31.12.11

Pluguşor de la Green Charme pentru 2012, ediţia a II-a


...anul trecut mi-am început un obicei...Obicei de Gică contra, ca urmare a sms-urilor primite, cu nemiluita, care-mi păreau prea stas, parcă un pic formale, ce mai, aşa cum mi-a zis dl. Bucur odată: "Eliza, tu ai spirit de frondă!", vreau să epatez cu spontaneitate-mi bine pregătită, puţin puerilă şi să mai trântesc un Pluguşor cu urări din suflet...dar, ce-i important, nestandardizat:



Mâine anu’ se-nnoieşte
Pluguşorul se porneşte
Cu urări de la Eliza
Ca să ne mai lase criza!

Sănătate, La Mulţi Ani!
Împliniri şi Gologani!
Stresul să nu-l mai simţiţi,
Din Belşug să nu ieşiţi,
Bucuriile duium,
Să se strângă în taifun!

Peste toate, NOROC BUN!


LA MULŢI ANI, 2012!


19.12.11

Un nou 1st time...trecut pe răbojul personal!



Cronometru de bord, telegrafic:
18.12 - Anunţ, în scara blocului meu: "Luni, 19.12. a.c., între orele 8.00 - 20.00, se va întrerupe furnizarea gazului metan, din motive tehnice."
19.12 - Muzeu, felicitări, dulciuri, facturi, un contract semnat şi alte două, în aşteptare/pregătire, pentru perioada dintre Crăciun şi Revelion, Golden Tulip, planuri de relaxare în muzeul din Dumbravă, două cafele, o cola cu lămâie şi un Latte Macchiato, cadouri ş.a. 
Spre seară, ca niciodată, mă trăgea aţa acasă...alungam gânduri, dorinţe, vise, îmi reprimam spontaneitatea-mi caracteristică...mă chema cineva, pardon, ceva....
Era ea, Westen, cea întotdeauna acasă, nebăgată în seamă cu nici o ocazie de subsemnata, dar extrem de puternică în ale telepatiei tehnici. Intuia că eu am talentul ascuns de a o resuscita, după greaua lovitură pe care a primit-o de la E.ON Gaz, care o lăsase fără suflare, a se înţelege, total lipsită de căldură sufletească. Eu habar n-aveam de planurile degajate prin arzătorul aflat în moarte clinică, care-i colcăiau printre ţevile-i sterpe, dar, m-am autosesizat şi, după încercările nereuşite ale lu' tata şi ale lu' mama de a o face să-şi îndeplinească menirea să ne asigure condiţiile termice optime, să-mi fumez Lucky-ul, în frigul din bucătărie...şi să-mi încerc mâna atehnică...Intuitiv, i-am învârtit butonul de încălzire, la maxim, dar în sens invers logicii...şi uraaa! A pornit centrala...1st time într-o meserie pe care n-am nici un gând s-o aprofundez...cea de instalatoare...de rarisimă ocazie, dar cu procentaj de reuşită de 100%.



ps...a fost o dedicaţie pentru centrala, respectiv intuiţia mea...Mi-era dor!


11.12.11

Încă (n)-au intrat zilele-n sacu'...



lu' 2011! Şi pentru că, acum, timpul mi se pare atât de nerăbdător să-şi ia zborul, m-am gândit să îmbin plăcutul [energizant al scrisului] cu utilul [în a-mi planifica, în scris, cele câteva evenimente recreative, de socializare, de fun & work, pentru a nu mă lua uitucenia prin surprindere...].

Plan de activitate 
 - ultimele două  decade ale anului încă în curs :) -
- variantă prescurtată - 


12.12.2011 - trei minute, alese aleatoriu, din intervalul orar 17.00 - 20.30 pentru ciocniri intempestive, cvasi violente între maşinuţele din Târgul de Crăciun, conduse nebuneşte de subsemnata, respectiv de Toto...Râs contagios, ţipete, poze (Ana, mă bazez pe tine), după care vin fiert cu scorţişoară!
12.12.2011 - trei ore, între 20.59 - 23.59, la concert în Oldis Pub Live Music, Infected Rain din Chişinău....10x, Ramona!





13.12.2012 - de la ora 18.00, Casa Artelor, Piaţa Mică nr. 21, Concert de Colinde interpretat de Corul de Cameră Caedonia, condus de prof. Florin Soare. Intrarea e liberă...pentru toată lumea, inclusiv pentru mine care o să vin dintr-o "liberă" binemeritată după un concert rock:)!
13.12.2011 - între orele 20.00 - 22.30 - Întâlnirea a 21-a a Cercului Fumătorilor de Pipă şi Trabuc, în Cafe Wien...iar tradiţia începută anul trecută va continua, prin Smokin' Secret Santa...:) Să vă dau un exemplu de fum gros...vreţi? N-are cineva vreo mască...:D?
14.12.2011 - 18.30 - 20.30 - Christine, Elveţia, Toblerone, Biblioteca Muzicală Caspar Guyer, off...
15.12.2011 - 10.00 - 12.00 - Mormintele birituale...susţinere teză de doctorat. Baftă, George!
16.12.2011 - 14.30 - 18.30 - Team building în Muzeul ASTRA. Drăgălăşenii de ateliere: confecţionare măşti tradiţionale, pictură pe sticlă şi, bineînţeles, olărit. Oaspeţilor noştri le va plăcea, cu siguranţă!
18.12.2011 - 14.00 - 16.00 -  Vine SM Non-Secret Santa Moş Crăciun de la Asociaţia de Scleroză Multiplă, Sibiu la Neuro...Abia aştept Milgamma...adică B-urile mele pentru sezonul iarnă-primăvară.
20.12.2011 - 19.00 - 21.00 - Mă duc la balet...să învăţ cum se sparg nucile. Veniţi şi voi? Detaliile aici.
21.12.2011 - Ultima ediţie a Serilor Sibiene, marcă înregistrată a Asociaţiei pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu, cu tema Revoluţia română la Sibiu. Aveţi aici mărturia mea despre acele zile...
Aaa...era să uit de Bloggin' Secret Santa, să nu uiţi nici tu, Răzvane!

ş.a.m.d.
30.12.2011 - Şi io, care-mi luasem concediu între Crăciun şi Revelion...Îl voi rata benevol! Noroc, că mi-am amintit de evenimentul din 30...penultima zi a anului în Muzeul în aer liber! Mission not yet accomplished!:) Va urma!



