, îi căutam omisiunile sau exagerările...mi-a venit să-i iau prima variantă, pe cea din '11, şi s-o prezint ca nou-nouţă. Bad Eliza...Bad! Sau bed? Ăsta abia după 3 a.m. pentru că a mea conştiinţă: Nu şi Nu! Dă-i bătaie, nu fi smecheră...!!! Că-i Pluguşorul tău, iar prietenii tăi o să îi simtă lipsa şi o să te inunde cu întrebări, de genu': te-ai săturat?, nu mai găseşti rimele?, când vroiam şi noi să spunem că ai fost un exemplu pentru noi, ne dovedeşti că a fost doar fiţă pentru tine pluguşorul meşteşugit? Nu m-am riscat să fac un plagiat...chiar dacă mi-ar fi aparţinuit, în totalitate,tot mie...cea de acum cinci ani, nici să de
2. Anul 2015 s-a dovedit a fi pentru blogul meu un an sărac în postări opt cu asta...Anul leneş al aproape ex- Eliza Day & Night (blogăriţă în vacanţă prelungită) se încheie la noapte...la anu' pe vremea asta îi vom sărbători REVIRIMENTUL!

Până atunci...cioc, cioc, cioc, Primiţi cu Pluguşorul?

Luminiţe şi steluţe pentru 2016 !!!

Mâine anu' se-nnoieşte
Pluguşorul se porneşte
Cu planuri de la Eliza
Să fie FAINĂ surpriza...
Anului ce stă să-nceapă
Cu-mpliniri-n orice etapă!

Voie bună să-i plusăm,
Noroc Bun să-i infiltrăm,
Pasiune-i alipim...
ca Anu' să fie plin!

În loc de concluzie: 
LA ANU' ŞI LA MULŢI ANI 
CU BUCURIE, PACE ŞI CU SĂNĂTATE
C-apăi le avem pe TOATE!




6.5.15

Zece...pe răboj! [Precuvântare]


Azi mi-e somn.
Am împlinit zece ani de Muzeul ASTRA!
Ieri noapte, pe lună plină,
făceam retrospective anuale, umane, 
de eveniment(e), bucurii/ tristeţi ş.a.m.d.

.......
Azi mi-e tare somn.
Scriu duminică....
Până atunci...
LA MULŢI ANI cu sănătate..mie şi vouă:)!



12.4.15

N-am uitat...

...că am blog, dar stăteam ca pe ace din cauza unui gând care nu-mi dădea pace...şi gata!
Expoziţia foto de la noi de la muzeu, care a fost vernisată în 27 februarie, Sibiul în Alb şi Negru, care mai poate fi vizitată la Casa Hermes (Piaţa Mică nr. 11) până în 31 mai, de a cărei vernisaj eram răcită a doua oară pe fosta iarnă...finally trecută..i-a dat câteva trepidaţii gândului beligerant. Zgâlţâiala supremă i-a fost administră însă de un alt vernisaj, cel al expoziţiei Salonului Şcolii de Fotografie, ediţia a II-a, din 20 martie de la Muzeul Brukenthal, unde subsemnata şi-a descoperit fotografia...prima, pe stânga, chiar cum intri în sală...şi a "murit" de emoţie, dar & de "zdruncinătura zdravănă a conştiinţei". Expoziţia mai poate fi vizitată până în trei mai.. 
Precis n-aţi înţeles nimic, dar blogul, dragu' de el, de-aia există, ca să-mi ne aducă aminte etapele. Totul a început în februarie 2013, când am participat la campania Care sunt avantajele participării la un curs foto? şi prin elementul-surpriză, pentru "stil şi motivaţie personală", am fost aleasă câştigatoarea, cvasi din oficiu, după trei postari de suflet & din suflet:),...al celui de-al doilea curs, nepus la bătaie, de către Şcoala de fotografie Image Art...
Şi apoi, între 15 februarie şi 4 aprilie 2014 (am stat pe tuşă între câştig şi recompensă, tot anul 2013, din cauze medicalo-distractivo (rock:)-juridice), hop-ţop la curs după orele de serviciu..nu ştiu cum am rezistat aproape două luni...probabil a fost de vină prea marea bucurie a intuirii împlinirii unui vis...visul a cărui retrospectivă de anticipaţie, de tip puzzle, am început-o la finalul cursului, cam anul trecut, mai precis în 13 aprilie...într-o zi norocoasă şi mi-o îndeplinesc abia acum...după ce am sperat din toate băierele inimii că voi primi cadou DSLRu' râvnit până în 15 aprilie 2015, iar dacă nu am l-am meritat sau poate nu am fost deosebit de insistentă, mi-am îndeplinit promisiunea făcută mie, însămi. L-am cumpărat! În rate...că altfel, nu pot!
Şi acum caut de nebună..un capac pentru obiectivul canon zoom lens 18-55mm ef-s...că n-are! Aaaa şi mai caut o gentuţă pentru deja dragul meu my GreenRebel/ GreenKiss Canon EOS 500D...că nici pe asta nu o are :)!
Şi acum mulţumirile...pe cine voi uita oare? Lui TudorAnei & lui Danidomnului Fred Nuss, mamei mele şi tatălui meu, uneia pentru impulsionare, iar celuilalt pentru neintercalare cu planurile mele ascunse de el, dentistului meu şi asistentei lui :), lui Laur şi lui Laurenţiu :), înţelegă cine ce-o vrea :P, colegilor şi prietenilor mei ş.a.m.d!

Închei abrupt cu un noapte bună...
aruncat printre pisici, porumbei, flori şi prima albină a Paştilor 2015!





15.3.15

Grupul Fructelor Vesele, resuscitat..cu Farmec!

