31.3.13

Lângă Sibiu, chiar în Sibiu...The Best City To Visit 2013 / UPDATE 2 aprilie

Deunăzi, implicată fiind într-o discuţie reconfortantă, după jdemiile [vă daţi seama că exagerez puţin:)] de contracte şi planificări de evenimente pentru lunile ce vor urma, ne întrebam cum de în această primăvară 2013, care încă n-a putut veni..Teatrul Naţional Radu Stanca ne pregăteşte o pleiadă de poezie, redusă de la şapte (conform standardelor încetăţenite de istore:) la patru recitaluri. Mie mi se pare normal să-i fie acordată atenţia meritată poetului supranumit al pătimirii noastre, mai ales că pe întâi aprilie, acum 132 de ani se năştea la Răşinari, lângă Sibiu, iar lirica lui trece printr-o perioadă nedorită de uitare. Eu nu uit chiar aşa de uşor...Le-am amintit de "La noi", de "Dăscăliţa", "Plugarii", "Rugăciune", dar, deşi am căutat ca nebuna pe internet prima lui poezie publicată în Tribuna, când era elev, în 1897, nu am găsit-o nicicum...Are şi un titlu premonitoriu: Atunci şi acum, măcar dacă-aş ştii la ce se referă...
Dar, să-i continuăm ideea şi să rămânem totuşi în prezent. Atunci-ul a trecut deja, Sibiul a depăşit Shanghaiu', Barcelona, Florenţa, Parisu' şi Dublinu' în super-turneul iniţiat de travel blogger-ul Anil Polat - The Best City To Visit 2013, iar momentul nostru este ACUM şi aici, lângă Sibiu, la Sibiu, amintindu-ne şi de poezia Cântec pentru anul 2000:
Vulturul ce roteşte sus
va fi atunci de mult apus.

Lângã Sibiu, lângã Sibiu, prin lunci
numai stejarii vor mai fi şi atunci.

Mai aminti-mã-va un trecãtor
vreunui străin, sub ceasul lor?

Nu cred sã mã vesteascã cineva
căci basmul ar incepe-asa:

Pe-aici umbla şi el şi se-ntorcea mereu,
contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu.

...care, la rândul ei a fost rememorată de una dintre interlocutoarele discuţiei despre care vă povesteam iniţial.

Lăsând poezia la o parte [n-o părăsiţi de tot, vă implor!], aţi remarcat între ce oraşe se dă Lupta Finală? Să vezi şi să nu crezi, îţi vine să fii Toma ncredinciosul...Sibiul nostru vs. capitala ţării, Bucureşti. Luptă dreaptă în voturi, de la Capitală la Capitală, cu marea diferenţă care ne va aduce şi rezultatul scontat, că una a fost, este şi va rămâne Culturală (doar uită-te peste partenerii etapei desfăşurate de Blogal Initiative von HermannstdtMuzeul BrukenthalTeatrul Naţional Radu Stanca şi Muzeul ASTRA!) şi cealaltă învârteşte jocurile politicii, despre care nu e cazul să voorbesc aici. Părerea mea o ştiţi prea bine!

Anil Polat, permite-mi să-ţi urez, în avans,
BINE AI VENIT!



ps..de ce nu mă anunţă nimeni, în mod oficial, că-s o hăbăucă...Am uitat omis să vă dau dead line-u' de votare. Până când, măi fraţilor:)? Şi-acum o dau în engleză: Voting in the Championship will be open until 12:00pm US EST next Monday, April 1st. Those of you reading through email and RSS will have to click-through to this page to vote. FINAL RESULTS won’t be announced until Tuesday, April 2nd. 
pps...vă mulţumesc tuturor care m-aţi citit şi aţi votat pentru Sibiu. Dar, bineînţeles, şi celor care nu m-au citit pe mine, dat au votat, aşa încât Sibiul să fie ales THE BEST CITY TO VISIT 2013.




24.3.13

Neprofesionistă...dar, măcar, sinceră..:)


Nu vreau să scriu mult, vreau însă să-mi anunţ o bucurie...veche deja, dar abia de o lună fără două zile împlinită.

