30.10.12

Priorităţile vieţii..pe termen lung!

Proba cu numărul 12 de la SuperBlog 2012 nu mă dă peste cap neapărat, dar mă face să-mi analizez, pentru a nu ştiu câta oară, viaţa, atât profesională, cât şi cea personală. Vă spun un secret, care, în principiu, ar fi fost de dorit a se înţelege, pe parcursul tuturor articolelor mele de aici, de pe Eliza Day & Night, şi anume, acest jurnal online este metoda mea de îmbogăţire a autocunoaşterii. Clar şi concursul SuperBlog, la care particip în stilul meu de căutare a 1st time-urilor, este un stimulent care îmi va demonstra mie, în primul rând, gradul de asiduitate pe care îl deţin. Sunt îndeajuns de perseverentă? Sunt influenţabilă în materie de note, mai mari sau mai mici, după caz...bla, bla? Mă demotivez uşor? ş.a. Sunt întrebări cărora le caut, până în 30 noiembrie, răspunsurile!
În ultimii doi ani, de pe la 32 de ani:), am început o operaţiune extrem de importantă pentru viaţa mea, [Doamne, de ce mă simt acum aşa de vulnerabilă în faţa voastră?..da, îmi simt gândurile pe care le am în planul divulgării:(.] cea a prioritizării tuturor lucrurilor care mă înconjoară, iar tema adusă de echipa celor de la TMI Romania mi se potriveşte ca o mânuşă. Am ajuns aproape obsedată de managementul timpului & evaluarea riscurilor. Efectiv pentru mine, pentru activităţile în care mă implic/ sunt implicată soluţia de rezervă (cel puţin una), back-up-ul nu trebuie să lipsească din nicio schemă a vieţii. Vă daţi seama despre ce laturi ale existenţei vorbesc, nu-i aşa? Job-ul, extra-job-ul şi familia (mama, tata şi Alexandru), iar întrebările ivite sunt două: 1. Care sunt, totuşi, soluţiile pentru a duce o viaţă echilibrată? & 2. Automatismele, obiceiurile, pe care mi le-am creat, cvasi rigurozitatea acţiunilor -cvasi, pentru că, cu toate acestea, acord un loc important spontaneităţii-, mă asigură că acestă trecere, care se numeşte, viaţă, este una cât de cât perfectă sau, mai bine zis, perfectibilă?
Mai demult, la începutul anului trecut, am completat, cu maximă sinceritate o "leapşă" cu şapte lucruri care-mi plac teribil, mă motivează, mă distrează, mă fac să mă dezvolt. Aici, mi-am clasat locul de muncă (Muzeul ASTRA) pe al doilea loc şi l-am descris în felul următor: "Aici mă (auto)dezvolt! Aici, îmi găsesc echilibrul...de care am atâta nevoie. Aici, am satisfacţiile apte sufletului meu. Aici, mă şi enervez constructiv câteodată, pentru micile sau mai marile probleme...rezolvabile, de altfel, mai devreme sau mai târziu. Aici, mă încarc cu energie super-pozitivă, admirând patrimoniul, evenimentele, expoziţiile, publicaţiile, colaborările cultural-turistice şi căutând euristic, noi şi noi mijloace de atragere a publicului, nu doar prin educarea strictă şi riguroasă a acestuia, ci prin recreerea lui şi atingerea scopului de culturalizare, prin metode indirecte şi inedite. Şi aici, sunt prietenii mei...(nu toţi, să nu cumva să înţelegeţi greşit!), oamenii la care ţin, care îmi dau atât de mult. Suflet!" [foto Alexandru Olănescu - Arhiva Muzeului ASTRA]

Am urmărit filmuleţul interogativ: Ai un servici, o carieră sau o vocaţie? Priviţi-l şi voi! Mi se pare interesant &, în general, ancorat în realitate:

...dar, am o părere personalizată, pentru cazul meu particular:)...nu vreau să mă dau mare, da? Cred că acestei întrebări, pentru a-i da un răspuns corect, totuşi în sensul relativismului omniprezent, la mine personal, trebuie să schimb conjuncţia "sau" cu adverbul "şi". Eu, sper să am dreptate, când afirm că le am pe toate...Serviciul e clar - da, primesc bani pentru munca prestată...de şapte ani încoace:)...mulţi înainte îmi doresc! Cariera este şi ea. Muzeograf IA...+ un vis (încă nepus în practică) de doctorat în istorie. Vorbim de priorităţi, nu? Nu am ajuns la concluzia că ar fi o prioritate iminentă.:) Vocaţia...aici e acum...Muzeul mă motivează, lucrez în cadrul departamentului de marketing, activitatea mi se derulează cu repeziciune, cu o diversitate evidentă. În şapte ani, cifră magică, nu?...am învăţat să spun ambele cuvinte: DA şi NU, în funcţie de priorităţi şi timp. Iar echilibrul a fost adus de  experienţă! 
Nu pot spune că nu mă agit, că nu fug pe scări, între contabilitate, departamentele muzeale, personal şi juridic, că nu mă stresez, că n-am dead-line-uri, că n-am salariu miculuţ, de bugetar neserios, dar îmi găsesc motivaţii la tot pasul. Cu fiecare activitate pe care o organizez (fie ea team building pentru companii/ firme/ asociaţii ş.a., sau program educaţional de factură tradiţională, sau concerte de flamenco) găsesc bucuria lucrului bine gestionat..dpdv al timpului, al logisticii, al soluţiilor găsite spontan sau mai puţin, al satisfacţiei publicului, al obiectivelor îndeplinite şi al rezultatelor atinse. Răspuns final: DA pentru Vocaţie!
Iar când obosesc, vin acasă, scriu pe blog, mă refulez:D, mă întâlnesc cu prietenii, mă apucă gătitul..bun-bun-bun, mă joc sau tabăr, selectiv:), pe  antrenantele evenimentele ale Sibiului: cercul fumătorilor de pipă şi trabuc, serile sibiene, artmania, red bull romanics, parties ş.a.
Am nevoie de echilibru, de măsură, în tot şi în toate...cred că îl am. 
Ioi, nu! Ultima destăinuire...o zic? Nu cred..:( Poate, prin intermediul muzicii...


ps. mulţumesc SuperBlog 2012, pentru acestă probă faină...

28.10.12

Sărbătoresc Familia Scorpion(ilor)!

Mama, 23 octombrie, pasionată de etnografie universală, delicatese şi arome naturale, nesofisticate.
Tata, 26 octombrie, mereu pe drumuri, răgazul şi-l regăseşte savurând un trabuc de calitate sau trăgând pasionat din pipă.
Fata, 18 noiembrie, la grădiniţă, o zgâtie de fetiţă, încă domnişorică, dar viitoare domnişoară, cu acte în regulă.
Ei sunt membrii Familiei Scorpion care mie mi-e tare dragă, Prietena mea, încât nu pot să nu-i celebrez şi în scris, cu ocazia temei incitante, de la SuperBlog 2012, mai ales că stilul meu de viaţa este acela de a trăi cu pasiune, de a colecţiona emoţii şi de a le retransmite, multi-intensificat celor dragi, prietenilor, cunoscuţilor şi necunoscuţilor, care îmi transmit impulsul de simpatizare, la prima vista. Mai am un pretext care îmi aduce Zodia Scorpion aproape de sufletul meu. Tata. Scorpionul. Doamne, da' greu mi-o fost cu un tată exigent, la maxim, dar glumeţ; impulsiv, dar tandru; inteligent & inventiv (ne prindea aşa de uşor când inventam minciunele)..No, gata nu mai scriu nimic..E tata, care mi-a transmis cel puţin 75% din caracteristicile zodiei lui şi a comportamentului său extremisto-colerico-hiperactiv şi s-a creat un nou semn zodiacal: racul scorpionizat!
Dar bucuria care m-a apucat alaltăieri când mi-a venit ideea postării, 3 în 1 + bonus familial, mă obligă să revin pe platforma GreenCharme, de unde voi transmite gânduri bune, bucurii şi cadouri, cu tentă ghiduşă, toate grupate...printr-o cercetare de seară spre noapte a ofertei online din partea Dăruitorilor de emoţii:
1. Mamei. Ne leagă atâtea amintiri, profesionale & de leisure, iar pentru că, nesimţita şi uituca de mine, era să rateze, pentru prima dată, ziua ei de naştere, acum e momentul să mă revanşez cu dedicaţia, pe care i-o fac în ultimii ani, iar anul ăsta timpul nu mi-a permis-o:)

