SUNT MÂNDRU CĂ SUNT ROMÂN!

Astăzi, 1 decembrie 2010, îmi dau arama pe faţă! Sunt mândru că sunt român, mai precis posed şi dau cu share la mândria mea de a fi româncă. N-am recunoscut-o în scris niciodată, pe nicăieri, dar am simţit-o conştient şi mi-am dat seama de patriotismul meu, pe care, când eram mai mică, din teribilism şi un spirit de turmă prost ales, ajunsesem să-l neg, abia în urmă cu aproape zece ani. Când, după 3 luni minunate şi extrem de interesante petrecute în cel de-al doilea loc al sufletului meu, după Sibiu, aici vorbesc despre Berlin, am pornit-o spre casă...prin Europa, caut să rememorez primele semne de dragoste conştientă de ţară, de România.

Reamintindu-mi anumite momente ale aceleiaşi perioade, tind să cred că am trăit, pe parcursul ultimei luni de Berlin două sentimente contradictorii şi extremiste:

Ia: Data - 1 decembrie 2001; IIa: Locaţie: Ambasada României din Berlin; IIIa: Eveniment - sărbătoriea zilei naţionale a României împreună cu personalităţi ale României, reprezentanţii celorlalte diplomaţii, prieteni de-ai patriei noastre:), români, locuitori temporari sau permanenţi în Germania, artişti (ai poporului:) ş.a., aproximati 250 de persoane; IVa: Acelaşi eveniment – la aproape o oră (ce mult...ioi) de la începutul ceremoniei, a început să se audă, în crescendo zgomotul specific spargerii nonşalante a seminţelor de floarea-soarelui, dar şi de dovleac, alăturat de „ptiuuu-ul”, ce exprima în mod absolut reuşita eliberării de coaja „nenorocită” care ţine sămânţa captivă, direct pe padoseaua proaspăt lustruită...În acest moment, mi-a fost ruşine de românii mâncăcioşi, nesimţiţi şi total nepoliticoşi...Nu credeam să văd acest tip de comportament...chiar în mijlocul Berlinului...

Ib: Data – sfârşit de decembrie 2001; IIb – pe drum (Germania, prin Dresda, Austria, Ungaria) creştea nerăbdarea, dorul, graba, dorinţa de a respira aerul românesc; IIIb – România mi-a apărut în faţă drept o Ileană Cosânzeană sau mai bine zis ca o Crăiasă a Zăpezii, cu nămeţi, dealuri, văi şi munţi, cu o bogăţie nemăsurată şi o frumuseţe pe măsură. Acum a fost momentul în care săgeata cu venin de dragoste de ţară m-a atins şi încet-încet mi s-a integrat în fiinţă.

Apoi...au trecut anii...m-am obişnuit cu ea...şi am profitat să-mi deschid ochii, deci orizonturile au fost şi sunt nebănuite...Iar bucuria şi mândria de a trăi aici, în România, potenţată de dorinţa mea (funcţională...vorbesc serios:) de a vedea întotdeana partea plină a paharului vieţii îmi mângâie...subiectivismul (:P)! Dar, DA!!! Imi iubesc ţara, îmi iubesc oraşul, îmi iubesc prietenii, îmi iubesc muzeul, îmi iubesc aerul meu, al nostru...românesc!

PS...cam multe declaraţii, la primă citire emfatice...dar simţite, pe bune...”că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti...”

PPS...LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!!!...

Sponsorii campaniei: printcenter & smartgifts

Campanie organizată la iniţiativa Organizaţiei Naţionale a Bloggerilor din România

Completare:

M-am întors din oraş, am îngheţat, dar m-am şi dezgheţat instantaneu când am primit feed-back-ul extrem de încurajator al sibienilor, cărora le-am împărţit autocolantele cu "Sunt mândru că sunt român!", campanie iniţiată de ONBR.

Nu-i aşa că acum pot şi glumi cu şi despre Buian...căluţul care e mândru că e român...cu rădăcină slavă:)! Dovadă foto...atenţie la sticker!

Iar întâlnirea absolut întâmplătoare, dar foarte emoţionantă cu studenţii basarabeni, dotaţi cu steagurile României care veneau de la Alba Iulia şi cântau cu toată puterea a fost cireşa de pe tort! Tortul dăruit ţării, cadou de ziua ei! Aici, Cipi...aştept şi un feed-back foto de la tine:)!