Zbor de noapte deasupra orasului meu iubit - SIBIU

Din categoria mea preferată - "1st time" - Scurtă retrospectivă

Vineri - 24.09.2010

ora 7.30 - Mă trezesc dimineaţa, deja emoţionată, ştiind că urmează ziua first time-ului de zburat cu avionul Flying for MS. Postez repede pe facebook, prima melodie care îmi vine în minte, în ton cu evenimentul...Caravan of love, ca să îmi fac curaj şi să îmi accentuez emoţia.

ora 8.55 - Fumez Lucky-ul meu şi îmi beau espresso-ul cu lapte în biroul meu în aer liber, de lângă muzeu...ascultând, de pe mobil, melodia care-mi cauzează o super-energie pură în fiecare dimineaţă    

9.00 -16.00 - Zi nebună, ca de obicei, la muzeu...Venea Gala Festivalului "Tarafuri şi Fanfare", team-building în 29, contracte, sponsorizări, invitaţii, interviuri, căutat poze, alte evenimente din dosaul meu "Viitorul sună bine", Force Tourism...ş.a.

16.00 - 23.00 - Avem un avion de aşteptat şi de folosit:) Presa e împreună cu noi...Mulţumesc, Dorina şi Traian, respectiv Elena şi Gabriela! Stăm la poalele unui catarg din parcarea aeroportului, şi povestim eu cu Gabi şi Dorina, despre câte-n lună şi în stele, despre boală, despre Asociaţia de Scleroză Multiplă din Sibiu, despre noi, în general, despre influenţa bolii în activităţile zilnice, despre tonus şi putere de muncă, despre dizabilităţi şi tratamente. Discuţia noastră s-a desfăşurat sub imperiul conştientizării opiniei publice a ceea ce înseamnă boala asta. Într-un fel, noi, eu cu Gabi, putem fi catalogate drept excepţii...pentru că ne simţeam bine, nimic nu trăda că am suferi de ceva...:) Bine, tratamentul îşi spune cuvântul! Suntem anunţate că avionul vine doar la 7...Ok! A venit la 11 şi ceva...dar a venit!

23.00 - 23.45 - Echipa FLY FOR MS - Andrei Floroiu şi Keith Siilats cu un Cessna 340 aterizează pe Aeroportul Sibiu, unde eu şi alţi câţiva eprezentanţi ai SSMR (Sociatatea de Scleroză Multiplă din România) şi ai Asiciaţiei de Scleroză Muldipla din Sibiu (eu, Gabi şi Doina) îi aşteptam. Eram total speriată că n-o să zbor, că e vânt, e noapte, piloţii sunt obosiţi...şi tare bucuroasă am fost când am auzit că se vor face două survolări...ale Sibiului. N-am intrat la prima...norocul meu...Veţi vedea de ce în următoarea etapă descrisă.

23.45 - 00.15 - Am urcat în avionaş...şi mi s-a oferit înalta (şi nu vorbesc, la figurat) cinste şi onoare de a-i fi co-pilot lui Keith (pilotul). Cu căştile pe urechi, din care răzbătea, picurată cu crrr..crrr-uri, vocea dispecerului din turnul de contral al aeroportului, cu mâna dreaptă pe manetă...Keith mă atenţionează: "Be ready, we'll fly!" Io, zău că-s neatentă, ca să nu zic nebună, din cauza sindromului acut de "1st time", credeam că trebuie să opun rezistenţă manetei care făcea ca avionul să poată decola...Ţinem cu putere...fără să gândesc:), asta până când Keith îmi dă mâna dreptă jos...iar avionul se înalţă! Iar eu fac poze în zbor, îmi simt stomacul cum se urcă şi coboară, în ritmul Cessnei, dar rezist cu stoicism...:) Şi mă uit a Sibiul meu luminat spectaculos! Am avut o experienţă atât de frumoasă şi puternică, încât nici acum nu mă pot abţine să revizualizez, din memorie, minunăţia! S-a zburat foarte jos, am văzut străzile, casele, Bisericile Catolică şi Evanghelică...a fost superb, o senzaţie unică în viaţă! Bine că Fly for MS...a avut cursă de noapte, cu mine pasager şi co-pilot! Mulţumesc! Un simplu mulţumesc e prea puţin! Dar, e din suflet!