29.1.11

Şapte dintr-o lovitură...păcate, capricii, plăceri sau hobby-uri



M-a lovit pe mine Moni cu o leapşă, drept în moalele capului...să expun, să descriu, să jonglez cu şapte lucruri care îmi plac teribil...La început, mi-am zis, ce uşor...le redau în cinci minute, am şi o temă pentru postare nouă, îmi trece şi lenea, mă laud, pe scurt:)...Dar, ţi-ai găsit...Te pui cu Eliza cea şugubeaţă în seriozitatea ei! Ce o să scriu de acum în colo mă va şoca şi pe mine, poate şi pe voi, ăi mai sobri, pentru că mi-am propus să fiu (mult prea) spontană în acţinea "Şapte dintr-o lovitură", după modelul Croitoraşului cel viteaz al Fraţilor Grimm.



Notă: Ideea celor şapte personaje care sunt victimele loviturii mele şi care sunt mai multe:), dar voi căuta să le grupez, prin mijloacele asocierii mai multor idei sub aceeaşi umbrelă, a prins viaţă aseară ascultând Electric Band în Imperium, tânjind după un ceai la halbă, ultima mea hachiţă - care nu mi-a fost dat pentru că nu aveau halbe, iar micuţa chelnăriţă s-a temut sus şi tare:P...că dacă-l toarnă într-un pahar normal de bere...dânsul se va face mii şi fărâme. Start:





Îmi place...

1. ...scrisul. Al meu şi al altora...în jurnalele copilăriei, apoi, aici pe blog, precum şi în mass-media, reviste ş.a. - deformaţie profesională - acolo scrisul merge mai greu şi cu mai multă lene la purtător. Pentru scrisul celorlalţi nu dau nume să nu se supere scriitorii vii sau morţi:). Dar ceva aluzii la cei trecuţi în nefiinţă, tot mă bate gândul să nu omit...Eliade, Eminescu, Hugo, Dostoievski, Eco, Wilde, Nabokov şi mulţi alţii...


2....muzeul, locul meu de muncă. Muzeul ASTRA...Aici mă (auto)dezvolt! Aici, îmi găsesc echilibrul...de care am atâta nevoie. Aici, am satisfacţiile apte sufletului meu. Aici, mă şi enervez constructiv câteodată, pentru micile sau mai marile probleme...rezolvabile, de altfel, mai devreme sau mai târziu. Aici, mă încarc cu energie super-pozitivă, admirând patrimoniul, evenimentele, expoziţiile, publicaţiile, colaborările cultural-turistice şi căutând euristic, noi şi noi mijloace de  atragere a publicului, nu doar prin educarea strictă şi riguroasă a acestuia, ci prin recreearea lui şi atingerea scopului de culturalizare, prin metode indirece şi inedite. Şi aici, sunt prietenii mei...(nu toţi, să nu cumva să înţelegeţi greşit!), oamenii la care ţin, care îmi dau atât de mult. Suflet! (foto Alexandru Olănescu, 2005)




3....muzica! Nu îmi pot închipui viaţa fără sunete care gîchilă [gâdila] urechile într-un mod plăcut. I.L. Caragiale - Un pedagog de şcoală nouă. Nu sunt fidelă unui sigur gen muzical...:P! Dovada o aveţi în cele două play-list-uri pe care le adaug ca şi trofeu personal...:), asta pentru că eu mi le-am colecţionat cu ajutorul youtube-ului şi a prietenilor. Prima dintre ele....este un amalgam fain LOVE THEM!, iar cealaltă, adusă în al doilea prim-plan al punctului al treilea.:)) este tot un talmeş-balmeş, dar ROCK...

4...MAREA! Vă reamintesc, în scris, ultima mea experienţă cu marea, din 2009 - Vama Veche şi alta care mă bântuie de prin copilărie, un vis ... al valului!

5...provocările! De orice tip! La orice nivel! În orice loc:)! Dar...cu anumite condiţii stabilite de mine: să nu fiu obosită, să nu-mi fie lene, să merite să fie acceptate, să fie intelegente, iar dacă nu sunt, cel puţin să respecte condiţia de a stârni zâmbete sau chiar hohote de râs. Poa' să-mi fie prezentate drept probleme fără soluţii vizibile, drept 1st time-uri sau retrăiri ale acelora reuşite. [M-a luat lenea...mai am două personaje de tratat...] Dau exemplu foto...să scap mai uşor, urmat de o postare mai vechişoară.