Să recapitulăm firul întâmplărilor: aşadar m-am dat în 11 august cu Harleyu' [Pe Alba Iulia, în jos, ne dăm în cercul giratoriu...Mă gândeam ok, e fain, păcat că e puţin. Dar nu! Trecem de Ibis, trecem pe sub balconul meu...Mergem. Viteză. Confort. Nu mai am baterie nici la aparatul foto, nici contul Vodafone aka Internet, pe care nu l-am încărcat. De lene. Dar nu contează! Trăiesc clipa! Atât de fain! Am filmat puţin ceva din drum şi bordul motocicletei Harley Davidson..care-mi era gazdă primitoare, dacă înţelegeţi ce vreau să spun:), până în momentul în care m-a apucat frica la gândul că nu o să pot găsi/număra fărâmele telefonului, care ar fi putut să-mi zboare din mâna stângă datorită forţei de gravitaţie, corelată cu v şi cu gradul accentuat din B-atitudinea-mi, care nu m-a părăsit încă....], iar continuarea o scriam la începutul anului [Există o dovadă video a aventurii, dar şi una a dezinteresului pentru tehnică... Nicio logică? Corect! Filmarea se află undeva pe telefon, pe Micro SD Cardu' meu de 2 GB, singura problemă sunt două:) 1. Mi-am pierdut adaptorul care mă ajuta să-mi descarc amintirile foto/ video în laptop şi 2. Încă n-am făcut comanda la MediaDOT, să-mi ridic unul dintre premiile SuperBlog 2012, voucher-ul de 50 de lei.]

Semi-finalul s-a întâmplat în 26 februarie, când mi-a venit curierul cu comanda mea de la acest super profi magazin online...Acum nu mai e concurs, nu mă acuzaţi că fac reclamă gratuită...De fapt, da...o fac, dar nu fără temei:). 
Lenea, de care vă povesteam + atehnicitatea mea au trecut în pas de festina lente şi iată-mă astăzi în faţa unui nou 1st time care vă aduce în faţa ochilor dovada plimbării eliziace & ARTmaniace pe motorul Harley Davidson, care a fost postată, fără prea mare tam-tam, pe contul de youtube, al subsemnatei. Da, v-aţi prins am reuşit să-mi descarc filmuleţul făcut în mers cu telefonul meu GreenCharme...de la Mikiduţa şi să fac primul meu upload. (să nu ascultaţi cu sonorul la maxim!:)


19.3.13

The Best City to Visit 2013 - Sibiul în optimi de finală..

...oare vorbesc prostii, că nu prea mă ştiu cu expresiile fotbalistice? Dar, pentru a nu crea confuzii dintr-o pură exprimare de amatoare, nici măcar cu acte în regulă;), vă explic ideea generală. 
De curând v-am rugat să votaţi Sibiul în manşa anterioară a Turneului de Călătorie care va stabili destinaţia anului 2013. Am fost puţin răutăcioasă & şantajistă dpdv sentimental, ameninţându-vă că mă supăr pe voi dacă inventaţi varii motive în a va justifica nevotul, dar ştiam, în adâncul sufletului, că Sibiul vă este la inimă şi nu-l puteţi trata cu indiferenţă. 
Am trecut de Paris...şi am intrat în linia dreaptă, formată din opt oraşe (Granada, Lisabona, Bucureşti, Edinbourgh, Casablanca, Buenos Aires, Sibiu şi Dublin), mari concurente pentru calificativul optim al bătăliei virtuale, iniţate de travel blogger-ul Anil Polat - The Best City to Visit 2013.

Avem o rundă tare scurtă, de-aia mă grăbesc să vă anunţ oponentul, şi anume, Dublin-ul (Irlanda) şi să vă ofer ca de la tastatură la tastatură via dragoste de Sibiu & spirit competitiv link-ul votului de astă seară şi de mâine, pentru care vă mulţumesc anticipat!

ps...abia aştept FITS 2013 (Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, emblema Teatrului Naţional Radu Stanca, din 7 până în 16 iunie, la ediţie aniversară!)
pps...campanie Blogal Initiative de Sibiu:)!




18.3.13

În pas cu moda, SINGER ne cântă, ne (în)cântă & ne (des)cântă. Din AC!

