Sunt foarte în urmă cu ştirile, mondenităţile, bârfele, zvonurile...ş.a., dar asta nu ma-mpiedică să vând castraveţi la grădinar, tocmai pentru a-mi pune ordine în gânduri...de a-mi extrage părerile, de a mi le analiza şi a le stabili starea de fapt reală.
Sunt ultima...dar nu cea de pe urmă care a descoperit happyfish.ro! Totul a pornit de la maraciuca. A continuat apoi într-un talmeş-balmeş organizat...m-am ales cu un milion de coco, m-am uitat la desene animate, am înţeles ce ar trebui să înseamne bunul simţ...la români...până am ajuns, printr-o extorsiune controlată, în plin fenomen nu ştiu...(episodul doi din filmuleţ)!
Apoi am văzut originalul. Recunosc...am râs puţin...puţin mai mult ce-i drept! Am auzit ulterior că faza a fost deja interpretată cu talent extrem :P sau in extremis...pe la televiziunile centrale...Am cercetat şi am râs şi mai tare...grupul cu care râdeam şi-a împărţit rolurile...hăhăială la greu! Nebunie!
Până când l-am redescoperit pe Ciprian din Piatra Neamţ - the real one - într-un interviu la TV M (I şi II)! Logic, am descoperit că, în ciuda tuturor greutăţilor pe care le-a avut, le are şi le va avea…este un om demn! Mândru că e român şi pietrean! De ce râdem de omul simplu? Că, evident, pare mai prost ca noi? Că ne simţim tare bine în pielea noastră de elevaţi? Că nu ne gândim mai mult de lungul nasului? Că bunul simţ nu mai e la modă decât în discursurile politice ale puterii şi opoziţiei? (la simplu sau dublu...ca la tenis) Că ne-am pierdut naturaleţea, spontaneitatea, gândirea sănătoasă...de fapt bunul simţ? Că nu înţelegem simplitatea?
Gândiţi-vă, ce am învăţat din această lecţie?
Sincer pe mine mă întristează mediatizarea personajului. Oamenii ca el ajung în Rai, mai slabi de minte dar cu suflet bun, care nu e capabil de ură...
RăspundețiȘtergereBendeac spune că nu-l parodiază cu răutate...să-l credem oare pe întâiul cocalar al României? Nicidecum, pentru el amărâtul nemţean e un bun prilej de raiting manelisto-telenovelist. Bleah.
Felicitări pentru articol.
Mulţumesc!
RăspundețiȘtergereŞi eu cred la fel...şi îmi pare rău, de aceea m-am autosesizat să scriu despre Ciprian...pentru că face parte din realitatea românescă, cu ale sale faţete principale...una rea...îmbrăţişată de mulţi, alta bună...nebăgată în seamă!