23.9.09

28 august 2009 - VAMA VECHE - prima parte


ora 12.46
Acum o ora am trecut usurel :P printr-o spaima sora cu prostia dusa la paroxism. Beau o cafea Lavazza la o terasa cu stuf (criteriul dupa care imi aleg eu locul de odihna intelectualizata, la umbra) si muzica buna si barman care joaca table in fata mea, are telefon Nokia cu mufa subtire si care imi încarcă telefonul in spatele tejghelei.

Ma simt foarte bine, vad marea, o miros, o admir si mi-e dor de ea, desi e la 10 m. Mi-e dor sa imi fie cald atat de tare incat apa sa ma primeasca pentru dezincalzire, e tanara vremea.

Sa revin la spaima...acum o ora a venit un tip brunet cu fata alba, corp armonios dezvoltat, pantaloni scurti bleumarin si ochi verzi (s-ar putea. A venit la terasa pentru o bere sau altceva. A venit impreuna cu norocul meu...a vorbit cu mine, cu ochii lui verzi larg deschisi...si a rostit "Vezi ca ti-a cazut potfofelul...!" Si a plecat...eu raspunzand in urma lui: "WOW, erau singurii mei beni!"

Incep cu inceputul...Era sa plec singura, dupa ce am avut parte de cea mai faina cursa Cisnadie-Sibiu cu Honda CB1 din 1991 (400 cm2). 10x Florinul meu! Ana Rationala s-a speriat ca nu avem destui bani sa mai facem excursia. Noroc cu Eliza santajista si Eliza solutionista, care a santajat ca pleaca oricum la ora 11 si a solutionat: "Bine, fata, mergem doar la Bucuresti. Renuntam la mare! N-avem bani!". Am plecat ...zic pe scurt ca m-am plictisit de aceeasi poveste repetata la nesfarsit. 5 ore pana la Bucuresti, la Universitate. Logan albastru 72CL LGA, sofer cadru civil in armata. No money! Reclama muzeul meu!

Apoi cafea, pardon Coca Cola cu gheata, fara lamaie, 7 lei. Ana tzapa - Latte Machiato si apa minerala - 19 lei. Metrou, Piata Iancului, Raluca, Ema, Curtea Berarilor, Lipscani. Aici a fost super-fain Lipscaniul noaptea, pe podete de lemn, cu show-room-ul actoricesc, cu fotoliul de piele neagra, cu publicul apatic al Madonnei. Seara, noaptea continua cu apa minerala si povesti de banca, inconjurate de caini castrati, cu cercel galben in ureche. Dimineata vine iara, cu covrigi calzi, bilete de metrou si iata-ne pe centura, opring camionul mov, spre Constanta. Rad mult cu Catalin, care are piciorul stang din plastic, vorbesc cu colegii mei, tiristii, prin statie: "Hei, colaga Bergenbier, mergi spre Mangalia? Vezi ca e "nunta" la Fetesti, ARR-ul opreste camioanele sa verifice diagramele. Accident la intrareas in padure, inspre Constanta. Merge cineva la Mangalia?" Tinem minte frecventa - canal 22! Am ajuns pe centura C-tei. Traiasca soferul Catalin, la care i-am zis: "Mai are rost sa-ti dau cei 10 lei pe care i-am pregatit?" Normal ca nu, suntem simpatice. Face cinste Ana cu un suc, in Sibiu! Trecem de-o mica benzinarie si scriem pe pancarda MANGALIA. Stam...stam...Ana mica opreste Tirul mare, cu limba (dragut scoasa). Marea incepe sa se vada, ne apropiem, coboram din tirul negru si licios, cu sofer tanar si inteligent. Nici un ban. Minunat. Iar ocazie, ne iau doi rockeri cu fitze:P Ana spune ca nimeni nu va intelege expresia. Bine, doi rockeri cam infumurati, din Cluj. Ei vorbesc cu noi in engleza, suntem exotice, cu rucsaci mari in spate. Le spun ca venim de la Sibiu. Ne intreaba careful: "Si vorbiti romaneste?". Eu raspund: "Asa, un pic, cu greseli!". Vroiam sa mergem la 2 Mai, ma razgandesc, in masina canta White Snake, 2 mai era bosorogesc, ajungem in Vama. Gazda lor ne cere sasesutedemii pe camera, nu vrem, gasim cu patru sute o minunatie de casa, la doi pasi de mare. Ne luam rucsacii, ne gazam in conditii de pensiune aproape de lux si fugim in mare...
Vine seara, mergem la Crematory - 11 lei o bere si un suc, rockeri plictisiti si apatici, jucand carti, barman iepuras. Bai, de ce nu lasi piesa pana la capat? Bai, de ce nu pui si un Tears of time? Bai, de ce ai schimbat formatia? Bai, esti prost? Hai la Black Sabath, 10 lei intrarea, ne punem langa terasa, incercam sa facem o afacere: Cine sta in afara terasei si, totusi, aude... 3 lei de caciula. N-aveau caciuli, deci nu avem nici noi bani in plus! :)) Hai in STUF, hai la dans. Da muzica mai tare. Avem si noi o mica gasca: Kenny, care a facut Bruk-ul, e cu 11 ani mai mic ca mine, George, timidul din Chisinau, frumos baietas, interesant dansator. Dansam pe plaja. Vorbesc cu Florin la telefon - domnul e actiguit putin, a luat cateva beri la bord, parca ar fi gelos (ha,ha), vorbeste de sarmale (aluzie la Sarmy, aventura mea de la Saturn, de acum 9 ani), carne si pirati. El nu isi da seama ca nu sunt ca el. Ce am ales, e bun ales. Nu am venit la mare pentru CARNE. Pe la ora doi, terminam dansul pe plaja, deja eram obosita, deja veneau copiii si se dadeau la noi. I-am barat si bannat. Gata prima seara, am dormit bustean! Marea e minunata, e albastra, inca nu am intrat. Te iubesc, MAREA MEA draga!
Restul pozelor...nu toate (ce, am innebunit?), le gasiti in albumul meu de vacanta:https://www.facebook.com/elizapenciu/media_set?set=a.104554346237111.10094.100000476378246&type=3&pnref=story

19.9.09

Jucatoarea sau Minunea Lumii


Subtitlu:
Interviu cu o persoana dependenta de jocuri de calculator, si nu numai.
Observatii :
1) Acest interviu se afla sub egida : « Jucam-as sa ma joc cu jocul », campanie initiata in decursul timpului, pe acest blog.
2) Materialul, supus analizei, nu este destinat celor care si-au exprimat, tot in decursul timpului, anumite reticente, fata de pseudo-nocivitatea, creata anumitor persoane, de jocurile PC.
3) Orice asemanare cu persoane sau intamplari reale este pur intamplatoare.