6...jocurile:P...Da! Iar mă scot...arunc acilea un articol pe care l-am dedicat, lor, jocurilor! Nu mă pot abţine nici acum să nu râd când îmi citesc interviul luat mie de către mine...Ca să revenim totuşi în actulitate, pot spune clar că Amdraci.ro - exact acum, la ora 21 şi 11 minute am 21.392.152 de aghiuţi:)! La un moment dat, aşa la vrăjală, mi-a atras atenţia o întrebare de pe Facebook...Suna cam aşa: "Cât de a dracu' eşti?" Aleatoriu şi aparent, fără nici o bază reală, răspunsul nu s-a lăsat mult aşteptat: "Eşti mai a draqu...decât dracul însuşi!".

7...parcă mă apucă frica de mine, dar ce naiba, e normal să-mi placă...şi vouă vă place...tuturor ne place. E normal să mi-l trec în topul preferinţelor? Clar! De ce nu? Sunt cumva o încuiată? Nu, nici vorbă! Aaaa...bineînţeles contează şi sentimentul...Dar ce contează în primul rând. este chimia! Sunt acei fluturaşi în stomac, Schmetterlinge im Bauch (de), butterflies in my stomach (engl)...cu sau fără finalitate! E grav:))...Deci, conluzia e următoarea, cu menţiunea că nu voi renunţa prea curând la Lucky Strike, my drugs!







22.1.11

Consideraţii personalizate asupra unor nevoi fiziologice pe timp de criză economică




Motto (cu rol de introducere în subiect, fără pierderi de timp inutile)


Bună seara, tanti Lina/ Spune-mi unde, unde e latrina,
Că am crampe la stomac/Şi îmi vine să mă cac!

Mai la stânga, mai la dreapta / Mai la sânga, mai la dreapta e latrina
Acolo găsiţi latrina / Şi puteţi să vă căcaţi.

Mulţumescu-ţi tanti Lina / Că mi-ai spus unde, unde e latrina
Sărut mâna şi bonjur / Dă-mi ceva de şters la cur.


[Este vorba despre un cântecel infantilo-madagascar:)...de prevenire a constipaţiei şi stimulare a unei stări de îmbinare a bunului simţ, ce frizează preţiozitatea, cu mârlănia. Cum de l-am ţinut minte, nu mai ştiu, cert este că l-am învăţat acum vreo 11 ani...de la unul dintre şunculabili - prima mea gaşcă. Nu vă speriaţi, în rest făceam filosofie,  sport, activităţi educative, excursii, munci agricole:), băute, discutam despre literatură, ne îndrăgosteam ş.a.]

Banc (pentru adâncirea în căca ...subiectul pus pe tapet anterior)

Un bolnav merge la doctor şi se plânge:
Domnu' doctor, mă scuzaţi că vin la dumneavoastră pentru o problemă aşa de mică, dar de câteva săptămâni nu am mai putut elimina conţinutul intestinului gros!
Doctorul îi prescrie un laxativ de succes.
După altă săptămână, bolnavul se întoarce, mult mai abătut, zicându-i medicului că tratamentulul nu a dat roade.
Doctorul deja se crispează, pune mâna pe cel mai puternic purgativ, îl recomandă bolnavului nostru cu cea mai mare încredere...şi aşteaptă un rezultat favorabil. Trece o zi, mai trece una...pân' se face aproape luna.
Bolnavul e la capătul puterilor, această problemă care n-a fost rezolvată îi mănâncă zilele.
Doctorul, bine intenţionat, îl chestionează: Nu vă supăraţi, aş putea să îndrăznesc să vă pun o întrebare mai personală? Pacientul înclină din cap, iar doctorul mort de curiozitate aruncă pastila: Unde lucraţi? Pacientul încearcă un zâmbet, care-i iese galben şi oarecum schimonisit: La Muz... stat, în sectorul bugetar. Aici, buba s-a spart, iar medicul radios, surâzând îi întinde pacintului două-trei sute de mii (vechi) spunând-i: Domnule, primiţi banii aştia, dar vă rog frumos, mergeţi şi cumpăraţi-vă ceva de mâncare....

