18.5.11

Ciorba de salata VERDE... à la Eliza



Mi-am postat ciorba de salata verde facuta in Franta pe Facebook...si, surpriza, a atras atentia prietenilor mei, nesperat de mult...eu m-am bucurat fiindca mi-era dor sa gatesc, ciorba a iesit super, iar Ramonna a laudat-o in exces...mai avem si maine:)
Pentru a satisface nicaiva curiozitati...si pentru ca timpul acordat scrisului mi-e tare autolimitat uitati reteta, asa cum am scris-o prietenilor mei...

Reteta pentru 4-6 porti: se ia o capatzana de salata verde, care se taie destul de marunt, dar nu foarte-foarte. In ulei se calesc, pe rand morcovii taiti cubulete, ceapa alba, taiata foarte marunt, si co...astele afumate (in Romania) sau carnati afumati in Franta:D...apoi se arunca salata pana se umple oala...ea se lasa, dupa aia arunci apa (cam 400 ml) Intre timp faci o paparada din 2-3 oua cu putina faina si ceva verdeturi, sare si piper. Cand ciorba incepe se fiarba...adaugi vreo 600-800 de ml lapte. Aproape de sfasit arunci in ciorba paparada taiata in patratele de vreo 2 cm ...aaa, sare si piper, dupa gust.

Pofta buna...n-am timp de scris...cand ma intorc voi da raportul aventurii franceze:D

8.5.11

6 ani de muzeu, 6 mai 2011 şi 6...plec în concediu...





Când m-am angajat la Muzeul ASTRA un profesor de la facultă mi-a spus: „Eliza, nu-ţi dau mai mult de 6 săptămâni la muzeu. Nu vei rezista ştiut fiind faptul că eşti o zăpăcită!”. Cred însă că efectul vorbelor a fost pentru mine unul motivaţional...:D, fără intenţia Profului:) şi fără conştientizarea lor de mine.

Cert este că vineri, 6 mai a.c. am împlinit 6 anişori la mine în muzeu...sunt o egoistă, o narcisisită şi o lipsită de modestie după cum răbufneşte din ceea ce am scris şi voi mai scrie aici pe blog. Mi-am dat seama că pentru mine personal muzeul constituie o sursă nesecată de satisfacţii...nu vorbesc de partea financiară...că sunt bugetară...mi-e mai mic cu 25%...a naibii treabă...şttt...pauză de înjurături la adresa guvernului & a prostiei româneşti...Sunt mult prea dure ca să fie scrise...chiar şi tăiat, precum obişniesc:).

Dar, cred că e cazul să-mi explic satisfacţia prin exemplul zilei de 6 mai 2011...pe care am sărbătorit-o prin muncă recreativă...pe placul meu...prinr-un team-building cu patru ateliere: pictură pe lemn, confecţionat măşti tradiţionale, olărit, dansuri populare şi vreo sută optzeci şi cinci de oaspeţi, în Muzeul în aer liber din Pădurea Dumbrava. Acestora li s-au alăturat caii (de fapt iepele Liberta şi Ioana) venite tocmai din Călăraşi de la Nana Farm Ville pentru o reprezentaţie în stil medieval...:)...oare cum mă nimereşte pe mine destinul fix cu ceea ce-mi place la nebunie?

Nu voi intra în detalii ... las pozele postate pe Facebook să vorbească în locul meu....:)!

Şi, gata, plec în concediul meu pe anul trecut...În Franţa! Ioi...mă apucă frica că nu ştiu franceză! Recunosc, frică absurdă...că ştiu că va fi tare fain!