Reporter : Buna ziua, va rog, prezentati-va, doresc sa avem o discutie sincera, interactiva, daca sunteti de acord, fara prejudecati....dar cu perdea, vegheaza CNB-ul. Si inainte de a incepe propriu-zis, imi sunteti foarte apropiata, ca varsta si simt ca v-as cunoaste de-o viata, domnisoara, pot sa va spun « Tu » , insistand, la randul meu, pentru reciprocitate?
Ea : Iti raspund la ultima intrebare, printr-un da hotarat. Si acum sa incepem povestea. Cine sunt ? Grea intrebare ! Din ce punct de vedere ?
R : Sa luam de exemplu, cine esti in lumea virtuala ?
Ea : Pai...lumea virtuala e mare, eu ocup cateva particele din ea...in varii ipostaze.
R : Da ? Ma faci curios...ce fel de ipostaze ?
Ea : Varii...sunt prezenta ca o mica persoana semi-publica, cu activitatile mele profesionale:D, am un statut de blogg-eritza de vacanta...de ceva ani deja, dau si anunturi la mica publicitate on-line, de exemplu : Vand telefon Sony Ericsson Xperia X 1 (pe bune), am sau aveam o pagina de agatzat...cred ca m-au dat afara pentru inactivitate.
R : Doar atat ???
Ea : Acum ce vrei sa recunosc deschis ceea ce vrei sa auzi deja ?
R : Eu pun intrebarile...
Ea : Bine, recunosc, nu ma caiesc, intr-adevar ma obosesc, dar imi plac la nebunie, ma delecteaza, ma agita, ma enerveaza, imi creaza suspansul, ma linistesc, ma pun sa gandesc, brusc nu mai vreau sa vorbesc...
R : N-am mai intalnit asa o persoana sucita...dar sa continuam, ma asteptam la asa ceva, am venit inarmat cu rabdare. Ce anume recunosti? Ce anume iti creaza starile descrise mai sus?
Ea (cu o grimasa nervoasa) : Jocurile....Ma joc la fel precum fumez sau fumez precum ma joc...Sorry, as vrea sa ma las de amandoua, de fapt nu. Ai dreptate, sunt sucita !
R : Ce jocuri ? Ai cumva si vreo istorie ? Cum a inceput totul ? De la jocurile copilariei ?
Ea : Sa trecem peste jocurile copilariei...ca nu mai e interviu, devine nuvela sau roman fluviu....Ma joc pe calculator. Ma joc demult de vreo zece ani. Am inceput usor, dar m-a prins tare, inca de atunci. Era doar preambulul. Se numea Caesar III sau ceva de genul, nu aveam internet acasa, mergeam la cursuri dimineata si seara, noaptea stateam la Bobo, la internetul de la coltul strazii. Construiam temple, apeducte, rezervoare de apa...Roma inflorea. Intre timp invatam si istoria antica, la facultate...Luam 10, mergea treaba! Au trecut anii...Au aparut jocuri noi. N-am ramas doar cu strategii..am fost catva timp mecanic auto. Doamne, de-as stii cum se numea jocul ala…l-as mai juca o data! Aveam un service-auto…primeam si rable si minunatii de masini si, cu cap, precizie si indemanare le reparam pe toate, aripi, capote, motoare, lonjeroane, turbosuflante...acum iti dai seama ca exagerez…suruburi, piulite, pompe, nu mai tin minte…tot asa la internet il jucam. Am trecut apoi prin nebunia Need for Speed, nebunia vitezei, nebunia decorurilor de pe marginea drumului, cand bolidul rula si intra in garduri cand ma holbam la visinii infloriti din livada pe unde treceam. A urmat un joc al frustrarilor refulate...parca Flat, tot cu masini...ma ciocneam in draci, distrugeam celelalte masini si eram fericita la explozia finala.
R. Interesant...totusi nu mi se pare iesit din comun. Imi pari destul de normala...
Ea : Stai, nu te grabi, nenicule! Mai am.....la greu ! GTA Vice City si San Andreas iti spune ceva ? Pentru a-mi indeplini misiunile trebuia sa imi fur cate-o masina…si tot furam, indeplineam misiuni, impuscam raufacatori…eu insami eram unul dintre ei :P. Si imi placea la nebunie. Ce era mai grav este ca mergeam, in viata reala, cu taxiul si ma uitam la masinile de pe strada…ma si vedeam cum le smulgeam soferii si le luam cu japca! Asta a durat cateva luni, apoi, dupa o perioada iar mi s-a facut dor si le-am reluat...alte cateva luni ! Nu te sperie asta ?
R. Inca nu...mai ai ?
Ea : Vine perioada shoot-erelor. Moha in retea, cu baietii…n-a prea fost de durata, dar a fost incitant. Apoi altul... Bine, am pornit de la un simplu cutit si am avansat la pistol, luneta, sniper, mitraliera smechera...Castelul Wolfenstein, castel medieval cucerit de nazi. I-am dovedit, am luptat si din telecabina. Bine, ca a trecut. Deja aveam laptopul meu…de fapt era de la service:P…si timpul nu mai era o piedica in calea jocului.
R. Mi se termina spatiul acordat, mai am si alte intrebari...
Ea : Pai ti-a trebuit sa te joci, acuma joaca cum spun eu. Mai am...un joc de suflet I si II. Desi, l-am jucat de doua ori, ambele CD-uri...l-as juca la nesfarsit. De-aia ma feresc sa-l reincep...Syberia, mamutii, automatonii...sa nu cumva sa le zici ca sunt roboti, ca se supara. Si de la Syberia...de vara trecuta am facut o pauza. Pana in 7 decembrie 2008 ! Atunci am fost cucerita ! Ma scuzi un pic, vreau sa vad ce-mi fac satele....
R. Ce sate ?
Ea : Iti explic...un pic mai tarziu. Abia acum intram in subiect! Brb! Am revenit. Minunea Lumii a mai urcat un nivel. Of, Doamne, bine ca sunt doar observator din afara. Ma intrebai de sate...Stai un pic, vreau sa numr 8+6+2+1+3+16+1=37 de sate. Mai aveam 2, dar s-au sters...ups !!!! Nu-s toate ale mele...stai relax! Unele le am doar in gestiune, suraveghere si mici interventii benefice.
R. Vorbesti in dodii ! Cititorii n-o sa inteleaga nimic !
Ea : Vorbesc cum vreau eu, o sa ma si explic. Deci, revin, in 7 decembrie am fost cucerita de Travian. Bine ca nu de Natari…ca eram in plop. Apropo, stii ce culoare au Natarii? Culmea, sunt verzi. Nu te mai inspaimanta, e imaginatia mea! Travian m-a cucerit pentru ca e un joc logic, ascute mintea si te face sa iti demonstrezi abilitatile, pe care oricum ar trebui sa le folosesti si in viata reala: logica in gasirea celor mai bune solutii, diplomatia, dibacia in construirea strategiilor si punerea in practica a acestora. E un joc de marketing, e un joc de viata. Un joc care poate descinde in viata reala....Nu dau nume aici, nu vreau sa influentez pe nimeni, dar spun un simplu multumesc profesorului meu, cu nume predestinat (am facut totusi o aluzie - Anhel).
R. Sa inteleg ca e un joc cu circuit inchis...un joc al marilor strategi...al uluitoarelor descoperiri...???
Ea : Hai, sttt...sttt....Crezi ca nu-ti observ ironia ? Normal, nu doar elitele il joaca...departe de mine acest gand. Un sociolog ar putea face aici, in ambianta virtuala, adevarate studii comportamentale si de conduita pentru grupa de varsta 10 – 18 ani. Dar nu cunosc inca un sociolog care sa fie curios de intreaga paleta tipologica ce poate fi studiata aici si care sa adopte metoda studiului prin joc. Mai vreau sa fac o mica marturisire. Mi-am facut un mess special pentru Travian...bine, si acela e selectiv. Dar, ma distrez (ca altceva nu pot face...nu sunt psiholog) citind status-urile fetitelor si baietasilor...Eu totusi nu am fost asa, la varsta lor. Logic, nu ?
R. Nu inteleg ceva...oricum nu inteleg nimic...dar cum adica, vorbind despre sate, te citez: « Mai aveam 2 dar s-au sters...ups !!!! »...Cum asa s-au sters din senin ?
Ea : Ai atins un punct sensibil, eu le-am sters....de fapt le-am facut cadou, inainte de stergerea lor, danie la alt mosier :P Ia gandeste-te....cand un boieras in perioada interbelica, se sictirea de aerul prea rar de la tara si dorea cu ardoare Parisul, ce facea....lasa satul/satele in arenda...si pe-aici ti-e drumul. Aceasta paralela, poate nenimerita, o fac eu acum. Imi place jocul, m-a prins, m-a cucerit, dar e o pacoste. Cu cat ai, cu atat vrei mai mult, ca sa ai mai multe trebuie investit timp, unii dau si bani...Am, mai vreau, dar...cat de curand am sa ma opresc. Nu pe server 6....pe restul pe care le-am inceput din curiozitate. O sa imi dau conturile....in arenda:P. E cazul unei vacante !
R. Da, pare obsedant....
Ea : Pai sa-ti povestesc o intamplare. Ma trezesc intr-o dimineata...mama era langa mine. Ma ridic din pat si spun, destul de speriata : « Magic Fm !!!! Magic Fm !! » « Ce-i cu Magic Fm ? » ma intreaba mama. « A fost atacat !!! » Mama ma intreaba iar « Cum a fost atacat ? » Iar eu, destul de nervoasa ca nu eram inteleasa : «Magic Fm e jucator de Travian, a fost atacat, noapte buna !»
R. Terifiant....putem opri interviul ?
Ea: De ce?
R. Vreau sa ma documentez…pe internet, despre acest Travian…
Ea : Smechere, vrei sa te joci....te-am prins ! Noapte buna !