[Nu am ce adăuga...Tocmai mă încrunt şi-mi umblă prin cap...gândurile mele obişnuite - cu draci şi injurii, care apar de fiecare dată când (re)conştientizez mocir....situaţia în care se zbate şi nu mai iese România, din '90 încoace]



Concurs de pictură pe tema foametei + rezultatele:

Locul III - Octav Băncilă - Răscoala de la 1907
Locul II - Autor necunoscut - Copil din Somalia (fotografie)
Locul I - Foamea (pentru că grafica a fost furată, probabil de un colecţionar sărit bine, doar trăim în România, ce mama naibii, dar eu l-am văzut totuşi înainte de dispariţie, permiteţi-mi să vi-l descriu. Era un simplu vas de wc (closet cu apă), privit de sus, al cărui detaliu extrem de important şi hotărâtor în alegerea câştigătoului consta într-o pânză grosă de paianjen, ce-l învelea aproape ermetic, semn mare de foamete, tocmai prin lipsa materialului care, de obicei, umple buda. [ps...să nu care cumva să luaţi de bun acest concurs, este născocit cu siguranţă, dintr-o amintire din copilărie...pe care o am de la tata]

Final neaşteptat

Am scris aceste rânduri aproximativ tardiv:)...pentru că problema cu lipsa banilor pentru cumpărarea hârtiei igienice s-a rezolvat, cu concursul mai multor oameni de bine, care, analizând realist şi practic situaţia ivită:D, au apelat la soluţia reciclării maculaturii strânse de-a lungul timpului contra şerveţele parfumate câteva duzine de suluri, atât de folositoare în departamentul 0-0.


18.1.11

În căutare de răspunsuri obiective...



...chiar dacă prin natura întrebării nu puteţi îndeplini această rigoare:P

Scurtă istorie a unei superstiţii personale, preluată de curând, dar vechi de când lumea şi pământul şi îmbrăţişate de milioane, dacă nu cumva miliarde de indivizi

Nu-mi plac superstiţiile, am avut multe, le-am eliminat pe rând, una câte una...sau, când m-am enervat, le-am aruncat cu duzinile, fără să le dau importanţa cuvenită:)...Apoi, mi-am dat seama că-mi lipsesc...am refăcut stocul, dar condiţia primordială a fost să fie semne cu personalitate...eliziacă! Neapărat pozitive...orice s-ar întâmpla! Am reuşit! Oricum, creaţia lor a durat câţiva ani buni...iar efectul lor continuă şi în ziua (pardon, noaptea) de azi...:) Le am, sunt posesiunile mele, bine securizate, n-am probleme...

Dar, astăzi îmi mărturiseam o dorinţă veche...dar auto-ignorată...şi ziceam:

"Între anii aştia doi, 2010 şi 2011...mi-am (re)pus-o...dorinţa...[voi, nu vă hliziţi]! E prima dată în viaţa mea când mă conformez cutumei de a-mi rosti (în gând) năzuinţa de la miezul nopţii dintre ani!"
Iar, răspunsul nu s-a lăsat aşteptat: "Eu am auzit că nu se împlinesc!"

Întrebare: Voi cum aţi auzit? Vreţi să mărturisiţi ceva experienţe personale...notabile? Nu? Păcat! Da? Perfect! Oricum, mie răspunsul mi se pare super-motivaţional...Gata, o nouă superstiţie - fabricată de Eliza e pe rol...alăturându-li-se celorlalte! Dar, aştept şi răspunsuri!

15.1.11

De la spital ... la Bal



Poate cunoaşteţi pe cineva răzgândicios, poate nici nu vă place acest stil de om, a cărui aparenţă este cea de iresponsabil, nehotărât, vai de capul lui (ei):P...dar să nu cumva să uit de profunzimea, bucuria, tristeţea, cu atât mai mult, gândurile, întrebările - întotdeauna cu răspunsuri plauzibile (care însă s-ar putea să fie greştite, asta-i viaţa), atenţia şi neatenţia, grija, ajutorul, exuberanţa fondată sau nebazată pe realism intens, forţa şi reversul ei, plusul şi minusul, dar şi echilibrul alăturat ori suprapus:) câteodată dezechilibrului de orice natură şi setea [...]

...perfuziile cu solumedrol au fost de mare ajutor...pic, pic, pic...până la a cincea care s-a terminat mai repede decât filmul...The Notorious Bettie Page...(pauză, vreau să-l termin acum...gata)...Mulţumesc, Trei Ceasuri Rele...ai dreptate! [...]




