20.5.12

De ce...?!? Da', de ce nu?



De ce n-am mai scris pe blogul meu de la Paşti & Oul Nonconformist încoace? Să reamintesc lenea, să-mi etalez lipsa timpului, să mă gândesc mai profund şi să-mi descopăr pesimismul optimist:D...pe care nu vroiam să-l share-ănesc cu lumea...să nu cumva să fiu luată la întrebări, de tip incomod...? Să mă declar egoistă, chiar şi cu mine însămi...şi mi-e tare greu să scriu asta...nepăsătoare, "zburătoare" dintr-un eveniment într-altul...? 
Revin, de ce n-am scris? Deşi, inspiraţia nu mi-a lipsit...am preferat să fug, să mă agit, să rezolv probleme, să mă distrez cu prietenii, să călătoresc, încoce şi încolo, să mă emoţionez, să plâng de emoţie sau de nervi, să-mi apăr principiile sau să le calc în picioare, cu bună ştiinţă, să învăţ, să mă joc...aici, pot spune că am avansat puţin...am renunţat la majoritatea jocurior, mi-am păstrat doar două, aşa de CTRL, să nu-mi ocupe timpul în draci (by the way, la aidraci.ro, no chance, no need to stop it!)...
Mi-e groază, sunt 34 de zile de tăcere...of, doamne, dacă o să uit ceva notabil? Îmi asum riscul şi-mi dau drumu' în vâltoare...
23 - 27 aprilie - Zalău, Centrul Pilot de Referinţă pentru Boli Rare "NoRo". Eram în concediul meu de odihnă, precis vă amintiţi:)...Am profitat de timpul liber..să-mi amintesc că am o boală, boala mea, v-am mai povestit de ea...şi să merg, împreună cu Asociaţia de SM Sibiu, o gaşcă faină, de câţiva oameni bolnavi, la acest centru NoRo, care şi-a dovedit utilitatea prin toate activităţile la care am fost părtaşi, alături de bolnavii Asociaţiei de SM Oradea...Total: două găşti faine de oameni bolnavi, dar majoritar, veseli, cărora li s-au dat foarte multe informaţii folositoare pentru convieţuirea cu această long-term desease....kinetoterapie, psihologie, legislaţie în domeniul social, educaţie medicală, răspunsuri din partea specialiştilor [nu uităm de teleconferinţa la care a fost prezent dl. dr. Raul Pop, de la Clinica de Neurologie, a Spitalului Clinic Judeţean nr. 1, din Timişoara & de intervenţia benefică a doamnei Mihaela Avram, DASC Zalău, căreia îi mulţumesc frumos]. Precis, am uitat multe...dar, nu pot uita senzaţia de "acasă", pe care am simţit-o la Zalău, lângă oameni atât de faini, de nu mi-a venit se cred că, eu, care m-am dus acolo lipsită de aşteptări prea mari, am fust dată pe spate de undele energetice pozitive care erau emanate peste tot locu', dovedindu-mi, fără nicio umbră de îndoială, veridicitatea proverbului Omul sfinţeşte locul!. Mulţumesc! Iar acum, FLORI PENTRU TOATĂ LUMEA! La propriu..:) ...[Mulţumesc, Ale pentru Artefact!:); Mulţumesc, Galeriei de artă IOAN SIMA, pentru întregirea sentimentului de "acasă"!; Mulţumesc, tuturor!]!



Trec rapid peste zilele care au urmat, în care eu am căzut, cam brusc, într-o stare acută de conştientizare a greutăţilor, care m-ar putea aştepta, în viitor...eram cam tristă şi preocupată de găsirea soluţiilor personalizate, când să pic de tot...a sunat telefonul, după aia, a mai sunat o dată, de două ori, apoi, n-am mai ţinut şirul convorbirilor...Logic, erau prietenii...! Fără să ştie ei, m-au superajutat! Am trecut prin, dar şi peste...:)

ps...datorie rămâne Bucureştiul (9 - 11 mai), Noaptea Muzeelor & alte emoţii...
Ioi, mă va prinde Red Bull Romaniacs (13 - 17 iunie), neterminată...:D