1.12.11

Mai liberă decât de obicei...1 decembrie 2011

...liberă să mă joc, liberă să citesc noutăţile vechi de-un an [am citit în TheGuardian despre ultima carte a lui Umberto Eco, "Cimitirul din Praga" şi mi-am dat seama c-o voi primi cadou de Crăciun...Dacă nu se sesizează nimeni, mi-o fac io cu mâna mea :P bănuţii viitorului salariu], liberă să-mi fac ordine în dulap, liberă să tresalt, o ţâr' speriată, la zgomotul şi trepidaţia cauzate de prăbuşirea turnului centralei de cartier dezafectate, liberă să-mi răsfoiesc blogul [mi-am recitit postarea Sunt mândru că sunt român! de anul trecut, faină zi!], liberă să ascult Pink Floyd, Live at Pompeii, într-un psihedelism atât de liniştit, aproape halucinant...dar, din păcate, întrerupt de anumite gânduri,  libere şi ele, dar creatoare de întrebări realiste, dar probabil extrem de retorice, liberă să-mi redefinesc poziţia pe Facebook...Mă citez cu ultima postărică: Azi sunt mai libera decat de obicei...:D! La multi ani, românilor! + La multi ani, România! Rămânem pe principiul inoculat de "Mioriţa" sau urmăm îndemnul melodiei nr. 8 din Live at Pompeii de pe A Saucerful of Secrets - 1968 - "Set the Controls for the Heart of the Sun" ? [pe care o transfer de pe youtube, chiar aici pe greencharme, la final de articol]

În concluzie (concluzii:) îmi închei scurta, dar abramburita postare cu următoarele două rugăminţi:

1) Cei care se auto-sesizează cu privire la "Cimitirul din Praga" pentru Crăciunul meu, să-mi lase un semn ori printr-un comentariu right here pe blog, ori prin viu grai  (face tot face or by phone)!
2) Răspunsurile la întrebarea la care nu am de gând să îi accept pasivitatea, vă rog să le scrieţi la următoarele coordonate: Poporul român deşteptat, adresă: 20°17′58″E - 43°39′12″N - 29°39′10″E - 48°14′41″N, într-un cuvânt toată România, str. Acum ori niciodată, nr. C(roieşte-ţi altă soartă), judeţ M(urim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ!) în comentariile ulterioare acestei postări libere








 

29.11.11

Bombardată & bombardatoare


...dimineața de astăzi m-a adus și pe mine la muzeu, a se înțelege servici:). A nu se confunda cu scârbici, cuvânt din argoul de baltă al cvasi nesatisfăcuților, total nepotrivit cu firea și principiile mele. Fain deci! Lucky Strike-ul, espressou' & Don't stop me now-u' de rigoare, apoi organizări cu tot tacâmul. A se subînțelege că mă refer la team building-uri...în Muzeul în aer liber, ateliere de meșteșuguri tradiționale, contracte tarifate, împărțiri logistice...N-am chef să scriu detalii și nici nu cred că e cazul, deontologic vorbind. 
Totuși, rețeaua telefonică internă mi-a fost la picioare când minții mele crețe îi mai scăpăra câte-o idee întrebătoare pentru personalul cifrelor și a numerelor din instituție. Răspunsurile au venit rând pe rând, concomitent cu înroșirea firului, fie ele pozitive, birocratice, drăgălașe, concluzive eccetera ș.a.m.d. Totuși contractul a fost făcut & trimis la client, Eliza nu a fost stopată...decât de lăsarea întunericului, și, într-un oarecare fel, de o namilă stufoasă, care ne este nouă, românilor, mereu aproape...Miss Bureaucracy...Dar, am dovedit-o, într-un final...Am lăsat și eu de la mine, s-a îndurat și ea să îmi arate, în ciuda celor scrise, calea cea mai ușoară...Comuniune de succes, ce mai....?!?:)
Ca și încununare a succesului, pe la 3 fără ceva primesc un banc pe mess....Hai, hai...spuneti-mi că pierd timpul, dacă vă dă mâna...Da, recunosc, am pierdut 10 minute cu trimiterea lui către ale numerelor slujitoare...

În prima zi, Dumnezeu a creat soarele, 
așa că Diavolul a contraatacat și a creat arsurile solare. 
În a doua zi, Dumnezeu a creat sexul. 
Drept răspuns, Diavolul a creat căsătoria. 
În a treia zi, Dumnezeu a creat un economist.  
Aici i-a fost mai greu Diavolului, dar după ce a stat și s-a gândit mult, a draqu' de mult, 
Diavolul a creat un al doilea economist...

 ...cu hohotele de râs, cu postarea prezentă spontan la apel și fotografiatul ultimei frunze galbene din teiul din fața muzeului, gest provenit din dorința de a mă rupe, într-un mod cât de cât relaxant și motivațional, din meandrele crude ale crizei total economice, dacă nu cumva...Dar, aici mă opresc pentru că risc s-o dau în bălării, mult mai crunte..

Ultima frunză galbenă a teiului din fața muzeului la 29 noiembrie 2011, deontologic greșită :D!





27.11.11

Şoarecii vieţii mele...


...au fost câţiva, dar doar trei dintre ei mi-au rămas printre amintiri.

