25.8.13

Am ZIDUL...În urechi!

Acum aproape două săptămâni am început pregătirile. Nici nu mi-am dat seama că printre picăturile smulse timpului, care nu mi-e prieten la cataramă, mi-am cvasi rezolvat cele multe, mărunte şi/sau de mare anvergură şi bătaie lungă, gen: noi tiraje de tururi virtuale sau meşteşuguri tradiţionale la greu, cu copii, tineri şi adulţi..(nu vă gândiţi la prostii)...la noi în muzeu sau aranjamente necesare ediţiei revăzute, revizuite şi adăugite a broşurii Servicii Culturale & Turistice sau derulare de contracte la care subsemnata e responsabilă sau examinări medicale încheiate cu succes. Totul cu o plată...două kile în minus. E agitaţia sau tiroidectomia din 20 mai? Voi afla la începutul lui septembrie când voi face o nouă tură de analize..dar, DUPĂ demolarea Zidului pentru care vă ziceam că mă pregătesc din 14 august: Roger Waters | The Wall @ Piaţa Constituţiei | 28 august 2013.
Nu cred că pot să mă exprim...nu sunt scriitor adevărat, sunt o simplă fiinţă care nu-şi poate transpune bătăile emoţionate, nervoase, nerăbdătoare, bucuroase, fricoase...ale inimii în cuvinte. Zidul meu acum este neputinţa transcrierii agitaţiei mele de tip comfortably numb, dacă înţelegeţi pradoxul. De ce oare simt că după apropiata mea experienţă viitoare nu voi fi în stare nici măcar să mă exprim coerent? Nu-mi răspundeţi că am aşteptări prea mari pentru că, în acest caz specific, nu vă voi da crezare!
Pentru că deja simt cum stresul emoţional pune, treptat, stăpânire pe mine îi voi contracara efectele prin metoda simplistă a înşiruirii unora dintre preparativele făcute şi răsfăcute:
- recitirea, pe sărite, a romanului Pink Floyd în roşu de Michele Mari-ul anului trecut pentru mine, de fapt al 2010-lui (anul apariţiei)
- reascultarea & refamiliarizarea, din nou pe sărite, a/ cu albumul(ui) The Wall.
- vizionarea filmului din '82 şi a concertului din Berlinul anului '90.
- îmbogăţirea playlist-ului telefonului meu Green Charme Xpress Music cu numai şapte preferate (Anther Brick in The Wall, Goodbye Blue Sky, Mother, Comfortably Numb, Hey You - care mi-a devenit soneria de trezire, înlocuind One Last Goodbye de la Anathema, In The Flesh şi The Trail) pentru că dacă-mi puneam tot albumul intrau în colaps "sinapsele neuronale" ale celularului:).
- lovirea nesacadată, din întâmplare şi fără nici o aluzie subversivă la adresa stăpânirii, a celui de-al treilea deget, din orice ordine e privit, al mânii stângi, care în bezmeticia ei intens emotivă, n-a sesizat că mâna dreaptă tocmai închidea uşa de la balcon. Din ciclu'. Nu ştie stânga ce face dreapta...reciproca e perfect valabilă.



Mă opresc brusc şi mulţumesc continuu Rock FM-ului!








18.8.13

Data viitoare vreau lună plină...la LUNĂ PLINĂ..se poate?


Scriu atât de pe scurt...încât mă voi speria de mine însămi. Aşa vreau..nu mi-au ajuns micile spaime...de azi-noapte de la Biertan, de la ediţia a 2-a a Festivalului de Film Horror & Fantastic din inima Transilvaniei LUNĂ PLINĂ
Introducerea e gata...urmează cuprinsul care conţine drumul super antrenant & zdruncina(n)t, pe varianta Agnita...cea pe care ne-am întors anul trecut după Nosferatu şi despre care..am lăsat ca amintire o notiţă pe Facebook: ZLAGNA, dinspre Ighişul Vechi înspre Biertan...la cea de-a II-a Lună Plină...Astăzi, energizată fiind, probabil din cauza Lighioanelor..(due 2 the "Grabbers"), am căutat să aflu mai multe despre micuţul sat care m-a impresionat prin liniştea lui...auzită aşa de mers:D şi mi-a trezit o dorinţă de a-l vedea şi la lumina zilei:P. Şi iar mă citez de pe văru' FB: Na, că i-am găsit şi prima menţionare, în Evul Mediu, cu ajutorul Miss Wiki...în secolul al XIV-lea. Vorbeam cu Ondine. Oare mai trebuia să fac această consemnare?!...
Şi sar direct la finalul care m-a interesat..şi mă interesează în continuare [..înţelege cine ce-o vrea!] dar eu vreau lună plină deasupra bisericii fortificate de la Biertan în 2014! Revin cu întrebarea din titlu. Se poate? Pe Blogul Dianei am descoperit fazele lunii pentru anul viitor. Nu ştiu dacă e corect-corect...dar se poate adânci cercetarea..
ps...doar câteva mo(n)stre...Trailer-ul şi câteva replici spumoase..