Cineva aka proba a treia din Spring SuperBlog 2015 mi-a pus o întrebare şoadă: Ce aromă are fericirea mea? Şi mi-a dat câteva indicii de răspunsuri, dar eu nu, şi nu. Sunt mai cu moţ şi n-am picat imediat în capcană. De atâtea ori mi-am propus şi în gând, şi cu glas tare, să mă gândesc de cel puţin trei ori înainte de a scoate "porumbelul" din gură, tocmai cu scopul de a-l transforma din zburătoare prea spontană & nervoasă într-o axiomă aproape indubitabilă...am folosit prea explicit acest surogat de truism irelevant pentru a-mi manifesta totuşi şi o anumită doză de bunăvoinţă faţă de "gafele" mele, nu întotdeauna chiar spontane,...câteodată sunt teribil de hazlii, inclusiv pentru mine. 
Dar, să revin...nu vreau de nicio culoare să răspund pe şleau la întrebare. Răspunsul se cere a fi găsit printr-o călătorie scurtă înapoi în timp aproape cu 25 de ani şi, prin corelaţia cu prezentul necruţător...iar divaghez, prin contrazicere de această dată, Schiller, în traducerea lui Şt. O. Iosif se cere transcris: Şovăielnic vine viitorul, Ca săgeata-şi ia prezentul zborul, Veşnic e trecutul pe pământ...Mă raliez acestor versuri şi continui în rememorarea uneia dintre cele mai dragi amintiri din copilăria mea politică...fomarea Grupului Fructelor Vesele şi primele alegeri ale clasei a V-a E de la Şcoala Generală Nr. 4 din Sibiu:).
Voi încerca e recontituire a momentului dându-i noi valenţe necesare şi folositoare la vârsta mea actuală, 36+ :D, dar cu posibilitate de extrapolare de la 16+.
Aşadar prima acţiune. Schimbăm fructele. Trecem de la Căpşună, Ananas şi Corcoduşele copilăriei mele la Zmeura, pentru ten normal sau Caisele, pentru cel uscat, lăsând la ultimul loc varianta mea preferată atât ca fruct, cât şi ca produs cosmetic fără parabeni: Afinele, pentru tenul meu, în mixaj de gras/ uscat.
Ştiţi de ce? De ce ce? :) S-o luăm în ordine logică. 1. De ce afinele? Pentru că atunci când eram mici tata ne-a cumpăra afinele cu găletuşa şi le mâncam în căni de 200 de ml, presărate cu zahăr şi zdrobite până îşi lăsau pradă simţurilor noastre sucul gros, care păta...de mama focului. 2. Ce-s ăia parabeni? :) Nu-i aşa că v-aţi găndit la întrebarea asta? Sau mă înşel eu şi toată lumea ştie..iar eu sunt, ca de obicei, ultima care află că parabenii sunt un grup de ingrediente chimice format din methyl, ethyl, propyl, butyl, isopropyl şi isobutylparaben. Rolul lor este de a conserva şi de a feri produsele cosmetice şi de îngrijire personală de diverse fungi şi bacterii.
Dar de unde până unde? Pentru că am citit şi eu eticheta unei creme hidratante cu extract de afine din noua gamă Gerovital Happiness că produsul nu are parabeni şi conţine parfum hipoalergic. Şi nupot sta locului când întâlnesc un cuvânt necunoscut. Domnul DEX nu a putut să mă ajute...semn că a intrat de curând în uz, dar cu Mr Google nu mi-e ruşine...m-a lămurit AFINĂ! 
M-aţi prins! Am lăsat la final ultime ştire...Grupul Fructelor Vesele, creat în iunie '90 se alătură cu drag şi bucurie FARMEC-ului şi fructelor lui minunat de faine!



ps...am dat cu portocala pentru că ăsta, 
alături de măr sun fructele pe care le consum
cu drag şi...sănătate pentru toată lumea!

8.3.15

8 martie...Baba mea cea francizată!

- Uite, maică, îţi pun totul la dispoziţia ta...fără prea multe condiţii. Ai acilea o cameră mare de oaspeţi, cu birou de mahon...mare cât o zi de post..pentru toate hârţoagele pe care le învârţi de când te-a apucat depresia că n-ai unde să te desfăşori...că-ţi trebuie condiţii speciale, că oamenii cu care vei intra în contact sunt persoane pentru care prima impresie contează în noianul de informaţii cu care o să împui capetele.
- Mulţumesc, doamna Babă cu Nr. Opt, dar cum de au trecut 36 ani şi mi-ai apărut în viaţă abia acum? Eu te cunosc...cât de cât..mai ţii minte când am făcut postarea aia, o ţâr' jignitoare...la adresa babelor băsesciene...Dar, în viaţa vieţilor mele, mă faceţi să vorbesc ca piţi acum de la prea multă uimire, nu-mi puteam să închipui în carne şi oase, ca pe o persoană veridică...şi, mai ales, cu un simţ atât de practic, în faţa căruia nu pot spune NU.
- Da, Eliza...eşti la vârsta cea mai bună pentru a intra în afaceri. Eu voi sta în umbra ta...pentru că etatea şi naţionalitatea nu îmi parmit să fiu eu cea care aplică pentru ...ideea mea.
- Dar, care e ideea ta?
- Cunosc atâta lume, cunosc grijile, nevoile..şi mă apucă..vrând-nevrând un dor..Dorul de la le sări în ajutor?
- Cum? De ce prin mine? 
- Pentru că te cunosc...şi ştiu că te vei descurca, chiar dacă nu ei cine ştie ce experienţă credite bancare..De fapt, ai ceva..chiar trei! Toate credite de nevoi personale...din 2007 încoace. Ideea este că tu ai un dar...darul găsirii soluţiilor...Şi nu vorbim de chestiunile uşoare cum ar fi simulatorul
credit, aplicaţia pe smartphone-urile Android şi IOS caree îţi permite să calculezi şi să soliciţi creditul mult-dorit. Nu! Ştii ceva...hai ca să vezi că nu mă pripesc prea tare...îţi dau un set de întrebări. Dacă vei trece testul şi îţi va face plăcere activitatea pe care ţi-o propun...batem palma!
- Ok, răspund..dar am o mică rugăminte..Pot să fiu extrem de sinceră...chiar dacă s-ar putea să nu-ţi placă ce auzi?
-Da, draga mea...Fii tu însăţi, concisă şi aminteşte-ţi doar că eu sunt Baba ta - 8 Martie. Începem?
1. Te-ar încânta ideea obţinerii unei francize AVBS Credit? Argumentează de ce!
- Sigur că da...Pentru că îmi închipui că mă voi afla sub o umbrelă protectoare...cunoscută pe piaţa românească, iar contractele de creditare pe care le voi obţine..se vor constitui într-un comision frumuşel.
2. De ce este mai avantajoasă o franciză în comparaţie cu un business pe care să îl pornişi singuri de la zero?
- Aşa cum răspundeam şi la întrebarea anterioară...umbrela. Aaa...şi lucrul deja început!
3. Cu ce ai veni nou în acest business?
- Cu entuziasm?
4. Ce calităţi ai tu de crezi că ai fi capabil să menţii în picioare acea franciză? Ce te recomandă?
- Încăpăţânarea, deschiderea spre soluţii inovative...
5. Crezi că banii înseamnă totul când ţi doreşti cu ardoare să creezi ceva nou, aşa cum este o afacere proprie?
- În cazul ăsta da...mai ales că nu voi renunţa la Muzeul ASTRA. Afacerea va fi afacere...muzeul îmi rămâne febleţea. 
6. Crezi că ai fi un şef bun?
- Nu..din păcate câteodată sunt cam dură, câteodată mă emoţionez prosteşte şi mă îmbăt cu apă rece.
7. Ce te face să crezi că vei reuşi să atingi succesul prin franciza pe care urmează să o deschizi?
- Profesionalismul şi perseverenţa.
8. Cu ce vei veni în plus faţă de competitorii tăi?
- Vin cu deschiderea pentru un început nou-nouţ şi o reţea de cunoştinţe acumulate. Vin cu experinţa mea.
9. Ce strategii de marketing ai folosi pentru a-ţi promova propriul sediu AVBS Credit şi propria franciză?
- Mă mai gândesc. Pot? Oricum emoţiile nu vor fi date la o parte.
10. Cum vei atrage clienţi?
- Marketing direct..:P şi scriptic. Nu vorbesc de blogul ăsta...Deşi, aici ar putea fi începutul.
11. Care sunt principalele tale atuuri?
- Naturaleţea şi convingerea.
12. Ce aşteptări ai de la business-ul tău?
- Nu ştiu ce să spun...Dezvoltarea personală se pune? A mea, a francizei şi a beneficiarilor ei :)!
13. Ce crezi că îţi va pune la dispoziţie AVBS Credit atunci când îţi va oferi franciza?
- Ştiu doar că trebuie să fiu conştientă de faptul ca este vorba de o franciză în zona serviciilor şi nu de o franciză în domeniul producţiei.
14. Câţi bani crezi că ţi-ar trebui pentru un apartament?
- Păi nu aşa ne-a fost vorba...Mi-aţi spus că îmi puneţi dumneavoastră salonuul cu biroul din lemn de mahon..nu?
- Da, ok, trecem peste creditul ipotecar...Am uitat, vezi..bătrâneţea îşi spune cuvântul..Alte întrebări, de genul (15) ce variantă de creditare ai alege pentruachiziţia apartamentului...prima casă sau care este valoarea ratei lunare pe care ţi-o permiţi (16)?
17. Cum crezi că te-ar ajuta AVBS Credit în obţinerea creditului dorit?
- Păi dacă eu nu primesc franciza AVBS, logica lucrurilor îmi spune că nu trebuie să îmi bat capul prea mult...voi ajunge o simplă clientă care ve profita de faptul ca toate serviciile financiare oferite de AVBS sunt GRATUITE pentru clienţi.
- Nu crezi că eşti cam smecheră ?!? 
- Ba da, dar aşa sunt eu şi nimeni nu se va supăra pe mine că am am trecut pe răboj o probă a Spring SuperBlog 2015!