Ianuarie, noaptea...


A sosit acel moment al vietii mele, in care trebuie, simt nevoie sa ma destainui. Nu am mai scris demult, si de lene, dar principalul motiv cred ca a fost frica. Ultimul blog mi-e fost "Blestemul gumei de mestecat"...un post dragalash, nevinovat, plin de sperante in viitor si cred ca si in trecut, desi cu greu putem vorbi de cuvantul "sperante" la timpul trecut. Cine nu ma intelege, nu ma intelege, si gata. Eu stiu ca ceea ce scriu aici scriu in primul rand pentru mine...si abia dupa aceea pentru voi, cei care cititi. Eu imi scriu aici crampeie din viata, caut sa le analizez, sa le despic firu'n patru, sa le tratez cu starea sufleteasca necesara, dupa caz si sa le gasesc, eventual, solutii.

Asadar, in ultimile patru luni si ceva ...s-au intamplat multe. Nu am mai scris pentru ca, desi sunt vesela, optimista, super-activa, doritoare de momente hazlii create prin propria-mi actiune sau a altora (pentru care le multumesc), am aflat ceva nou despre mine. Ceva care nu ma mai lasa sa-mi traiesc viata, asa cum obisnuiam pana in acel septembrie fatidic al anului 2008, chiar inainte sa plec in Anglia. Ceva ce ma scoate din sarite, ceva ce eu nu inteleg, nu e logic, nu-i gasesc raspunsul si nu stiu solutia. A inceput in ianurie 2007...cand am scris blogurile de spital, diagnosticul a venit abia acum, m-a lovit in moalele capului, precum soarele din desert pe Lawrence al Arabiei. Inca nu stiu cat de grav este, nu mor inca..decat in 2012 (cand am auzit ca lumea noastra sa sfarseste, cica ..., de fapt nu ma intereseaza precum par de interesata). Deci, astept pe zi ce trece un neprevazut negativ, care sper sa nu mai apara niciodata...si tot asteptand, tot asteptand rezolv probleme, gasesc solutii, ma misc repede (ca de obicei), ma intristez (ca in aceasta seara, de altfel, am baut doua beri si jumatate...si nu a fost decat un pas sa ...don't jump...sar intr-o stare vecina cu nelinistea, tristetea si neputerea ...si totusi ma simt foarte bine!). Si nu vreau sa se schimbe ceva, decat in bine! Am scris...gata, o las balta, mi-am facut datoria de onoare...Astazi, m-am simtit bine, dar...amintirile din facultate, amintirile din ultimii sapte ani + alte cateva amintiri m-au adus...in fata ta, si scriu...si as vrea sa ma opresc pentru ca sa ma joc...sa ma bucur de jucaria copilului care si-a pierdut brusc, in septembrie, starea de inconstienta....Doamne, cat imi placea! Acum sunt o prefacuta...dar tot eu sunt, ma mint pe mine si ma cred din adancul sufletului. Acum tot ce vreau este sa dorm....si sa ma joc. Si, maine dimineata sa ma trezesc, sa intarziu, ca de obicei, la serviciu, sa stau peste program, din inertie si sa fiu EU...(culmea, chiar reusesc cateodata...culmea, destul de des....culmea, putini isi dau seama ca m-am schimbat...culmea, ...nu mai am ce scrie!)

PS...trebuie notat totusi, am revenit la daci, nu mai au aceeasi consistenta ca la Costesti, in facultate, dar ma fac sa nu mai ma simt ...cvasi-datoare fata de ei si de visurile pe care eu mi le-am visat mie insami...atunci cand numaram cele 11 trepte ale sanctuarelor...

Blestemul gumei de mestecat


Profit de ocazie ca s-a terminat postul, ca oamenii au inceput sa se casatoreasca cu sarg, ca prietenii mei sunt ocupati, care pe unde, la fantanite, la rascruci de vanturi sau dincolo de Carpati. si ma apuc, cu sarg, sa deapan o amintire staruitoare. Nu va pregatiti prea tare, pentru cine stie ce filosofie...vreau doar sa nu uit niciodata de Blestemul Gumei...(nici n-as putea, pentru ca inca nu s-a incheiat)

Aveam 6 ani, fetita mare la gradinita de pe 1 mai, cea cu program de somn...In toti anii de gradinita nu am dormit decat o data...dar cu ghinion, pentru toate partile. Primisem pachet mare din Germania si singura bucurie de care imi amintesc au fost gumele rotunde, colorate, dulci si multe...erau 100! Dintr-o suta de gume, scad 90 (raspandite pe sub pat, pe dulap, la scaun si la masa, dar pe dedesubt, poate si la gunoi samd). Rezultatul care conteaza este de 10 gume...pe care le-am bagat pe toate in gura. Si cu o multumire desavarsita le-am mestecat, le-am mestecat, le-am mestecat, cu gura plina si obrajii umflati...A fost prima oboseala a vietii, probabil, pentru ca brusc, ca prin minune, mi s-a facut somn. Ce sa fac cu guma? Unde s-o pun? Nu pot dormi cu ditamai guguloiul in gura. Mi-e foarte somn. Si atunci s-a facut brusc lumina, o fetita mica, ca mine, dar cuminte, dormea linistita in patutul ei. Raluca, de ce a trebuit tu sa dormi cu palmele facute caus, ca-ntr-o naiva rugaciune? De ce a trebuit sa imi adapostesc guguloiul de guma chiar in palmele tale adormite? De ce am rasuflat usurata de gasirea unei solutii formidabile si am dormit atat de bine? De ce m-am trezit in urletele si in plansul tau care nu intelegea ce s-a intamplat? De ce aplaudai fapta mea cea rea? De ce guma se despartise in zeci de firisoare lipicioase care-ti serpuiau nervoase pe palme? De ce Tanti Chivuta m-a pedepsit si m-a inchis cu patul de lemn, cu capul in jos? De ce m-am zbatut atat de tare incat am lovit cuiul de lemn care tinea patul si am cazut cu tot cu pat peste Tanti Chivuta? De ce sunt singurul copil (rau) din gradinita, pe care Tanti Chivuta il tine minte si o intreaba si acum pe mama ce mai fac?

Pentru ca blestemul e in guma, iar guma ma insoteste zilnic, toata viata. In par, in copilarie, la scoala, apoi lipita de mainile mele la liceu si facultate, iar acum, in pozele, cand surazatoare incerc sa-mi etalez nurii, ea se iteste in coltul drept (de obicei) al gurii...In rarele interviuri TV, cu varii teme, guma e la loc de cinste, e vedeta, e muza, e ...vizibila din nou. Ce ciudat...acum n-am guma! Ma duc s-o iau din geanta mea colorata. Revin!

Acum catva timp mi-a venit ideea sa scriu despre blestemul gumei. Eram cu frai-mio. M-a invitat sa iau loc, sa ne uitam impreuna la desene animate. Am acceptat, cu greu, dar pana la urma subiectul abordat m-a prins. Erau desene urate, cu copii urati, unul dintre copiii urati era si rau. A cumparat o punga cu 100 de gume (infloresc povestea) colorate, majoritatea roz si mov. Si nu i-a pastrat nici una mamei lui, de frica acesteia trebuind sa-si inghita guguloiul de guma. Noaptea guma a explodat...si trecand printr-un sir de mici aventuri de rutina pentru a scapa din chingile gumei, a implicat in salvarea lui mai multe desene animate urate, si copii si oameni mari...care, bineinteles, s-au lipit de guma atotputernica. Si tavalugul de guma a luat proportii, din ce in ce mai mari, acoperind orasele, marile si oceanele, pana cand a acoperit Pamantul...prin Inlocuire. Ce ziceti...pot numi acest episod: Apocalipsa Gumei de Mestecat?

