30.9.10

10 MARI SIBIENI - COMUNICAT DE PRESĂ - VOTAŢI CÂT MAI PUTEŢI, PÂNĂ ÎN 3 OCTOMBRIE


Dorim să vă anunţăm că votarea pentru cel mai mare sibian va continua şi în zilele de 1, 2 şi 3 octombrie, adică şi vineri, sâmbătă şi duminică. Aceasta se întâmplă pentru a permite votarea şi în acest weekend.



Astfel cei care doresc să voteze o pot face atât în locaţiile partenere, cât şi pe site-urile organizatoare şi pe paginile de facebook şi youtube ale campaniei, dar prin taloanele ce le pot găşi în ziarele partenere.



Locaţiile partenere sunt: taximetrele 924, librăria Humanitas, magazinul LaFantezie (Promenada Mall), magazinele Carmolimp (Terezian – Sibiul Nou, Cireşica, Semaforului şi Turnişor vis a vis de McDonalds), Loteria Română (toate agenţiile sale din Sibiu), Cafe Wien (Piaţa Huet), Atrium Cafe (Piaţa Mică), Old Friends Pub (Piaţa Mică), Supporter Pub & Terrace, Erasmus Café, Oldies Pub.



Cei care doresc a vota vor primi în aceste locaţii talonul de vot al campaniei, unde vor putea nominaliza maxim cinci personalităţi ale Sibiului. Ei pot lăsa talonul în locaţia parteneră sau vor putea să îl ducă în magazinul Express You de pe bulevardul Mihai Viteazul, nr. 11.



Dacă un sibian doreşte să voteze, poate vota pe site-urile celor doi organizatori, Răzvan C. Pop (http://10sibieni.razvanpop.ro/sibieni) şi Tudor Şt. Popa (http://10marisibieni.cemerita.ro/2010/09/09/voteaza-cei-mai-mari-sibieni-pe-categorii/). De asemenea pot vota pe contul de facebook al campaniei precum şi pe cel de youtube.



Ziarele Sibiu100% şi Turnul Sfatului au publicat taloane care pot fi compleatte şi trimise către redacţiile lor.



Campania a început prin demersul a doi bloggeri sibieni, Răzvan Pop (http://www.razvanpop.ro/) şi Tudor Popa (http://www.cemerita.ro/) şi sub patronajul Asociaţiei pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu.



Pentru detalii legate de campanie şi de organizarea conferinţei de presă:



Răzvan Pop, 0744476703,



Tudor Popa, 0745332465, tudor@cemerita.ro

26.9.10

Zbor de noapte deasupra orasului meu iubit - SIBIU

Din categoria mea preferată - "1st time" - Scurtă retrospectivă

Vineri - 24.09.2010

ora 7.30 - Mă trezesc dimineaţa, deja emoţionată, ştiind că urmează ziua first time-ului de zburat cu avionul Flying for MS. Postez repede pe facebook, prima melodie care îmi vine în minte, în ton cu evenimentul...Caravan of love, ca să îmi fac curaj şi să îmi accentuez emoţia.
ora 8.55 - Fumez Lucky-ul meu şi îmi beau espresso-ul cu lapte în biroul meu în aer liber, de lângă muzeu...ascultând, de pe mobil, melodia care-mi cauzează o super-energie pură în fiecare dimineaţă    
9.00 -16.00 - Zi nebună, ca de obicei, la muzeu...Venea Gala Festivalului "Tarafuri şi Fanfare", team-building în 29, contracte, sponsorizări, invitaţii, interviuri, căutat poze, alte evenimente din dosaul meu "Viitorul sună bine", Force Tourism...ş.a.
16.00 - 23.00 - Avem un avion de aşteptat şi de folosit:) Presa e împreună cu noi...Mulţumesc, Dorina şi Traian, respectiv Elena şi Gabriela! Stăm la poalele unui catarg din parcarea aeroportului, şi povestim eu cu Gabi şi Dorina, despre câte-n lună şi în stele, despre boală, despre Asociaţia de Scleroză Multiplă din Sibiu, despre noi, în general, despre influenţa bolii în activităţile zilnice, despre tonus şi putere de muncă, despre dizabilităţi şi tratamente. Discuţia noastră s-a desfăşurat sub imperiul conştientizării opiniei publice a ceea ce înseamnă boala asta. Într-un fel, noi, eu cu Gabi, putem fi catalogate drept excepţii...pentru că ne simţeam bine, nimic nu trăda că am suferi de ceva...:) Bine, tratamentul îşi spune cuvântul! Suntem anunţate că avionul vine doar la 7...Ok! A venit la 11 şi ceva...dar a venit!
23.00 - 23.45 - Echipa FLY FOR MS - Andrei Floroiu şi Keith Siilats cu un Cessna 340 aterizează pe Aeroportul Sibiu, unde eu şi alţi câţiva eprezentanţi ai SSMR (Sociatatea de Scleroză Multiplă din România) şi ai Asiciaţiei de Scleroză Muldipla din Sibiu (eu, Gabi şi Doina) îi aşteptam. Eram total speriată că n-o să zbor, că e vânt, e noapte, piloţii sunt obosiţi...şi tare bucuroasă am fost când am auzit că se vor face două survolări...ale Sibiului. N-am intrat la prima...norocul meu...Veţi vedea de ce în următoarea etapă descrisă.
23.45 - 00.15 - Am urcat în avionaş...şi mi s-a oferit înalta (şi nu vorbesc, la figurat) cinste şi onoare de a-i fi co-pilot lui Keith (pilotul). Cu căştile pe urechi, din care răzbătea, picurată cu crrr..crrr-uri, vocea dispecerului din turnul de contral al aeroportului, cu mâna dreaptă pe manetă...Keith mă atenţionează: "Be ready, we'll fly!" Io, zău că-s neatentă, ca să nu zic nebună, din cauza sindromului acut de "1st time", credeam că trebuie să opun rezistenţă manetei care făcea ca avionul să poată decola...Ţinem cu putere...fără să gândesc:), asta până când Keith îmi dă mâna dreptă jos...iar avionul se înalţă! Iar eu fac poze în zbor, îmi simt stomacul cum se urcă şi coboară, în ritmul Cessnei, dar rezist cu stoicism...:) Şi mă uit a Sibiul meu luminat spectaculos! Am avut o experienţă atât de frumoasă şi puternică, încât nici acum nu mă pot abţine să revizualizez, din memorie, minunăţia! S-a zburat foarte jos, am văzut străzile, casele, Bisericile Catolică şi Evanghelică...a fost superb, o senzaţie unică în viaţă! Bine că Fly for MS...a avut cursă de noapte, cu mine pasager şi co-pilot! Mulţumesc! Un simplu mulţumesc e prea puţin! Dar, e din suflet!

23.9.10

10 MARI SIBIENI - LOCAŢIILE PARTENERE


COMUNICAT DE PRESĂ


Dorim să vă prezentăm locaţiile partenere ale campaniei „10 MARI SIBIENI”.
 Aceasta sunt: taximetrele 924, librăria Humanitas, magazinul LaFantezie (Promenada Mall), magazinele Carmolimp (Terezian – Sibiul Nou, Cireşica, Semaforului şi Turnişor vis a vis de McDonalds), Loteria Română (toate agenţiile sale din Sibiu), Cafe Wien (Piaţa Huet), Atrium Cafe (Piaţa Mică), Old Friends Pub (Piaţa Mică), Supporter Pub & Terrace, Erasmus Café, Oldies Pub.
 Cei care doresc a vota vor primi în aceste locaţii talonul de vot al campaniei, unde vor putea nominaliza maxim cinci personalităţi ale Sibiului. Ei pot lăsa talonul în locaţia parteneră sau vor putea să îl ducă în magazinul Express You de pe bulevardul Mihai Viteazul, nr. 11.
 Dacă un sibian doreşte să voteze, poate vota pe site-urile celor doi organizatori, Răzvan C. Pop (http://10sibieni.razvanpop.ro/sibieni) şi Tudor Şt. Popa (http://10marisibieni.cemerita.ro/2010/09/09/voteaza-cei-mai-mari-sibieni-pe-categorii/). De asemenea pot vota pe contul de facebook al campaniei precum şi pe cel de youtube.
 Ziarele Sibiu100% şi Turnul Sfatului au publicat taloane care pot fi compleatte şi trimise către redacţiile lor.
 În zilele următoare, vom organiza o serie de prezentări a marilor sibieni în liceele şi şcoliile oraşului.
 Campania a început prin demersul a doi bloggeri sibieni, Răzvan Pop (www.razvanpop.ro) şi Tudor Popa (www.cemerită.ro) şi sub patronajul Asociaţiei pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu.