6.3.15

Găteala jucăriilor...La grădiniţă!

Din câte mă cunoaşteţi, acum cvasi-matură fiind, puteţi face un exerciţiu de imaginaţie să vă închipuiţi cum era Eliza-fetiţa şi ce făcea ea în timpul liber, în afara zecilor de dovezi care o catalogau drept ştrengăriţa-şefă...peste ea însăşi, pentru că ceilalţi copii erau mai cuminţei?
Şi mie mi-e greu să-mi reamintesc cum, înainte să înceapă "şcoala" pentru jucăriile mele care au luat testul de aptitudini, cum că cei "şapte" ani de acasă s-au terminat peste noapte, m-am apucat de stricat hainele bunicii cu "nobilul" scop de a le transforma în hăinuţe pentu "elevii" şi "elevele" în pas cu moda!
Dar forţată de împrejurări..gen prima probă din Spring SuperBlog 2015, dar şi de faptul că Mela, prietena mea educatoarea, a trebuit să plece de urgenţă în Africa, unde a câştigat excursia visurilor ei...mi-am amintit totul, cu lux de amănunte. Mi se pare normal...cine credeţi că urma să stea cu copilaşii ei din grupa mare, în numele prieteniei? Bineînţeles, eu. Eliza, mama răniţilor, tot timpul în căutare de noi oportunităţi de distracţie. Noroc că mi-a lăsat "planul" lecţiei la îndemână, într-o manieră extrem de interesantă. Aveam o singură cerinţă pe care urma s-o îndeplinesc împreună cu grupa mare (şapte fetiţe şi doi băieţei) în săptămâna în care ea bătea Nilul, în lung şi-n lat şi eu..muream de ciudă, dar nu conta...Era timp berechet să-mi testez înclinaţia spre design vestimentar pe care o simţisem pe parcursul întregii mele copilării.
Eram atât de emoţionată...încât am mers la grădiniţă încă din week-end...să nu apar nepregătită în faţa ochişorilor curioşi. Şi am făcut teste..pe jucăriile din sală. Le-am ales pe cele care îmi aminteau de propriile mele experienţe. Am luat o păpuşă mare, cu părul roşu, leită păpuşa mea din anii '90...slabă la învăţătură, dar cu nume de divă: Victoria Principal, care mă enerva. Se vede că Dallas-ul mi-a influenţat până şi joaca. A umat Leul de plastic..pe care la mine acasă îl chema JOO LEO şi un cuţu alb, frumos, care făcea sluş..Cuţu Ţompi Kent Duck. Era frate cu răţoiul Mac Mac Duck.
Şi după aia m-am apropiat de singura ustensilă pe care mi-o lăsase Mela..precis o luase dintr-un magazin de electrocasnice şi urma să-mi înlesnească job-ul de a crea, cu copiii, hăinuţe pentru trei jucării.
Nu mai lucrasem la maşina de cusut...de prin liceu sau facultate, când trecusem de la feţele de masă şi şorţuleţe, direct la fustiţe hippie:). Bunica avea o maşină mare...ca un dulap mai mic, o Ileană..dar asta de aici, tare faină, precis o luase Mela pentru ea, personal, că n-am auzit ca grădiniţele sau şcolile să-şi achiziţioneze instrumentele necesare atelierelor practice...direct alese din promoţiile de primăvară la electrocasmice...A profitat cu siguranţă de reducerea de 60% şi a îmbinat utilul cu pasiunea.
Oare voi fi în stare să cos hăinuţele jucăriilor la maşina asta de cusut, super şmecheră, exact ca în schiţele pe care mi le-a lăsat? Bine, bine...copiii vor alege culorile materialelor şi vor adăuga briz-brizurile, dar eu trebuie să-i fac păpuşii rochie de seară, lui Joo Leo, salopetă de blugi pentru picioarele din spate, cu loc pentru coadă şi fermoar pe burtă şi lui Cuţu Ţompi, hanorac cu glugă şi nasturi din belşug..Te pui cu designerii ăştia? Nu! Pentru că am cu ce le face nazurile, iar copiii vor fi în culmea încântării...Ia uitaţi ce minunăţii poate face maşina Brother BQ25: cusătură dreaptă cu poziţia acului la stânga sau la dreapta, folosită pentru coaserea materialelor uşoare, gen outfit-ul păpuşii Victoria Principal; cusătură în zig-zag; cusatură de tiv invizibil folosită pentru a coase marginea unei lucrări, cum ar fi tivul unei perechi de pantaloni, astfel încât să nu fie vizibilă - Leo, te-ai scos!; cusătură de tiv soică care poate fi folosită pentru a realiza cusătura picot (cu aspect de dantelă) pe marginea materialelor subţiri - o să mă dumiresc eu la rochiţă; cusătură elastică folosită pentru peticire, coaserea elasticului sau unirea materialelor şi cusatura cu actiune dublă, folosita pentru unirea a doua bucati de material. Clar hanoracul lui Ţompi va fi beneficiarul acestor cusături. De fapt, pot folosi şi cusătura de închidere pentru a uni cele două bucăţi de material, lăsând un spaţiu între marginile lor. Aşa de fantezie, pentru decor şi o voi putea evidenţia prin folosirea unei aţe mai groase. Să-mi ziceţi mie "cuţu", dacă nu-l voi/ vom face pe Cuţu Ţompi Kent Duck cel mai tare din...grădiniţă. Şi tocmai de aceea mă declar mulţumită de multitudinea de metode folosite...şi restul cusăturilor pe care le poate executa Brotheru', cea de surfilare, folosită pentru îmbinarea cusăturilor şi unirea acestora într-o singură lucrare; cusatura pană folosită ca şi cusătură decorativă la vedere atunci cand se brodează sau când se tivesc pături, feţe de masă sau draperii le las pentru data viitoare. Nu-i cazul acum!
Important că mi-am făcut planul...mi-am încercat aproape toate tipurile de cusături şi nici nu m-am înţepat prea tare de prima probă a Spring SuperBlog 2015!