şi cu câteva idei venite din corelarea dintre temperamentul şi pasiunile ei, plus din ceea ce ştiu precis că o va mişca. Utilul, plăcutul, misterul şi lectura sunt deja cumulate în Povestea Ceaiului. Apoi naturaleţea/ naturalul, simplitatea, duioşia, dar, într-un fel, şi fragilitatea sunt reunite în setul super-fain Rose Luxury Diptyque, ambalat într-o cutie neagră, de la elegant în sus. Nu trebuie să faceţi exerciţii de imaginaţie...v-o dau pe tavă, pardon în bolul de porţelan alb fin şi dantelat, din fotografia ataşată. Iar, pentru că nici un cadou ales, nu există să nu fie legat, printr-un fir invizibil de egoism eliziac, de preferinţele subsemnatei, care, logic, corespund cu înclinaţiile Mamei, însăşi. Să ne delectăm cu puţin/ mai mult lichior Cointreau de portocale, în timp ce gustăm timid sau nu, din trufele cu cremă Ganache, învelite în ciocolată elveţiană.
2. Tatălui. Văzut, cunoscut, conversat ulterior Mamei, dar descoperit îndeletniciri comune, plăcute & interesante. Cercul Fumătorilor de Pipă şi Trabuc Sibiu ne aduce, în ultima zi de marţi a fiecărei luni, într-o mică oază de relaxare prin fum/ fumuri şi nu cred că s-ar plânge Tatăl, în cauză, dacă ar primi cadoul pe care i l-am gândit, tot pentru ziua lui, de Scorpion. Un set pentru whiskey şi trabuc, o îmbinare rafinată a lemnului (cutia de prezentare), a argintului, a trabucului, însuşi, a sticlei, şi, bineînţeles, a conţinutului acesteia, cu aroma mătăsoasă şi inconfundabilă a whisky-ului. 
Aliniat nou..Pauza s-a cam terminat, viaţa goneşte înainte, iar Tatăl trebuie să fie...acolo (nu contează unde:), e pe fugă), neapărat la ora 11.00, iar ceasul Calvin Klein, fain, negru, de gentleman, îi va face cel puţin două favoruri: îi va atrage atenţia asupra trecerii la ora de iarnă şi va atrage atenţia tuturor celor cu care se întâlneşte asupra eleganţei voluntare.
3. Fetei. O ştiu de când era în burtica Mamei, dar de cunoscut mai bine, râzând, fugind, făcând giumbuşlucuri, doar de câţiva ani încoace. Este o frumoasă, o drăgălaşă, o ştrengăriţă, cum îmi închipui că eram şi eu, o "şmecheruţă", o "colorată", o bijuterie...aşa cum e brăţara Colors Flower în patru culori, verde, roz, arămiu şi liliachiu. I-ar place, dar, chit că se pregăteşte asiduu pentru statutul de "domnişoară", nu are voie să meargă cu ea la grădi. Poate la o nuntă, când va fi domnişoară de onoare, la Balul Strugurilor..ioi, cre' că o fost ăla. Atunci la balet, că Mama mi-a promis că o va aduce next time:) Da? Atunci va fi deja toamnă târzie..oare mânuşile negre sunt şi pentru copii? Se asortează cu eşarfa roşie? Precis!
A nins deja în Germania, ştiu că nu vor trece nici patru zile, iar vremea rea va veni şi pe la noi, în vizită. Zăpada, bucuria copiilor şi necazul adulţilor, dar şi visele de Crăciun, pentru Familia Scorpion(ilor)! Şi pentru noi toţi!





25.10.12

Salvate de camera de supraveghere...

...ioi, tulai, vai de steaua noastră, de ghinioniste-norocoase ce suntem! Nu ştiu de ce îmi încep postarea la timpul prezent pentru că ceea ce vă voi povesti s-a întâmplat în iarna lui 2001, cu o lună înainte ca Europa, în cazul nostru, Germania, să fie încorporată în Zona Euro şi să se renunţe la vechea Deutsche Mark.
Dacă nu aş fi rămas cvasi şocată, dar şi hlizită de întâmplare, şi dacă tema cu numărul zece a SuperBlog 2012 nu mi-ar fi cerut-o expres, poate că nu v-aş fi povestit niciodată micuţa aventură dinainte de Crăciun, cu mine şi Silvia, personaje principale, cu mărci în buzunare şi chef de cumpărături, petrecută în Berlinul meu iubit (oraş aflat pe locul al II-lea între preferinţele mele, după Sibiu:), într-unul dintre cele mai rafinate cartiere: Steglitz! Amintirile nu îmi sunt dintre cele mai exacte [numele străzii mi-e cert, Schloßstrasse..ştiam cuvântul, strada Castelului], am căutat pe net ceva imagini spre aducerea aminte şi cred că am găsit şi magazinul unde ni s-a întâmplat toată tărăşenia...la Karstadt (foto). Bineînţeles shoppingu' a fost început de sus în jos...de la ultimul etaj până la uşa care ne-a fost deschisă abia după vreo jumate de oră.
Explicaţii.. Da, da, da..Păi, conform logicii oricărui cititor, cu capul pe umeri, exact de la începutul căutărilor de şepci faine, verzi-kaki, la ultimul etaj, al treilea, a fost găsit & achiziţionat acoperământul de cap dorit! Iar fetele noastre au continuat să cumpere varii produse, în coborârea lor pe scările rulante, cu pauze dese în faţa oglinzilor întâlnite în cale. "Silvia, dă-mi şi mie şapca s-o probez!" În apropierea unei oglinzi aflate cu un nivel mai jos, iarăşi: "Silviaaa..No, scuză-mă, oglinda asta mă arată un pic mai altfel, îmi mai  dai o dată şapca, s-o încerc?" Râsete, bucurie, planuri spuse cu voci care vădeau încântarea, admiraţia şi, poate puţin, lauda de sine...Dăm să ieşim, dar suntem oprite de o voce rigidă şi poruncitoare. Iar acum scuzaţi-mi bruma de germană pe care o mai ţin minte: Komm mit uns! (Veniţi cu noi. Am uitat să spun erau doi. Doi paznici/ gardieni/ personal de pază.) Links, rechts, rechts, jetzt immer links..(La stânga, dreapta, dreapta, acum numa' la stânga) Pe coridoare, până în încăperea de supraveghere video a întregului magazin, ocazie cu care am văzut pentru prima dată astfel de sistem, de factură vestică. Nu ţin minte dacă era EDIMAX, dar erau toate premisele să fie respectat sloganul: Networking people together.
Ok, chiar şi în cazul nostru s-a făcut o conexiune interumană.) Ei au spus: Scoateţi tot ce aveţi în bagaje. Am văzut pe camerele web că aţi probat o şapcă dunkelgrün [verde-închis], uitându-vă în toate oglinzile cum vă stă. Aţi plătit-o sau aţi furat-o? Nu ne-am speriat, doar ne-am pierdut puţin. Dar Silvia a găsit târziu bonişorul-dovadă a corectitudinii românilor (în cazul ăsta:) exact în acelaşi timp cu Friz...[să-i dăm un nume oarecare], care controlând totuşi arhiva video a ultimei ore, a descoperit-o pe prietena mea, întinzându-i vânzătoarei mărcile cuvenite.
Mulţumesc, Silvia! Mulţumesc, Arhivo!
Dar trecem peste cei unşpe ani scurşi de la întâmplarea cu pricina şi revenim în 2012, când îmi dau seama (bine, mi-am dat seama o ţâr' mai demult) că "Un om informat e un om puternic!", iar controlul şi supravegherea sunt necesare pentru a asigura acest calificativ. Nu doar în spaţii publice, ci şi acasă. Nu neapărat pentru Putere, dar mai ales pentru Siguranţa şi Supravegherea (Paza) celor dragi (a familiei, a locuinţei, a soţiei/ a soţului [sorry, am dat-o'n bălării], a câinelui:). Şi e foarte uşor Plug and View, alintat, prescurtat PnV...Peneve..., nu neapărat la vedere, dar pentru o mai bună vedere...Vedeţi şi singuri în clip!

M-a filmat cineva în ultimele câteva ore? Nu! Ce păcat, s-ar fi văzut, cu ochiu' liber/ prin cameră web cum scriam concentrată această probă - Number Ten, la SuperBlog 2012!

23.10.12

Aventura mă strigă! Aventuria mă asigură!