Pentru detalii legate de campanie şi de organizarea conferinţei de presă:

Răzvan Pop, 0744476703, razvan_c_pop@yahoo.com
Tudor Popa, 0745332465, tudor@cemerita.ro

21.9.10

SLUJITORII LUTULUI

Sub-titlu: “Horezu – un adevărat centru turistic”:) Wish me luck, la concurs!
Trebuie sa fac o inroducere...v-am promis la postul 1st time olărit, că vă arăt articolul meu publicat în România văzută de sus, revista avioanelor româneşti...deci, cu circuit, cât de cât închis...:), anul trecut, în toamnă...Articolul e însă, general valabil, dacă ne gândim că anul acesta...Târgul Olarilor a împlinit 44 de ani...deci, e, din start, cu "va urma" la anul...şi la mulți ani!:) Mi-a plăcut să -l scriu, nu-mi place să scriu super-impersonal...și mi-am dat bucuria, printre rânduri, tuturor cititorilor, şi vouă acum...Se poate astfel, înțelege lesne, fericirea pură pe care am simţit-o când mi-am băgat mâinile-n lutul proaspăt!


  

     
La ceas de toamnă, plin de emoţie şi nerăbdare, Sibiul aşteaptă ca Piaţa Mare să „înflorească” şi să „rodească”, pentru ultima oară în acest an. Aici, în prima sầmbătă şi duminică a lunii septembrie, locuitorii vechiul burg, avầnd experienţa ultimelor patru decenii, se îndreaptă pentru a asista la „florescenţa” dată de Tầrgul Olarilor, cu ale sale străchini, oale, taiere, castroane, ulcioare, cănuţe şi farfurii, modelate şi decorate în zeci de nuanţe şi modele, cu migală şi cu dragoste, de meşterii olari, ai întregii Romầnii, reprezentanţi de seamă ai celor mai renumite centre de olărit: Horezu şi Vladeşti, Oboga şi Vădastra, Baia Mare, Rădăuţi, Marginea, Obârşa, Corund şi Sfântu Gheorghe. Aceştia sunt olarii care păstrează intact meşteşugul adevărat, aşa cum l-au primit, o dată cu învârtitul roţii, de la strămoşi. Aceştia sunt putătorii, păstrătorii şi transmiţătorii unei tradiţii care durează din vremuri imemoriale.
            De cầnd eram mică, am fost impresionată adầnc de forma, culoarea şi decoraţiile obiectelor de lut ars, pe care le-a cumpărat tata, provenite din centrul de ceramică hurezean. Ciorba de fasole parcă era mai gustoasă dintr-o strachină ornamentată cu coada de păun sau cu vestitul cocoş de Hurez. Pầnă şi apa avea o altă limpezime, puritate, putere şi energie, băută fiind dintr-o cană de lut smălţuită . Mầnată de un dor instrinsec şi de neînţes, făcầnd ocolul Pieţei Mari a Sibiului, într-o spitală, din ce în ce mai strầnsă, care dădea impresia unor cercuri cencentrice, asemenea decorului unui taier, de Horezu, ornamentat cu motive geometrice, m-am oprit, lầngă fầntầna medieavală, acolo unde şedea Gheorghe Ţambrea, zis şi Gelu, meşter olar din Horezu-Olari (jud. Vầlcea), unul dintre acei artişti populari pe lầngă care nu poţi trece fără să te opreşti pentru a le admira, dar şi achiziţiona marfa. Farfuriile, şiruri-şiruri, te îmbiau să le atingi, să le întorci pe toate parţile şi, în cele din urmă, să le duci acasă, dar nu înainte să le afli istoria.
            În apropiere de Horezu, la hotarul satului, se află un deal, numit Ulmet, de unde olarii locului, proprietari ai terenului, îşi extrag argila fină, întrebuinţată la frumoasele vase de lut, care vor ieşi din mầinile lor dibace. Pămầntul este adus şi depozitat în „troc”, un patrulater, cu laturile de 4/2 m, împrejmit cu bầrne de lemn, pentru ca lutul să nu se împrăştie în întreaga ogradă. Pentru o mai bună omogenizare, pămầntului i se adaugă apă, se bate cu maiul şi se formează „turtele”, care, în trecut erau tăiate cu „cuţitoaiele”. Acum, pentru uşurarea operaţiunii se foloseşte malaxorul, care sfarmă orice pietricele amestecate în argilă şi asigură o materie primă, foarte fină, numai bună spre a fi modelată.