1.3.15

M-am întrăgostit..între Valentine's Day şi Dragobete...

..dar mărturisirea vine abia acum, în prima zi de primăvară...ce-i drept calendaristică :)  Pentru doar azi mi-am dat seama ce-i lipseşte ultimei ciorbe..
Precis vă întrebaţi...da' ce-are supa, cu prefectura? Are, cum să n-aibă?
A fost dragoste la prima vedere, de fapt simţire..aşa se întâmplă întotdeauna, nu? A venit la mine la masă cu o crenguţă de rozmarin înfiptă-n..off, mi-e ruşine...Reformulez: înfiptă-n aţă-n mijlocul ghiveciului. M-am emoţionat...şi pe nesimţite, dar şi cu câte frunzuţă de rezmarin, muşcată, aproape pnv, [tot de ruşine, să nu vadă cineva că savoarea lui era în stare de mai, mai să-mi taie răsuflarea]..m-am răcorit şi am continuat!
L-am reîntâlnit, a doua zi, din întâmplarea participării la lansarea celui mai nou club sportiv din Sibiu: Vertical Sport (alergare montană, alpinism, escaladă, ski alpinism - Comunitate a sibienilor pasionaţi de sporturi montane). Iar apare o întrebare: "Nu v-aţi dat întânire şi totuşi v-aţi găsit?" Iar răspunsul pozitiv stă în finalul lansării...în socializarea generală, când m-am trezit cu el jucându-se nestingherit, plin de energie, voiciune şi spontaneitate cu ...mine! Era să nu-l recunosc...dar, prietenii cu care conversam (Leo şi cu Bebe, organizatorul maratonului Cindrel | InAlergare)  m-au împins spre...masa cu bunătăţi de la restaurantul SYNDICAT GOURMET THE ONLY ASIAN FUSION CUISINE IN TOWN la care n-am ajuns încă. Şi acolo l-am regăsit! La samose. Surpriza a fost doar a mea...Mai ales că, din fire curioasă cum mă ştiţi, îl căutasem pe internet şi aflasem o groază de chestiuni teribil de faine despre el. Aveam nevoie de el...clar îmi este folositor şi la bine, şi la greu!
A treia întâlnire, a fost la fel de întâmplătoare....dar, fără niciun secret visată, şi înncununată de succes. Te-am luat pe nepusă masă. Al meu eşti!
...şi iar lipseşti.
Cine eşti ştie doar mama & câtiva prieteni...Pe voi, simpli cititori ai mei, bloggeri sau superbloggeri, vă provoc să ghiciţi pe parcursul Spring SuperBlog 2015!



ps...La mulţi ani. Mulţumesc pentru energie...nu te mira, cu tine vorbesc..Ai uitat că e ziua ta azi?

31.12.14

Pluguşor de la Green Charme, ediţia a V-a, 2014/ 2015

Credeaţi că dacă n-am scris de aproape o mie de ani....(scz, încep prin a-mi auto descalifica năravul lăsării pe tânjală...în favoarea satisfacerii plăcerilor extrem de mărunte cerute de preaplinul unui an, cu de toate...pentru mine;), de oboseala acumulată din prea mult sârg şi de dorinţa bruscă de a pierde timpul cu nimicuri deloc stresante..)...voi rămâne cumva datoare cu ediţia a V-a a Pluguşorului atipic a cărui perioadă de valabilitate se întinde pe tot parcursul celor 365 de zile ale anului, de graţie şi teribilă fineţe, 2015? Asta după ce anii anteriori (201120122013 şi 2014) mi-au creat şi dezvoltat obiceiul de a vă transmite, puţin altfel, urările de început de an, într-o manieră de-a dreptu' abracadabrantă, dar filtrată prin (aproape) toate meandrele sufletului meu? Nicio şansă...Aşadar, în clinchet clopoţeilor, care îndeplinesc toate dorinţele, primiţi cu Pluguşorul?