Are de ce sa imi fie frica de guma? Pot renunta la guma? Nu cred...blestemul continua!

Scris acum 13 luni - august 2008

Nu am cuvinte...


u am cuvinte, spuneam in titlu...Chiar nu am. O sa incerc totusi sa refac...din franturi implinirea unui vis...vis simplu, vis uman, vis pe care-l aveam demult si pe care il implineam des...insa au trecut peste mine cativa ani...si mi-am uitat visele.

Ce deprimat am inceput. Vreau sa scriu mult tot ce am simtit si cu cine. Stii ce, nu conteaza ca nu am pus degetul de unde izvoraste Cibinul (Raul Mare), asa cum vroiam...ca a venit fi-miu si frai-mio si, impreuna cu familia, mama si tata, am plecat in alta excursie, mult mai frumoasa, dar prea devreme acasa, in sus, de Sibiel. Prea scurta e fericirea pura. Chit ca am bube scarpinate prea tare, mi le va scoate Calin, in Photoshop.

Maine e ziua mea...si a fost un cadou perfect tot week-endul...de asta am eu nevoie, sa fiu impreuna cu prietenii, nici nu e necesar sa vorbim prea mult...ca de ras, am ras destul...doar sa stiu ca sunt acolo, ca vad verde in fata ochilor si ursi in visele noptii.

Apropo de ursi, am dormit in cort...mai bine zis, am vegheat ca Sile si Nutu sa doarma bine, iar mama Ana sa aiba vise placute. La inceput mi-a fost frig...dupa aia a fost perfect...La un moment dat stateam in mijlocul cortului cu chibriturile in mana...si pocnitorile in cealalta (singurele pocnitori care am mai ramas la nord de Carpati, excluzand contrabanda), tacand chitic si asteptand sa ii vad ghearele cum patrund, rapid, prin panza firava care ne era adapost si se infig in mine, facandu-mi noi bube. Prea multa imaginatie. Calin era in cercetare. S-a intors...mai erau doua ore si venea dimineata. La 5 deja fumam...de bucurie ca ursul n-a vrut sa ma vada. Cica, n-ar fi ursi in zona aia, numai serpi...dar nu cred. A fost un urs mic, care nu a ajuns la mancarea noastra pentru a doua zi, agatata in copac, doar la punga de gunoaie, gasita sfasiata si cu o urma de gheruta timida...era un urs mic-mic, care a vizitat toate corturile de pe vale...stiu dupa claxoane si urlete de oameni (cat de cat speriati). Sau un serpo-urs...sa fiu in ton si cu traditiile locale.

Am uitat de paparada! Era galbena-galbena...daca ar exista Galben de China, as spune ca asa de galbena era...Cred totusi ca exista galben de China. Si am mancat-o cu marar, imprumutat de la Pensiunea Adriana. Mai vreau! Si ursul, pardon, serpo-ursul a lins, noaptea, tot uleiul de la omleta si puii gatiti intr-o maniera de nerefuzat si data viitoare, pe care o vreau cat mai curand.

Am uitat multe, ca de exemplu, drumul spre Sacel, desi nu era destinatia noastra aia, dar putem spune ca ne-am dus pe acolo, ca sa gasim corcoduse (zarzare) si un lemn miraculos, la care Sile i l-a aruncat lui Nutu in rau (de ciuda) sau mancatul de pateu in vecinatatea unor moldoveni picati de nu stiu unde in fundatia unei case, care bateau cuie la norma, vorba cantecului, A-nceput de ieri sa cada/Cate-un moldovean pe strada/Nemancat de-o saptamana/C-un casetofon in mana...fara nici o aluzie si legatura cu faptele reale sau intinsul cortului...intr-o echipa TRUE sau Emo mic, supranumit si Scufita Rosie Emo sau faptul ca am uitat sa ne jucam mimatea sau ca rucsacii erau foarte grei si Alex semana cu un tractor din spate sau ca am trecut un rau pe o punte dintr-un stalp subtire de beton...daca eram singura m-as fi tarat pe el...de frica sa nu cad de la inaltimea de 50 de cm sau ca am fumat LM spre sfarsit, ca mi s-au terminat Luckies sau ca tot felul de goange sau urzici veneau la mine sau eu la ele...si ma piscau si eu a scarpinam pana la sange (sa nu uit concluzia week-end-ului) sau ca am avut caciula lu' frai-mio...pe care noaptea am pierdut-o, dar am gasit-o dimineata sau ca ne-am intalnit cu un om cu cap de argint pe care bagaretul satului Sibiel la scos aproape in suturi afara, de ciuda ca nu avea si el cap de argint...sau goanga gasita duminica dimineata...in forma de cap de mort...super true, man! sau multe alte lucruri, care mi-au bucurat sufletul...iar devin semntimentala, in rautatea mea notorie...

Concluzie, maine implinesc 30 de ani...si am facut o descoperire sinistra...care m-a speriat foarte tare. Eu nu sunt chiar eu...cum credeam. Alcineva imi foloseste corpul, inca de cand s-a nascut. Mi-a luat si numele totodata...Chiar credeti ca am innebunit??? Am dovezi clare, daca as fiu eu cea care sa aiba stapanire pe mine insami, credeti ca as mai avea bube scarpinate pana la sange, fara nici o mustrare de constiinta, intr-un sabotaj continuu? Raspuns: NU, cu siguranta. Deci...nu mai sunt dubii!

PS Imi urez de azi La multi ani...ok? Ca maine nu o sa am timp! Raspuns: mersi, la fel!

PPS Multumesc...

Luceafarul...


Am un nou erou! Nu vreau sa dau nume..ca daca se simte, si-o ia in cap! Pot sa va spun o poveste imbarligata in mod special? Nu neaparat o poveste...poate o ecuatie povestita...Necunoscuta va deveni cunoscuta doar in toamna...
A fost o data o intriga. S-a facut un curs de specializare si ne-am intalnit, desi ne cunosteam...cat de cat, mai mult sau mai putin. S-au facut planuri de lupta dreapta, cu mingea la picior si/sau in poarta. Au trecut cateva luni. Apoi am baut o bere. Mint, am baut o limonada. Si ne-am reintalnit. Ne-am gratulat reciproc, ne-am intaratat si am stabilit intalnirea oficiala, dar neoficiala totodata.
Porni Luceafarul. Cresteau/ În cer a lui aripe, / Si cai de mii de ani treceau / În tot atâtea clipe...Si ne-am avantat in verde artificial. Si am alergat cu mingea la picior, cu emotia printre bare, am strigat de bucurie, de necaz si de nevoie...Si am facut o inmultire...inmultirea cu trei. Cifra magica. Trei in unul. Plus inca unul. Nu indeajuns.
Fara final...sau semi-final udat cu bere, in valuri si fotografii suculente. Sa vina toamna, sa se astearna frunzele galbene pe noile alei ale Parcului Astra...pe unde vom trece din nou..in calatoria Luceafarului..a ASTREI!

Scris in urma cu 15 luni

Somebody help me...