            Nea Gelu şi-a pregătit materialul, roata olarului este gata să îşi îndeplinească menirea,  aceea de a plăsmui oale, străchini, taiere, ulcioare, castroane, căni şi căniţe. Olarul Gelu învărteşte roata cu piciorul, neobosit, foarte atent şi cu talent, iar mầinile, pline de argilă, mầngầie cu dăruire, buza unei noi strachini, sub ochişorii curioşi ai lui Dragoş, fiul său în vầrstă de treisprezece ani, care, probabil, îi va moşteni meşteşugul, precum a făcut şi el, învăţầnd secretele olăritului, de la tatăl său. Obiectele din lut umed, trebuie lăsate la zvầntat, după ce au fost colorate cu „cornul” (corn de vită, în vầrful căruia se aşează o peniţă de pană de gầscă, numită „ţiplă”, culoarea turnată în interiorul scobit al cornului, picurînd prin pană) şi decorate cu „gaiţa” (unealtă străveche, aparţinînd Horezului, în formă de periuţă realizată din patru-cinci fire tari, de porc mistreţ), de Carmina, soţia olarului nostru.  Proaspetele farfurii, se aşează în teancuri, pe poliţe, pentru a li se usca dunga, la temepatura camerei.
A trecut aproape o lună deja, atelierul olarului a strầns în jur de o mie de obiecte din lut, de toate formele, mărimile şi culorile, care aşteaptă prima ardere. Cuptorul tronconic este plin ochi de vase de lut, iar focul, aprins la gurile acestuia, arde liniştit, timp de şapte pầnă la nouă ore. Urmează ultima provocare – smălţuitul, care asigură obiectelor din ceramică, atầt calităţi practice, şi anume impermeabilitatea, cầt şi estetice. Pe vremuri, smalţul era obţinut de olarii din Horezu, din grăunţe din plumb, oxidate prin încălzire şi amestecate cu nisip şi potasă, extrasă din cenuşă, astăzi, însă, nea Gelu foloseşte litarga - oxidul de plumb cristalizat, obţinut prin trecerea unui curent de aer peste plumbul topit. Cuptorul va fi folosit pentru o a doua, şi ultimă, ardere a acestei tranşe de vase smălţuite deja. Acum, smalţul se topeşte, se fixează pe vas şi dobầndeşte însuşiri de duritate şi transparenţă. 
            A sosit şi dimineaţa, vasele sunt gata, Gelu, Carmina şi fiul lor, Dragoş, încarcă marfa şi vin la Sibiu, la Tầrgul Olarilor, aşa cum s-au obişnuit în fiecare an. Aici, îi găsesc eu şi reuşesc să le aflu povestea. Din întầmplare, am la mine o carte veche „Ceramica din Hurez”, scrisă în 1955 de Paul Petrescu şi Paul Stahl. După ce îi ascult, deschidem cartea, care conţine şi o mulţime de reproduceri ale vaselor, care se faceau la Horezu, în vecurile trecute. Familia de olari este emoţionată, văzầnd vechile motive, fina lucrătură şi varietatea formelor vaselor de lut din zona hureazeană. Soţia îi spune lui Gelu, cu mầndrie: „Vezi, uite cocoşul de Hurez! Uite cầt de fină este lucrătura! Uite, cầt de vechi este motivul! Noi, olarii din Horezu îl păstrăm.”
            Ne vom întầlni din nou, la următoarele tầrguri ale meşterilor populari, organizate de Muzeul ASTRA din Sibiu, în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului - la Zilele Culturii Vầlcene, din luna iulie şi la Tầrgul Creatorilor Populari din Romầnia, care se desfăşoară, în fiecare an, în jurul datei de 15 august. Şi ne vom întầlni şi spontan, cu ocazia punerii în practică, de către muzeul nostru, a atelierelor de meşteşuguri tradiţionale din cadrul team-building-urilor, în a căror organizare, ne-am cầştigat deja notorietatea. Clienţii noştri, firme din toată ţara, precum şi din străinătate, sunt interesaţi să ofere propriilor angajaţi oportunitatea de a învăţa, întru-un mediu potrivit – Muzeul Civilizaţiei Tradiţionale ASTRA – , meşteşugurile tradiţionale ale poporului romần: olăritul, confecţionarea de măşti tradiţionale, de păpuşi ecologice, împletitul fibrelor vegetale, înşiratul de mărgele, pictura pe sticlă, ţesutul ş.a.
Şi astfel, tradiţia olăritului continuă. Ea nu va muri niciodată, pentru că, olari, precum Gheorghe Ţambrea o vor duce mai departe, vor atrage noi generaţii de învăţăcei, care vor „respira” lutul şi vor crea vase care impresionează prin fineţe, ingeniozitate, simplitate, într-un cuvầnt, prin Frumuseţe.