De fiecare dată când îmi propun să-mi dau talente pe propriul blog simt o apăsare, cea a lipsei inspiraţiei debordante care-mi este necesară scrierii unei postări care să atragă, să creeze opinii, idei, să impresioneze...pozitiv sau negativ (nu contează:), să facă valuri, să surprindă sau să şocheze..Dar, brusc vine noianul gândurilor, care mai de care mai trăsnite şi, de multe ori, cu o probabiltate mare de a da greş.
De data asta am noroc cu titlul pe care mi l-am format şi salvat ca postare nefinalizată încă de aseară. Aşa cum Magazinul de electerocasnice, pe numele lui marketonline este unicul magazin de şapte stele, cifră magică, de poveste, de ce nu aş născoci propria mea poveste fantasmagorică, cu elemente atât de reale încât mă sperie puţin;), pentru etapa a şasea din SuperBlog spring 2013?
'87 - Aveam unşpe ani, eram la Brăila şi eram geloasă pe bătrâna vecină a lu' mamaia (domnişoară în etate, nu glumă) că avea o maşină de cusut de fier, cu litere înflorite şi multe sertăraşe la care nu aveam acces, indifernt ce zâmbet suav şi nevinovat aş fi afişat.
'91 - Deja codană, într-a şasea, cu mari veleităţi în a ale furatului de corcoduşe verzi din grădina şcolii vechi şi ambiţii de gospodinuţă în devenire. Logic, la lecţiile de practică făceam tot felul de activităţi care aveau intenţia să ne pregătească pentru viaţă. Lucru manual includea croitoria, confecţionarea de feţe de pernă, şorţuleţe, batistuţe..Ce mai, eram iar geloasă pe fetele care aveau maşini de cusut acasa la ele. Eu aveam doar la Bunica, departe în Sub Arini. 
'13 - Bine()crescută, cu aproape opt ani de muzeu şi unşpe în câmpul muncii. Gelozia continuă pentru că am descoperit o maşină de cusut atât de faină, Singer, care m-a aruncat pe panta alunecoasă a planurilor de viitor fără sens fundament. Imaginaţia se joacă cu mine...
Mă văd, înnebunită de o dorinţă, aplecată deasupra minunii descoperite recent...şi încercându-i puterile fermecate. Ia, uitaţi-i istoria & tradiţia în computerizarea ei (foto stânga): 24 de programe de bază: 2 cusături drepte, din care 1 elastic, 5 cusături de surfilare, din care 2 elastice, 2 modele pentru tiv invizibil, din care 1 elastic, 12 modele de broderie, 1 program pentru cusut nasturi, 2 modele de butonieră cu execuţie automată. 13 poziţii de coasere ale acului. Funcţie întărire cusătură. Senzor picioruş presor. Ajustare simplă a laţimii şi a pasului cusăturii. Suveica orizontală, sistem Drop & Sew. Braţ de coasere extra-lung, 374 mm. Laţime mare de cuătură, până la 7 mm. Display şi control digital. Sistem încorporat de înfilare şi introducere a firului în ac. Iluminarea zonei de lucru cu 3 LED-uri Stay Bright dispuse strategic. Accesorii incluse. Vizualizare aici.
M-aş apuca să-mi ajustez toate rochiţele, bluzele, pantalonii. Le-aş da un suflu nou...un pic şuchi, de la flower power la rock, goth, punk. Ar fi o nebunie, căreia i-aş rămâne fidelă, aşa cum îi sunt muzeului, mult timp de acum în colo. Şi poate că totuşi nu mi-aş lua şmecheria asta neagră, superbă, scumpă ediţie limitată pentru aniversarea unui secol şi şase decenii de SINGER, probabil aş fi foarte mulţumită cu una dintre cele aflate în cadrul promoţiilor la electrocasnice, gen acesta albă, stimulatoare a talentelor ascunse
Gata cu visele...că e numa' seară, noaptea n-o venit încă...În loc să-l chem pe Moş Ene pe la gene...o să mă încânte & să-mi descânte maşina de cusut pe care care mi-am permis să o ascult "cântând" din ac, youtube...şi sunetul ei, imortalizat în memoria auditivă recentă. Noapte bună tuturor!






17.3.13

Vreau lume, lume..soro, lume...să umple Sibiul!