M-am hotarat...nu mai pot rabda sa nu scriu. E una dintre cele mai interesnte, dar si stresante perioade din viata mea. In astea doua saptamani care au trecut am invatat ce tipuri de boxe exista, ce inseamna statiile de amplificare, microfoanele tip girafa, cate canale trebuie sa aiba mixerele, plus auxiliarele. Monitoarele sunt niste boxe mici cu spatele la public si cu fatza spre artisti. Banditzii sunt statii de amplificare cu boxe incorporate, pentru chitara, bass s.a. Si inca ceva..minim 5000 de watti. Nu ii mai incurc cu voltii. In plus, tobele...cu 5, daca nu chiar 6 microfoane, si nu tobe de orice fel..ci tobe cu pres (sa nu o ia razna pe scena si sa cada in lac:) (10x, Grig). Multe si minunate lucruri am invatat...credeti ca mai rezist?!? Ca nu e doar atat, afise, fly-ere, autocolante uitate, recuperate si lipite, multumire sponsor, invitatii, organizare pentru restul activitatilor. Am uitat sa verific unde pot monta aragazul cu butelie pentru papa bun (clatite cu de toate) la Carciuma din Batrani. Maine. Apoi, ecusoane, adrese Politie, Jandarmerie, Salvare, firma paza, autobuze. Memorii justificative: de ce am ales pentru Noaptea Muzeelor (17 mai 2008, Muzeul in aer liber din Padurea Dumbrava, intre orele 18.00-01.00) ca formatii VITA DE VIE si ORA DE FOC, de ce Calusarii din Rasinari vor juca la carciuma, de ce bate toaca Grupul Ascetica, de ce ascultam in tacere un recital de poezie Radu Stanca (Trimbulinzii, regia Bogdan Saratean) sau grupurile Vila la Musica, Actem, ce patesc voluntarii intr-o interpretare artistica Crucea Rosie, cum privim stelele cu luneta lui Apan ...si tot asa...
Nu vreau sa am dubii, nu mai vreau haos, vreau sa fie totul clar, ca mine de clar...Drept urmare, anunt programul...si va astept in Muzeul in aer liber la Noaptea Muzeelor...sub CLAR DE LUNA PLINA...hei Vine Vita de Vie.....!!!! (Luna, tu stapan-a marii...da-mi o mana de ajutor!!!)
Si acum program de voie..da??? Uite aici:
17-18 mai 2008
Noaptea Muzeelor

Muzeul Civilizatiei Populare Traditionale "ASTRA"
Muzeul in aer liber din Dumbrava Sibiului

Biserica din Bezded
18.00 -19.30 - Vecernie si Concert de toaca - Grupul Ascetica
Carciuma din Batrani
19.00 - 01.00 -La placinte inainte!
19.00- 01.00 - Atelier de dansuri populare cu ansamblul folcloric Calusarii din Rasinari, Etno Tehno Parc
19.30 - 21.30- Concurs interactiv-educativ de cautarea a Comorii... pentru copiii de orice varsta
Sala de conferinte, Pavilionul Central
19.00- 01.00 - proiectii de filme: Concurs de fotografie artistica: Nocturna muzeala
Gospodarie-atelier de confectionat instrumente muzicale, Campulung Moldovenesc2000-20.00 - 20.30 -Trupa de teatru Trimbulinzii - Crinul Negru - Din lirica lui Radu Stanca, regia Bogdan Saratean

Scena de pe lac
19.00 - 19.30 - Grupul vocal-instrumental Viva la Musica - Colegiul National "Gheorghe Lazar" Sibiu - clasele IX-XI
19.30 -20.00 - Piesa de teatru Patanii de voluntar - Crucea Rosie, filiala Sibiu
20.00 - 22.00- Concurs de karaoke - muzica populara & muzica usoara
21.00 - 21.30- Grupul vocal ACTEM - Liceul Teoretic "Onisifor Ghibu", clasa a XI-a
22.00- 22.30-Lectura cerului. Astronomie populara - Minisatul Sfantul Andrei, judetul Brasov, prof. Sorin Apan

22.30 - 23.30- Concert folk-rock - Formatia Ora de Foc, Sibiu

24.00 - 01.00- Concert extraordinar VITA DE VIE
Multumesc tuturor care m-au ajutat si care ma vor mai ajuta...(nu au fost insa multi...as fi vrut ca macar de data asta...sa fie fara numar, fara numar). 10x Annais!

Aberatie la cererea publicului


Astazi nu ma pot intelege. De ce a trebuit sa treaca aproape o luna si ceva fara sa scriu despre una dintre cele mai faine luni...cea a lui Martisor, care a trecut ca si cum n-ar fi fost? Si totusi...a trecut. Incepand cu 1 martie...a urmat apoi Berlinul meu drag. Am mangaiat Zidul, printre gratiile de protectie, am fost partasa la greva mijloacelor de transport a carui antidot a fost bicicleta Annei...am stat la standul Sibiului la Targul de Turism de la Berlin si, volens-nolens, am inceput un mic razboi cu prietenii mei de la primarie. Mi-am pus si anumite intrebari. Ca de exemplu: Chiar daca Berlinul se lauda cu piste bine pietruite cu caramizi rosii pentru biciclisti si desi acestora li se acorda un statut special printre participantii la trafic, de ce pe aceleasi piste mai sus amintite cainii nemti isi fac zilnic nevoile fiziologice, descoperibile din 10 in 10 metri, iar stapanii lor nu se ingrijesc sa le acopere urmele...poate tot dintr-o ura bine ascunsa impotriva acelorasi biciclisti...? Ce noroc insa ca sunt rac, iar instinctele si simturile extrasenzoriale imi functioneaza perfect, la fel ca si intuitia, si nu am nimerit nici un "cadou improscandu-se".

Continui abrambureala duminicala cu un dor..un dor de duca! Dor de duca spre meleaguri nestiute, semi sau pseudo-periculoase, dar extrem de atractive, tocmai prin indiferenta mea cu care ma arunc cu capul inainte in mijlocul Valului...de integrare in Natura salbatica.

Si mai continui...cu cateva vise, care ma fac sa doresc sa stau in pat...in starea de semi-trezie, semi-adormire...cu perindari de Naluci prin fata ochilor, ca zgomot de valuri care se sparg in mine si adulatia destinata proprie-mi persoane si Nalucii.

Maine plec intr-o calatorie initiatica...peste mari si tari...acolo unde nimeni nu ma va mai gasi...si acolo de unde nu voi mai putea scrie niciodata..rapoarte,drepturi la replica si articole. Acolo...inconjurata de condensul norilor si de aburii poluarii globale voi putea fuma in liniste...LUCKY STRIKE!

HiHiHi...nu ati inteles nimic. Asta inseamna..ca nu ma cunoasteti destul! Si Departarea incepe sa-si faca efectul!


Scris acum 17 luni

Negura insorita


Ieri mi-am pierdut cheia...si odata cu ea...parca s-au pierdut toate. Parca m-am pierdut pe mine...Desi ma uit des in oglinda...poate prea des...desi imi vad reflexia...nu cred! Azi am sunat la usa...mi-a deschis mama. Era si normal. Apoi, in timpul veghii la tigara, mama m-a descris. Aparusem in prag fara nici o expresie, prea uniforma in trasaturi, prea nemiscata, prea fara viata si fara vlaga, prea stoarsa...prea indiferenta si prea obosita si innegurata. Nici acum nu mi-am revenit. Nu vreau sa imi revin. Nu imi place timpul frumos. Vreau sa ploua cu energie eoliana. Si vreau un Val. Vreau un Val mare si fermecat care sa ma mature...sa ma arunce...sa ma izbeasca...sa ma tranteasca...sa ma zdruncine...sa ma ridice...sa ma coboare...sa ma aline...sa ma inece! (railor...n-am zis nimic de Spuma Marii...n-am zis nimic nici de masochism)
Sa vina Valul...La noapte visez Valul!
Iar Naluca...ma va salva, pentru ce desi ma arunc cu capul inainte si desi sunt un rac de apa sarata, nu stiu sa inot!

Culegatoarea


Am cunoscut doi Oameni Mari. Tatal si Unchiul Anastasiei Mateevna Fedorovna. Multumesc pentru vodka Sankt Petersburg si Finlandia (fac reclama volens-nolens). Multumesc pentru arhiva de bancuri...provenita din varii surse. Cine se stie...oricum e filmat. Am avut iar succes (cat de cat, chiar daca nu stiam intriga de la bancul cu maimuta data de toti peretii...am inventat-o).

Astazi...implinesc o varsta...sase (6) ani de placeri. Care s-au terminat sau sunt in curs de definitivare, dar vor continua...conteaza foarte mult persoana, dar acum am atat de multa incredere in mine, incat nu vad nici un impediment pentru a avea puterea sa ma dezvolt eu insami in diferite, socante si neprevezute situatii.

Vroiam sa imi incep pledoaria cu...timpul nu mai are rabdare. mai sunt doua zile si voi reveni in ale muzeului aluviuni. Tic-tac-tic-tac....secundele trec, eu imbatranesc, dar fumez in continuare, pana ajung din stravezie ...cuneiforma!!!!!