18.9.10

Fortune...

Aş fi putut să-mi denumesc altfel postul...dar, prea mult mi-a plăcut şirul de 11 cuvinte (conincidenţă..:)...nu există asemenea animal...spunea frai-mio, cand eram mici), ce apare pe translate.google.ro...pentru fortune: Avere, Noroc, Bogăţie, Şansă, Bun, Soartă, Întâmplare fericită, Destin, Stare, Agoniseală, Ban ... Toate acestea nu-mi sunt în buzunare, nici în bancă, nici îngropate în locuri ascunse, dar le am...bine adunate, monitorizate şi împărtăşite cui vrea să mă asculte şi să mă citească :P, in amintiri, hohote de râs, poate şi câte-o lacrimă de nervi sau, pur şi simplu, de tristeţe (depinde de caz). Aici vroiam să ajung...Am câteva lucruri de adăugat la capitolul "Monitorizare a trăirilor"...săptămâna 13-19 septembrie :)
My precious...:)
1. Luni...am ajuns la Galeriile de Artă Contemporană, de pe strada Tribunei, unde era un vernisaj inedit...fain...Bună treaba cu events-urile Facebook-ului...În seria Office Exhibitions, şi-a facut loc şi Papergirl Sibiu, iar expozitia poate fi vizitata până în 24 septembrie...Apoi în 26 septembrie, lucrările expuse vor fi distribuite de o echipă de biciclişti, care  vor fi prezenţi la ora 17.00, în parcarea din Piaţa Mică! Mai multe detalii aveţi aici: http://www.modernism.ro/2010/09/10/papergirl-in-sibiu/ M-am simtit foarte bine...multumesc lui Madi Barduş si doamnei Liviana! Iată şi o impresie la cald...după ce am postat poze pe FB: Eu - "Azi dimineata nu stiam ca voi ajunge la acest vernisaj...dar, priviti, tabloul verde, cel mai de sus...si hanoracul meu...nu-i asa ca se potrivesc...:) Doamne, ce mi-as dori tabloul! Madi...te rog frumos, scrie-mi cine e autorul." Acum răspunsul ei: "Îţi şoptesc cine-i autorul, cum sa nu: il cheama Spaniol Ovidiu, studiaza arte in Amsterdam. Si nu, Spaniol nu e o porecla."
2. Întâlnirea bloggerilor sibieni, implicaţi în proiectul #prinSibiulMeu, pentru a stabili ultimele detalii ale evenimentului din acest week-end. Era (e) un proiect frumos, un info-fun trip, destinat promovării "bogăţiei" noastre - SIBIU-ul, care a fost dat peste cap din ignoranţa crasă, nici până acum, motivată şi lipsa oricărei urme de bun simţ a d'şoarei Corina Georgescu...îi zic aşa că nu-i ştiu starea civilă, iar comportamentul ei neserios pare cel al unei fete la pubertate, care habar n-are nici ce vrea şi nici pe ce lume trăieşte. Cei vizaţi, nici măcar nu au fost anunţaţi că proiectul se va ţine, în ciuda tuturor pregătirilor făcute de noi (Brylu, Răzvan, Maria, Tudor, Eliza, adică io...) Iar noi am primit vestea anulării vizitei programate să înceapă în 17.09, doar în 16.09, deci cu o zi înainte...Aici, dacă simţiţi nevoia:), aştept comentarii...Mai scriu un singur lucru legat de  proiect...L-am postat ieri pe facebook: "Aşa mă simt după intalnirea de aseară...se simte tristeţea, dezamăgirea, enervarea mocnită...dar şi speranta! Pentru că am invatat o lectie...pardon două...să nu imi las ţigarile pe jos, lângă mine, atunci cănd vorbesc la telefon:)...şi să nu mă bazez pe alţii...când pot (putem) singură (singuri), cu propriile forţe..." - Melodia stării mele de ieri.