Iubesc Sibiul, v-am zis-o de nenumărate ori...Aş fi putut şi, poate, aş putea să plec de aici..spre alte ţări, de soare pline aka condiţii mai bune...dar, nu. Refuz cu îndârjire. 
Îl iubesc atât de mult încât m-am surprins în 'nşpe mii de situaţii privindu-l & admirându-l ca şi cum n-aş locui aici, ca şi cum aş fi în vilegiatură. Iar campania despre care vreau să vă vorbesc, respectiv conving să participaţi extrem de activ...până la victoria finală, mă unge la suflet, mă transformă într-o mult prea mândră de oraşul meu, oraşul nostru, dar şi al lor, al tuturor românilor. 
De aceea am încredere că Sibiul merită să fie inclus în turneul anual iniţiat şi organizat de travel blogger-ul Anil Polat, şi anume The Best City to Visit 2013 şi să-l câştige. Are cu ce...şi nu mă voi apuca să scriu un ghid despre excelenţă, pentru că îmi ştiu limitele şi aş putea abuza de un dilentantism cras. 
Însă pentru voi, cei care-l cunoşteţi atât de bine îndemnul meu este scurt, clar şi concis (acum uzitaz de forţa pleonasmului în activitatea de persuasiune:): VOTAŢI-L aici. Până acum, în etapele precedente, am trecut de Shanghai, Florenţa şi Barcelona, iar acum Sibiul are până în 18 martie de înfruntat Parisul. Hadeţi să trecem peste acest duel şi să ne propulsăm oraşul în runda următoare Elite 8 19-21 martie. Şi vom trece, acum sunt extrem de curioasă pe cine o să regăsim pe patea cealaltă a baricadei.
Iar pentru voi, cei care doar aţi vizitat/ auzit/ citit/ vizionat/ visat despre/ la Sibiu(ul) îmi încep pledoaria enumerăndu-vă partenerii de până acum ai acestei campanii blogosferice demarate de Blogal Initiative, filiala locală;), tocmai pentru a vă stimula memoria & a vă zgândări aminirile şi emoţiile atât de plăcute: Muzeul Naţional BrukenthalComplexul Naţional Muzeal ASTRA şi Teatrul Naţional Radu Stanca
Voi continua să vă ţin le curent cu evoluţia voturilor voastre, a luptelor virtuale dintre Sibiu şi următorii concurenţi şi am să mă supăr dacă văd că v-a fost lene sau n-aţi avut timp sau aţi uitat omis să participaţi la acest scrutin în favoarea turismului cultural.

În loc de ps...remember 2007!



16.3.13

Încorsetată de Timp! Prefer de JOLIDON!



Mai am doar o oră şi treizeci de minute pentru a-mi descâlci gândurile, a le ordona şi a mă transpune pe mine şi pe femeia care-mi aduce permanent aminte de frumuseţea şi pasiunea vieţii, câteodată cu seriozitate maximă, atunci când eu nu vreau să conştientizez gravitatea situaţiilor, alteori cu zâmbetul pe buze, ştrengăreşte, în povestea, scuze;) în poveştile din primăvara asta & vara care va urma, poveşti care, parcă urmând programul trasat şi de denumirea blogului meu Day & Night, pe plan diurn, dar şi nocturn, ne teleportează cu talent spre turnura estivală a anului.
Ca niciodată, sunt extrem de secretoasă, nu dau nume, doar indicii vagi. Vă spun doar că ea mă ajută să trec mai uşor peste feluritele greutăţi ale cotidianului, prin sfaturile în care excelează, prin puterea şi determinarea cu care îşi îndeplineşte ideile, pe care mi le transmite, ca de la Rac la Rac şi mie..ups…Trecem peste micuţa trădare, neobservată, a identităţii dragei mele şi iată-ne primăvara trecută, aşa mai spre luna aprilie, copacii deja înfrunziseră, vântul adia plăcut, norii subţiri şi albicioşi se jucau de-a prinsea pe cerul grădinii noastre, terminasem teleconferinţa apoteotic, iar rezultatele obţinute le savuram amândouă împreună cu cafeaua cu lapte şi  croissant-urile cu miere şi nucă. Oare de ce atmosfera anului trecut îmi aminteşte de colecţia de primăvară-vară Passion Garden de la Jolidon?
Probabil pentru că am văzut-o de curând şi mi-a fost reamintită cu sârg de al nost' Spring SuperBlog 2013!
V-am zis şi în titlu...timpul nu prea mai are răbdare cu mine, dar eu vreau să-l bulversez puţin, să-i trimit gândurile undeva departe, să nu mai fie atent la mine cea care-şi tratează cam ignorant diletant bucuria de a o cuoaşte pe EA. Şi cred că voi reuşi aşa...Uite, draga mea, ce părere ai de încorsetarea marca JOLIDON?