15.8.13

Finalul ARTmania 2013 şi începutul demolării Zidului...

Claudiu, eram aproape sigură că parteneriatul dintre Muzeul ASTRA şi Festivalul ARTmania a împlinit în 2013...patru ani! Prin deducţie aritmetică rezultă cu suntem împreună de la jumătatea distanţei parcurse până acum, avându-se în vedere că a numa' ce s-a gătat ediţia a opta. Într-adevăr doar de doi ani încoace e mai aprigă colaborarea! Ce naiba e cu mine...de ce nu mi se înşiră cuvintele fluent...fluid...curgător ca ploaia zbuciumată din timpul concertului Lacrimosei:)? 
Pentru că mă gândesc într-o mie de direcţii...deja trecut, prezent şi viitor, dar în total contratimp cu Fr. Schiller, care cu desăvârşirea-i caracteristică, îl parafrazează pe Confucius: Şovăielnic vine viitorul/ Ca săgeata-şi ia prezentul zborul/ Veşnic e trecutul pe pământ. 
Noroc cu enumerarea asta, mi-a dat scheletul...rămâne strict la latitudinea mea modalitatea de umplere a golurilor:)!
Deja trecut: ARTmania 2013...n-am fost în cea mai bună pasă/formă..da, am observat, cu ochiul liber, dar doar din dovezile fotografice, că mi s-au împlinit formele:P. N-am lipsit la Amaranthe, nici la Haggard, doar la Within Tempation, dar motivat. Prietenii (Ralucuţa, Ionuţ şi Dănuţa) ştiu de ce:)! 
Cuvântul-cheie care mi-a marcat ARTmania 2013 a fost prietenie. Veche, nouă...nu contează. [nota bene retroactivă: În 6 iulie (întâziată ca de obicei:), pe Facebook, am auzit/ văzut, apoi ascultat..:) trupa care, după nu ştiu câte "bătălii" urma să plece la W:O:A 2013, şi anume GOD The Barbarian Horde. Zău, mi-a plăcut! I-am scris un mesaj lui Gelu Lăpuşneanu: Am tot auzit de voi! Dar, abia astăzi v-am şi ascultat..profit de concediul meu medical...să vă descopăr mai îndeaproape! Foarte, foarte fain! De acum în colo, n-o să vă ratez...când veţi trece prin Sibiu! Baftă la W:O:A! Daţi-i pe spate! Înnebuniţi-i! Sunteţi tari!] Şi nu i-am ratat...I-am prins în Cramă la Don' Titi şi am profitat să-i cunosc personal şi...până la urmă cea mai reuşită fotografie a fost cea din pridvorul de sub bolţile Casei Artelor, vizavi de GAP (Galeriile de Artă Populară). Vă aştept la Sibiu...să vă şi ascult!] Prietenie energizantă continuată cu sâmbătă..alături de Xandria, care mi-a plăcut la nebunie, Orphaned Land..doar pe jumătate (de concert) şi bineînţeles, LACRIMOSA, despre care postam pe FB...pe o ploaie torenţială...ICH BIN DER BRENNENDE KOMET! Eu, sub copertina terasei Tuborg dreapta:P...şi o tură scurtă prin ploaie până aproape de scenă..şi înapoi. Fain de tot! 

Prezent: Cercetare a trecutului pentru binele & de dragu'...[discografie, filmografie, biografie..:)]
...Viitorului foarte apropiat!

Aţi ghicit bine, voi, cei care nu ştiţi deja!
Ieri, 14 august, la ora 7 şi 20 de minute, Lucian Boariu a întrebat-o pe fata care sunase pentru concursul de la Rock FM de continuare a versurilor alese din piesa care tocmai se terminase, şi anume, Good Bye Blue Sky, Cum te numeşti? Iar, ea, cu o voce cam gâtuită de emoţia prinderii firului liber, că de vreo două săptămâni încercase în van, i-a răspuns: Irina. Nu şi-a spus celălalt nume, Eliza, ca să nu se facă de ruşine în Sibiu dacă n-ar fi fost în stare să dea răspunsul corect şi dacă şi-ar ratat visul cu care îi înnebunise pe prietenii ei. Iar Lucian, tot cu o voce înceată, o/ mă întreabă: 
Te-am trezit cumva din somn? :D (cred)...