...ai puţintică răbdare că vin imediat...Ok, m-ai prins! În imediatul lunii viitoare! De ce trebuie să apară toamna, cu tot alaiul ei de frunze veştede şi crizanteme rezistente la intemperii, ca să mă hotărăsc eu să o iau razna printre copacii dezgoliţi şi prin iarba pălită de brumă? 
Iar pentru a păstra poezia, aş răspunde: tocmai pentru a mă lăsa în voia vântului în vederea stabilirii unei direcţii clare-neclare, dar în spiritul unei libertăţi jinduite şi neavute în ultimul an de muncă asiduă, dar, cât de cât, plăcută:P (în proporţie de 80%:).
Şi pentru a-mi retrăi dragostea din facultă. Da, vorbesc despre cea de Istorie...Arheologia...salveză România! Pentru a-i resimţi meandrele, a şpăclui oase, a-mi instala cortul...Pentru a trăi, din nou, trecutul meu...de acum vreo 12 ani, cumulat cu cel al înaintaşilor, care vor fi proaspăt săpaţi. Nu înţelegeţi ce naiba m-o apucat? Cât ai zice "peşte" se va dezlega partea de logistică a expediţiei, cu micile indicii de rigoare, strecurate printre rânduri:)!
Şi anume, sunt responsabilă cu "necesarul" întregii echipe, numa' bune de pornit la drum! 20 de oameni, 20 de caractere, 20 de individualităţi diferite, 20 de prieteni...cărora trebuie să le ginesc găsesc "numitorul comun"! Mi-e puţin greu, de fapt am de programat organizarea unei adevărate tabere...din colecţia toamnă/iarnă. Gândiţi-vă puţin: maşini avem; de urcat dealuri/ muntişori, clar, cât cuprinde; cazarea la cort(uri); condiţiile meteo vor fi destul de vitrege; iar timpul alocat sper să nu depăşească o săptămână jumate, cam la 10 zile ne-am gândit!
Plan de bătaie:
Transport: 5 automobile. Trebuie să am în vedere să fie bine dotate, cu de toate că totuşi mergem spre nord, prin trecători. Vă dădeam, încă din titlu un indiciu...cine mă va asigura pe tot drumu' (dus-întors), oferindu-mi variantele compatibile de produse pentru tipul de maşină folosit. M-am scos! 
Excursii (periegheze:): 10 rucsaci, nu contează că-s pentru înot, corespund perfect pentru ceea ce vom avea nevoie. Ce? Poate ne prinde vreo ploaie...de-aia mânioasă. Numa' bine să avem şi compartimentul "impermeabil". Nu că trebe', da' să fie! Spun asta, având în vedere sistemul de evaluare a riscurilor...pe care demult l-am adoptat.
Alimentaţie suplimentară:) Logic, efortul nostru va fi extrem de susţinut. Dacă nu vom fi destul de agili, atenţi, ritmaţi, dar şi răbdători va veni iarna peste noi. O să le fac prietenilor câte o surpriză pe zi, care le va oferi energia necesară eforturilor prea mari. Dau şi foto şi arome: banane, multifruct, căpşuni şi alune...Toate batoane energizante, pentru ai mei oameni BETON!:D
Na, că la final, în calitate de mare organizatoare a campaniei de recoltare a vestigiilor arheologice care, precis, ne aşteaptă...sub pământul din care tocmai a fost extras cucuruzul, am şi o dorinţă! Să-mi conving prietenii, şoferii/ şoferiţele (avem şi o lady cu noi:) să ne dotăm toate cele cinci maşini cu un super gadget, cred eu: Staţia radio CB Cobra 19 DX IV EU mai ales, că eu am folosit-o, când am fost în aventura "La Mare, cu Ocazia", exact e canalul 22!
Numa' de Aventuri mă ţin, şi postarea asta pentru SuperBlog 2012 şi aventura motoarelor Harley Davidson, pe gheaţă!


22.10.12

Parfumul fermecat


Perfect, dar cu penalizare! Dacă tot am pornit-o târziu, din motive atât de obiective, încât nu vreau să vi le scriu, să nu vă întristez, îmi permit să schimb datele problemei, pardon, a probei no 8 de la SuperBlog 2012. Păstrez darul, dar îl transform după situaţia pe care am putut-o trăi anul trecut, în Franţa. V-am povestit atunci despre aventurile ciorbei de salată verde, din care a lipsit usturoiul..despre Hambarul din Pivniţă, dar am omis intenţionat o întâmplare [din simplul motiv de a nu stârni invidii, gelozii, bârfe], care a durat..nici mai mult, nici mai puţin, 24 de ore! Acum, sunt forţată s-o declar/ declam/ reinventez. Conştiinţa mi-o cere. 
Aşadar, iniţial, nu a fost vorba de nici o petrecere strălucitoare, mirifică, răpitoare, incendiară...După cum v-am spus, eram în vizită, la prietena mea, Ra, bibliotecară la secţia destinată copiilor, din biblioteca unui cartier din Troyes. Într-o după-masă, primim invitaţia să ne alăturăm copiilor la vizionarea colectivă a filmului apărut cu un an înainte, Alice in Wonderland (2010). Normal că am răspuns pozitiv pentru că romanul lui Lewis Carroll mi-a plăcut la nebunie, de când eram mică...iar, actorul principal, Johnny Deep, m-a înnebunit, când am crescut mai mare...Hărmălaie, copilaşi care vorbeau în franceză, râdeau, se hârjoneau..începuse să-mi sară muştarul, mai erau cinci minute până la începerea filmului...iar ei nu mai terminau din chiţăieli. Ca să fac să tacă puţin, îmi scot parfumul din geantă, să le arăt cu cine se vor întâlni ei în film...cu un alt Iepuraş decât cel negru, pe care li-l etalam eu...Miraţi din cale-afară au rămas cu guriţele căscate atunci când, vrând să mă joc puţin "Press to Play!", parfumul a ţâşnit din sticluţă, iar eu am dispărut din faţa lor, lăsând în urma mea mirosul unui parfum vesel, compus din elemente florale contrastante şi ingrediente spumoase:)...Dar, povestea de abia acum începe!
M-am cam grăbit, când stropul m-a atins şi m-am trezit face 2 face cu Johnny, la care mă gândeam. Nu eram pregătită pentru o asemenea surpriză, dar intuiţia mă împinsese să-mi fac două codiţe împletite şi, astfel, să apar în faţa lui, ca unul dintre personajele dragi lui, Alice! Planul de seducere a fost construit total, în zbor, spontan, pe negândite..pornind de la un cântecel drăgălaş pe care i-l şoptea acum o domnişoară necunoscută "Twikle, twinkle, little star. How I wonder what you are. Up above the world so high, like a diamond in the sky!" Nu era chiar clasicul cântec de leagăn, şi nici o invitaţie la somn, dar a putut fi comentată, aşa, în barbă, scz me, bărbuţă: Aaa, clar am de a face cu o fană...oi fi steluţa ei..:D! Nici chiar aşa, am lacune majore pentru a fi catalogată drept "fan", o simplă admiratoare...Dar, cu siguranţă ne vom cunoaşte îndeaproape, în cele 24 de ore pe care le avem la dispoziţie împreună, graţie Press to Play cu Playboy VIP, iar VIP-ul meu eşti tu! Vrei să ne jucăm acum, pe drum sau la destinaţia finală, unde te voi duce? Dacă-ţi intru în joc, şi-ţi dau răspunsul acum, cu ce mă încânţi? Truth or Dare...Adevăr sau Provocare! Noutatea acestei runde constă în aplicarea imaginaţiei, fie ea copilărească, hazlie, matură sau cu menţiunea "interzis persoanelor sun 18 ani". Vreau să te cunosc mai bine şi, mai ales, mă voi bucura atunci când mă vei descoperi tu...Accept provocarea jocului. Probabil, ştii cât de mult ADOR să mă joc! Dar totuşi propun să mergem într-un loc mai liniştit. Copiii pe care îi aud în surdină nu-mi creează atmosfera de a fi atent doar la tine. Unde? La Paris, în Disneyland. E încă ziuă. Joci cu mine, înţeleg! Ok, mergem la Paris! Mergem în lumea desenelor animate..iar după aceea vei avea o micuţă surpriză...plăcută, care îţi/ ne va aduce noi, şi noi elemente/senzaţii de cunoaştere reciprocă.
[Disneyland, Paris - orele 18.00 - 21.00] Adevăr! Cu ce m-ai vrăjit? Vei descoperi, pe parcursul serii, în mici stropi parfumaţi, care fiecare spun câte-o poveste...Aici, Johnny se strâmbă în stilu-i caracteristic, şi adaugă...Cred că nu mai putem amesteca poveştile, cred că e cazul să facem paşi...Pe Boulevard de Clichy, spre un muzeu pe care l-am vizitat săptămâna trecută, când eram aici, în Paris, cu prietenii mei...Musée de l'érotisme, sper că aici te gâniseşi şi tu să mă duci...Gând la gând, cu bucurie! E până la ora 2 a.m. deschis, dar, nu-i aşa, noaptea va fi încă tânără...


