31.3.12

D & G...:))






...e minunat, sper să nu fie tăiat prea curând, să nu-mi zică mie nimeni că a trăit destul...
că trei secole sunt de ajuns...
dar, întrebarea este:
 de la ce mi-au venit iniţialele din titlu...? :))
daţi cu ghiciu', că zona Brateiu...unde trăieşte minunăţia...
e cunoscută pentru ale magiei albe/negre
sau cum o fi ea...

21.3.12

Piatră rostogolită sau frunză în vânt?


Martorul meu tăcut şi colorat




Acum nu scriu...mă prefac...fac, dar nu fac, merg, dar parca-aş sta, caut casă, mă zbat, găsesc, dar brusc m-a apucă plictiseala. Ofertez ateliere & pauze recreative în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, dar îmi lipseşte glimpseu' şi persuasiunea-mi caracteristică...Chefu'-i arareori cu mine! 
Aşa că nu-mi rămâne decât să-mi pun îmi pun întrebări...de ce sunt aşa de ameţită, de ce drequ' mi-a amorţit jumătatea dreaptă a feţei, de ce echilibru-mi e descompus şi nici când dorm nu mă părăseşte senzaţia că-s într-o barcă pe Dunăre? Şi-altele, multe şi mărunte, sau mai mărişoare. Da, e boala...şoada de ea...E ea, sunt câteva din cele o mie de feţe ale ei...Să fie doar o mie? Poate ar trebui să încep să le număr...să demonstrez faptic dreptatea pe care o au acei doctori, maeştri ai personificărilor alegorice, în stabilirea de diagnostice sinonimico-literare cu SMu' meu şi al altora.
Eu sunt o uitucă...de ce naiba nu-mi folosesc blogul să ţin minte micile sau mai marile impedimente/evenimente neurologice? Puteam să-mi amintesc că în martie 2010, eram la fel de ameţită şi, brusc, m-au lăsat piciorele şi am căzut pe treptele de la zidul Cetăţii, iar o doamnă şic mi-a zis sfătos: Nu e bine să bei atât...Ai amestecat băuturile?, iar, după episod, am făcut o cură de perfuzii cu cotizon şi fără sare...Martia Luna martie a anului trecut a fost tot cu învârteli & slăbiciuni a la long, dar am trecut peste ele, cu nonşalanţa inconştienţei eliziace. Mi se pare normal. Aveam treabă...inaugurarea Centrului ASTRA pentru Patrimoniu din Pădurea Dumbrava...
Iar acum scriu...ioi îmi contrazic prima propoziţie...să-mi fac energie...să mă conving că-mi vor trece stările enervante de amorţeală şi echilibru teribil de inconstant. Şi vor trece!!! Să-mi iau catrafusele, laptopu' Dell Vostro 1000, foenu' Alaska şi s-o tai...în viaţă, din nou! Wish me luck!









12.3.12

Leapşa .. ca la carte... improvizaţie seratică...



... acum câteva zile, am avut plăcuta surpriză să-mi văd babele mele băsesciene...demascate încă de anul trecut, recomandate de Daniel Botea, coleg blogger din Craiova în grupul nostru de pe Facebook. 
Cu această ocazie am primit şi un compliment fain, referitor la şarmul verde al subsemnatei...în materie de scriitură, dar, ca să înţeleg că în această viaţă vernil sau cum o fi ea...totu' se păleşte plăteşte...m-am pomenit c-un plocon, de tip leapşă, care, fix într-acest moment psihologic propice (am ajuns mai devreme de la servici:), chiar că mi s-a pliat pe conştiinţă şi m-a făcut să-mi dau naibii lenea scrisului, cu care coabitez.
Încep prin a-mi mărturisi o altă meteahnă...narcisistică [ţţîî...nu căutaţi în DEX, nu există cuvântul] aceea de a inventa cuvinte..de fapt, pot vorbi doar de inovaţii, nu de ataşarea unei codiţe la prună...îmi justific, aşadar, ultimul cuvânt din titlul acestei postări.
1. Care este ultima carte pe care aţi citit-o (sau pe care o citiţi încă)? Bună întrebare. Şi acum e clipa în care cititorii mei vor afla că, în sfârşit, am terminat-o, sâmbăta trecută, în 3 martie, după ce Moş Crăciun a întârziat puţin şi mi-a făcut-o cadou abia în 25 ianuarie...Cimitirul din Praga de Umberto Eco.
Dacă vreţi vreo concluzie, n-o veţi primi! Citiţi-o! Eu, oricum, mai trebuie s-o citesc o dată, cu internetul la îndemână, să verific informaţiile din trei surse.:) M-a înnebunit liturghia neagră..probabil îmi ştiţi puterea de a-mi crea filmele unor scene, prin intermediul imginaţiei...uite, şi acum m-a apucat surescitarea, amestecată cu o ţâr' de scârbă, curiozitate, dar şi o oarecare inţelegere...care îmi dă fiori...Gata! Mi-a plăcut cartea, am şi împrumutat-o deja...Când se va întoarce la mine din nou...promit s-o disec...La figurat! 
2. Una dintre ultimele cărţi citite, pe care o recomandaţi? Ca să nu mă repet...aici intră în scenă Lenea, Cucoană mare...şi mă salvează...oferundu-mi pe tavă...pe tastatură...PNV...următorul răspuns: Idem întrebarea anterioară...:))
3. Care este următoarea carte pe vă gândiţi s-o citiţi? Na, aici e acum! Te-am "ameninţat", Daniele, în comentariul de la leapşa ta pertinentă, c-o s-o cam dau şi cu mici impertinenţe...care-şi au sechelele hăt departe, demult, în frageda-mi copilărie, când aveam vreo 12-13 ani...iar tu mi-ai răspuns, zâmbind: "Nu-i bai!" Poate că a fost o dorinţă ieşită din tiparele cimitirului...poate, o altă pură curiozitate, de maturitate juvenilă...paradoxal, mi-am amintit că încă mai am în bibliotecă o carte pe care tata o ţinea ascunsă de noi, copiii, dar, ţi-ai găsit...noi aka eu am găsit-o, am frunzărit-o, pe ascuns...; N-am înţeles nimic şi mi-am propus s-o las pe mai târziu..."Târziul" a venit acum, dar n-am ajuns decât la prefaţă...Păi da, pierd timpul citind cu glas tare felurite nme de autori/regi indieni...gen Beihansathita sau Shatakarni Shatavahana ş.a....şi, uite aşa, încă n-am ajuns la adăncimile pe care mi le amintesc din răsfoirile grăbite ale fetiţei inocente din vechime...:P. Pe scurt, că mă apucă somnul şi degetele & gândurile îmi sunt deja îmbârligate, de oboseală, autorul este cunoscut sub numele de Vatsyayana, a fost redactată în sanscrită în jurul secolului al V-lea e.n., tratează Arta hindusă a  iubirii fizice şi este renumită sub numele de....