Mâine anul se-noieşte,
Pluguşorul se porneşte
Cu-un program de la Eliza
Ca să se-mplinească miza!

Miza Sănătaţii clare
şi a Norocului extrem.

Miza dulce a Fericirii..
împreună cu-a Iubirii.

Miza Sporului în toate..
LA MULŢI ANI cu SĂNĂTATE!




30.11.14

Team building-ul final...Momentul ADEVĂRULUI..13+1 pentru SuperBlog 2015!

- Vorbesc eu...sau vorbim toţi 14...deodată...să nu înţeleagă nimeni nimic? Pe rând? Ok..dar să stabilim nişte reguli în vederea păstrării coerenţei şi a pseudoordinii vobitorilor. Metoda cea mai simplă...la ora asta..după juma de litru de vin fiert în Crama Naţional este "ridicarea de două degeţele"...ca la şcoală! Şi dacă tot ne-am întors la educaţia formală...voi striga catalogul..Vali, Daria, Andrei, Alexandru, Irina, Gabi, Raluca, Mihai, Cristina, Cerasela, Adi, Miha şi Victor...Cine lipseşte să ridice mâna!
- Ai uitat pe cineva, doamnă!
- Cum aşa?
- + unu-le cui rămâne?
- Rămâne de arbitru influenţator...în caz de bătut pasul pe loc..fără să reiasă o concluzie clară! Începem? Imaginaţi-vă că subsemnata/ sussemnata e  consilierul de imagine al candidatului SuperBlog. Ce o/ mă recomandă? Nu vă sfiiţi, puneţi la bătaie şi cea mai mică urmă de talent din dotare a mea (da, chiar şi talentul acela despre care familia şi prietenii mei n-au habar sau căruia nu-i acordă îndeajuns de multă atenţie...există aşa ceva?:) pentru promovarea SuperBlog. Compuneţi versuri? Nu prea.. Cântaţi? Pe vremuri, nu-i aşa? Cine este un desenator sau un fotograf talentat pentru a mă propune drept blogger partener pentru SuperBlog 2015? Aşa..aţi înţeles..vreau să citesc un slogan percutant, să admir un afiş creat de voi înşivă, să ascult o melodie pe versuri compuse de voi...toate dedicate mie, cea care v-am fost tutore, dădacă, psiholog, antrenor, vânător sau, mai bine zis, vânat, ghid şi sfătuitor, dar şi independentă, refractară, egoistă....şi nu mai zic celelalte pentru că risca să nu vă amintiţi însuşirile mele de bază..Începem?
- Eliza...dar nu putem să creăm o imagine falsă juriului ultimei probe din SuperBlog 2014...Şi tu eşti un om..dacă cineva va auzi prea multe laude...aşa, la comandă, are două alternative...ori le citeşte pe diagonală, zâmbeşte şi murmură.."Laudă-te, gură, că ţi-au murit lăudătorii!", ori le ia în serios...şi, în caz că noi am dat dovadă de exces de zel în osanale, iar tu nu-ţi vei face treaba cu profesionalism, pe noi cade măgăreaţa de a te fi promovat...şi adio recunoştinţă pentru bieţii 13 blogăraşi încă necunoscuţi..aşa cum ne alinţi tu!
- Pertinentă părere..dar, să terminăm, mai repede, cu filozofia şi cu proba...că nisipul clepsidrei este foarte grăbit! 1nului vostru nu-i mai arde de joacă..nu e chiar atât de narcisistă să caute laudele voastre...cu lumânările aprinse..toate patru (mulţumesc Ana & Andrei pentru seara asta faină de Sânt' Andrei!) Vreau doar să vă reamintesc finalul participărilor mele anterioare: cea din 2012...sugestiv intitulată "Dor prezent & viitor!"...o, Doamne, am trecut prin treizeci de probe...de ce acum mi s-au părut foarte multe şi 24 câte au fost în ediţia acestui an...şi ce de anul trecut, SuperBlog 2013...un an super greu, un an în care...cu impulsuri energetice...am reuşit să termin...cu chiu, cu vai concursul...să fiu finalista de pe ultimul loc...100, în cap! Şi, încă ceva..mă miră teribil concluzia cu care mi-am încheiat postarea de anul trecut: "Parteneriatul din online trebuie neapărat să îşi aibă unele dintre acţiuni, dar, mai ales, efectele în offline. Beneficiul clar e sufletul! q.e.d." Şi aici m-am apropiat de Komunomo...În 2014 am fost aici, în scris, cu greu..mai mult timp l-am petrecut în comunitate...În concluzie, sincer, nu ştiu dacă îndeplinesc criteriile pentru a fi blog partener pentru dragul meu SuperBlog!
ps...poate doar organizator de team building cu bloggării participanţi..cândva spre vară..ateliere meşteşugăreşti, "căutarea comorii", plimbări prelungite şi educative prin Muzeul Civilizaţiei Tradiţionale ASTRA!

Ianuarie 2014
Octombrie 2014


           
V
Ă

A
Ş
T
E
P
T

    !
    !
    !




Team building..Enjoy your Dark Side!