[...] noaptea de 12 spre 13 ianuarie. Mă uit pe fereastră, printre zăbrele...norii curg liniştit, mă gândesc la Elegy, filmul aflat în derularea programului meu de noapte...mă plimb pe coridoare, gânditoare, fiind trezită din elegia în care mă înfundam, de vocea unui bătrânel cu căciulă ţuguiată, adânc înfiptă pe scăfârlia-i: "Spitalul e gol. Nu mai nici o asistentă. Pacienţii sângerează prin saloane. E sânge peste tot!" Reacţionez simplu, cu îndemânare, calm, precizie:P şi totuşi, cu un dram de atenţie distributivă, pentru a face diferenţa între realitatea vizibilă şi cea invizibilă. Verific, întreb, mă interesez. Pacienţii nu acuză problemele relatate de vizionarul nostru, ca fiind atât de evidente, prin care, această substanţă lichidă de coloare roşie, compusă din plasmă şi globule e personaj principl. Misiune îndeplinită, fără pic de greutate. Misiunea de liniştire a unchiaşului, continuă! Mi se arată pe jos urmele clare, deja în curs de coagulare ale sângelui. Îi demonstrez că s-a speriat degeaba...că acele pete sunt doar părţi componente ale holului, venite direct de la mama ei de marmură! :). Noapte bună în continuare...! Dacă tot nu mi-am propus spre vizionat filme de groază, destinul a încercat, fără succes, să mi le ofere pe tavă...No chance! [...]


[...] şi acum un element din folclorul spitalicesc, voi îl ştiţi (poate), io copil(oi) (ne)cuminte îl ratasem până acum: Nu mă doare, nu mă leg! Nu mă mâncă, nu mă frec!
...dar ştiu principiile acestea sănătoase. Huoooo....bârfa naibii şi capra vecinului şi Mioriţa! Am dat-o în bălării acum! Şi ce dacă? Cine poate înţelege, cine nu continuă în greşeală!
...şi acum, du Eliză din spital, după o baie bună, direct la Bal! Mulţumesc agenţiei de cordeluţe! Ne vedem la BIS(-uri)!

Trebuie neapărat să-l revăd...abia acum încep telegrafia spectacolului, pe care l-am iubit din prima clipă...deşi am întârziat aproape 4 ani de la premieră lui. Balul! Istoria recentă, istoria pe care o ştiu de la tata, mama, bunica...iar apoi, am cunoscut-o, o cunosc şi o recunosc prin mine...Dragostea e însă cheia de boltă a întregii construcţii puternice, dar şi firave, meschine şi înălţătoare, duioase şi violente, UMANE!
(Doar) câteodată îmi pare rău că gândirea nu mă lasă să trăiesc superficial, mă obligă volens-nolens la reminiscenţe, la analize socio-politice, filtrate de subiectivism, la concluzii amare...La următoarea reprezentaţie a Balului de la Teatrul Naţional Radu Stanca, cine mă va însoţi? Oricum deja ştiu, dar...


După spital şi bal a urmat un alt regal!

Viva la Imperium! Şi Electric Band, în fiecare vineri noapte, de la 21.30! Mulţumesc tuturor!






13.1.11

Doar zile...doar trei...plus părţi din nopţi...




După prima de acomodare, a doua deja cu ameliorare, cadouri (Călătorie până la capătul camerei, Tibor Fischer & două elesatice verzi pentru codiţele mele în curs de creştere asiduă...priviţi pozele pe Facebook) de la Moşul meu Crăciun aka Sânziana aka Scufiţa Roşie + Bela şi Liviu cu kiwi...tot verzi!

Ziua a 3-a a sosit cu perfuzia corespondentă filmului The Tourist, după ce cu o noapte înainte m-am delectat cu The Reader, apoi, după-masa, cu şeful meu cu şerveţele umede şi parfumate şi 2 ardei graşi (unul verde şi unul roşu...complementari parcă dpdv al culorilor), din nou cu Bela şi Liviu, două elestice portocalii pentu codiţele mele firave...dar crescânde şi cireaşa de pe tort O ŞEDINŢĂ FOTO...în care am făcut feţe, feţe... o droaie ... şi ne-am amintit de şcoala noastră generală dragă. Clasele I - VIII E - Şcoala Generală nr. 4!
 
Vă pup pe toţi...facem cât de curând...un team-building...măcar cu cei din ţară...Noapte bună şi vizionare plăcută!

11.1.11

S-a dus o treime din concediul meu medical...