[ps Ai fost vrăjit, sedus şi neabandonat...by Eliza Day & Night, cu ajutorul Playboy VIP For Her de la COTY, care s-a dovedit şi pentru tine, dar şi pentru dragii mei, de la SuperBlog 2012 care mă vor penaliza pentru întârzierea, cu o zi. Am o scuză, recitiţi-mi postarea...Am fost ocupată cu amintirile!:)] 


18.10.12

Argument pentru blog...tehnică...tehnologie


Argument: Participarea la Concursul SuperBlog 2012 îmi dă dovezi, una după alta, despre autocaracterizarea propriului meu blog...Contează mult notele juriului, bineînţeles + feed-back-ul prietenilor, al cunoscuţilor & necunoscuţilor care mă critică, dar mă şi iubesc:). Şi acum voi arunca cu bâta în baltă (previzibil din partea mea, nu-i aşa?)..şi-mi voi da arama pe faţă, declarându-mi, sus şi tare, mie însemi, că părerea pe care o ascult, vizavi de mine, de ceea ce & cum scriu, este a mea...Mă  bucur de imaginaţie, de poveste, de vis...Le trăiesc şi le scriu...cu mai multă sau mai puţină uşurinţă, haz sau fler. Pentru mine, postările-mi sunt surse de energie, cărora le adaug suflu, sentiment...şi le vreau pentru mine..înainte de a vi le da, cu drag, vouă! Cred totuşi că mi-am creat un echilibru, dar, indiferent de tema pe care o tratez, personalul îţi are locul lui bine definit şi de neînlăturat, sub nici o circumstanţă. Sau poate...doar în caz de lene, dezinteres, fuşereală, postare de mântuială...rarisim & de nedorit!

Deunăzi, m-a întrebat un prieten: "Eliza, ai laptop sau calculator acasă?", iar la răspunsul meu pozitiv, a continuat cu un alt potop de întrebări, alăturate de statu-quó-uri personale: Şi eu trebuie neapărat să renunţ la "sihăstria" autoimpusă. Trebuie să intru în rând cu lumea. Voi spune "Da" Facebook-ului, poate îmi fac şi eu blog, vreau să mă apuc de Photoshop. Vreau să fac tot ce-mi poate oferi tehnologia. Tu ce laptop ai...cum l-ai ales...pe ce calităţi ai marşat? La care eu îi răspund You can buy me with a coffee, şi-ţi povestesc, detaliat.
"Ideea a părut a apărea spontan, dar fusese pregătită încă din anul 2007, când Sibiul a fost Capitală Culturală Europeană, iar eu mi-am făcut căsuţa mea în Muzeul în aer liber:), proiectul Centrului de Informare Turistică, iar pentru că am fost atât de mulţumită de PC-rile cu care am fost dotate, atât din punctul de vedere al funcţionării, fără sincope, rapid, inteligent, cât şi a rezistenţei la temperaturile scăzute, care erau în căsuţa de lemn, pe timpul iernii 2007/2008...Aşa mi-am dat seama că am acută nevoie de un Laptop Dell. Şi într-o după-masă, după servici, mai precis în 9 martie 2008 parcă, m-am hotărât, pe nepusă masă, să-l caut şi să-l iau, în rate...că deja conştiinţa & situaţia de bugetară exista...din 2005! Clar, nu puteam să dau cu banii jos..Dar tu poţi! Dar, să fii neapărat atent la câteva chestii esenţiale: tipul de procesor dual-core. Aşa m-a sfătuit frai-mio. Eu mi-am luat un laptop Dell Vostro 1000. Şi nu sunt nici acum, după 4 ani, dezamăgită de el. Am avut o intuiţie a'ntâia. Acum, probabil modelul e deja demodat..e slăbuţ faţă de tot ce-a apărut în ultimul timp. By the way, i-am găsit fratele mai tânăr al Dell-ului meu...de la 1000 s-a ajuns la 3750 Laptop Dell Vostro 3750, Intel Core i3-2310M, 500GB HDD, 4096MB DDR3, nVidia GeForce GT 525M 1GB, FPR, FreeDOS (Argintiu)...uită-te ce fain e, păcat că e argintiu...dar, poate au şi pe negru..:) Poate zici despre mine că nu le am pe toate întregi, dar culoarea a contat extrem,, iar o altă hachiţă au constituit-o literele...aranjate, puţin deranjat...în tonul asimetriei care mă inspiră, mă guvernează, mă aduce cu picioarele pe pământ.  
Uite-i şi câteva dintre caracteristici. Ţi-am zis de rezistenţă..o are, de greu, e okidoki pentru tine, 3 kile. Poţi lucra pe el, una 'ntruna trei ore...abia după aia îi încarci bateria Li-Ion 6 celule 48WHr 2600mAh, pentru care ai şi garanţie...12 luni. Musai să verifici memoria...cât mai mare. Da', sfatu' meu, ia-l pe frai-mio sau pe Cosmin cu tine sau dă-le site-ul magazinului online Azerty. Şi încă ceva, mie îmi lipseşte conexiunea Bluetooth...am avut nevoie de n ori de ea. N-am nici cameră web încorporată, nici microfon. Atenţie mare şi la numărul de sloturi şi musai să aibă cititor de card...Nu mai ştiu ce să zic! Discuţia asta de la cafeaua cu care "m-ai cumpărat", mai mult îmi face în ciudă..mă face să-mi conştientizez înaintarea în vârstă a Dell-ului meu...off, babule cibernetic:)! Iartă-mă, că mai am nevoie de tine!
ps...am uitat să-ţi alte două chestiuni...display-ul e mat, cum îţi place ţie, şi, poate, celor de la SuperBlog 2012, pentru care am transcris discuţia noastră:)! O seară faină!"



Telegramă de Revelion 2013 via Crăciun 2012:)

Nota bene: Povestea mea de Crăciun este pură telegrafie, dar mă bazez pe puterea succintului pentru sublinierea ideilor, planurilor, dorinţelor, dar şi realităţilor ce vor fi enunţate în cele ce urmează.
Nota bene 2: Când mă voi opri brusc din propoziţie, gândiţi-vă la un "stop" subînţeles, conform regulilor de bază ale telegrafului.
Nota bene 3: Dacă voi simţi nevoia să-mi prelungesc fraza, voi avea scuza spargerii regulilor, dar, sub apărare, mai precis, între parantezele pătrate.

2005. Eliza 27 de ani. Mama. Anunţ de angajare. Muzeul ASTRA. Pentru fata ei, nu? Va vrea? Alegerea: "A vrut!" Intuiţia fostului director! Ambele candidate admise! Marketing! Activitate neplictisitoare! Eliza în vervă! Eliza în curs de ieşire din carapacea ei de jad. Devine sociabilă! Descoperă viaţa culturală!] Şi nu numai!] Activitatea! Bucuriile! Colegii! 2006. Îşi face blog. [prelungire a Jurnalului ei intim din copilărie, adolescenţă şi fragedă tinereţe] 2006-2012. Redescoperirea Elizei. Noi abilităţi. Este & își spune "Negociatoarea". Aduce Soarele. Alungă Ploaia. [Doar când şi dacă vrea.]
Plan Crăciun 2012. Să le mulţumească lor, prietenilor! Cum? ... 6, [a început să se piardă din telegrafie..Prin punerea în practică a lucrării scrise pentru accederea în rândul muzeografilor în luna mai. Era un plan pentru atragerea publicului vizitator al Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA, în perioada rece şi super-rece a anului - IARNA! Dar...6, again, revine telegrafia.]
Plan transformat! Subiectivism! Vis invernal! Poveste aproximativ adevărată! Cadouri de Crăciun! Doar pentru cei mai răsăriţi! [Născuţi dimineaţa..:)) Şi pentru voi, Nocturnilor, staţi liniştiti!:)...Nu ştiu ce paranteze să pun, haotic trec de la un stil la altul...yes..voi termina cu o urare şi un cântecel]
12.12.2012 - 31.12.2012 - pregătiri (listă invitaţi, cerere ofertă/ aprobare pentru visul viitor împlinit, mai merg la super-marketuri...? Da, poate doar pentru de-ale gurii..că pentru programul meu cu Bijuteriile, e deja rezolvat. Aaa, ok, trebuie să fac o mică cercetare de teren, pardon de net...[care, by the way, îmi face probleme mari, legate de lentoarea-i ce datează de două zile-ncoace:(] Să trimit scrisori? Nee...ba da, mă răzgândesc cam des...Le voi trimite semnul cu Cristale, cu invitaţia ataşată, prin care le arăt că-mi pasă de ei, de prietenia lor, de grija lor, de drăgălăşenia cu care mă înconjoară...Nu, nu vă gândiţi că-i invit în muzeu de Crăciun, că nu-i prea cuşer, n-o să-mi vină, stau cu familia, cu iubitul sau iubita..sau iubiţii &/ori iubitele, ups, am fost rea(listă:)...de:
Revelion 2013:)! Şi apoi, Party People come on! Avem şi câineluţii noştri, bine educaţi, care aşteaptă răbdători o bucăţică de răcitură plus (cel puţin :) o mângâiere, Christmas Tree-u' încă nu e desfăcut şi, sub brad, s-ar putea să aibă niscai surprize omise de Moşu' pentru (fiecare dintre) ei, în parte! 
Chiar dacă a trecut deja Crăciunul, sărbătorile continuă, nu-i aşa?