3.3.12

Sibiu - New York via Berlin



Păi, cum naiba să nu mulţumesc Soarelui? Că mă câcâi de o săptămână şi o zi să-mi descriu micul meu voiaj real, virual şi imaginar al vinerii trecute şi de-abia acum, după ce mi-am aruncat privirea pe fereastră, am căzut într-o stare de adâncă beţie:D...a culorilor care m-a înghiontit să-mi dau ghes la scris...
Ok, nu exagerez azi...Revin la telegrafism!
Era vineri, în Sibiu şi biroul meu mă găzduia cu veşnica-i ospitalitate de după-masă. Era chiar 24 februiarie, iar între orele 15.50 şi 16.10, chiar de Dragobete - profunda sărbătoare a Dragostei la români, Cap de Primăvară pentru tot ce mişcă-n ţara asta, am trăit un nou first time. Mai întâi m-am enervat, înjurând molcom, continuându-mi, destul de impasibilă, activitatea de planificare pentru săptămâna următoare, care, mai că-i trecută deja. Apoi, autosesizându-mă, cu o neaşteptată voiciune, că mi-aş putea elimina singură disconfotul cauzat de scunul meu rotativ, destul de stricat, reparându-l [sau stricându-l mai tare...ceea ce n-a fost să fie totuşi, semn al profesionalismului meu înnăscut..(laudă-mă, gură, că mi-au murit lăudătorii...:)))] i-am oferit, aşa ca de sărbătoare a amocului amorului neoş, câteva minute de răsfăţ. Am început cu dezasamblarea lui, aruncarea elementelor de tip excrescenţă...glumesc, v-aţi prins..:) Am continuat cu reînjurubările şi strângerea rozetelor de susţinere a spetezei recalcitrante. Ca, într-un final, după maxim 20 de minute, (timp în care m-am şi distrat, fabricându-mi dovezile momentului de tandreţe cu scăunelul învârtitor), Confortul să fie restabilit!...Promiţi să mă stergi de praf, luni dimineaţă? Că tandreţea nu-i completă, dacă nu dai doi bani pe igienă...Hey, you!


Sibiul continuă să-şi facă simţită prezenţa fizică la continuare...aşa, pe seara, la Casa de Cultură a Sindicatelor, unde Teatrul de Balet Sibiu şi Baletul de Stat Berlin, ne încântau cu un spectacol de zile mari: GALA DE BALET. Cam perversă fata asta vor putea zice unii! Îşi face trafic pe spatele conspiraţiilor, comploturilor, lăcomiilor, poate calomniilor şi/sau înscenărilor, de actualitate în a noastră urbe. Păi cum nu, dacă seara s-a lăsat cu dans, muzică, culori, talent şi o sală plină ochi. Putem să trecem relaxat, în paşi ritmaţi, spre cea de-a doua destinaţie a scurtei călătorii iniţiatice spre Berlin. "Oraşul meu preferat, după Sibiu!", aşa cum i-am zis lui Reiner, solistul momentului Barocco, pe care l-am întâlnit după show, plecând grăbit spre hotel, mulţumit de prestaţia-i şi de publicul sibian entuziasmat. 
Eu, Gabi şi Toto ne-am continuat seara, comentând, gureşe nevoie-mare, proaspetele trăiri, emoţii, bucurii, uimiri,...la masă, în New York. Final Destination & Top Dancers! 

Top Eliza dpdv artistic & tehnic:
Barocco  - Reiner Krenstetter - III
Corsarul - Corrine Verdeil şi Dmitry Semionov - II
Lacrimosa - Marian Walter - I
Marele Premiu
Elegie de Hezen - Iana Salenko şi Marian Walter
Premiul unanim al publicului (din 3 surse ca la jurnalism: eu, Toto şi Gabi)
Les Bourgeois - Dinu Tamazlacaru

De filmat în casa de cultură, s-a filmat, nu de mine, ci de profesionişti. Accesul la materiale, nu mi s-a oferit, poate, pentru că nici nu am deschis gura să cer. Dar, youtube-ul mi-e prieten şi m-a servit cu un exemplu...concludent! Bucuraţi-vă, râdeţi chiar, că eu nu ştiu franceză, dar, zău, dacă nu mi se pare hazliu!
ps...Ra, dacă citeşti, răspunde-mi şi mie la întrebarea: Cine este Jojo în acest cântecel şi cu ce se ocupă...? Pură curiozitate! Şi poate, puţin dor:)!