Analiză SWOT
 
Puncte forte - sunt în spital şi mă odihnesc (cam activ...dacă ne gândim că sunt în continuă mişcare, cu excepţia şederii întinsă în pat pe timpul perfuziilor...ieri 4 ore, azi doar 2 ore jumate...dar şi sederea asta e tare plăcută...voi da detalii suplimentare la punctul 3 al analizei). Ba mă fâţâi jos-sus...pe cele 64 de trepte ale spitalului super tare în care mă aflu, ba ajut câte o tanti cu diferite mici comisioane necesare ei şi plăcute mie, ba verific curtea, ba intru în vorbă cu necunoscuţi..., ba intru în programul de internet (10x a lot, Adriana), ba în cel de telefoane...jumate personale, cealaltă jumătate pentru muzeu...fir-ar el să fie de drag ce-mi e...şi câte şi mai câte! Noaptea însă dorm cu căştile în urechi...să nu aud agomotele inerente traiului de spital...unde îmi bârâie melodios...Rock Fm...ce??? V-aţi săturat de el? Ioi! Mi se pare normal ca un post de radio, care se numeşte Rock FM Classic Rock...să ne ofere doar clasicii rock...cu mici excepţii (nu zic care, că s-ar putea ca unii dintre voi să-mi sară în cap...şi n-am loc:P)

Puncte slabe - nu am birou cu scaun, drept urmare toată activitatea mea online şi offline se desfăşoară în pat, în poziţii care sfârşesc prin a fi inconfortabile. Dar tot răul se poate drege!:) Scaun şi masă aş avea, în faţa salonului...dar e curent...şi nu vreau să mă tragă (nimic şi nimeni:P...aici şi acum:)

Oportunităţi - am parte de 5 zile lipsite se stres...înconjurată de good company as I usually like. Nu voi uita de recomandările de filme pe care mi le-aţi făcut la ultima postare când am dat apelul de "help...I need some movies!", pentru care vă mulţumesc, de care am făcut rost, iar primul film deja vizionat a fost "Ghost Writer" - 2009, regizor Roman Polanski, preferatul meu. Aţi văzut "The Tenent" şi "Rosemary's Baby"? 10x a lot, again, Delia! Am posibilitatea tratamentului cu solumedrol + a adjuvanţiilor acestuia, care mă va pune fain pe picioare...şi muzeul va beneficia în continuare de superprofesinalismul meu, lauda de sine nu miroase a bine, dar mie-mi face bine...:P...nu criticaţi un biet suflet cu bolnav de narcisism acut. Iar eu voi avea posibilitatea de a-mi da în petec...şi a mă simţi bine la variile evenimente distractive...de toate genurile...care vor reapărea în viaţa mea de după spital. Cu singură condiţie, nu mă voi mai arunca în toate...voi încerca să fiu foarte selectivă...chit că toate au fost faine...dar au însemnat prea multă oboseală. Dar, nu-i bai...venirea mea din nou în spital...mi-a îmbunătăţit optica de privire a lucrurilor. Reţeta aleasă constă în simplitate!

Ameninţări - ar fi tare naşpa să nu mă ţin de ceea ce mi-am propus şi să dau din nou în evenimente nedorite. Doar de asta mi-ar fi frică! Dar, cu îndemânare, calm, precizie...voi reuşi!



Fine

8.1.11

CM săptămâna viitoare...




...de fapt CO, pentru că în afara tratamentului care mă va pune pe picioare, să fiu, cel puţin, la fel ca până de Crăciun...voi avea 5 zile de odihnă (activă...pentru că îmi iau Dell-ul cu mine) la spital. Good bye, Piaţa Mică! Nu cred că aţi mai văzut aşa o dereglată ca mine, pentru că şi eu sunt extrem de uimită de propriu-mi comportament. Ok, v-am ţinut la curent cu tot ce-am făcur anul trecut, am respectat anumite reguli de menţinere a sănătăţii...dar nu îndejuns. Nu am exagerat cu efortul fizic & intelectual, nu am stat la soare, nu am avut supărări, nici stresuri sau altele...DAR am omis ceva. Pentru simplul fapt că nu mă mai lovisem de asta...deşi ar fi trebuit să gândesc un pic mai adânc. Oboseala a existat, dar s-a strâns treptat, pe nesimţite...şi a răbufnit la sfârşitul anului 2010...pentru că sediment peste sediment şi deasupra alte sedimente de oboseală trebuiau să ducă la un puseu. De MS. Acum trebuie rezolvat cu 5 perfuzii, somn, citit, vizionare filme...într-un cuvânt work-REHAB. Promit, pentru viitor, să nu mai fac niciodată tratamentul după-masă, iar ziua să merg la muzeu...că nu mai poate muzeul fără mine, iar eu fără el. Dereglare în toată regula! Dar...