Mai vreau să spun ceva. Nu a murit proiectul #prin SibiulMeu! Această situaţie naşpa i-a adus o nouă forţă!
3. Concertele de ieri seara şi rock party-ul de dupa din Art Cafe. A fost tare fain....m-am întâlnit cu prieteni, pe care nu i-am mai văzut de ani de zile sau de cateva zile:) Numărul 11 a capatat rezonante noi...valabile pentru toţi:)...şi vorbeam de ani, în acest caz! Ora de Foc a început la ora 9:) (http://www.myspace.com/oradefoc) Mi-a fost tare drag să mă întâlnesc şi să îi ascult pe So, Nutz, Maria şi Grig...mai ales că îi cunosc din 2008, când i-am avut invitaţi la Noaptea Muzeelor, in Muzeul in aer liber din Dumbravă...:)
Run, run, run
Apoi, au urmat Krista, Ati şi Furo -The Silver Shine (http://www.thesilvershine.com/). Krista, m-a impresionat prin felul in care parca mangaia corzile contrabasului...Si Ati...prin tot, pasiune, mobilitate, voce, energie...Iar despre şedinţa foto de după concert...o vom vedea cu toţii cand Alexandra, fotograful nostru...va face ultima mutare:)! Multumesc Hora, multumesc Transilvania Rock Society! Am avut o seara forja...Super-strong! Si era sa uit....10x a lot, Ema...Hei, 11 ani, laitmotiv...!

7.9.10

1st time - olarit

Dupa multe team-building-uri...pe care le organizez din 2007 incoace...a sosit inca un 1st time...stiti ca le caut cu lumanarea...aprinsa :P... Sa profit de ceea ce oferim spre vanzare ca serviciu cultural-turistic la Muzeul Astra...sa gust din fructul oprit de timpul prea scurt si grija ca fiecare eveniment sa fie o reusita...:) si sa ma indragastesc...De senzatia pe care ti-o da modelarea lutului la roata olarului, de finetea lui si de energia castigata...intr-un moment in care simteam...o apasare, gen tristete:))...Nu mai poate fi vorba de asa ceva...avand in jurul meu doi mesteri olari, dl. Gelu Tambrea din Horezu si Dragos Tambrea, vrednicul sau mostenitor...M-am simtit atat de bine...Si nu pot spune decat multumesc din suflet pentru bucuria pe care am simtit-o...si o simt si acum! Nu va amane la faza 1st time...va urma!:)
Mai ales, ca indragosteala o intuiam demult...din copilarie...dar as fi putut s-o traiesc de anul trecut, cand am scris pentru "Romania vazuta de sus"...revista de turism a avioanelor romanesti, articolul, "Slujitorii lutului"...pe care-l voi posta aici, o data si odata!:)




