Pentru rezultate deosebite şi purtare [..], Nemira - Premiul Întâi (1996) - Scrisoare deschisă

Dragă Editură NEMIRA,

Aşa de mult mă bucur că-mi stârneşti aducerile aminte, prin această a patra probă a SuperBlog 2012. Să nu mă crezi o linguşitoare, dar în opt (mă repet, cifra mea preferată) a zecea, când a fost lansată tema: Prima carte citită de la Nemira, primul lucru pe care l-am făcut a fost s-o sun pe mama, s-o impulsionez să-mi caute cartea Strigoiul lui Harlot (Harlot's Ghost), de Norman Mailer şi să-i cer o informaţie: "Mama, găseşte-mi, te rog cartea..e în două volume...şi uitâ-te ce editură a publicat-o...Io  Eu ţin minte că e Nemira. Pls, confirmă-mi...Ştiu că am luat-o ca premiu întâi, în clasa a unşpea!" Mama, super pe fază, o descoperă în bibliotecă şi-mi spune: "Da, uite ce e scris pe prima pagină: Pentru rezultate deosebite la învăţătură şi purtare. Semnătură ilizibilă: Dir...., 1996" Încet, încet, îmi amintesc toată perioada anului 1996, an în care am reuşit, un 1st time al vieţii mele şcolăreşti...Şi mai am un noroc. Acum vreo doi ani, mai exact în 15 octombrie 2010 am participat la Blog Action Day, cu câteva povestiri despre apă, iar la amintirea no 4 (pură coincidenţă cu numărul probei:) am scris următoarele, în strictă legătură cu experienţele legate de prima mea carte de la Nemira. Mă citez: 

"4. ELIZA, PLECATĂ ÎN FURTUNĂ: Deja eram Eliză de liceu, în clasa a XI-a. Urma un 1st time important, prima dată luam Premiul I, asta pentru că io, toată viaţa mea am fost în clase formate din elevi mai sârguincioşi decât mine:) şi din premiul II n-am reuşit să ies. Cu o zi înainte, am întârziat acasă 10 minute, iar tata nu şi-a uitat bunul obicei de a mă pedepsi cu o palmă zdravănă şi cu căutarea unor cuvinte în DEX, să le trec definiţiile în jurnalul meu, scriere care urma să-mi atragă atenţia asupra "calităţilor" personale: ipocrită, nesimţită, influenţabilă, duplicitară, nerecunoscătoare...Aici m-am oprit din scris, mi-am luat ghiozdanul cu jurnalul şi partiturile de pian, am deschis uşa de la intrare încet şi am fugit de acasă, la propriu...am fugit la şcoală, la Liceul de Artă. Eram inspirată de norii negri care se îngrămădeau peste Sibiu, de fulgerele albastre şi super-luminoase şi de puterea trăsnetelor. În 8 minute am ajuns la şcoală în fugă, ciuciulete, că între timp se pornise şi ploaia...care, acum zic, mi-a spălat toate păcatele inventate de tata. Portarul se uita la televizor, în fundul cancelariei, iar, io, ca un hoţ profesionist, pe nesimţite, am luat cheia de la sala 32, o încăpere mică de la subsol, în care făceam orele de pian. Ca şi decor aveam o pianină - la care am cântat până la ora 2 noaptea un vals de Chopin, un negro spiritual, Balade pour Adeline şi, bineînţeles, Für Elise (a trecut prea mult timp de atunci şi am uitat mult) şi un dulap prelung, cam cu următoarele dimensiuni: L-1.70 m, l - 0.80 cm, h - 0.60 cm, pe care am dormit restul nopţii, cu ghizdanul sub cap. A doua zi dimineaţă, mândră nevoie mare de aventurile de cu o seară înainte:), mi-am primit premiul, cartea, în două volume "Strigoiul lui Harlot" de Norman Mailer (alt cadou reuşit, pentru o Eliză visătoare la spionaje profesiniste). Iată deci, cum apa din cer mi-a fost prietenă şi m-a ajutat într-un moment care trebuia să se întâmple exact aşa cum a fost!"

Deci, dragă Editură NEMIRA, acum mi-ai schimbat programul...de obicei mă duc să mănânc acasă la mama şi la tata doar duminica, dar, forţată de împrejurări...merg astăzi, cu trei scopuri: 1. să-mi revendic cele două volume din Strigoiul lui Harlot, culmea...nu găsesc nici o urmă a lor pe site-ul tău...:(. E sub acoperire? Este catalogată la Secţiunea de contrainformaţii:D? Mi-o recuperez, tocmai pentru a o retrăi, deşi ţin minte că m-a ţinut cu sufletul la gură, în vacanţa de vară care a urmat...şi la recitirea ei, în acelaşi an, în iarnă; 2. să mânânc ciorbă de perişoare & ciulama de pui; 3. să-mi recuperez Jurnalul dintr-a-unşpea...să-mi verific adnotările, în speranţa de a-mi găsi mărturiile lecturii.

[...] Nu le-am găsit...eram o adolescentă cu gărgăuni în cap & fluturaşi în stomac. În schimb, volumele mi-s acum la îndemână...602 pagini în primul tom..şi alte 447 în cel de-al doilea, care se termină cu un ameninţător va urma. Chit că am citit-o de două ori, mi s-a părut o carte grea, câteodată greu de înţeles, o lectură pe care o voi relua, cu mintea mea de-acum, cât de curând. Au trecut totuşi şaisprezece ani, iar amintirile îmi sunt mai mult decât fragmentate. Am un puzzle imcomplet şi incoerent, bazat pe interesul adolescentin al unei liceene atrase de intrigi, poveşti de dragoste, aventuri, câteva evenimente de istorie contemporană cu tentă ficţională, spionaj, coduri secrete, cifruri şi indicii, cele două Berlinuri, KGB, CIA, FBI, Kennedy, Castro ş.a.m.d.
Îmi aduc aminte de Hambar, de Kittredge, de Hugh Montague, Harlot însuşi, de Harry (martorul, povestitorul, actorul, informatorul şi contrainformatorul), de Dix Butler, de nenorocirea fiului lor (a lui Hugh & K.), de alpinism şi Doane, de Marilyn Monroe şi Frank Sinatra + mafioţii de rigoare, de Uruguay, Havana şi Miami, de Cal Hubbard - tatăl lui Harry (Halifax, pe unul dintre numele lui de cod, de maşinaţiile agenţilor
Acum, puţin după miezul nopţii, îmi dau seama că am fost aproximativ superficială acum şaişpe ani, dar ştiu sigur că plăcerea lecturii nu mi-a lipsit deloc, umblam cu cartea după mine peste tot, volumul întâi are chiar urme de "bună" creştere, cauzată de obişnuinţele-mi dobândite, cred că din filmele americane...De la pagina 47 până la 65, hârtia este ondulată, semn de baie nedorită. Dar, aveam o scuză, trăiam cartea, mă acaparase, misterelor vroiam, şi chiar reuşeam, din când în când, să le intuiesc urzelile. Oare, greşeala-mi va fi iertată de editura-mamă, Nemira?
ps..Freddy Mercury va pune o vorbă bună pentru mine şi va revărsa asupra acestei postări scrise în etapa a patra de SuperBlog 2012 toată puterea lui de convingere...