Dar ideea acestei postări e alta...am nevoie, până mâine, ora 17, de câteva recomandări de filme bune - Delia, în afară de Războiul stelelor...pentru că team-building-ul de Star Wars e în plan anul ăsta, trimestrul I:P! Please start!

ps Ultimul film care mi-a plăcut foarte tare a fost Shutter Island...ceva de genul doresc:)

5.1.11

Iz de telenovelă antică...

... şi o întrebare retorică...



Cum poţi să explici frumos copiilor, cât de cât inteligibil,
dar fără să denaturezi total adevărul miturilor, 
ideea naşterii unei civilizații în urma unei relaţii incestuoase,
cu accente necrofilice?


ps exagerez şi denaturez deliberat faptele, zvonurile, mărturiile, izvoarele istorice, ş.a. fără să mă gândesc prea mult, într-o atitudine de complacere în ignoranţă. Nu mă judecaţi! Am vrut şi am şi reuşit să râdem! Mai era puţin şi eram acuzată că am găsit cel de-al 14-lea fragment:P!

pps dacă vă întrebaţi despe ce idioţenii vorbesc, vă dau un indiciu: pasărea din desen era, uneori, întruparea tatălui lor...:)




2.1.11

Bilanţ 2010


La mulţia ani. 2011!

De ce de fiecare dată când îmi propun câte ceva (inclusiv distracţii, călătorii faine, activităţi felurite pentru muzeu, chestiuni birocratice, dar în interesul meu, scris în jurnalul meu - aici vorbesc de blog:P ş.a.) intervine iniţial lipsa de chef? Conştientizând-o, aproape imediat apare şi reciproca! 10x, God!

În primul rând acest raport de final de an îmi este util mie, pentru că în comparaţie cu răspunsurile le întrebările lepşei 2009, vreau să îmi dau seama cum pot caracteriza anul trecut, că încă nu mi se pare că aş avea un răspuns destul de obiectiv! Aşadar, să-i dăm bătaie...să mă mir iar de mine sau poate nu:)...SAU :P!

1. Ce ai făcut nou în 2010, ceva ce nu ai mai încercat înainte?
Am fost copilot (de formă, mai mult...:) al avionaşului  Cesna 340 al campaniei Fly for MS (aveţi aici aproape toate detaliile). Am spus aproape de formă, pentru că totuşi am avut control asupra Cesnei care, din cauză că ţineam prea strâns maneta (aici cel puţin 3 persoane vor zâmbi:P) şi nu o lăsam să se mişte cum vroia ea, a făcut prea multe ture de încălzire pe pistă, înainte de a se ridica.

2.  Te ţii de ceea ce-ţi propui la cumpăna dintre ani? Îţi vei stabili şi mai multe scopuri pentru anul următor, 2011?
Da, mi-am stabilit câteva obiective, foarte importante penru mine! Legat de partea profesională, îmi doresc să am cel puţin acelaşi succes ca în 2010! Cu un plus...să-mi iasă expoziţia "În căutarea tinereţii fără bătrâneţe şi a vieţii fără de moarte" - de fapt, piesă de teatru de inspiraţie muzeală :)! Mai am un dor:)...încă neîmplinit de lene (mai mult ca sigur) din 2006, când am terminat masteru' fără dizertaţie! It's a MUST, acum în februarie! Şi mai am o dorinţă, neapărat de împlinit anul asta! Dar, it's a secret! Sper să fie viabilă!

3.  A născut cineva apropiat ţie?
Daaaaaaaaa! Ce mă bucur! În ante-penutima zi a lui 2010! Felicitări, multă sănătate şi să crească Mişu mare!

4. A murit cineva apropiat tie?
Nu. Si nici nu vreau! (Repetiţie de anul trecut)
 
5. Ce ţări ai vizitat?
În afară de a mea? Nici una! Dar mi-ajunge! Pentru anul 2011 e cu plan de Franţa!
 
6.  Ce anume din ceea ce ţi-a lipsit în 2010 ai vrea să ai în 2011?
Sănătatea a fost la cote (cât de cât) bune, dar vreau să fie să mai bună, mai ales că am împlinit un an şi aproape o lună de când sunt pe tratament...:) uraaaa! La întrebarea asta...n-aş prea vrea să fiu sinceră, dar principiul lepşei ar fi încălcat cu bună ştiinţă. Drept urmare, voi da un răspuns care se doreşte a fi alambicat. Începând cu luna mai şi până la sfârşitul anului mi-a lipsit căldura sufletească a cuiva în mod deosebit...Această lipsă acută am înlocuit-o cu alte energii date de emoţii, prieteni, evenimente...Voi continua! Dar vreau să mă îndrăgostesc sau...ORI!:P
 