Primul n-are nume! Pentru că amândoi, şi eu, şi el eram mici...Eu aveam vreo opt ani şi nu eram încă obsedată să-mi pun amprenta nominală peste tot, iar el vreo patru centimetri:). Era un şoricel încă neexperimentat în ale vieţii şi a stresat, cu simpla lui prezenţă, o familie întreagă (bunic, bunică, mamă, tată, şi copii...ăştia eram noi, io cu cu frai-mio), plus motanul din vecini, dragu' de Teddy, tigrat, dar şi el puiuţ. Dar Teddy a fost cel câştigat...după acţiunea lu' tata care, atât de tare l-o speriat pe bietu' şoricuţ, încât l-o făcut să se caţere pe pereţi...De fapt, pe peretele exterior al casei albe în care stăteau bunicii mei, pe strada Grigore Alexandrescu. Tata, mare pişicher, l-a avut astfel în vizor, a pregătit teul lu' bunica, care avea vreo doi metri, l-a agăţat, cu dexteritate, pe alpinistul neutilitar şi l-a trântit pe terasă. Ca urmare, nefiind pisică cu nouă vieţi, bietului şoricel i s-a dăruit mai mult nolens  decât volens obştescul sfârşit. Cadavrul proaspăt a fost oferit pe un platou cvasi-curat (de fapt, capacul de metal al coşului de gunoi din grădină) pisicului nostru preferat...pentru impulsionare şi aducere aminte.
Al doilea era italian şi îl chema Pietro! Mi-a fript vreo 14 zile din sejurul de 78 de zile pe care l-am petrecut în Italia, la San Felice Circeo. (Imagine preluată "din staţiune:)") Să fim înţeleşi, nu a fost deloc concediu...a fost muncă serioasă, de la stresantă & grea, la foarte stresantă...Dar, a meritat! Cu banii câştigaţi educând/dresând îngrijind o bătrânică mi-am plătit masterul...Iarăşi rămân datoare...cu poveşti din Italia...Pe prima o scriu acum, scurt/2 şi se numeşte: Pietro, coşmar de eliză. Oai ce greu e, că n-am acum timp să recreez atmosfera, să explic cu lux de amănunte premisele apariţiei lui Pietro în viaţa mea...dar, totuşi, merită o încercare:
Localizare & decor: Italia, San Felice Circeo, la mijlocul distanţei dintre Roma şi Napoli, staţiune pe malul Mării Tireniene. Acţiunea se petrece într-o casă faină de piatră, aflată în mijlocul unei grădini cu de toate (pe care o udam eu zilnic, la crepuscul:): roşii, dovlecei, castraveţi, smochini, lămâi, portocali şi o groază de flori atât de frumoase încât nu-mi dădeam seama că muncesc. Oricum, stropirea plantelor mi-era cea mai uşoara şi relaxantă misiune a zilei. Din acest paradis luxuriant, tot la câteva zile, se aciuau la răcoarea din casă diverse vietăţi obosite de căldură, de care eu mă speriam şi baba bătrâna (care avea 78 de ani şi suferea de depresie) râdea de mine. Frica mea a căpătat cote maxime atunci când i-a fost asociată scârba...şi toate fazele ălea de "bleac..igitt..." şi alte interjecţii, pentru că prin bucătărie a început să-şi facă veacul un şoarece. Imediat a primit numele de Pietro şi au început încercările mele de a-i stopa flendureala.Da, recunosc, am încercat şi Metoda Mătura. N-a mers...Am trecut la Faza Clucsa, dar Pietro era uns cu toate alifiile sau nu+i plăcea marca de caşcaval ales ca momeală...nu-i mai ţin minte numele...au trecut de atunci şapte ani. La rând a urmat Sistemul Castronul sprijinit de-o Nucă...Pietro a simţit capcana, iar mozzarella a rămas neatinsă. Finalul mult-aşteptat a venit într-o noapte, era mai-mai să plâng pentru sfârşitu-i urât şi sadic...off:(. Am uns o bucată de gresie cu lipici special de prins şoricei, iar în mijlocul cercului trasat i-am lăsat mâncare bună...fină...şi am ascuns cursa sub dulap. Ultima lui cină a fost PARMEZANUL fatal. L-am găsit încă viu, zgomotos, chiţăitor, cu durere în glăscior...M-am dus la babă cu bucata de gresie cu tot cu prizonierul ei, tristă, mohorâtă....Baba râdea...
Şoarecele No 3 a fost sibian, s-a numit Pablo...[nume dat în amintirea Pietro-ului decedat în 2004]. A fost un şoarece cult & avid de informaţii, dintr-o bucată, cu gusturi alese, rodea prin 2008 doar lucrări de istorie a culturii şi civilizaţiei, pentru că al său domiciliu şi-l stabilise în căsuţa mea din Dumbravă, Centrul de Informare al Turiştilor. Ca să-i dovedesc existenţa i-am lăsat  într-o seară un măr frumos la mine pe birou. L-am găsit, a doua zi, ronţăit. Antidotul lui Pablo a fost Milo, motanul din vecini a lui Titus Steel, de la lac...Aşa şoarece, aşa motan...Gusturi fine, culţi amândoi, iubitori de aventuri turistice...şi ştiinţifice...Milo şi-a petrecut o noapte feroce în căsuţă...Am găsit vederile, cărţile şi pliantele împrăştiate cu gust pe podea...Iar semnul victoriei supreme au fost cele trei picături de sânge de sub scaunul meu, replică maramureşeană.

Milo, înainte de a-mi fi erou, la şedinţa foto care i-a fost dedicată!

PS...postarea asta mi-a apărut pe blog apud o idee de-a lui Tudor pusă pe Facebook. Citez: Astăzi sunt în vecini la vânătoare de şoareci. Au auzit c-am mai prins eu, ameţindu-i cu mătura în cap, dar acum sunt prin perete. Cum mă-sa să scăpăm de ei? Ceva idei?

18.11.11

WWF, AIOS şi ce a mai rămas din pădurile seculare..





 
 vă invită să vă implicaţi într-o campanie evidentă şi esenţială pentru viaţă...mai multe detalii în prezentarea următoare.

COMUNICAT DE PRESĂ

Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu s-a alăturat WWF România în susţinerea campaniei Salvaţi pădurile virgine!
În acest sens, voluntarii AIOS vor fi sâmbătă şi duminică prezenţi în Sibiu Shopping City, între orele 17.00 – 22.00, pentru a convinge sibienii să semneze pentru promovarea legii pădurilor virgine. Sibienii vor putea vota pe tabelele voluntarilor noştri, fie direct pe site-ul www.padurivirgine.ro, AIOS oferindu-vă şi această posibilitate în cele două zile în care vom fi prezenţi în Sibiu Shopping City. Coordonatorii AIOS pentru acestă campanie sunt domnii. Alin Bratu şi Tudor Şt. Popa, precum şi domnişoara Gyongye Takacs.
”Suntem onoraţi că am fost aleşi de către WWF – cea mai importantă organizaţie nonguvernamentală de mediu din lume – de a promova această campanie la nivelul judeţului Sibiu. Încă odată, munca şi realizările asociaţiei noastre sunt recunoscute de către marii actori din acest câmp activ al societăţii. Ideea WWF România este una inspirată, necesară şi ne vom implica cu speranţa că această lege va fi adoptată în România.” a declarat dl. Răzvan Pop, preşedintele Asociaţei pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu.
WWF România îşi propune prin această campanie să pună sub protecţie ultimele păduri virgine din România. Pe 24 octombrie 2011, WWF România a lansat, alături de ambasadorii şi susţinătorii organizaţiei, campania Salvaţi pădurile virgine!, cu scopul de a pune sub protecţie cele 250.000 de hectare de păduri virgine din ţara noastră, printre ultimele din Europa. Peste 80% dintre pădurile virgine din România nu au, în prezent, nicio formă de protecţie şi sunt în pericolul de a fi distruse în mod legal.