5.9.10

Arheologia salvează România

...titlul ar trebui sa fie un pic mai realist, nu? Arheologia ar putea salva România...Ceea ce ma duce cu gândul la alt slogan de care românii se feresc ca de draqu, din comoditate, dezinteres şi spirit super-mioritic de acceptare a destinului..."Ultima soluţie, înc-o revoluţie!" Şi la încă unul, la modă imediat după aşa-zisa revoluţie: "Nu ne vindem ţara!". A fost inventant ca să nu fie Ion Raţiu votat în 1990...(mare greşală a majorităţii părinţilor noştri, din cauza căreia suntem acum în situaţia nu doar s-o vindem, ci s-o dăm pe gratis...şi să mai oferim ceva în plus, la ofertă (gen pământ încărcat cu istorie, care va fi cianurat...ştiţi că vorbesc despre Alburnus Maior...Roşia Montana)...

Gata...eu, de fapt, vreau să îmi amintesc de visele unei copile...care în 1999 încă mai visa şi credea că Arheologia salvează România...Off, îmi zboară gândul la politică...Că de fapt, acum îmi dau seama ce slagan plagiam atunci: Monarhia salvează România...Aş vrea să trec peste aceste frustrări...să pot scrie cu bucurie, cu o oarecare nostalgie, cu zâmbetul e buze ceea ce a însemnat pentru mine anul 1999 şi următorii...Da?

Vreau să încep cu un cântecel, pe melodia de la "Ţărăncuţă, tărăncuţă" a lui Dan Spătaru, dar cu versurile noastre...ale proaspeţilor participanţi, cu tot sufletul, la şantierul Orăştie Cetate - 1999, eu, Mihaela G. şi Radu B.:



Cântec de şantier

Pe şantierul nostru drag

Două săptămni am stat

Am lucrat şi am cântat

Iar Profu' cu noi s-a distrat

Pe seară când ne-am adunat

Şi rock'en'roll noi am dansat.


Dar pe secţiune este greu,

La lopată şi hârşeu.

Târnăcopul e la modă,

De când săpam la Rotondă.

Toată lumea e-n mişcare

Iar Marian e cel mai mare,

Când diineaţa la sculare:

"Deşteptarea"...strigă tare.


Trecut-au ani şi ani de-atunci,

Când doamna Piroş purta blugi,

Iar pe păruţul ei rărit

Azi o perucă a-nflorit,

Şi noi cu toţi ne-am sictirit

De "n" poveşti, fără sfârşit.


Păi, Oăştie cum e ea

Nu mai găseşti în viaţa ta.

La Densuş, Strei şi Geogiu-băi

Şi la Costeşti e tot ce vrei,

Pe daci i-am redescopert

Şi vinul, noi l-am *şunculit.

(*Cuvânt-amintire din prima mea gaşcă, ce a Şunculabililor:)


Când din Germania, la noi,

Sponsorul Axel a sosit,

Cu Diplomă l-am onorat

Şi rang de cavaler i-am dat,

Iar Profu' - Marele Senior,

Cu muzicuţa ne-a cântat.


De data asta, măi fată,

Am făcut-o şi mai lată

Şi am vrea ca toţi să ştie

Ce bine-i la Orăştie.


Refren:

Studenţime, studenţime

Făr' un ban în buzunar.

Iubim ARHEOLOGIA

Ce salvează România

Împreună cu Maria,

Ce-are şpaclu-n buzunar (x 2)




Aş mai zice multe, n-are cine să m-asculte...îmi revin gândurile la politica draqu...nu înainte să îmi amintesc de unul dintre cele mai tulburătoare momente...din viaţa mea, când în anul următor, tot la Orăştie, în Dealul Pemilor am făcut cunoştinţă cu primul meu mort:) Ionci Bella...cu 7 săgeti la rotula stângă parcă...pe care le-am şpăcluit cu mare grijă, io cu Cătă...dar şi cu aventuri:)