7. Ce dată din anul 2010 îţi va rămâne vie în amintirile tale şi de ce?
Ziua de 3 noiembrie 2010, în care Moş Crăciun a venit pe neaşteptate şi mi-a făcut o bucurie o voi ţine minte toată viaţa! Mulţumesc!
 
8. Care a fost cea mai mare realizare în acest an?

Implicarea activă în tot ceea ce înseamnă proiectele ONBR, în scopul resuscitării blogosferei sibiene (iată doar două dintre ele...DOUĂ:P: "Sunt mândru că sunt român"  şi "Darul meu pentru Crăciunul lor".)



Obiectiv atins...şi încă ce frumos! Ce oameni faini! Energie pură!






9. Care a fost cel mai mare eşec?
Terminus paradis

10. Ai avut parte de boală sau răniri mai serioase?
Da, dar asta e la ordinea zilei...şi va fi toată viaţa! Important e că grijulie fiind (nu-mi reuşeşte de fiecare dată) o ţin sub control. Câteodată m-apucă şi frica...oare cum va fi în continuare...but it must be fine! It's an order!
 
11. Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumparat?
Sunt DOUĂ:P...pulovere faine de lână...mare lucru a-ţi zice. Ambele datează din decembrie şi au fost cumpărate cu ocazii speciale...Primul este cumpărat cu ocazia Zilei Mondiale a Snowboard-ului de la Arena Platoş....Nu ştiu câte grade erau, dar sub -5! Acum poate fac rost de-o poză cu mine de atunci...să vedem. Iar cel de-al doilea este achiziţia datorată faptului că fumând o ţigară în faţa muzeului, aşa în prag de seară şi petrecere marca TRS, mi-am zis...oau...mi-e frig, mă duc să-mi cumpăr ceva de îmbrăcat...Am găsit din prima...Chiar aproape de Oldies, spre care mă îndreptam. E tare fain, gri-petrol şi are şi un fular mare, pe care îl pot roti de trei x în jurul gâtului, să fie tot ansmplul chic:)! În rest, tot DOUĂ:P căciuli, negre de terorist...+ iaraşi DOUĂ:P mănuşi de aceeaşi culoare!

12. Comportamentul cui merită sărbatorit/apreciat?
Îmi aplaud prietenii pentru toate minunăţiile pe care le fac.

13. Comportamentul cui te-a dezamăgit sau ţi-a provocat tristeţe mare?
Ce, nu înţelegi....la fel ca şi anul trecut, mă simt obligată să recunosc că nimeni nu m-a dezamăgit! Dacă nu credeţi ar mai putea fi o explicaţie...nu mă las dezamăgită!:) Nu mai sunt deschisă dezamăgirilor, dar nici amăgirilor. Cred că am devenit mai înţeleaptă:))...

14. Unde s-au dus o mare parte din banii tai?

Mâncare, taxe, taxi, sucuri şi alte lichide:P, Lucky Strike, bilete la teatru, cărţi, hainele de care vă ziceam mai sus, papa bun, dulciuri (la anul nu vreau să mai pomenesc de ele...să-mi treacă pofta de ele), reîncarcări telefoane şi multe altele. Dar staţi...am caiet de evidenţă financiară! Asta nu înseamnă ca mi-au scăzut cheltuielile - ăsta era scopul iniţial, anul ăsta văd io cum mi-l îndeplinesc, încă poate fi considerat caiet de amintiri a cheltuielilor.
 
15. În legatura cu ce anume ai fost extrem de bucuroasă?

Bucuria mea este aproape la tot pasul...şi fiind alături de mine des de des nu mă chinui s-o contorizez!
 
16. Ce cantec(e) îţi vor reaminti mereu de anul 2010?
Nu am neapărat cântece apărute de-a lungul anului trecut...mai mult mă bucur de descoperiri noi ale melodiilor vechi (vă plictisesc play-list-urile...care e pluralul de la play-list...?): 30 Seconds To Mars - Kings and Queens, Lake of Tears - Raven Land, Joan Jett - I Hate Myself For Loving You, VIXEN - Love Is A Killer, Epica - Cry For The Moon, Judas Priest - Angel, Soundgarden - Black Hole Sun, Manowar - Swords in the wind, George Thorogood - bad to the bone, Röyksopp - What Else Is There? (la categoria descoperiri speciale), Joe Satriani - Always with me, always with you, U2 - With Or Without You ...şi altele!
 