”Am iniţiat această campanie cu scopul de a arăta că vocile oamenilor şi implicarea lor pot crea o finalitate fericită, chiar şi în ţara noastră. Discuţiile sunt încurajatoare, ne bucurăm de deschiderea autorităţilor, dar avem nevoie de cele 100.000 de semnături şi de şi mai multă implicare, ca să ne asigurăm că această campanie va avea o finalitate concretă, şi anume  asigurarea protecţiei integrale a tuturor pădurilor virgine din România”, a declarat Magor Csibi, Director WWF România.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pentru detalii legate de acest proiect:



Sunt sigură că vreţi mai multe informaţii, iar internetul aka prieten la nevoie ni le dă pe tavă, pardon, pe desktop aici: Păduri Virgine.
Deci, vă dau întâlnire la Sibiu Shopping City, sâmbătă & duminică, între orele 17.00 - 22.00.
Sper ca sfetnicul bun, care este noaptea, să vă convingă de evidenţa implicării voastre! Mă bazez pe noapte:), dar, mai ales pe voi! 

Pădurea Dumbrava, Muzeul în aer liber, foto: 18.11.2011 q.e.d.



15.11.11

Vrabia Audi visează...



...în secret, 
în soare de toamnă târzie, 
în Piaţa Mică, 
la poalele Turnului Sfatului din fundal, 
reflectat în capota propriei reverii.:)
ps...sau e vrăbioi?



13.11.11

Mandarinul miraculos m-a trimis la shopping...



...că mi se făcuse oricum sete de ceva bun, natural, încă de la City Beat-ul anterior. Fuga, fuga, după un Lucky, bine savurat, dar care m-a însetat şi mai dihai, încât singura soluţie îmi păreau a fi mandarinele...Am ajuns înainte de închiderea supemarket-ului vizat, în prealabil, iar când speranţa de a mă lovi vizual portocaliul fraged al fructelor dorite era cât pe ce să-şi dea obştescul sfârşit, le-am văzut, dar nu iu...iar mă laud! Mulţumesc, Mireca! - mandarine galbene, mandarine turceşti, un leu şi vreo douăş' de bani, ioi, ce gustoase!...:). Şi, vă puteţi închipui, a cui e vina unei asemenea dorinţe? Am auzit "nu-uri", în ecou? Aaaa, şi un "da" timid...cred că era al meu:)...Vina este a polisemantismului!
Nu mă mai întind cu vorba scrisul...pentru că mi-am depăşit cu 13 minute ora de culcare...dar, neapărat să mergeţi la spectacolele Teatrului de Balet Sibiu, pentru că bucuria dansului, ritmurile sonore remarcabile, talentul balerinilor, ingeniozitatea regizorilor, pasiunea, într-un cuvânt [pe care o slăvesc cu fiecare ocazie în care o surprind şi mi-e tare aproape de suflet] sunt cauzatoare de energie pură, mai puternică că orice vitamină. Bine, m-aţi prins, nu mi-a ţinut de sete...!
[fotografia este preluată din ziarul Observator de Constanţa]

[Rămân datoare cu 11.11.2011...şi alte povestiri.:)]



6.11.11

Nu şi-a (sur)prins centenarul...Bunica (9.04.1911 - 6.11.1999)


...dar anii ei,  toţi cei 88, au fost trăiţi cu folos, iar eu, Irina, în calitatea-mi de nepoată, i-am moştenit numele şi am rămas cu amintirile, cu dorinţa şi cu nevoia, foarte rar mărturisite, de a-mi fi în continuare alături, de a-mi răspunde la întrebări, ca de la adult la adult :D, de a supăra-o (cum am făcut-o de multe ori) pentru că, mai apoi, să urmeze împăcarea în jurul unei chisele cu dulceaţă de trandafir sau a unui bol cu budincă de tăieţei, cum numai ea ştia să facă, sau unei farfurii pline ochi cu găluşte de prune sau...Mi-e dor! (Am o poză la birou cu mine şi bunica...primul lucru pe care o să-l fac luni va fi s-o scanez şi s-o postez aici...) 


Ieee...am găsit alta, acasă, am potrivit-o bine pe cuvertura patului meu, mi-am scos doi dintre acumulatori, care erau la încărcat, am fotografiat-o şi, zău, dacă n-a înviat bunica, pentru câteva clipe. Era la ziua ei. în 9 aprilie 1991...ea - 8 decenii, eu unul plus 3 ani (apropo, m-am schimbat mult...:P?), iar Alexandru, frăţucul meu, încă nu avea 11 ani.

Amintiri? Da...şi bune, şi rele! 
Una rea, dar bună:)! Pe la 5 anişori ai mei, bunica m-a dezvăţat de un obicei pe care mă îndărătniceam să-l promovez. Îmi sugeam degetul mare de la mâna dreaptă, într-o manieră pe care nu am văzut-o la nici un copil, cu nasul înconjurat de degetul arătător...de-asta, cred eu, că nasul meu a rămas mititel...:D. Iar bunica mi-a zis, arătând spre banca verde, din curte [apropo, bunicii mei stăteau pe o stradă în Parcul Sub Arini, la casă faină, cu grădină]: Când o să te măriţi şi o să fii frumoasă în rochia albă de mireasă, o să îţi vină să-ţi sugi degetul, te vei ascunde sub o bancă la fel ca asta, îţi vei lăsa invitaţii de izbelişte şi o să te faci de ruşine. Şi mi-a bătut obrazul...dar nasul meu şi-a păstrat forma dată de această deprindere copilărească, dusă la extrem.
Şi încă una rea, bună, dar, de fapt, foarte rea. În 6 noiembrie 1999, bunica era pe ducă, la noi acasă, pe Lilly Paneth, Alexandru era la patul ei, noi eram în bucătărie....se deschide uşa şi Alexandru spune: Cred că a murit bunica. [printre sughiţuri de plâns] Io m-am repezit în camera ei, am văzut că nu mai mişcă, am început s-o trag de mâini şi să strig: Bunica, bunica, trezeşte-te! Trezeşte-te! Scoală-te! Nu muriiiii...Am zis plângând. Tata, care venise imediat după mine, a continuat: Las-o în pace! Nu mai face atât teatru'! Că tu n-ai iubit-o niciodată!...[am fost în pauză....de cimitir & şedinţă foto în ton cu comemorarea de astăzi...continui.]
Atât de tare m-au durut cuvintele lui, spuse la supărare, încât m-am decis să nu mai plâng acasă, să fiu acuzată de prefăcătorie, ci altundeva...printre prieteni. Soarta a făcut ca în seara aceea să fiu invitată la Andrei K. (Dumnezeu să-l ierte şi pe el), la un carnaval, împreună cu ARTcaffiştii...Mintea mea, veche, în acel moment, doar de 21 de ani:), a găsit soluţia trăirii cu intensitate maximă a morţii bunicii mele dragi. Intensitate, a se înţelege turmentare voită prin amestecul licorilor: cognac, vin, bere, ţuică, şampanie, dar şi pălincă, whisky, vodcă. Am avut parte de un alt 1st time al vieţii mele...prima beţie adevărată, de prea multă supărare şi tristeţe. Mă bucur însă că Andrei şi prietenii mei mi-au fost alături (Ema, Felix, Cipi ş.a.), pe când dacă aş fi rămas acasă ar fi fost în pericol letal relaţia tată-fiică. După două zile m-am trezit....la înmormântare.
Nu mă acuzaţi de cinism! Dar, dacă credeţi că am nevoie de muştruluială, nu vă abţineţi!