- Cu ce ocazie, Eliza? Iar ne foloseşti drept cobai pentru penultima probă a ta, de la SuperBlog 2014? Ţi-ai dat seama că suntem cam masochişti? Sau te-ai prins că fiecare experiment la care ne-ai supus l-am tratat, la început cu ridicări de umeri, la mijloc cu avânt extrem şi la final cu o satisfacţie nedisimulată?
- Da..ăsta este rolul meu! Să vă arăt, să experimentăm împreună şi să vă intuiesc bucuriile noilor experienţe...Dar, acum n-am nicio idee...decât că vine iarna..că a anunţat la meteo azi că noaptea care vine va ninge şi la Sibiu...
- Aşa, şi? Care-i legătura cu îndemnul din titlu?
- Andrei, iar tu..Nu vrei s-o laşi pe Daria sau pe Gabi să-ţi explice ceea ce am vrut să spun? Oricum, nu ţi se adresează ţie direct, dar văzându-i efectele o poţi simţi personal..prin metoda observaţiei fine..
- Da, măi Andrei, imaginează-ţi următoarea situaţie..Ajun de Crăciun, brăduţul stufos luminat şi strălucitor, dar liniştit în aşteptarea Moşului. Sună soneria...Ţrrrr..Ţrrr...Vin colindătorii, cântă colinde, mama ta a pregătit cozonaci..şi-a stricat unghiile de la spartul nucilor..Toată lumea mănâncă...şi bea....până când mai sună cineva la uşă. E Moş Crăciun! S-a sfiit să-şi dea drumul pe horn...mai ales că nu l-ai curăţat cum trebuie! Continuă, Gabi..te rog exerciţiul de imaginaţie...dedicat lui Andei, Valentin, Alex, Mihai, Adi şi Victor..
- Vine şi mama ta...vrea şi ea cadou..Unghiile ei arătă însă noi..Nu-ţi poţi reveni din uimire..O întrebi, înainte să se arunce val-vârtej, în cercul prietenilor tăi, pregătită pentru întâlnirea cu Moşu'.."Ce-ai făcut? Cine te-a reparat?" Şi-ţi răspunde smechereşte..."Farmec Collecton şi gama de culori “schimbătoare”, adaptate tendinţelor de sezon ...cu specificitate pe anotimpul invernal! Iar acum, când m-am pregătit de sărbătoare, aveam de ales între ojele Santa’s here, It’s freezing out there şi Tree’s rock, am ales nuanţa ojei Enjoy your Dark Side, o ojă de un verde foarte închis, nuanţa bradului pe timp de noapte, pe care am agitat-o bine, apoi am aplicat lacul într-un strat sau două, în funcţie de intensitatea dorită...la mine a fost cazul de două x..nucile, bată-le vina..dar înainte de operaţiunea asta n-am uitat să mi le tratez regeşte cu Loţiunea pentru unghii cu vitamina B5...de la Farmec, bineînţeles." 
- Şi mai imaginează-ţi încă o chestiuţă...Şuşotitul dintre tine şă mama ta..cea pe fază...a răzbătut până la Moş Crăciun care a lansat oferta de cadouri pentru domnişoarele şi doamnele prezente în jurul bradului..Lacuri Farmec Collection 2014 să le folosească de Revelion...şi să vă bucure şi pe voi, bărbaţii, cu strălucirea, diversitatea şi inventivitatea îmbinării culorilor...



Team building...Spontan, dar Responsabil & Atent!

- Andrei...ce ai făcut..chiar azi de ziua ta? Doamne, ce s-a întâmplat? Acum jumate de oră ne-ai trimis un sms că ajungi în cinci minute...
[pauză... cam 10 minute..niciun sunet, doar grimasele diverselor gânduri de retrăire şi de micile inconveniente cauzate de mâna dreaptă...vădit beteagă..offfff!] 
- Dacă nu vrei să ne spui..nu ne spune, oricum se subînţelege. Ai avut un accident, dar de ce nu vorbeşti..nu-ţi poţi mişca limba, ţi s-au încleştat dinţii? Ochii spun multe..dar nu în cuvinte, din păcate. A fost atât de grav? Te vedem întreg, cât de cât. Diseară avem party..ai uitat? 
- N-am uitat, nu se vede?
- Se aude că nu vorbeşti..şi presupun s-a anulat petrecerea...
- Nu, nu s-a anulat nimic...doar mi-am schimbat planul. Vroiam să organizez pentru voi, prietenii mei cei noi, gaşca celor 13 bloggeri încă necunoscuţi ai Elizei, un party spontan de proporţii. La Arena Platoş! V-ar fi plăcut cu siguranţă...dar, m-am agitat prea mult..Veneam spre voi, tocmai de la Păltiniş, pe serpentine, vroiam să am totul pregătit! Răspundeam cu sârg şi mare dexteritate la mesajele care îmi erau anunţate, la fiecare zece secunde, de telefon...maşina mea răsuna ca o biserică, peste tot numa' sunete de clopote..
- Cum adică?
- Păi ăsta e sunetul notificărilor mele...temple bells! Parcă aş fi avut intuiţia dezastrului când mi-am ales ringtone-ul ăsta la telefon, dar, poate, totuşi ideea din spatele acestei alegeri m-a scăpat dintr-un super periculos "experiment" involuntar...dar parcă cerut de iresponsabilitatea mea. Da, şi pentru că am pierdut controlul volanului după ce am ieşit din Răşinari, la întâlnirea cu drumul care merge spre Cisnădioara pentru a evita un alt iresponsbil...fără handsfree şi el. El a plecat liniştit...fără măcar să-şi ridice ochii de pe mobil..iar eu m-am trezit în şanţ. 
- Măi, Andrei, nu te credeam aşa. Bine că n-ai păţit nimic grav, aşa cum s-a întâmplat la accidentul pe care l-am văzut eu acum vreo trei săptămâni..tot din cauza neatenţiei în trafic în contrabalans cu cea acordată tabletei...Să vă zic pe scurt: cobor seara, pe la opt jumate, din autobuz, aud un zgomot extrem, mă uit repede şi văd o maşină mică, dar solidă, buşită şi pe o alta zburând şi întorcându-se cu roţile în sus din locul de unde a vrut să iasă..din benzinărie! Nimeni n-a murit, dar maşina neagră avea un şofer, care gândindu-se că tocmai a intrat în oraş, a vrut să-şi anunţe sosirea...prin sms, probabil ca tine, nouă!
- Doar vouă şi tuturor invitaţilor mei de diseară v-am pregătit o altă surpriză..Având în vedere faptul că siguranţa rutieră este precară conform statisticilor prezentate luna asta de către portalul de ştiri pentru România a Comisiei Europene şi pentru că luna care vine...va fi o agitaţie pe şosele...de numa-numa..vreau să vă prezint Campania Toyota "Don't Text and Drive!", aici, la proba cu numărul 22, a SuperBlog 2014, a cărei clip îi are ca protagonişti pe Roxana Ciuhulescu şi Dani Oţil.



Team building...emoţional..JOIN US!