Despre dorinte...nici vorba! Ma duc la rusi, ma duc la Odessa, imi construiesc...prea rar si incet arborele genealogic si sper si intr-un Berlin ratacit prin luna lui Martisor.

Naluca nu a disparut...ba chiar mi-a revenit in visele de azi-noapte, cand simteam cat de fina ii este epiderma....Fara valuri, doar lumina intr-un intuneric obscur, dar cald, ca de obicei. Ma retrag in fantezie...nu pentru mult timp!


Scris de 20 de luni

Trick of light...


Tu, nu mai cauta...!



Iar tu,...nu mai fi trista!


De ce? Pentru simplul motiv ca existi!


E destul atat?


Nu! Nu e nimic! Ti s-a parut!


Crezi? Esti absolut sigura?


Nu stiu!


Spune ce vrei atunci!


Nu vreau! (Sa spun!)


Esti Idioata (de Dostoievski)!


Nu!


Gata cu povestile!


PS (Ramane Verdele...te-am pacalit!!!)


PPS In aceasta conversatie virtuala...este vorba despre 3 personaje (eu intrebata, ea intrebatoarea si tu, sfatuitul!) Ma simt datoare cu aceasta explicatie extra....pentru ca recitind cuvintele de mai sus... nu intelegeam cine cu cine vorbeste. M-am dumirit acum!

Intre...si...


Nu am mai vrut sa scriu nimic in acest rastimp...sunt in concediu! Dupa un an in care nu am apucat nici sa rasuflu...munca, munca si iar munca. Nu au fost neglijate nici distractiile...Eliza s-a transformat in ditamai organizatoarea de evenimente recreative cu iz derutant de egocentrism! Dar, gata! Stateam inainte de Craciun in Go in...intre doua intelniri si multe ceaiuri cu rom (ca eram racita). Si atunci am scris un blog...nevirtual pe vreo 15 pagini de carnetel. Urma sa il transcriu. Era Retrospectiva Anului 2007. L-am parasit...il iau in deradere...sunt satula pana peste cap de visele mele reale si ireale. Pe parcursul timpului...mi-am creat propriile mele superstitii...nu gust si nu cred in superstitiile de duzina. Am inelul meu de argint cu piatra de granat...l-am malformat ca sa nu poata incapea pe degetul nimeni. E al meu si ma apara de niscaiva pericole...extreme, cica! Nu e plagiat dupa nimeni, e doar o preluare atipica de la Dorian Grey, cand era el in faza pietrelor pretioase. La semafor, in principiu, trebuie sa fie vesnic verde cand vreau eu sa trec strada. Daca nu e verde inca, trebuie sa numar de 3 ori pana la 9 divizat in grupe de 3 (un doi trei, un doi trei, un doi trei). Daca nu se face verde...pana numar eu...inseamna ca e de rau! Cand deschid pachetul de Lucky...intorc a treia tigara din dreapta! De ce? Ca sa imi pun o dorinta! Pot spune si superstitii din copilarie? Pot! Cand stateam pe Lilly Paneth si mergeam la baie (superstitie cu durata intre 6 si 16 ani) era intuneric, iar intrerupatorul era la vreo 2-3 metri de usa, pe peretele alalalt. Ca sa nu vina "lupii" si sa ne manance, atat eu, cat si fratele meu trebuia sa zicem un cuvant magic din 11 litere, (nu vi-l spun...ca-i parola mea) de trei ori unul dupa altul, pana sa aprindem lumina. Cuvantul l-a inventat Alexandru...care, tot cand era mic, avea probleme cu niste vrajitoare care il rapeau si ii dadeau drumul de pe Hotelul Continental. Zicea cuvantul magic si vrajitoarele dispareau. Si mai e ceva! Noi la vasc nu ii zicem vasc. Era un cuvant prea greu pentru copii! Am inventat ca sinonim cuvantul "chitz". "Uite, tata, chitz! Oare ciorile mananca "chitzul"? Dar notiunea de chitz a capatat alte conotatii in fratia noastra! Chitzul poate fi orice obiect...mic, mare...(de obicei mic). Chitzul aduce noroc si nu trebuie pierdut niciodata! Poti sa il ratacesti, dar sa nu il pierzi! Uite cativa din "chitzii" mei (toti ii am de la frai-mio): un epolet (sau cum senumeste el) de jandandarm (cand era Alexandru in armata), partea de sus a unui lacat mare, o bancnota de 2000 de lei cu Eclipsa, un glont fara praf in el. Mai am si alti chitzi: piatra filosofala din raul Strei de la Profu, un porcusor rosu din Danemarca, un indian de argint, un stick de 2 GB si un cutitas de hacuit pestele (toti de la Nu Conteaza - poate am uitat cativa chitzi...imi pare rau)...deci s.a.m.d. Toti chitzii imi poarta noroc!
PS. Nu vreau sa trag nici o concluzie...dar, maine, ma internez in spital...sper sa fie doar de forma! Trebuie sa mai fac un RMN la coloana...fuck! Ca de o saptamana am piciorul drept amortit...si sunt super suparata pe mine.
Promit ca anul asta sa imi iau concediul la timp...sa nu il las pentru inceputul anului viitor...si, in concediile viitoare, chiar sa fac ceva. Sa plec, sa ma plimb, sa vad si sa experimentez ceea ce nu am vazut + facut pana acum! Voi continua sa visez...totusi ...vise nalucitoare!

NOTA BENE
Postarea a fost scrisa în februarie 2008...cand nu foloseam încă diacriticele...Ioi, doamne...In aceasta nota, păstrez exemplul...ca sa nu ma dezic de mine!
 

J.E.G.


Prima si ultima poezie pentru Nu Conteaza...Nu il mai vreau...vreau sa uit...sa scap...sa nu imi fie mila...nici de el...nici de mine (ca n-am motive)...mi-e scarba...hai constiinta egoista si du-ma departe...in Tara Viselor cu Naluci Reci si in Lumea Fantomelor Inghetate...acolo imi va fi mie cald si bine, acolo voi haladui printre copaci, turism, santuri si oase spacluite...Doar Eu si umbrele!
Fuck me when I'm going mad
Treat me well when I'll be dead
Love me truly! Farewell!
Suck my liquid till despair!

Fericire...


Mirror mirror upon the wall
magic demon eye
a realm of madness awakened by the call

Speak the ancient words of mages
try to take control
the essence of evil, a challenge for your soul

The battle of minds
the riddle the rhymes
beware of the darkness behind
Usurped and enslaved
redeemed and betrayed
the devil in the mirror, obey!
Nu are nici o legatura cu alcoolul...sunt eu! Eliza! Eliza care a redevenit ea insasi...libera de orice prejudecata! Am trait o viata frumoasa pana acum aproape sase ani (6)! M-am intors! Sunt eu! Ma bucur din tot sufletul! Ziceam prin '99 ~Arheologia salveaza Romania~! Candlemass m-a sfatuit! Uita-te in oglinda Vietii! Ma uit! Ce vad? Eliza! Eu....in mii de ipostaze! Eliza pe sant...Eliza cu primele sageti gasite in necropola de la Orastie! Ma iubesc! Nu eu am rupt sageata...Dar ea ma va urmari toata viata! Vreau inapoi! Odin, iti multumesc! M-ai readus la mine insami! Nu am crescut mare...decat in mine insami! M-ai facut sa imi amintesc de mine! Sunt foarte importanta...pentru mine! Am reaflat azi, la lansarile de carte de la Muzeul de Istorie! Imi fac dizertatia...si apoi devin arheolog debutant, cum am visat toata viata...dar cineva mi-a interzis. Nu mai conteaza interdictia...sper sa castige Continuitatea! Cum sa rasplatesc bunatatea Zeilor?
Imi amintesc de Hunedoara...de Corviniana...De Costesti! Axel, toata viata imi voi aminti noaptea in care Dacii din Costesti au retrait pentru mine, in parfum de Tee aus Banat, vin si afinata de la Parohia din Orastie...si in acordurile-mi proprii de chitara! Aia mica, goanga...Eliza is back! Tu ai murit, dar ramai in amintiri...cel mai mare OM! Fumez pentru tine o tigara!
Astazi mai am un succes...Revista Secolul 21, inaugurata la Romaexpo in cadrul Targului de Carte Gaudeamus!...Articolul meu in premiera mondiala! O astept cu drag...va trezi contradictii...le astept si pe ele! Ma stimuleaza!
Eliza s-a intors! Nu pot relata intr-un blog...ca asta, viata mea! Dar sunt fericita! Cand ma apuca iar deprimarea...amintiti-mi data de 24 noiembrie! Mentionati doar numele ODIN...si imi va trece! Naluca din vis mi-a adus Fericirea...
Traiti....VIATA E UNA...SI INTR-UNUL SUNTEM TOTI! Si votati maine! Eu votez pentru MINE! Te iubesc! Iubesc! Macar azi! Si maine...si poimaine...si raspoimaine! Va fi marti! Poarta in casa!
Respir Liberul Arbitru!