ps...împreună cu bunica am văzut filmul care a rămas preferatul meu şi în ziua de astăzi: Parfum de femeie. I-a plăcut şi lu' bunica. Ne-am uitat la el şi în reluare:)!







1.11.11

Foame de bani...la propriu...




...am plecat de dimineaţă la servici...ioi...cu taxiul. Se mai întâmplă:(...[aproape zilnic, de fapt]. Mi-am pregătit bănuţii, să-i dau şoferului fix...6 lei (atât e cursa dimineata...că seara când mă întorc, iau autobuzul 2). Dar, surpriză, bancnota de 5 lei, apărută în portofelul meu, de la restu' trecut, probabil de la Billa sau Go in sau ...nu mai ţin minte, era ciopârţită puţin. Instinctiv, m-am găndit: "E urâtă, sper să nu observe domnul şofer neregulalitatea. I-o pasez pe furiş." Mentalitate de om oamă vicleană şi, totodată, o ţâr' nesimţită. Îmi declar aceste apelative care nu-mi fac cinste deloc, tocmai, ca prin fraza următoare, să le demontez semnificaţia.
V-aţi prins, m-am abţinut de la inocenta răutate, pentru că nu mi-a dat pace întrebarea: "Oare cum draqu' a fost ruptă bancnota atât de neuniform? Poate cuiva i-o fi fost foame." Şi am continuat: "Lasă că mă duc la birou şi îi fac o poză, s-o pun pe blog...ca şi curiozitate simplistă, dar şoadă, plus că pot să-i întreb şi pe colegi să-şi dea şi ei cu părerea despre originea imperfecţiunii."
Şi acum, ce credeţi că a fost: 1. un şoricel; 2. o gâză înfometată (şi dacă alegeţi răspunsul doi, am nevoie şi de specia insectei:) sau 3. un copilaş mult prea activ şi curios de puterea propriilor dinţişori versus tăria biletului de bancă, căruia George Enescu îî este frontispiciu?

Până vă gândiţi să-mi găsiţi/scrieţi explicaţiile (plauzibile sau dimpotrivă neverosimile:P), haideţi să ascultăm un cântecel...cam prea transparent...:D


31.10.11

Mulţumesc, Astra Film Festival Sibiu 2011!


E duminică, e clar se cere o retrospectivă a săptămânii încheiate, pentru mine, odată cu trecerea la ora de iarnă (pe care am prins-o, în direct şi intenţionat, la Radio România Actualităţi, nefiind sigură...ca în fiecare an, de fapt, cum se dă ceasul în ultima sâmbătă din octombrie: înainte sau înapoi. Da, s-a dat înapoi, din ora 4 am s-a făcut 3, iar după două minute eram deja adormită şi mulţumită de superconştientizarea relativităţii timpului.) 
Bineînţeles, pornesc cu sfârşitul...deşi sfârşitul nu-i (deloc) aici, parafrazându-l pe Pittiş. Voi fi aproape laconică, pentru că preaplinul trăirilor care mi-au bruiat inundat existenţa în săptămâna filmului antropologic & documentar, 25-30 octombrie 2011, la Astra Film Fest 2011 a fost îndeajuns de energizant, astfel încât scrierea unei postări prea lungi mi-ar excede nivelul normal de potenţă vitalitate, astăzi, chiar de Halloween...ioi, când totul pluteşte, spiritele ne urmăresc şi nu este neapărat indicat să le atragi prin debordări prea viguroase:D.

Trăiască telegrafia, din nou! Bine că nu am cedat ispitei de a mânca după ora 18 (regulă nouă, de vreo lună jumate, pentru păstrarea siluetei subsemnatei:) la bufetul suedez amenajat în foaier şi am rămas în sala mare a Casei de Cultură a Sindicatelor, pentru concertul formaţiei poloneze Dikanda, cu piese de inspiraţie folclorică nativă:), care a marcat închiderea  galei de premiere a AFF 2011. Tare! 


Gala...!!! Am avut norocul de a vedea (pe parcursul festivalului) două dintre filmele premiate: Village Without Women, producţie Croaţia-Franţa 2010 (la categoria "Cel mai bun documentar din Europa de Est") şi Teodora Sinner, Franţa-România 2011 (Premiul Astra Film, oferit de Kodak pentru competiţia românească). Dar, norocul meu, că Astra Film Studio e la etajul clădirii în care-mi desfăşor zilnic activitatea, în Piaţa Mică/Piaţa Huet. Promit că voi fi în perioada următoare o mare consumatoare (poate nu chiar atât de mare...mă cunosc prea bine!) de filme documentare pe care le-am ratat în festival sau pe care vreau de musai să le revăd (este vorba de Thieves by Law, Istrael-Germania, 2010, şi documentarul observaţional După revoluţie. România, 2010, pe care l-am văzut deja de două x, m-am enervat groaznic, amintindu-mi de anii '90, când îmi era ciudă că nu am drept de vot pentru a-l vota pe Raţiu...etc., etc....am dat explicaţiile în postarea copilăriei mele, dintre anii '89 - '99.