ps...la fel şi SuperBlog 2012, sunt abia la proba cu numărul 5!








15.10.12

The Power of We. La scară mică. Blog Action Day 2012

...mă grăbesc extrem, nu-mi ajunge timpul, a început şi Astra Film Festival, dorm cu ţârâita şi cu gânduri mult prea persistente şi neodihnitoare...
Fuga, fuguţa, scrie-ţi Elizo postarea ce te alătură celor peste 2220 de bloggeri şi 144 de ţări, nu te lăsa acum, în cel de-al treilea an de participare la efortul susţinut de comunitatea Blog Action Day, încă din 2007 încoace. Ai tema - The Power of We! Apucă-te şi croşetează-ţi ideile venite odată cu ultimul Lucky a zilei de ieri, şi puţin azi, în autobuz.
Exemplu real, l-am evocat aici pe blog anul trecut, dar astă-seară îi sesizez partea/ părţile puternice. 
Pe scurt, WE = doar 180 de persoane + staff-ul muzeului (vreo 6 persoane), totuşi două categorii diferite de WE...Angajaţi în mediul privat, alăturaţi nouă, bugetarilor.
Eveniment: TEAM BUILDING
Puterile noastre, la general: puterea de atracţie (prin locaţia Muzeul ASTRA), puterea de convingere, puterea dorinţei (de tip Carpe Diem), puterea ofertei, puterea de cumpărare:), puterea imaginaţiei & creaţiei, puterea muncii distractive, educative şi utile (cu ajutorul creatorilor populari), puterea de a ne simţi bine!
Puterea de a fi pozitivi! Puterea noastră!

ps...şi acum puterea mea...puterea de a dormi liniştită!




14.10.12

Frate, frate, da' brânza-i pe bani..


De ce am aşa un noroc chior de teme faine şi, în cazul ăsta, gustoase, şi numa' bune de savurat? Pentru că îl merit şi deoarece am strabism de când m-am născut:P...! Şi pentru că atunci când eram mică de tot un vecin neastâmpărat îmi găsise o poreclă - CHIORUŢ!  
O să înţelegeţi voi o ţâr' mai încolo despre ce deliciu vorbesc! Îmi făcusem planu' ca ţiganu' la începutul concursului SuperBlog 2012: să iau probele la rând, să le tratez cu o eficienţă total ordonată, să nu mă las topită ca brânza:) de favoritisme, de alegeri subiective, să încerc marea cu degetul treptat, raţional, cu calm, îndemânare şi precizie creatoare, în funcţie de cerinţe, amintiri, bucurii sau poate vise/ visuri. Dar, am clacat odată cu anunţarea probei no 7. M-am transformat în Croitoraşul cel viteaz, da, da..ăla cu şapte dintr-o lovitură..., m-am întins mai mult decât mă ţinea plapuma, am tras direct la ţintă, iar săgeata lui Cupidon s-a înfipt tocmai într-un Caşcaval Afumat Natural Delaco. Aţi înţeles aluzia? Nu? Hmm..Staţi puţin şi nu (mă) mânaţi, luaţi-mă cu binişorul. Încep cu sfârşitul: pe 11, după ce-am luat cash-ul pe munca mea din luna precedentă, am plecat la magazin...să-i cumpăr mere şi caşcaval...Cu stilul meu nehotărât, greoi, langzam aber sicher am rămas într-o dulce, pardon, afumată visare în faţa raftului. L-am văzut rotund, fain, dar înfoliat. Mi-a plouat puţin în gură, semn că pasiunea era pe vine, l-am luat acasă, i-am redat libertatea şi, scuzaţi-mi cruzimea, mi-am băgat cuţitul în el, i-am adulmecat miasma fumului şi...s-a întâmplat minunea! Nu râdeţi...chiar dacă şi pe mine mă pufneşte puţin a râs! M-am îndrăgostit de-o bucată rotundă de brânză...nu de orice fel, fină şi afumată! Iar, astăzi, am simţit în propriile papile gustative că dragostea îmi este împărtăşită, într-o comuniune a simţurilor, o beatitudine..din care m-am trezit făcând gimnastică, pentru a nu cădea în păcatul lăcomiei atroce, în care riscam să mă arunce...noua mea dragoste şi favorita lui Bebe.
Nu ştiu dacă v-am spus vreodată...cei care mă cunosc personal, bine sau foarte bine (mai ales, mama:) ştiu. Sunt înnebunită după brânză, lapte, caşcaval, mozzarella...Dacă nu mi s-ar fi adresat din partea Delaco: Esti Fan Brânză?, nu cred că mi-ar fi trecut prin cap s-o ridic atât în slăvi...Mi s-ar fi părut natural, aproape banal...dar, abia acum conştientizez că-mi este cel mai apropiat de suflet & de stomac aliment!
Închei, cerându-mi iertare fratelui meu, la care m-am uitat cam chiorâş când, după ce a mâncat porţia de ciorbiţă de cartofi cu afumătură şi tarcăn, la care l-am invitat, văzându-mă că-mi fac sandvişurile pentru servici, inclusiv cu caşcaval (nu era Delaco..:), mi-a zis să-i tai si lui o felie groasă...Cu inima strânsă, cu gândul: Na, îi dai omului un deget, iar el îţi ia toată mâna şi Frate, frate, da'  brânza-i pe bani..[a naibii de zgârcită m-o făcut mama!] i-am dat, iar acum îmi cer scuze pentru comportamentul de tip Hagi Tudose şi îl invit, în scris, să vadă tâtâ lumea să vină să-i dau ciorbă de salată verde, cu 3/4 lapte...:)), kaiser, păpăradă & usturoi, dar şi să se întindă după cel mai bun caşcaval...cel afumat, de la Delaco. N-o să murmur mărunt din buze..Promit!
ps...Caşcavalul l-am luat înainte de a fi anunţată proba pentru SuperBlog 2012. Să fie intuiţie amestecată cu poftă? Poftă Bună!


pps..Caşcavalul mi-a adus aminte de Cash...Johnny Cash! Noapte bună!




Pentru rezultate deosebite şi purtare [..], Nemira - Premiul Întâi (1996) - Scrisoare deschisă

Dragă Editură NEMIRA,

Aşa de mult mă bucur că-mi stârneşti aducerile aminte, prin această a patra probă a SuperBlog 2012. Să nu mă crezi o linguşitoare, dar în opt (mă repet, cifra mea preferată) a zecea, când a fost lansată tema: Prima carte citită de la Nemira, primul lucru pe care l-am făcut a fost s-o sun pe mama, s-o impulsionez să-mi caute cartea Strigoiul lui Harlot (Harlot's Ghost), de Norman Mailer şi să-i cer o informaţie: "Mama, găseşte-mi, te rog cartea..e în două volume...şi uitâ-te ce editură a publicat-o...Io  Eu ţin minte că e Nemira. Pls, confirmă-mi...Ştiu că am luat-o ca premiu întâi, în clasa a unşpea!" Mama, super pe fază, o descoperă în bibliotecă şi-mi spune: "Da, uite ce e scris pe prima pagină: Pentru rezultate deosebite la învăţătură şi purtare. Semnătură ilizibilă: Dir...., 1996" Încet, încet, îmi amintesc toată perioada anului 1996, an în care am reuşit, un 1st time al vieţii mele şcolăreşti...Şi mai am un noroc. Acum vreo doi ani, mai exact în 15 octombrie 2010 am participat la Blog Action Day, cu câteva povestiri despre apă, iar la amintirea no 4 (pură coincidenţă cu numărul probei:) am scris următoarele, în strictă legătură cu experienţele legate de prima mea carte de la Nemira. Mă citez: 