- Ne grăbim..toată viaţa. Ca şi cum ar fi un capăt de ţară dacă n-am face lucrul ăla până la termenul dat...până la dead-line..până cădem în cap..
- Apoi ne frustrăm pentru lipsa timpului...şi începem să aruncăm vini în toate părţile şi în toate sensurile...înainte şi-napoi..Rănim, pentru a ne simţi bine..pentru a nu fi nevoiţi să ne lingem singuri rănile...şi să ne petrecem restul zilelor abătuţi şi învinşi..
- În plus de asta, unii, ca mine, de altfel, îşi fac mea culpa, se căiesc şi se smiorcăiesc, doar-doar că cineva să îi mângâie pe cap şi să le spună spună: Nu-i adevărat, dragu' mamii, nu ai capul pătrat..bine, în timp cea forma mângâierii este, vădit, pătrăţoasă.
- Nu e chiar aşa..eu, de exemplu, când simt că ceva nu merge bine mă opresc, stau locului, gândesc, mă relaxez, ies din lumea virtualo-reală a calculatorului pe care, până nu demult, l-am considerat singurul meu prieten..cel cu ajutorul căruia îmi ordonez viaţa..şi cea de la job şi cea de acasă...şi, mai nou, de când îl am în buzunar sub formă de smartphone, chiar şi pe cea din autobuz. Fug...sau merg încet..să mă plimb prin ploaie, sau să râd la o seară cu scamtorii delirante, sau să beau o bere..Aaa, încep să-mi amintesc invitaţiile pe care le-am refuzat...şi mă pomenesc pe o insulă de catifea albastră..naufragiată imposibilă!
- Gabi, e aşa frumos..uite cum ne-ai rupt filmul deraierii pe panta pe care fusese deturnată discuţia..
- Daria...Opreşte-te! Vrea să zică şi Eliza ceva. Haideţi s-o ascultăm...să vedem dacă vom plânge sau vom râde în hohote..Domnişoara Râs cu Plâns Balegă de Mânz, aşa parcă te dezmierda tatăl tău când erai mică..
- Mi-e tare frică, am toate motivele să-mi fie, dar nu atât de tare încât să mă las păgubaşă..Mi-e frică de lucruri mărunte, de zgomote, de hoţi, de vânt puternic, de gheaţă pe trotoar, de lipsa banilor & a timpului, amintită de cineva înaintea mea, mi-e frică de evoluţia bolii..dar nu într-atât încât s-o las pe ea să-mi decidă bucuriile care-mi aduc emoţii şi energie pură. Apropo, ieri seară, am făcut şi eu ca Gabi..Nu prea mi-a mai păsat că dead-line-urile de la SuperBlog 2014 erau duse deja...mai-mai apuse..şi m-am dus la concert..Radu Nechifor & friends..Nu mi-e frică!!! Am simţit şi am trăit comunitatea & comunicarea naiului, a prietenilor lui, ai mei, ai noştri...Mulţumesc!


29.11.14

Team building-ul...dependenţilor de brânză!

- Ne grăbim..am cinci veşti proaste şi una buuuuuuuună! Cu care să încep?
- Cu ălea rele...că-s la calup, nu-i aşa, dragă Eliza?
- Da, dragă Andrei...ai dreptate! Nu vreau să acuz pe nimeni, departe de mine gândul de a da vina pe voi că atâta ne-am încurcat cu team-building-urile, oficiale şi neoficiale,..încât am pierdut toate noţiunile timpului, iar acum sunt în plop..şi plopşorul a fost luat de vântul iernatic care aduce zăpada..şi doar aerul mi-e acum vecin.
- Ce-s personificările ăstea..suntem cu tine..încearcă-ne..care-i baiul?
- Uf...mai am cinci probe din SuperBlog 2014, inclusiv pe cea din seara asta, cam fermecată, ce-i drept! Până mâine, 30 noiembrie, ora 23.59..Cine mă ajută?
- Ai uitat să ne-o zici pe aia bunăăăăăă! Care-i? Că în funcţie de bunătate...ne sesizăm să te ajutăm. cu drag..
- Păi ia priviţi colajul asta...Ce vă transmite?
- Poftă...doamne...ce de caşcaval, la degustat! 
- Nu era chiar caşcaval...erau feliuţe de pâinică cu primul strat cremă de brânză Delaco..Aaa, aţi văzut roţile din fundal..
- Nu-i adevărat...erau şi bucăţi perpendiculare şi faine de caşcaval...de ce nu ne zici mai bine magazinul unde erau Fanii Brânză şi bunătăţile pe care le  testau...ca şi cum n-ar fi ştiut gusturile...
- Cum adică, Andrei?
- Păi, Eliza, chiar nu înţelegi...Trebuie să fii Fan Brânză ca să înşelegi...Delaco, nu poate să te dezamăgească..de fiecare dată aduce noutatea, inovaţia şi totuşi atât de buuun! Oamenii ăia s-au dus întins la degustare..ştiau produsele..şi pofta fiindu-le mare şi-au creat obişnuinţa de a-l urmări pe săracul promoter devenit el, însuşi fan Brânză.
- Andrei, las-o în pace pe Eliza..ea-i mai demodată. N-a scris proba asta pentru că nu îşi terminase caşcavalul afumat pe care l-a luat la promoţie împreuna cu o rotiţă de caşcaval Delaco de 450 g cu doar 25.99 lei şi multă autosuperstiţie. Că, cică, n-are noroc la scris..dacă nu mănâncă toata roata. Dar e şi zgârcită..şi ţine cu dinţii de caşcaval..Hai să mergem cu toţii după Promoter..şi îi facem noi figuri, care mai de care, ne mai şi filmează Marketingul de la Delaco şi ne pune în videoclipul de pe net..
- Ce vrei să spui, Vali?
- Păi..ştiţi că eu sunt smecher..Şi IT-ist pe deasupra..Mi-am creat o aplicaţie...pe bază de îmbulzeală, cuvinte-cheie şi bucuria gustului..care descoperă orice Promoter Delaco...pe distanţă de cel puţin 10 kilometri. Find Delaco Promoter APP, special pentru Android. Trebuie să o îmbunătăţesc...şi s-o vând Fanilor Brânză adevăraţi şi ahtiaţi..Bineînţeles...contra brânză!



25.11.14

Team building..teribilist şi/ sau catifelat...