Gata...mi-e somn şi mâine, de fapt e deja astăzi...merg la servici...Continui...total altă dată! Concluzia e în titlul! Dar, nu mă costă nimic să mai mulţumesc o dată!

ps...iar, pentru voi toţi, nu c-aş vrea să vă fac să visaţi urât:P...dar, totuşi e Halloween...tătă noaptea! Scary Happy Halloween!...

 


 

23.10.11

Abrambureli de duminică seara...



Nu cred că vreau să fiu prea serioasă, nu cred că am de gând să fiu înţeleasă, nu cred că am chef să epatez sau să bag zâzanie...vreau pur şi simplu să-mi petrec o seara de duminică, cică liniştită, (în ritm de rock'n'roll, punctat de bătaia contrabasului...v-aţi prins psychobilly a revenit:P) cu gânduri fugare scrise într-un amalgam de festina lente cu accente clare de perpetuum mobile şi vă întreb pe voi, cei nesuperficiali ca mine, de ce Inspiraţia (mă refer la sensul figurat al cuvântului, acela de Idee, soluție apărută pe neașteptate în conștiință) este de gen feminin? Am ajuns la întrebarea asta pentru că vroiam să-mi încep postare altfel...ceva de genu': n-am inspiraţie, îmi lipseşte o doagă muză...apoi, repede, am făcut o altă conexiune..."Aaa...de fapt, un muz..." Caut, nu există...în dicţionarul explicativ al limbii române:)...mă bucur, că am rămas inventatoare, pardon inovatoare de cuvinte, de la Arghezi mi se trage...Continui, îmi amintesc de Festivalul Egalităţii de Gen, ediţia recentă care se va încheia la noapte, cu petrecerea din Music Pub...de prejudecăţile şi stereotipurile de gen(der) puse pe tapet...de dorinţa mea de spargere a lor, în mici şi fărâme şi de părerea mea sinceră că prea ne agăţăm de problemă...şi, aninâdu-ne, riscăm s-o continuăm, la nesfârşit...stârnind spiritele, chiar şi pe cele mai paşnice...:P

ps...n-am rezistat pe psychobilly decât până la jumătatea postării, am dat-o pe Cash...nu Kiss Cash, ci Johnny Cash...noapte bună!




16.10.11

Blog Action Day 2011, pâinea noastră cea de toate zilele...


şi preparatele adiacente ei, pe scurt, alimentele, hrana, nutrimentele...constituie subiectul Blog Action Day 2011, zi în care bloggeri din toată lumea discută, scriu, fotografiază, desenează, poate chiar filmează...de fapt, se exprimă, în ton cu muzica maţelor:) conştiinţei lor.

V-am mai scris aici un citat pe care l-am găsit când îmi scriam lucrarea de diplomă şi care totodată este şi răspunsul la întrebarea "de ce s-a dezvoltat arta culinară?". Aceasta din cauză că, Creatorul, silind omul să mănânce pentru a putea trăi, îl îmboldeşte prin pofta de mâncare şi îl răsplăteşte prin plăcere, scria Anthelme Brillat-Savarin în a sa Fiziologie a gustului.

Nu m-am pregătit ca anul trecut, când mi-am puzzle-izat amintirile despre apă, într-o manieră cvasi-literară, ci am ales calea mai uşoară, pe care obişnuiesc s-o aleg, din când în când, cea a retrospectivelor. Aşadar, azi mi-am pieptnat blogul, căutându-mi postările cele mai reprezentative, cu bază pseudo-nutriţională, în funcţie de diversele domenii   atransbordate: 1) studiu (Fericire, Dizertaţie de week-end); 2) evenimente alimentaro-cu cântec:) (Bine am venit aKAZZA!); 3) critică socială prin analiza nevoilor fiziologice care decurg din nutriţie (Consideraţii personalizate asupra unor nevoi fiziologice pe timp de criză economică).

Două mere, două pere...eu vă spun "La revedere" şi mă car după mure...în ritmuri tradiţionale româneşti...Noapte bună! Anul viitor, la Blog Action Day, promit să-mi fac temele cu mai multă conştiinciozitate.


9.10.11

Greva scrisului între agonie şi extaz...



Nota bene: A se citi printre rânduri, cu îndemul lui Coşbuc, subliminal adăugat: "Nu cerceta aceste legi, că esti nebun de le-nţelegi!"

Greva scrisului m-a destabilizat [GRÉVĂ, greve, s. f. Încetare organizată a activității într-una sau mai multe întreprinderi, instituții etc., cu scopul de a determina pe patroni sau guvernul, autoritățile să satisfacă unele revendicări (economice, politice etc.). ◊ Greva foamei = refuzul de a mânca, folosit de cineva în semn de protest. – Din fr. grève...completare ◊ Greva scrisului de Eliză = încetarea (dez)organizată a unei activităţi energizante pentru persoana în cauză, cu scopul autopunitiv, probabil foarte subiectiv şi mult exagerat de a-şi ispăşi păcatele. mai bine zis, păcatul încrederii trădate].
A evoluat conform zicalei noastre neoşe "orice învăţ are şi dezvăţ", mai întâi, din propria-mi autoflagelare psihică autoimpusă dintr-un bigotism personalizat, absolut eliziac, cu extrem de puţine accente religioase:), în direcţia complacerii în status quo-ul creat şi a trăirii clipei, abitir faţă de acele zile/nopţi/luni/ani în care-mi împărţeam energia câştigată prin "carpe diem" cu cititorii-mi. Pe blog, bineînţeles.


Introducerea fiind construită într-o abrambureală (supra)realistă...nu-mi rămâne decât (tipic mie!) să închei, pentru că simt că nu mai înţeleg nimic. Vă dău întâlnire maxim în 16, pentru Blog Action Day 2011.

ps...mi-am spart greva scrisului...o să-i scriu pe cioburi!


15.9.11

Mi s-a spart geamul, dar greva scrisului nu...


Ea continuă!
Auto-impusă!
Când voi reveni, amintiţi-mi să vă spun un banc.
Cu Conştiinţa, în calitate de personaj conclusiv!


ps...recitiţi Glossă ...

28.8.11

În direct...după sedimentare:)



Evenimentele Sibiului şi activităţile mele sunt atât de multe, încât nuanţarea lor pe blog se putut realiza după terminarea operaţiunii de sedimentare aka analiza lor impertinentă & supersubiectivă. Dar, să nu uităm duşmanca, veşnic prezentă la datorie (de parcă nu i-ar fi lene:), Lenea ce-i cucoană mare, care n-are de mâncare. De-asta am făcut o pauză, să-mi iau prânzul, pentru a putea afirma, cu tărie, că orice asemănare, cu persoanele reale, este pur întâmplătoare:P!