"4. ELIZA, PLECATĂ ÎN FURTUNĂ: Deja eram Eliză de liceu, în clasa a XI-a. Urma un 1st time important, prima dată luam Premiul I, asta pentru că io, toată viaţa mea am fost în clase formate din elevi mai sârguincioşi decât mine:) şi din premiul II n-am reuşit să ies. Cu o zi înainte, am întârziat acasă 10 minute, iar tata nu şi-a uitat bunul obicei de a mă pedepsi cu o palmă zdravănă şi cu căutarea unor cuvinte în DEX, să le trec definiţiile în jurnalul meu, scriere care urma să-mi atragă atenţia asupra "calităţilor" personale: ipocrită, nesimţită, influenţabilă, duplicitară, nerecunoscătoare...Aici m-am oprit din scris, mi-am luat ghiozdanul cu jurnalul şi partiturile de pian, am deschis uşa de la intrare încet şi am fugit de acasă, la propriu...am fugit la şcoală, la Liceul de Artă. Eram inspirată de norii negri care se îngrămădeau peste Sibiu, de fulgerele albastre şi super-luminoase şi de puterea trăsnetelor. În 8 minute am ajuns la şcoală în fugă, ciuciulete, că între timp se pornise şi ploaia...care, acum zic, mi-a spălat toate păcatele inventate de tata. Portarul se uita la televizor, în fundul cancelariei, iar, io, ca un hoţ profesionist, pe nesimţite, am luat cheia de la sala 32, o încăpere mică de la subsol, în care făceam orele de pian. Ca şi decor aveam o pianină - la care am cântat până la ora 2 noaptea un vals de Chopin, un negro spiritual, Balade pour Adeline şi, bineînţeles, Für Elise (a trecut prea mult timp de atunci şi am uitat mult) şi un dulap prelung, cam cu următoarele dimensiuni: L-1.70 m, l - 0.80 cm, h - 0.60 cm, pe care am dormit restul nopţii, cu ghizdanul sub cap. A doua zi dimineaţă, mândră nevoie mare de aventurile de cu o seară înainte:), mi-am primit premiul, cartea, în două volume "Strigoiul lui Harlot" de Norman Mailer (alt cadou reuşit, pentru o Eliză visătoare la spionaje profesiniste). Iată deci, cum apa din cer mi-a fost prietenă şi m-a ajutat într-un moment care trebuia să se întâmple exact aşa cum a fost!"

Deci, dragă Editură NEMIRA, acum mi-ai schimbat programul...de obicei mă duc să mănânc acasă la mama şi la tata doar duminica, dar, forţată de împrejurări...merg astăzi, cu trei scopuri: 1. să-mi revendic cele două volume din Strigoiul lui Harlot, culmea...nu găsesc nici o urmă a lor pe site-ul tău...:(. E sub acoperire? Este catalogată la Secţiunea de contrainformaţii:D? Mi-o recuperez, tocmai pentru a o retrăi, deşi ţin minte că m-a ţinut cu sufletul la gură, în vacanţa de vară care a urmat...şi la recitirea ei, în acelaşi an, în iarnă; 2. să mânânc ciorbă de perişoare & ciulama de pui; 3. să-mi recuperez Jurnalul dintr-a-unşpea...să-mi verific adnotările, în speranţa de a-mi găsi mărturiile lecturii.
[...] Nu le-am găsit...eram o adolescentă cu gărgăuni în cap & fluturaşi în stomac. În schimb, volumele mi-s acum la îndemână...602 pagini în primul tom..şi alte 447 în cel de-al doilea, care se termină cu un ameninţător va urma. Chit că am citit-o de două ori, mi s-a părut o carte grea, câteodată greu de înţeles, o lectură pe care o voi relua, cu mintea mea de-acum, cât de curând. Au trecut totuşi şaisprezece ani, iar amintirile îmi sunt mai mult decât fragmentate. Am un puzzle imcomplet şi incoerent, bazat pe interesul adolescentin al unei liceene atrase de intrigi, poveşti de dragoste, aventuri, câteva evenimente de istorie contemporană cu tentă ficţională, spionaj, coduri secrete, cifruri şi indicii, cele două Berlinuri, KGB, CIA, FBI, Kennedy, Castro ş.a.m.d.
Îmi aduc aminte de Hambar, de Kittredge, de Hugh Montague, Harlot însuşi, de Harry (martorul, povestitorul, actorul, informatorul şi contrainformatorul), de Dix Butler, de nenorocirea fiului lor (a lui Hugh & K.), de alpinism şi Doane, de Marilyn Monroe şi Frank Sinatra + mafioţii de rigoare, de Uruguay, Havana şi Miami, de Cal Hubbard - tatăl lui Harry (Halifax, pe unul dintre numele lui de cod, de maşinaţiile agenţilor
Acum, puţin după miezul nopţii, îmi dau seama că am fost aproximativ superficială acum şaişpe ani, dar ştiu sigur că plăcerea lecturii nu mi-a lipsit deloc, umblam cu cartea după mine peste tot, volumul întâi are chiar urme de "bună" creştere, cauzată de obişnuinţele-mi dobândite, cred că din filmele americane...De la pagina 47 până la 65, hârtia este ondulată, semn de baie nedorită. Dar, aveam o scuză, trăiam cartea, mă acaparase, misterelor vroiam, şi chiar reuşeam, din când în când, să le intuiesc urzelile. Oare, greşeala-mi va fi iertată de editura-mamă, Nemira?
ps..Freddy Mercury va pune o vorbă bună pentru mine şi va revărsa asupra acestei postări scrise în etapa a patra de SuperBlog 2012 toată puterea lui de convingere...