- Nu-mi vine să cred! S-a întâmplat ceva cu voi? Sau cu mine? Sau a suflat cineva peste noi o vrajă care ne-a dezbinat într-atât de tare încât ne-am împărţit în două tabere..una împotriva celeilalte, cu mine, aşa-zisa formatoare, fluctuând  între opinii, simpatii şi decizii aiuristice? De ce nu ne dăm seama cu o simplă discuţie despre drumul unei teorii până la faza practică..nu trebuie să creeze duşmănii, certuri, lovituri sub centură..Măi, copii..nu mă faceţi să-mi simt cu adevărat etatea..Vreau să ne simţim bine...să gândim constructiv..să fim înţelegători unul faţă de altul...
- Dar eu sunt înţelegător cu toată lumea...dar nu pricep întrebările..Şi sunt o droaie: Credeţi că IPL e limbă străină? Cum funcţionează, ce implică, ce se întâmplă în timpul epilării definitive ţi ce avantaje o diferenţiază de epilarea tradiţională, cu ceară? Ce trebuie să ştim înainte de a apela la IPL şi de ce este important să respectăm regulile ca la carte pentru a obţine rezultatele dorite, fără riscuri pentru sănătatea pielii? Ca de obicei, noile tehnologii ne inspiră o mulţime de întrebări, pe care le vrem lămurite înainte de a o îmbrăţişa cu toată convingerea. Ce-ar fi să găsim răspunsurile împreună sau să ne ajutăm între noi pentru a ne forma o părere coumună despre IPL?
- Hei, Andrei...stop..de două ore ţi s-a răspuns..La părerea comună n-i chip să ajungem...Recapitulăm: IPL-ul sau HPL-ul  este procesul de depilare pe bază de tehnologie cu laser sau impuls luminos, bine cunoscut şi pus la punct. V-am spus că în cadrul testelor clinice din întreaga lume, efectuate in ultimii 15 ani, s-a dovedit un mod sigur şi eficient de a atinge depilarea definitivă.
- Asta am înţeles..Dar, Daria, care are pistrui..stă degeaba şi bagă strâmbe şi ea..Că ei nu i se potriveşte de nicio culoare..Va fi plină de băşicuţe!
- Gică Contra, cât o s-o mai ţii aşa? Du-te şi bea o bere..De fapt, hai că vin cu tine..De fapt, mergem cu toţii şi ne putem de acord asupra concluziei comune..aceea că vom alege un voluntar  din tabăra pro epilării definitive să ne fie "cobai fericit" a şase-opt şedinţe pentru depilarea definitivă..în funcţie de fazele de creştere a firului de păr...anagenă, catagenă şi telogenă. Gabi..tu eşti câtigătoarea zâzaniei create. Vei avea parte de un aparat Silk'n Flash & Go, că şi aşa eşti grăbită..iar la finalul şedinţelor pe care le vei face singură, în intimitatea ta, fără martori inoportuni, ne vei raporta spune atât nouă, cât şi curioşilor de la SuperBlog 2014 ...proba a 19-a...părerea ta sinceră, pe catifelatea verificatea..



23.11.14

Team building...de Comunitate

- Aţi văzut luminiţele din Piaţa Mare? Aţi văzut că Podul Minciunilor se află de vineri sub tunel de lumini? Turtă dulce aţi mâncat? Da' cu maşinuţele v-aţi dat? Sub înfluenţa vinului viert cu scorţişoară? Aaaa, ok, am înţeles, respectaţi Codul Rutier chiar şi la scara cea mai mică...nu mai aruncaţi cu castane..fierbinţi!
- Unde vrei să ajungi, Eliza?
- Unde am ajuns cu toţii...în mulţime! În comunitatea mare a Sibiului (municipiu şi a judeţului)! Voi nu-mi ştiţi scurta mea istorie recentă de când online-ul a ieşit afară? Şi totul a început pentru mine în opt a opta două mii zece. A fost prima întâlnire a bloggerilor sibieni la care am participat. Iar apoi, a urmat cavalcada de campanii şi evenimente..ZECE MARI SIBIENITEDx Sibiu...cu mine printre speakeri :)#hmeet2, apoi campaniile noastre: de întâi decembrie, de Moş Crăciun de la bloggeri şi de la comunitatea de rockeri de la Transilvania Rock Society...Şi câte, şi mai câte lucruri faine..cu prieteni...din ce în ce mai dragi..cu emoţii, cu râsete, câteodată cu nervi stinşi la berea/ berile de final.
- Ioi, da, mi-amintesc când te-am văzut eu prima dată..nu ne cunoaşteam..în noiembrie 2011..în mall. Am semnat şi eu pentru salvarea pădurilor virgine..
- Ştiam eu că te-am văzut undeva, Andrei..Dar, să nu mă pierd ca de obicei cu firea...de dragu' amintirilor, deja trecute, şi să mă declar puţin tristă..am din ce în ce mai puţin timp liber, iar ultimii doi ani m-au cam domolit..Prietenii vechi au rămas, cei recenţi s-au înmulţit, iar cei noi...scz, de fapt, cunoştinţele apar cu ciupericile după ploaie..dar, timpul e prea scurt şi nici pofta nu mai e aşa de mare..
- Ai nevoie de o resuscitare atunci! Noi, toţi cei 13 bloggeri încă necunoscuţi, cum îţi place ţie să ne spui, am descoperit, de curând, pe cont propriu, o platformă de socializare atipică, ce îşi propune să scoată oamenii din online şi să îi reînveţe să trăiască în viaţa reală, să redescopere şi să împărtăşească emoţii reale, autentice. KOMUNOMO este un loc de întâlnire al oamenilor cu pasiuni şi atenţionează asupra utilizarii excesive a internetului. 
- Fain, Gabi. Să înţeleg că este vorba despre o comunitate virtuală care vrea să facă exact ceea ce mi-e dor mie să refac?
- Exact...şi cu noi se potriveşte şi mai bine decât pentru deja dependenţii unei PC life..pentru că noi suntem la început de drum şi statutul proaspăt "achiziţionat", cel de membrii fondatori, prin tine, bineînţeles, în calitate de participantă a probei cu numărul 18 din SuperBlog 2014, ne impulsionează să creăm un flux de idei...numa' bun pentru bloggerii începători. Ne-am înscris şi ne-am făcut şi o comunitate...Deja au sosit primii invitaţi...interesaţi. Începem uşor..în spiritul Crăciunului care se apropie cu paşi repezi...
- Daria, lasă-mă şi pe mine...că nu pot să nu-i spun Elizei ideea mea, inspirată de ea, cea de a face rost...cât mai repede posibil..de mărturii, sfaturi, exemple a unei vieţi de real folos pentru orice tip de comunitate...în cazul nostru cea a cvasi bloggerilor.
- Şi luna decembrie să ne-o petrecem împreună...nu cu tastatura îm braţe, ci cu oamenii de la care avem ce învăţa.
- Mulţumesc Andrei şi Vali...Faină treabă...şi..ioi ce mă mănâncă limba..Nu zic nimic încă..Rămâne secret...Vi-l spun în întâi decembrie...ca şi cadou de ziua noastră.