Naluca...


Recunosc...cu placere ca noptile imi sunt populate de vise...vise colorate, verzui, cu valuri uriase care se pravalesc peste mine, eu ma agat de tot ce am la indemana...de obicei de bancile adanc infipte in nisip...Totu-i peren, nu? Demult n-am mai visat marea...cu valurile ei care ma innebunesc de frica si placere, in acelasi timp!

In schimb...in colorata nebuloasa nocturna...apare naluca...oriunde as fi in vis, el vine, nici nu se uita la mine, trece doar...il vad si ma bucur...a mai trecut o noapte si m-a gasit, chiar daca sunt inexistenta. Dintre toate culorile, el e singurul alb-negru...o naluca de nuante intime si dragi!

Si inca un plan se naste...inca o curiozitate...astept noaptea (pentru ca zilele nu mai sunt productive si nici colorate)...sa il vad trecand...cand se va opri...cand ma va vedea din nou...cand o sa am curajul sa nu ma mai ascund...in intuneric?


Scris acum 22 de luni

Imbatranesc...si-mi pare rau...


Intre 13 si 19 am fost inchisa. Pentru inventar. Gestiunea Eliza. Am deschis sertarele...am revazut amintirile vechi si noi, le-am numarat (sunt multe) si mi-au dat numarul corect. Pardon...deschizand unul din sertare, am avut surpriza sa descopar amintiri din viitor. E foarte ciudat...innebunitor...nu erau acolo la ultimul inventar...si nu stiu cine le-a pus acolo. Sa fie vise? Hmmm.

M-am autoevaluat (m-am cantarit). Am vazut ca greutatea proprie-mi persoane a fost oscilanta...de la maxim 58 de kg in clasa a 11-a (doamne fereste) la minim 45 kg in 2004 (iar doamne fereste-ma de depresii cu iz anorexiac), am ajuns la o medie de 56...in scadere iar!!!!! De prea multa "bucurie"! E in discutie perioada din clasa a noua, incoace! Deci, greutatea e relativa...in functie de aburii alcoolului (sa il ia dreaqu de bun ce e...vin fiert in cani de lut ciocnite intre prieteni!!!), cand simt ca zbor si aburii obsedanti ai realitatii care ma fac una cu pamantul. Mama Geea!

Ce-am mai inventariat? Muzica...nu! E la locul ei in asteptare! Cisnadia? Am evaluat-o si pe ea...O urasc! E goala! Fara substanta! Fara culoare! Prea multe vorbe in vant si prea putine...fapte!

De fapt...mi-am amintit...mi-am analizat, in cele mai mici detalii caleidoscopice, sentimentele. Si n-am gasit nimic....s-au dus toate pe apa Sambetei. Nu cred nimic, nu cred in nimic, nu vreau nimic.

De acum in colo nu mai fac inventare. M-am saturat. Degeaba scriu ca nici eu nu inteleg si nici nu vreau sa ma inteleg...si sa nu indrazneasca nimeni sa ma inteleaga, ca-i bai! Asa...si dupa ce am terminat Inventarul...cu o bucurie rauvoitoare, Eliza a ars tot! Intr-o mare palalaie!!!! Cu flacari multe multe si jar fierbinte! Ca ea!

In concluzie plec in Austria in 2 decembrie....si voi vorbi in limba germana...ca sa continui sa nu ma inteleg nici io pe mine, nici nimeni pe mine....Auf Wiedersehen!

Chatarsis psihianilitic



Think about all the good in your life - it's only temporary
think about all the positive sides in life - they never last forever

so drink to forget
and drown all your sorrow
bury your dreams
choose mind refinery

all the tears and the fears and the lies and the cries and the...(nepenthe)
all the tears and the fears and the lies and the cries of the past

when the light of the chosen has died
when the Master is slave to his life

all the tears and the fears and the lies and the cries and the...(forget)
all the love and the hate and the hate and the hate for you - my love

when the light of chosen has died
it is time to do something right, for once, goddamned!

so drink to forget
and drown all your sorrow
bury your dreams
and choose Catharsis!

all the tears and the fears and the lies and the cries and the...(revenge)
all the hate in the world is the power to bring you down!

when the light of chosen has died
it is time to pay back for their crimes

Am ales numarul 48 din playlist-ul meu incomplet de acasa...ca sa ma ajute sa decid raspunsul la o intrebare neintrebata de nimeni. 48 m-a trimis la wikipedia si am aflat de ce boala sufar.

Sunt un copil rau, care mi-e tare drag! Eu! Eliza! Nu e musai sa ma vindec! Doar la comanda...daca mi se cere...prin autosugestie! Si daca e sa fie chemata autosugestia in ajutor (nu-i musai)...vreau (o) sa ma intorc...exact de acolo unde eram inainte!

No comments!



ps update 18 iulie 2013...ce "şoadă" eram în '09! 

Nu e bine...


E 6 noiembrie...se implinesc opt ani de cand a murit bunica. Stau singura in casuta mea, plang, plang de viata, nu de moarte. Viata e o lupta...dar pentru ce si pentru cine? De ce draqu am ajuns iar la intrebarile pe care le evit de cand am terminat cu pubertatea?

Degeaba! Pentru ce? Pentru cine? De ce? Mama imi zice sa nu ma mai auda niciodata cu vorba asta a mea...”m-am saturat...”! Dar nu ma pot abtine! Si acum altceva? De ce eu? Imi plang de mila ca o tampita! Nu pot...nu am vointa...nu vreau..in jurul meu misuna fericirea (altora)! vreau si eu...dar nu stiu daca e adevarata! Nu am chef sa ma placa cei ce vor doar ei...vreau ceea ce vreau eu si e ireal...Nu pot trai doar din vise...chiar m-am saturat! De vise!...Mi le creez eu mie ca sa ma faca sa ma simt bine...dar observ ca pana si visele mele se transforma in coșmare!

Somn fara vise, neintoarsa, intr-o caldura abundenta, fara griji, fara simpatii si antipatii disturbante, fara nimic sau mai precis doar NIMIC!

Dead line...de Haloween

Just gloomy II


De ce nu am putere sa mi se intample doar tot ce vreau eu? De ce draqu se potrivesc asa de bine versurile...mai putin ultimile 4 versuri nu! (inca). Ma apuca (m-a apucat) frica. E rau! Nu vreau! Vreau sa am ceea ce visez. Io niciodata n-am fost razgaiata. As scrie mai multe...dar acum as vrea sa ma mai tina in brate. Numai atat. Nimic mai mult! Si sa inchid ochii...si sa tina o vesnicie! Sunt tare trista! Maine, la servici, fac veselie de fatada si vise prinse in zbor! De ce am doua fetze? De ce nu sunt oare directa? Pentru ca sunt fata! Si io sunt Rac! Si Ist step e cel mai greu de facut!

Just gloomy...