17. Comparativ cu anul trecut esti:

* Mai fericită mai puţin fericită? - Nu îmi dau seama...
* Mai slaba sau mai plinuta? - cu DOUĂ:P kile mai grasă...de-aia am intrat în auto-campania: "Spune mai des NU dulciurilor!"
* Mai bogată sau mai saracă? - La fel, cred. Dacă vorbim strict de partea materială...

18. Ce ai fi vrut sa fi făcut mai mult?

Să mă fi ocupat mai mult de sănătatea mea şi de dorinţele mele, pe care le-am cam omis...

19. Ce ai fi vrut să faci mai puţin?

Răspuns idem cu anul trecut: "Dacă eu fac doar ce-mi place...nu pot da raspuns la această întrebare."

20. Cum vei petrece Crăciunul?

Întreabă-mă mai bine despre Ajun. Nu vrei? Lasă că tot am strecurat link-ul! ps la link: după plecarea lui Moş Crăciun am crezut că mă apucă depresia...mi-o luase mintea razna pe coclauri, îmi aminteam crâmpeie de filme artistice mai mult sau mai puţin siropoase...cu câte-o fată singură în seara de Ajun, orbecăind prin întuneric, tristă, fără speranţe...ş.a.m.d. ...şi tot aşa până am ajuns în Go in, mi-am luat Desertul casei (10.90 lei - budincă dulce şi bună cu tăieţei, mozarella şi zahăr totul dat la cuptor) & I was saved by the piano guy! Apoi, Crăciunul mi l-am petrecut în familie!
 
21. Care a fost cea mai bună carte citită?
Am început-o, n-am terminat-o, Pasărea Suflet de Gh. Pavelescu! 10x, Delia! Pre când o voi termina, voi da seamă aici, pe blog!

22. Ce ţi-ai dorit şi ai primit?

Idem anul trecut: Tot ce mi-am dorit, chiar şi în plus am primit!

23. Care a fost filmul tău preferat din acest an?

Antichrist - Lars van Trier, Seven Pounds - Gabriele Muccino şi aseară m-am uitat la Shutter Island - Martin Scorsese



24. Ce ai făcut de ziua ta?
Aşa de fain a fost, Doamne! Prietenii mei au fost cu mine...imediat după ora 3...mi-au adus tort, am mâncat, am râs, ne-am jucat cu baloane de săpun...totul în Go in:D!

25. Cum ai descrie stilul tau vestimentar in 2009?

Idem 2009 - Foarte tare:P...sportiv!

26. Ce te-a menţinut pe linia de plutire?

Prietenii, muzeul, evenimentele, muzica.

27. De cine ţi-a fost dor?

De Nu Contează.
 
28. Care a fost cea mai interesanta persoana pe care ai cunoscut-o?
O personaă deosebită căreia îi mulţumesc pentru tot. Nu am avut voie să facem duble, totul trebuia să iasă din prima fără greş. Aşa a şi fost - TAKE (JUST) ONE!

29. Spune-ne o lecţie de valoare învăţată în 2010!
În ciuda faptului că par (chiar sunt) drăguţă, că (par) foarte grijulie când vine vorba de foarte multe persoane dragi mie şi îmi ofer ajutorul, că sunt o glumeaţă, că aduc zâmbete pe feţele oamenilor, fie ei cunoscuţi, fie necunoscuţi...etc., etc, am dat-o în bară! Era să pierd un prieten foarte drag, din cauză de ignoranţă personală, neatenţie, lipsă de căldură...fix însuşirile pe care mi le doresc de la ceilalţi. Mă bucur enorm că mi-am aflat greşelile înainte de a fi prea târziu, înainte de a se rupe totul. Mi-am dat seama că tot lăudându-mă uit să ascult omul de lângă mine, sau dacă totuşi îl ascult îmi intră pe o ureche şi iese pe amândouă. Lecţia este următoarea aşadar: Învaţă să asculţi, iar dacă reuşeşti, încearcă să ÎNŢELEGI!


ps Ai fost singura persoană care şi-a dat seama că nu în apă se oglindeşte Casa Artelor!