A fost tare fain! Rock, prieteni, Luckies, choppere, bere, ateliere meşteşugăreşti în Muzeul în aer liber ş.a. 
Însă nu pot să fiu cronicar de concert, nu mă pricep, nu vreau să isc dispute, eu îmi ştiu părerile, ştiu ce mi-a plăcut, sunând profi, dar ştiu, mai ales, ce nu prea m-a dat pe spate...deşi, la cât am râs, putea să se întâmple şi chestia asta.
Aştept ediţia de la anu', când, s-ar putea ca Serj Tankian să-şi ia trupa System of a down şi să purceadă spre al nost' Sibiu, cu care s-a învăţat din 2010...Dar, nu se ştie...e din ciclul Speranţele eliziace.


Am ajuns doar în a treia zi:( şi am văzut că, totuşi, intuiţia-mi iar mi-a fost la înălţime....M-am delectat un concert Ski King. Mă hotărâsem, tam-nesam, că ArtMANIA nu mi-a ajuns şi că s-ar putea că restul de condimente (sarea şi piperul...de fapt, culoarea şi arta:) să îmi fie oferite, ad-hoc, de programul care încă se mai derula la Cercul Militar.
Nu mică mi-a fost mirarea să ajung acolo unde trebuia să fiu...Johnny a reînviat...în concertul, în mare parte, Tribute to Johnny Cash, marca Ski  King. Unfortunately, Cocaine Blues, deşi cerut de mine şi soţia lui Ski:P...este doar pe cd-ul Early one morning, pe care mi l-am achiziţionat, direct de la sursă.
Au urmat tatuaje şi fotografii, prieteni vechi & noi, desene, din nou bere, primită cadou, imediat părăsită pentru ţigări (nu mai aveam prea multe) şi, apoi, donată, prin telefon, celor rămaşi.:)



Seara s-a lăsat peste Sibiul, aflat încă în fibrilaţie, nu înainte ca Soarele să arunce un arc multicolor, pe deasupra tuturor şi eu să o întind spre Sibiu Arena. La fostul depozit de armament din Pădurea Dumbrava, unde mai erau concerte de la ArtMANIA.



ps...poze (neprofi) pe facebook...ferice de prietenii mei, căci râsetul lor e cel mai valoros, invers proporţional cu virtuţile mele de fotograf diletant!


21.8.11

Râs cu plâns, balegă de mânz...


...aşa mă poreclise tata, pe când aveam vreo patru ani...contradictorie de mica, nu-i aşa...? De fapt, ceea ce vreau să vă expun e din ciclul râsu', plânsu' sau poate este extras din proverialul haz de necaz, în care românii se laudă excelează.

Ştiri la tembelizor, culese în trecere (se uita tata, în surdina)

"...conducătorul auto a fost surprins de radar [probabil pe Autostrada Soarelui...n-am fost atentă:(] cu viteza de 214 km/oră!!!! I-a fost suspendat carnetul de şofer pentru trei luni. Nu acelaşi lucru i s-a întâmplat celui de-al doilea şofer grăbit, care, l-a depăşit pe banda a doua, la distanţă de câteva secunde, şi nu a putut fi înregistrat de aparatul care îşi făcuse deja datoria..."



"...hoţul a fost filmat cu camera ascunsă, recunoscându-şi fapta. [A urmat dialogul reporterului incognito cu infractorul.] Reporter: Păi, prejudiciul se ridică la douăzeci de milioane! Şmecherul: Helău, scuza-mă, chiar douăzecişişapte, cu un zâmbet larg, infatuos..."






Ce ziceţi...ceva concluzii?



6.8.11

Tradiţia şi Rock-ul...Muzeul ASTRA & ARTmania Festival 2011


E sâmbătă, mai e putin pana la startul festivalului ARTmania, care transformă, pentru a VI-a oară, Sibiul în Capitala Rock-ului...Deşteapta de mine, cică, se gândea profund...mai mult fund, decat pro:) la tema pe care urma să o abordeze, în neaoşa manieră eliziacă, pe al său bloguleţ: Să fie Sibiul, văzut de ea prin ochi de turist (când, acum vreo două săptămâni, s-a minunat de trecerea dinspre Piaţa Aurarilor spre str. Avram Iancu, prin Pasajul Şcolii, dovedindu-şi, încă o dată, marea superficialitate?; să fie prezentarea un eveniment deosebit de drăgălaş, care a însufleţit sâmbăta trecută, Piaţa Mică, şi anume The Old Friends Meeting organizată de Old Friends Club Sibiu, ediţia a II-a, dar căruia nu i-a continuat aprofundarea pe traseul spre Curmătura Ştezii - dar vă prezintă o retrospectivă video a ceea ce a însemnat prima ediţie, cea din 2010, pe care, abia acum, a descoperit-o pe youtube? Fain Vlad!



Nu, voi prezenta ceea ce urmează, nu mai vreau să repet greşeala piaristului:) întârziat, şi vă anunţ acum şi aici, atelierele meşteşugăreşti, din 13 august a.c., dintre orele 11.00 - 13.00, în Muzeul în aer liber (Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA), cu meşteri din cadrul Asociaţiei Creatorilor Populari din România veniţi la Târgul Creatorilor Populari, respectiv la Festivalul Naţional al Tradiţţilor. Iar pentru a fi mult mai clară în exprimarea-mi, care parcă scârţâie...e neunsă:D, voi enumera şi descrie work-shop-utile ai căror beneficiari vor fi şi rock-erii ARTmaniei, care vor urma traseul din centrul Sibiului şi până în Pădurea Dumvrava, conform Hărţii Sibiu Extra Muros, aici prezentă:



  • Atelier de fierărie tradiţională - fierăria tradiţională din Muzeul în aer liber vă aşteaptă sâmbătă, 13 august, între orele 11,00 – 13,00, în plin festival al metalelor – ArtMANIA 2011 să descoperiţi tainele meseriei practicate de Hefaistos, care în mitologia greacă era zeu al focului, al metalelor şi al metalurgiei, al fierarilor, sculptorilor şi artizanilor. Veţi avea ocazia să dobândiţi noi experienţe în îmblânzirea focului destinat prelucrării metalelor şi a transformării acestora în unelte de uz casnic şi gospodăresc: potcoave, caiele - cuie în patru muchii pentru prinderea potcoavelor la animalele de tracţiune, scoabe, belciuge şi alte surprize metalice :) Meşterii fierari - traineri:D vor veni tocma' de la Sălaj.
  • Atelier de confecţionare păpuşi - Doina Nistor, meşter popular din Braşov, confecţioneaza păpuşi din diverse pânzeturi şi stofe, de toate mărimile şi pe toate gusturile. Păpuşelele în coajă de nucă, cele de deget şi marionetele, cu agilitate maximă, vor avea nevoie de voi pentru a fi infrumuseţate şi pentru a fi prezentate prietenilor drept dovezi ale capacitatii mesteşugului tradiţional de a îndulci concerte rock din Piaţa Mare a Sibiului.
  • Atelier de olărit - Gheorghe Ţambrea, zis nea Gelu, olar din Horezu, şi-a pregătit materialul, roata olarului este gata să îşi îndeplinească menirea, aceea de a plăsmui oale, străchini, taiere, ulcioare, castroane, căni şi căniţe. Olarul învărteste roata cu piciorul, neobosit, foarte atent şi cu talent, iar mầinile, pline de argilă, mầngầie cu dăruire, buza unei noi strachini. Un first time in ale olăritului nu strică nimăniu, mai ales ca energia & bucuria câstigate prin mânuirea roţii olarului şi modelarea lutului sunt nepreţuite.
  • Atelier de măşti tradiţionale - Ana şi Ioana Negoiţă, meşteri populari din Sibiu, pricepute în arta confecţionării măştilor tradiţionale vă vor transporta, cu gândul, pe alte tărâmuri, vă vor povesti despre lupta dintre bine şi rău, de pe ale noastre plaiuri, exemplificând-o prin folosirea diferitelor materiale textile, fie ele colorate sau nu, şi purtându-vă, astfel, volens-nolens, în lumea fantastică a credinţelor populare ancestrale.
Nu m-am putut abţine să nu vă dau şi câteva exemple foto a ceea ce sunteţi invitaţi să practicaţi. cu încredere..:)) şi cu dorinţa de a adăuga noi şi noi life & live first time-uri...Sau doar eu sunt obsedata care caută primele dăţi, cu lumânarea aprinsă??

31.7.11

Bine am venit aKAZZA!



Prin primăvară, am aflat pe căi misterioase:P că, în curând, în al nost' Sibiu, urma să se deschidă Kazza...un magazin-concept...tip de casă primitoare, zâmbitoare şi, pe deasupra, gustoasă. [Mi-aduc aminte de vremurile bune, ale copilăriei, când tata îi mulţumea lu' mama pentru masă în felul urmator: Mullţumesc pentru masă, c-a fost bună şi frumoasă şi bucătăreasa gustoasă...]



Am fost, aşadar, de-a Kazzei, dinainte de deschidere, prietenii ştiu de ce:)...Preinaugurarea din 15 aprilie, la care am fost invitaţi, noi, bloggerii, nu m-a luat pe nepregătite, dar mi-a deschis cam brusc toate uşile simţurilor...nu doar cele pe care le poate stimula bucătăria, în special...Mirosuri apetisante, gusturi neaşteptate şi toate prezente la apel:), priviri curioase şi pofticioase. Pe partea audio am fost lovită, pardon, mângâiată de muzica bună, jazz clasic, şansonete franţuzeşti, canţonete italiene şi câte şi mai câte...romanţe, vechi cântece de petrecere din perioada interbelică...Poate ar fi trebuit să mă trăiesc pe atunci? Poate că nu...poate acum mi-e momentul cel mai bun de petrecere a vieţii...poate că atunci nu aş fi înţeles, poate aş fi fost într-atât de superficială încât să trec, şi atunci ca gâsca prin apă...
Iar m-am pierdut în cuvinte, şi am uitat esenţialul...şi concluzia totodată...simţul estetic mi-a fost reactivat, ca la comandă. Să dau doar un exemplu (restul, le veţi putea vedea pe Facebook...de-a lungul celor trei escapade: 15 aprilie, înainte de Paşte şi acum 30 iulie)...în acest week-end am avut parte de un târg aparte:)...Târgul Boem...Şi, acu', permiteţi-mi, vă rog să citez din câteva crâmpeie din compunicatul de presă [Nu-mi acuzaţi greşeala de PR, cum că vă anunţ un eveniment abia după ce s-a terminat! Mai sunt vreo două-trei ore... Îmi permit totuşi să-l trec la timpul trecut, tocmai pentru a asigura totuşi continuitatea şi VA URMA-ul pe care şi voi îl decideţi:)...Verificaţi link-urile strecurate printre rânduri...că acolo stă ascunsă informaţia de bază!]:
Târgul BOEM găzduieşte delicate creaţii vestimentare aduse de Gossip Tree şi semnate Diana Ribana, Rue de Trucs, Vika Gorencu, La Chatterie, Cristina Stoica, AnTanTe, dar şi felurite accesorii unicat. Fashion-istele trebuie să ştie că la Târgul BOEM vor găsi şi pantofii Coca Zaboloteanu. Viviana Martin vine cu ultimele decoraţiuni din ceramică, pe care le-a realizat manual, de la vaze în forme abstracte la lămpi de iluminat, iar Aura Badiu vă arată cea mai recentă colecţie a sa de coliere şi cutii pictate.
Pentru boemii care obişnuiesc să cânte pe plajă ori la umbra unui copac, Florin Barbu, de la XBase Music Shop, aduce câteva chitare şi cărţi despre muzică şi instrumente, alese special pentru acest eveniment. Librăria Humanitas completează conceptul cu unele cărţi despre perioada interbelică, CD-uri şi audiobook-uri, dar şi ceainice frumos colorate, iar KAZZA va găti multe prăjituri şi brioşe din ingrediente naturale, fără E-uri, precum şi deja celebra lor tartă cu spanac. Lângă colţul cu tomuri, măsuţele vesele cu decoraţiuni şi portmantourile cu diafanele creaţii vestimentare, găsiţi “locul de taifas”. Spaţiul din Grădina KAZZA este special amenajat pentru cei care doresc să mai zăbovească la un ceai ori cafea şi dulceaţă de nuci verzi.
Cine nu crede să se ducă pe strada Târgul Vinului, nr.9 şi să-mi confirme realitatea spuselor...adică a scriselor...celor scrise! Pe cine am convins? Dar...pe cine n-am convins?:)