Cica e melodia sinucigasilor - Diamanda Gales. Departe de mine acest gand. Versurile sunt adanci insa...si acum, ce coincidenta, se potrivesc...cu toamna, cu frigul, cu frunzele infipte pe aleea mea, cu zilele prelinse incet, dar prea repede din calendar...cu tristetea autumnala...cu secundele strivite de stropii ploilor eterne (sper ca nu)...cu visele irealului de neatins si de necuprins...si dorinta de odihna si relaxare si uitare si visare nu doar in eter.
Sadly one Sunday I waited and waited With flowers in my arms for the dream I'd created I waited 'til dreams, like my heart, were all broken The flowers were all dead and the words were unspoken The grief that I knew was beyond all consoling The beat of my heart was a bell that was tolling Saddest of Sundays Then came a Sunday when you came to find me They bore me to church and I left you behind me My eyes could not see one I wanted to love me The earth and the flowers are forever above me The bell tolled for me and the wind whispered, "Never!" But you I have loved and I bless you forever Last of all Sundays...
Atunci, durerea de cap, cu care m-am trezit, s-a potolit cand am continuat sa visez...iar visul comandat, dar visat si inainte s-a transpus binevoitor intr-o reala adiere a simturilor aflate intre trezie si reverie...Inca mai pot visa...Strange! Oare pana cand?

Back to real &...unreal!


M-am intors, la fel cum am plecat, am castigat energie, dar am pierdut-o instant acasa. Trebuie sa ma caut bine prin buzunare, pe sub perna sau prin suflet. Stiu ca nu o sa o gasesc.
Te-am visat azi-noapte. M-am trezit cu o durere innebunitoare de cap. Dar am iubit sa te visez. Dureros, dar incitant. Macar in vis ma tii in brate. Nu dau indicii, dau doar suflet, pentru cine nu stie.
Mergem din nou la Caru cu Bere? Tu, cu tine vorbesc, tu care n-ai fost niciodata cu mine nicaieri! Am I still alive?






Scris acum 23 de luni.

Dear Mind, free yourself! Please!


A nins pana aproape de Rasinari, e frig...la casutza Elizei se inregistreaza 13 grade Celsius. Ce-i ramane de facut fetei? Sa erupa din vulcanu-i!
Imi vine sa rad, dar nu pot. Mai demult am scris o poezie. Am transcris-o in alfabetul gotic (de tipar, puteam si de mana, dar nu era asa de atractiv) si mi-am lipit-o pe usa de la camera, de la mama de acasa, alaturi de figura mea, trasa la xerox...in cateva exemplare, pe fond negru. Citez...de la Eliza citire (nu-mi criticati talentul...inexistent. The mood is what it counts!)IOC Speranta? Râd. Altceva...poate Dragoste? Deja se simte o schimbare. Nu mai am putere să râd. M-am înecat în râs. Și am murit...
E bine si asa rau. Nici nu ma mai intereseaza nimic. Vreau sa stau singura. Vreau sa nu mai depind de nimeni...sa fiu eu insami, a draqu cum sunt, dar singura. 4 ever.
Tot imi vine sa râd totusi. Dar nu pot de prea mult oftat. Eu am innebunit. Eliza show-girl (da-as mai fi girl). Oricum...finally I'm laughing! Imi amintesc noaptea aia...ce copii sunt baietii! Ce matura m-am facut eu, pe dinauntru, pe-afara eram copil ca ei! Pacat ca nici macar asta nu ma intereseaza....doar ma amuza!
Gata confesiuni de frig de toamna! Ma duc sa fumez in frig de toamna!

Un nou diagnostic


Scurt si la obiect...in caricatura...in stil haz de necaz...am inalta cinste si onoare (ma prefac a fi in apele adanci si efemere ale politetii, care se naste, in cazul actual din dezgust si parodiere)...de a Va introduce si a Va prezenta...diagnosticul meu cel nou....trandul ascendent al medicinii cefalice ...bla...bla.... bla...CLUSTER HEADACHE!
PS Cine nu intelege...sa ma intrebe...ca sunt deschisa...Open-Minded...etc...Dar m-apuca asa o sictireala...si, repet, dezgust...Cand o sa dispar, sa nu ma caute
nimeni! Pa!
Mai sper insa....asa in inconstienta...ca va fi totul bine! (Relativ ~ Aproximativ ~ Circa) Dormire-as!
PS Codrule,Maria-ta, Lasa-ma sub poala ta, Ca nimica n-oi strica Fara num-o ramurea, Sa-mi atarn armele-n ea. Sa le-atarn la capul meu, Unde mi-oi asterne eu, Sub cel tei batut de vant Cu floarea pan ' la pamant, Sa ma culc cu fata-n sus, Si sa dorm, dormire-as dus.

Real/Unreal


Ieri m-am intrebat cat de reala e viata mea. Si m-am mai intrebat de ce in ultimul timp imi pun asemenea intrebari si folosesc cuvantul ”real” la maximum. De raspuns, mi-am raspuns doar relativ, oricum niciodata nu voi putea fi obiectiva si completa pe de-ntregul!
Deci, in legatura cu realitatea vietii mele...pot spune ca, intr-un procent relativ egal, traiesc real, respectiv ireal. Oarecum se observa acel echilibru spre care tindem toti! Nu neaparat eu! Ceva ciudat totusi exista....in dorinta mea (subconstienta si de astazi, constienta). Mie imi place partea ireala a vietii mele. Partea in care creez holograme (aproape tangibile), creez holospatii (de mare efect emotional, si nu numai), creez situatii de un nivel dramatic high, moderat (cateodata, cand sunt grabita, chiar mediocru), totul numai spre multumirea mea personala. In viata reala...sunt altruista. In viata cea draga mie...sunt de un egoism monstruos, dar excitant de eliziac. Totul pentru mine! Scriind, imi dau seama de ce tin eu la irealitate, pentru ca e singura ( cu mici exceptii reale, dar de anvergura efemera) care-mi ofera PLACEREA eterna. Tot la capitolul de irealitate, incadrez si Muzica. Ce-mi da vise!
Deci, de ce sa ma mai lupt? De ce sa impac Realul cu Irealul....cand ei sunt un intreg? Ramane la alegerea mea (si nu numai, mai trebuie si putin noroc, si lipsa de prejudecati) sa folosesc situatiile reale intru indeplinirea reala a irealului visat.

Dlog


Cineva mi-a atras atentia asupra inca unui fapt real. De ce scriu (scriem) blogurile? Mi-am dat seama (cu niscai ajutor reciproc) ca aici, in spatiul elecronic, rece (s-ar credea) al calculatorului...noi, firave mladite unduindu-se in bataia vantului adormitor de toamna lunga, facem mici expuneri, transpuneri, esee si pusee de subiectivism visator si doritor de ceea ce nu poti avea!
Frumoasa exprimare, unduioasa si greu inteligibila...nu-i nimic, viata merge inainte, la fal ca si pana acum, iar spatiul alocat viselor...se imbogateste, spre stupoarea celor necredinciosi in implinirea si trairea, reala sau cat de cat reala sau chiar mai putin reala...a acelorasi crampeie de dezinvoltura sufleteasca, emanata din strafundurile cunoasterii idealului, ca forma ireala de traire.
Si mai frumoasa exprimarea...si mult mai neinteligibila ca in primul paragraf. Hai Elizo, da cu simplul!
Da, recunosc, visez prea mult...Si ma indrept, de obicei, spre persoane ocupate...very busy persons! Gata, am zis-o....voi face penitenta....pentru prea multul adevar! Si prea plinul viselor mele!
PS IN 17 SEPTEMBRIE AU PLECAT CELE 17 RANDUNELE, DE LA MINE DE ACASA, IN TARILE CALDE! DRUM BUN!

Blog de incalzire...


Mana dreapta, semiinghetata, acum la inceput de toamna, pe mouse. Mana stanga, inca destul de virila, dar nu se stie exact perioada, bate in tastatura. Casutza mea se raceste, acopera-mi-o, Doamne, cu un strat masiv termoizolant, care sa ma faca sa imi amintesc de canicula lui Gustar. Vroiam sa scriu un blog de incalzire...dar, tzapa, s-a luat curentul...halal incalzire! Si sa nu mai spun ca am calorifer electric!
Iar nu am nimic de zis...(nici n-am avut, de fapt...sau, mai bine zis, nu vreau sa ma dau in vileag, inca), doar ca astept inca o zi cu RA in prim plan..sa ma dau cu barca! (Apropo, multumesc, Ra, pentru poze!)






Scris acum 24 de luni...