Va urma...



3.8.13

Care e legătura dintre Scoţia, Columbia, Canada şi Spania?

Probabil s-a putut observa, în ultimul timp, o super lipsă de activitate la mine-n blog. Bine, trecem peste faptul că-s a naibii de ocupată..cu felurite chestii faine (gen, derulare contracte ale muzeului..nu spun care, da' o urmă a lor o puteţi asculta...din când în când, în pauza de reclame de la Rock FM Sibiu, acum în preambulul Târgului Creatorilor Populari din Romania, a Festivalului Naţional al Tradiţiilor - dintre 9 şi 11 august şi a ARTmaniei, dintre 5 şi 11 august 2013) sau mai puţin atractive, de viaţă cotidiană medicalo-legală, cu controale cvasi riguroase ale stării de funcţionare a propriului organism..ofta, neuro etc. Totodată, trecem şi peste subiectul care-mi vâjâie prin cap şi nu m-a lăsat să mă exprim, pentru că Maica Deontologie veghează şi îmi tot pune câte-o piedică când preaplinul paharului e gata-gata să se reverse. Aşadar, după ce l-am întors pe toate părţile, l-am alungat, l-am surghiunit, în concluzie, l-am şi uitat...Poate că, la un moment dat, îl voi resuscita...în niciun caz în viitorul apropiat. Mă tratez prin ignoranţă voită şi, câteaodată, prin Tourette-u' meu nedirecţionat.:)
Tului, da' m-am pierdut în introducere şi parcă mă văd tratând răspunsul întrebării din titlu cu o nedorită şi inadecvată oboseală. Totuşi, încercarea moarte n-are şi vremea e încă tânără...abia de-a apus soarele...
Vinerea trecută v-am chemat şi n-aţi venit. Aş putea fi supărată, am fost puţin, dar mi-a trecut când mi-am dat seama că seara a fost aproape total a noastră, a mea şi a prietenilor mei. Mi-am conştientizat şi faptul că blogul meu nu are prea mare putere de convingere în a alege dintre două posibilităţi de petrecere a unei seri/ nopţi de vineri-vară: flamenco într-un bar din centrul Sibiului şi aerul curat al unei terase...[sau imaginaţia poate să vă danseze în închipuirea ori, probabil, în rememorarea a ceea ce deja este trecut fierbinte incendiar...:D]
                                       Răspuns brusc...sacadat, în ritm de castaniete...
Richard e un chitarist scoţian, Marta o cântăreaţă din Columbia. După trei luni de când s-au întâlnit în Canada, s-au căsătorit şi sunt cunoscuţi, de mai bine de douăzeci de ani, drept Marta şi Richard Moir, care interpretează direct din Spania, din Andaluzia, tradiţionalul flamenco.
De fapt, pentru mine, flamenco-ul înseamnă totalitatea stărilor sufleteşti..Muzica pe care o sufletul însuşi, chiar el, nevăzutul, incolorul şi inodorul o modelează după chipul şi asemănarea lui şi astfel ne permite să-i vedem/ simţim tumultul, prin noi, înşine. 
De aceea, primind, după ora unu' a nopţii de 26 spre 27 iulie, compact disc-ul inscripţionat cu 13 melodii de Traditional FLAMENCO Music by Marta and Richard, nu m-am putut abţine să nu-mi îmbogăţesc cunoştinţele...Hahaha..Păi cum aşa, vă veţi întreba. Ştiam că posibil trebuie să fie, nu cunoşteam preocedura însă. Aşadar, revine în prim plan, prietenul meu, Mr. Google care îmi dă soluţia. Apoi, de bucurie, scriam pe Facebooku' meu: :) fain de tot! Audio CD-ul de Traditional Flamenco Music, primit de la Marta and Richard ...este acum şi în format mp3. Îi pot tranfera piesele preferate în arhiva mea de pe telefon. Mă bucur că am aflat singură...cu Mr. Google, drept adviser..Mai bine mai târziu decât niciodată...Asta e din ciclul parafrazat, interesul (personal:) poartă fesu'! [Mă refeream la o problemă asemănătoare pe care o avusesem cu câteva zile în urmă la muzeu:)], iar Alegrias, Rumba şi Castaniete sunt noile mele ringtone-uri cu care Audiograbber mi-a răsfăţat telefonul.
ps...începând de astă seară mă va frământa o nouă problematică...Conversia fişierelor audio şi imagine într-un format care va funcţiona pe Mr. YouTube. :)