Arheologia salvează România

...titlul ar trebui sa fie un pic mai realist, nu? Arheologia ar putea salva România...Ceea ce ma duce cu gândul la alt slogan de care românii se feresc ca de draqu, din comoditate, dezinteres şi spirit super-mioritic de acceptare a destinului..."Ultima soluţie, înc-o revoluţie!" Şi la încă unul, la modă imediat după aşa-zisa revoluţie: "Nu ne vindem ţara!". A fost inventant ca să nu fie Ion Raţiu votat în 1990...(mare greşală a majorităţii părinţilor noştri, din cauza căreia suntem acum în situaţia nu doar s-o vindem, ci s-o dăm pe gratis...şi să mai oferim ceva în plus, la ofertă (gen pământ încărcat cu istorie, care va fi cianurat...ştiţi că vorbesc despre Alburnus Maior...Roşia Montana)...

Gata...eu, de fapt, vreau să îmi amintesc de visele unei copile...care în 1999 încă mai visa şi credea că Arheologia salvează România...Off, îmi zboară gândul la politică...Că de fapt, acum îmi dau seama ce slagan plagiam atunci: Monarhia salvează România...Aş vrea să trec peste aceste frustrări...să pot scrie cu bucurie, cu o oarecare nostalgie, cu zâmbetul e buze ceea ce a însemnat pentru mine anul 1999 şi următorii...Da?

Vreau să încep cu un cântecel, pe melodia de la "Ţărăncuţă, tărăncuţă" a lui Dan Spătaru, dar cu versurile noastre...ale proaspeţilor participanţi, cu tot sufletul, la şantierul Orăştie Cetate - 1999, eu, Mihaela G. şi Radu B.:

Cântec de şantier

Pe şantierul nostru drag

Două săptămni am stat

Am lucrat şi am cântat

Iar Profu' cu noi s-a distrat

Pe seară când ne-am adunat

Şi rock'en'roll noi am dansat.

Dar pe secţiune este greu,

La lopată şi hârşeu.

Târnăcopul e la modă,

De când săpam la Rotondă.

Toată lumea e-n mişcare

Iar Marian e cel mai mare,

Când diineaţa la sculare:

"Deşteptarea"...strigă tare.

Trecut-au ani şi ani de-atunci,

Când doamna Piroş purta blugi,

Iar pe păruţul ei rărit

Azi o perucă a-nflorit,

Şi noi cu toţi ne-am sictirit

De "n" poveşti, fără sfârşit.

Păi, Oăştie cum e ea

Nu mai găseşti în viaţa ta.

La Densuş, Strei şi Geogiu-băi

Şi la Costeşti e tot ce vrei,

Pe daci i-am redescopert

Şi vinul, noi l-am *şunculit.

(*Cuvânt-amintire din prima mea gaşcă, ce a Şunculabililor:)

Când din Germania, la noi,

Sponsorul Axel a sosit,

Cu Diplomă l-am onorat

Şi rang de cavaler i-am dat,

Iar Profu' - Marele Senior,

Cu muzicuţa ne-a cântat.

De data asta, măi fată,

Am făcut-o şi mai lată

Şi am vrea ca toţi să ştie

Ce bine-i la Orăştie.

Refren:

Studenţime, studenţime

Făr' un ban în buzunar.

Iubim ARHEOLOGIA

Ce salvează România

Împreună cu Maria,

Ce-are şpaclu-n buzunar (x 2)

Aş mai zice multe, n-are cine să m-asculte...îmi revin gândurile la politica draqu...nu înainte să îmi amintesc de unul dintre cele mai tulburătoare momente...din viaţa mea, când în anul următor, tot la Orăştie, în Dealul Pemilor am făcut cunoştinţă cu primul meu mort:) Ionci Bella...cu 7 săgeti la rotula stângă parcă...pe care le-am şpăcluit cu mare grijă, io cu Cătă...dar şi cu aventuri:)