10.10.12

Aparatul Promisiunii Respectate. Din 1999


...dacă e duminică încă, nu-i aşa..înseamnă că trebuie să profit de mine, să mă suprasolicit...că doar am avut un week-end relaxant şi plin de satisfacţii...mai trebuie să-mi ridic în slăvi ciorbiţa de cartofi cu afumătură, căreia i-au căzut pradă patru prieteni, cu mine cu tot ?!?..Nu, nu e necesar:), că se va termina mâine...
Nu în aceeaşi situaţie finalizatoare se prevede pentru etapa a treia a SuperBlog 2012...cu termen de predare în 2012-10-12 12:00 AM a mini-lucrării de cercetare în spaţiul on-line, în biblioteci reale:P, prin chestionarea "gurii lumii".
Spuneam că e duminică..Ei na, credeţi c-a stat timpu'-n loc...că nu s-a transformat în luni...şi că cercetarea s-a încheiat? Vă înşelaţi!...Mor de somn, mai ales acum după îmbârligăturile care mi-au fost servite pe tavă de Wikipedia, la care apelez de câte ori sunt mai curioasă mai presus decât Google.
Aşadar, m-am întrebat: de unde vine denumirea de Oktal, numele magazinului online, care mi-a fost încredinţat să-l am în grijă efectivă timp de o săptămână ...şi următoarele, că postarea de pe blogul meu rămâne spre luarea-aminte a tuturor. Mă găndeam eu că are ceva legătură cu optu' meu drag, dar nici chiar aşa! Înainte de a o lua razna din cauza lipsei mele de înţelegere a sistemelor numerice, funcţiilor, formulelor, multiplicărilor şi calculelor dificile...am găsit fraza care mă alină, mă bucură, mă inspiră să revin doritoare asupra postării...mâine sau poimâine seară, că acum s-a făcut ora de culcare.
Staţi, ia uitaţi aici motivul! Mi-ajunge să continui:): In the octal system each place is a power of eight, iar, în acest caz, de la opt ajungem la the power of one promise, a 13 years old one! And still counting!:) Deviza [dex: Formulă care exprimă concis o idee călăuzitoare în comportarea sau în activitatea cuiva. – Din fr. devise. ] şi sloganul [Formulă pregnantă, concludentă care exprimă în chip lapidar ţelurile politice, economice ale unor grupuri, organizații etc. sau o problemă de actualitate. – Din fr., engl. slogan.magazinului online Oktal coincid: Promisiuni respectate. Din 1999. La început termenii mi s-au părut aproape sinonimici...dar, observaţi că sensurile lor se completează, tocmai în vederea evidenţierii esenţei şi puterii cuvintelor-cheie: Respect & Promisiune.
Vreau neapărat să dau drumu' şuvoiului de idei care mi-au scurtcircuitat neuronii, începând din clipa în care am văzut fotografia showroom-ului Oktal, despre care am auzit aseară, la RadioLynx, că a fost inaugurat în acest an, în iulie, imediat după ziua mea...:P, sau poate totuşi puţin înainte, din dorinţa creării unei relaţii mai apropiate cu clienţii, face 2 face - Client & Reprezentant vânzări Oktal..., dar şi pentru oportunitatea testării produselor înainte de achiziţionare. Nu ştiţi însă ce era scris dedesubt: Imagine din showroom-ul OKTAL – Str. Popa Nan nr.30, sector 2, Bucuresti 
Ce??..Nu vi se pare relevant? Pentru că, poate nu sunteţi din Bucureşti? Aaa, nu-i asta..Odată şi odată e musai să ajungeţi! Dar, nu vă supăraţi pe mine...Mie mi s-a revelat o strategie de abordare a cerinţei probei...iar strada Popa Nan mi-a amintit de Pasărea Colibri şi Mircea Vintilă şi am fost curioasă (mai sunt încă:)..sfârşitul nu-i aici) de modul în care voi personifica aparatele (portabile, calculatoare, Multimedia HD, monitoare, componente PC şi periferice, audio/foto/video, electronice, telefoane, software, imprimante şi birotică, gaming, reţelistică, electronice auto, electrocasnice şi de îngrijire personală) prin intermediul firului poveştii din melodia folk...
Da, îmi creez reţeaua, îi adaug placa wireless imaginativă, şi pe-aici mi-e drumu'...să începem dialogul. Regulă de bază: eu pun întrebările, iar, voi, obiectelor din magazinul online, îmi răspundeţi, pe rând!
Acum cântăm: "În Popa Nan stă un bărbos bătrân şi fotograf/ Puştii de pe strada spun ca e un zeu/ Ştie chiar de eşti om bun sau rău/ După chipul, după chipul tău."
Întrebare: Cine este aparatul Zeului? Cu ce ieşi în evidenţă?
Sony: Mă numesc Sony DSC-TX20, sunt digital, am toate calităţile care ar dovedi, pe bune, abilităţile domnului Zeu-Fotograf: Sunt Negru, 3D, Subacvatic, am Cyber-shot ultrasubtire cu Full HD şi design rezistent şi impermeabil. Plus Exmor R de 16,2 megapixeli, zoom optic 4x, Full HD, 3D, ecran tactil LCD de 7,5 cm, mod Automat superior Rezistenăă la apă, praf, îngheţ şi socuri. Nenea Zeu, dar şi restul muritorilor pot fotografia imagini 3D şi panorame uluitoare, pot realiza filme Full HD, fără neclaritate, chiar şi atunci când se deplasează. Dacă mă va căuta, sunt aici:)
Adjudecat! Cântâm în continuare, vreţi? "Sub o streaşină-i statuia unei fete gri/ Sprijinind un coş cu struguri de ciment/ Jos în casa stau trei fete vii/ Cu comportamentul indecent."
Atenţie, vine întrebarea:  Cine e statuia, cine se oferă să-i fie " perete" de încredere, susţinător în tot şi-n toate?
"Statuia gri e o fată care simt că mă doreşte, are nevoie de mine."
Hey, prezintă-te înainte!
"Sunt  un Calculator OKTAL Game Core i7 2011, Core i7-3930K 16GB 1000GB 7200RPM nVidia GeForce GTX560 1GB, OKTAL Game Core i7 2011, Core i7-3930K 16GB 1000GB 7200RPM nVidia GeForce GTX560 1GB Procesor Intel Core i7-3930K Six Core, Memorie 16Gb DDR3, Hard Disc 1000Gb Serial-ATA3, Placa video nVidia GeForce GTX560 HDMI DX11.0, Unitate optica DVD-RW. La ce calităţi am, mă poate împrumuta, câteodată şi fetiţelor de mai jos...cam jucăuşe din fire.:D" 
Continuăm, cine nu-i gata îl iau cu lopata! "La un colţ i-o florareasă ce ne vinde flori/ Mereu plânge din nimic şi-are păr creţ./ Când râde rar, numai la sărbători/ Toate florile ei nu mai au preţ." Cine îmi face promisiunea de a o respecta toată viaţa sa pe plângăcioasa cu flori? Cine poate să-i aducă zâmbetul pe buze?
Eu, eu! Ba eu! Şi eu! Şi noi...ne-am organizat într-un grup generos/ masiv de Obiecte electrocasnice, în comuniune cu Produsele de Îngrijire Personală!
Bine..veniţi cu toţii, cu toate...sunteţi atribuiţi/ atribuite...Dar, Promisiunea care e? Sau sunt mai multe? Vorbiţi!
- să ne punem calitatea pe tavă, drăgălaşilor noştri stăpâni!
- când are cineva nevoie de noi, să-i depunem, cât mai degrabă, jurământul vasalic!
- cum apare o problemă, fie ea mică sau mai măricică să ne anunţăm "părinţii" - Oktal, să vină şi să le rezolve de urgenţă, în stilul lor caracteristic...cu care ne-am învăţat cu toţii, din '99 încoace!
Mulţumesc...vom avea o nouă sedinţă...în curând! Tot aici, la postările SuperBlog 2012!




 

7.10.12

Eliza, DESIGNER|S şi evenimentele


Azi e 6 octombrie...îmi încep cea de-a doua temă a SuperBlog 2012...Nu ştiu când o voi termina, dar precis înainte de deadline-ul din nouă a zecea, sper. E o temă grea, în special pentru mine...care nu-s deloc ahtiata după shoppin', deşi, când stau şi mă gândesc mai profund, chiar dacă mă caracterizez drept un cumpărător rar...mă pot încadra în tiparul clientului extrem de meticulos, răbdător, atent...cu prelugirile neapărat necesare de: comparatist, statistician al preţurilor, al calităţii, al producătorilor, al design-ului pe prezentare al produsului, indiferent care ar fi el...poate, întrucâtva, catalogat drept muşteriu mocăit, prea nehotărât, prea exigent sau scârţar, nemulţumit, care l-a luat pe NU în braţe... Bine, doar de vânzatorii/ vânzătoarele fără talent în ocupaţie :)
Dar, păzea! Mai zic şi câte-un DA, sporadic, dar cu efect neaşteptat! Chiar acum...[după o zi super-productivă...m-am reapucat de gătit, iar ciorbiţa de cartofi, tarcăn şi afumătură o ieşit a'ntâia. Aştept dovada într-un comment...Elle'Moi:), aviz amatorilor!:P] sunt pregătită să spun DA! Cui? Colecţiei de toamnă blândă de la real,- Hypermarket, sub emblema brandului DESIGNER|S.

Se cere o cercetare clară, cu timp, cu idei vrute şi nevrute, dintre care am ales una, strategică, de tip plan trimestrial. Toamnei (septembrie-noiembrie) îi corespunde la bugetari, şi nu numa' lor, trimestrul al treilea al anului în curs, drept urmare îmi iau agenda la răsfoit, cu menţiunea că nu o am completată, iar acţiunea de culegere a informaţiilor îmi este, aşadar, dublată. Prin urmare, să luăm evenimentele deja perindate prin viaţa mea în luna septembrie, să le adăugăm primele zile ale lu' Brumărel ş. urm., terminând cu Sfântu' Andrei şi apropierea acută a iernii, să le împărţim pe events, şedinţe, călătorii, activităţi, parties, întâlniri..plus restul cotidianului şi să-mi găsesc ţinuta optimă în Catalogul colecţiei de toamnă 2012 Designers, marcă proprie a real,- Hypermarket, pentru fiecare eveniment, în parte:

                                                   *Septembrie*

- 2, nuntă faină: am avut o rochiţă verde deschis, într-o oarecare măsură asemănătoare cu cea pe care am transpus-o, fără talent, în Paint. O găsiţi pe pagina a opta din Catalogul real,- Hypermarket. Şi, musai, balerini, culmea, cumpăraţi acum doi ani din Real, albi cu o bandă exact de culoarea outfit-ului. Nu suport încălţămintea cu toc..., mai ales la nuntă unde tre' să ţopăi ritmat.:)
- 3-28, job, cică rutină, în realitate destul de schimbătoare: de obicei, eu port o geacă de piele, tare asemănătoare cu ceea ce am găsit pe cea de-a doua pagină a catalogului, chiar în partea dreaptă a descrierii colecţiei DESIGNER|S: Brandul Designer's îşi propune să creeze haine de calitate, pentru toate gusturile şi vârstele, dar mai ales pentru toate ocaziile. Designerii noştri oferă o atenţie specială atât calităţii materialelor, cât şi diferitelor trenduri şi aleg tot ce e mai bun pentru tine, crând haine uşor de asortat în ţinute completa care te pregătesc pentru orice situaţie. Descoperă o nouă colecţie şi completează-ţi garderoba cu hainele care ţi se potrivesc.
DESIGNER|S
 Stilul care ţi se potriveşte. Oriunde, oricând.


- 25, Cercul Fumătorilor de Pipă şi Trabuc, Întâlnirea a XXX-a, cu urările de Bun Venit, adresate Doamnei Toamnă. Iar acum, e rândul meu să mă strâmut cu imaginaţia în poziţia colegilor de Cerc şi să aleg drept vestimentaţie de toamnă, de interior, una dintre cămăşile, cu mânecă lungă, de pe paginii a cincea, din colecţia propusă de DESIGNER|S.

 *Octombrie*

NOTA BENE: Acum le voi lua pe sărite, pe plan ideatico-prezumtiv, dar corelat cu Catalogul colecţiei de toamnă, deja amintite.
Câteva călătorii cvasi oficiale (Bistriţa şi Bucureşti) - îmi/vă propun, doamnelor, consultarea paginii cu cifra şase...e tare faină, culori autumnale, dar care denotă totuşi voiciune & antren;
Un posibil concediu de odihnă, tare activ...la muncă fizică, de astă dată, aleasă de mine încă din facultate, pe şanţ, pe coclauri, prin sate, la sapă...arheologică!...Nu vă speriaţi, îmi voi alege o vestă damă, ia-te-te...la pagina 9. Yess...văd că-mi găsesc ţinute pentru tot ceea ce-mi propun. 
31, încă nu am căutat, dar vreau să văd dacă răsfoind din nou oferta on line REAL-ului, îmi voi găsi ceva pentru petrecerea de Halloween, pe care am de gând s-o ratez, de fapt:), în ultima noapte a lunii...L-am revăzut...ideile au venit doldora...cu puţină imaginaţie, creativitate, non-conformism şi scary thoughts & facts...BAU...Bu-hu-hu...:))!

 *Noiembrie*

Oi fi eu ca un ceas merge înainte, aşa cum zice tata...încă de când eram mică-mică...; sunt eu medium total diletant cu varii ocazii/ persoane/ fenomene, dar nici logica, nici raţiunea n-au putere atunci când intervine în schemă frica de frig şi nedorinţa [6..., primul cuvânt inventat - obişnuiesc figura asta, folosit în concursul SuperBlog 2012] de a-mi arunca privirea mai departe, în profunzimea toamnei, în abisul evaluării riscurilor, în vârtejurile contorului de gaz...Gata! 

ps...temă pentru acasa, pentru voi, cititorii mei: unde se întâlnesc următoarele expresii, citez: Generation Me, Refusing Performance, Fashion Outsiders, Olympionique Inspiration + Native lands, Street luxury, Alpine Avenue, Broken english. 
pps...CLUE, verificaţi site-ul la secţiunea Comunicate de presă! 

..ioi tulai, am trecut deja în şapte octombrie! Cifră magică! Noapte bună!

3.10.12

Maşina viitorului meu soţ - Toyota Avensis

[nota bene: postarea am început-o la întâi octombrie, pe seară...va continua pe alte câteva sfârşituri de zile SuperActive:)]

Oh, Doamne...nu-mi pot crede urechilor bâzâitul pe care-l aud de câteva minute în urechi..E gândul care mi s-a năpustit zbânţuindu-se de carcasa craniului...dar, într-un mod plăcut, relaxant, visător...ciudată introducere în subiectul-mamă! 
Totul a pornit de la prima probă a SuperBlog 2012, în prima zi a lu' Brumărel şi de la faptul că mintea mea, înnebunită într-câtva de luna plină şi adânc neodihnită noaptea trecută, a luat-o razna în corelaţii fantasmagorico-idealiste, cu bază reală...sau?...îmi spuneţi voi...pe şoselele patriei, ale Europei, a pornit cu bacul/avinoul ş.a. până a ajuns în America/ Canada, apoi, iarăşi în US...în Alaska şi, prin Strâmtoarea Bering, [despre care Jules Verne scria în César Cascabel la sfârşitul secolului al XIX-lea "ca urmare a ridicărilor geolo­gice începute din epoca glaciară, s-ar putea întâmpla chiar ca, într-un viitor foarte îndepărtat, prin acest punct să se facă joncţiunea între Asia şi America. Ar apă­rea atunci podul visat de domnul Cascabel, ori – şi mai exact – o şosea desti­nată călătorilor"] direct în Asia şi în a sa Ţară a Soarelui Răsare. 
Da! Vorbeam de Mintea-mi, zburdalnica de ea! Aţi înţeles bine, dar doar pe jumătate..Aluzia subtilă nu ştiu dacă aţi percutat-o. Oricum e destul de greu şi pentru mine...ştiu doar că sunt inspirată intens de câteva cuvinte-cheie...design sofisticat, calitate premium, tehnologie avansată, experienţă plină de satisfacţii + Gândul şturlubatec născut după citirea primei teme a concursului. Aaaa, am uitat să vă spun, ieri (01.10) nu am apucat să dau citire exerciţiului aflat pe rol, dar intuiţia mi s-a dovedit, din nou:), la cote ridicate...Am acţionat în avans, mi-am finalizat proiectul de preluare a materialelor culinare pentru Sesiunea de comunicări Marketingul şi educaţia în muzee, dar, în apropierea clădirii în care mă aflam, am profitat să-mi trag în chip volanul unui utilaj, moto-stivuitor...a cărui marcă o puteţi recunoaşte uşor şi este într-o teribilă legătură cu ceea ce sunt pe cale să mărturisesc...
Recunosc, nu am carnet de şofer, dar calităţile Maşinii au trezit Gândul, şi Visul, şi Dorinţa de a-mi cunoaşte persoana remarcabilă a vieţii mele, care să întrunească, la fel ca Avensis, calităţile extrase prin acele key words, enumerate anterior.
Da, aşa trebuie să fie..., dar permiteţi-mi să pornesc cu interiorul şi să nu vorbesc la timpul viitor...pentru că-mi sună prea greu tangibil...deşi...nobody knows şi, totodată, să mă adresez lui, pe numele mic...Petre, alintat Petruţul meu:), destăinuindu-i virtuţile, în paralelismul indus de Ea, viitoarea lui dragoste remarcabilă, pe patru roţi.
Nu sunt geloasă, pentru că îl/o cunosc prea bine: sufletul, de o calitate premium, este dublat de întreaga experienţă a vieţii, acumulată de-a lungul a trei generaţii, care nu au trecut degeaba pe lângă el/Ea, ci i-au oferit înţelepciunea de a ştii să-şi pună în valoare bunătatea, simţul practic & de familist(ă) convins(ă). Iar eu nu pot decât să mă bucur pentru că am parte de Petruţul meu meticulos, atent până la paroxism, câteodată:)...[e bine Petruţ! Continuă tot aşa!], captiva(n)t & carismatic prin nebunia lui/ei pentru tot ceea ce înseamnă tehnologie de ultimul răcnet..Păi vă daţi seama că, mie, atehnică prin definiţie, a reuşit să-mi explice, să mă facă să înţeleg sistemul multimedia avansat Toyota Touch&Go Plus, care oferă funcţii superioare de conectivitate, setând standardele în clasa sa...ştiu şi eu puţină germană, dar clipul pe care mi l-a arătat, e de milioane..


mai am multe de spus, dar doar atunci când îi voi arata postarea mea pentru SuperBlog 2012 şi pentru el, însuşi. (Hihi..habar n-are ce i-am sortit, ştie Maşina, cred că o va iubi mult, dar nu ştie de faza cu căsătoria, şi nici de faptul că eu îl am în planul vieţii...pentru tot ceea ce a făcut, face & va face pentru mine, o Viaţa-Experienta continuă plină de satisfacţii. O vieţuire confortabilă, plăcută, relaxantă, eficientă şi, să nu mă acuzaţi de egoism...poate doar realism acut:), mai ales, VIABILĂ. 
Şi, iar mă scuz, iertaţi-mi semi-plagiatul...am luat calităţile noului Avensis şi le-am pliat pe un Gând, un Vis, o Dorinţă, o Viaţă!