14.3.13

Dragoste în şapte timpi...+ 1 = opt

Cavalerului meu...cu părul vâlvoi, dat câteodată cu zahăr îndoit în apă ca să-i stea şi mai înfoiat, romanticul incurabil care-mi spunea Du bist mein eiziger Reichtum...ca şi cum ar fi ştiut limba germană:) şi cum că ar trebui să se ferească de mine, punându-mă pe raftul cu otrăvuri.

CICĂ, SENIN (1)

Mă mir şi parcă nu mă mir
Şi simt şi parcă nu mai simt
De ce-i ala uşor să ştii că nu existi?

Roşesc, dar fruntea neagră e acolo
Une nici gânduri nu se-aud.
E chiar albastru cerul când lacrimi se închină?

În opt există viaţă ce sufletu-l stârneşte
Şi casele se schimbă şi frunze cad din tei.
Atunci, diurn se pierd îmbrăţişări-comori?

Lumina mi se-adună în colţuri, la ferestre.
Iar soarele se stinge sperând în viitor,
Căci roşu se preface-n negru sau în zbor?

Iar frunzele se-adună şi cresc în vijelie
Cu zgomot de maree spre lună urc, cobor...
Şi care e speranţa, când munţii-n avalanşă mor?

8.12.1999

Tot lui, Cavalerului la finalul poveştii cu Prinţi & Prinţese:

DELOC (2)

Suflet pustiu, de ce nu plângi
când ştii că vrei mirat să cerni nisipul lacrimii uscate?

Zig-zag-ul inimii-n bătaie nu-l auzi?
Eşti surd? Ţi-ai părăsit sălaşul?

Golit, lipsit de stropi-lumină,
furat de oaze primitoare ... stă pustiul.

Dintr-o suflare-n grabă ca tine s-a sleit,
iar dulcele-n curmală s-a stins nehotărât.

Fântâna e departe, tăcută-i emisfera,
ce zilnic, în rotire spre ce-a pierdut aleargă.

Dar zborul e strivit de prăbuşire.
Tăcerea, golul, setea, pustiul rezistă.

Dar inima nu. Deşi nu mai e tristă.
E DELOC.

19.12.1999

Extraterestrului...care a putut veni...

FUMAŢI-AŞ (3)

Negru cu un nimb de aur
şi în raze de Saturn,
casa ce ne înfăşoară,
muza ce nu ne-nţelege
totul stă în suspendare.

Peste negru-n valuri roşii
orizontul se desprinde
şi ne lasă-n amăgirea noastră
de fiinţe prea cuminte.

Firişoare verzi de iarbă
cresc spre cerul prăbuşit,
îl ating, se duc departe-n orizontul reunit.

Albul peste tot se-ntinde, nu-l mai văd decât pe el
...ca o ceaţă ce preface munţii suri în nori de-oţel.

Fumul nostru-i împreună, iar scânteia-i e Lumină.

28.02.2000

...dar n-a putut rămâne...
TU  (4)

În turn norii se împing.
Deschid fereastra şi-i primesc,
şi-i strâng.
Şi-i simt în mine, nu-i resping
căci mă cuprind şi pot să-i plâng.
Şi mă apasă, şi-i ating
şi atingându-i, plâng arzând.
Dar ei mă sting dacă-i respir
şi mor de nori.
De nori murind...

04.03.2000

[E opt seara, factura de internet a fost uitată pe noptieră neplătită. Eram sigură că nu voi mai avea şansa de a-mi termina retrospectiva mea scrisoare de dragoste gândită şi răzgândită de câteva zile & nopţi semi-albe, nopţi fără trandafiri, dar cu o orhidee, drept muză, în acelaşi stil enervat, dar eliziac cu care v-aţi obişnuit, Eliza Day & Night. Poate totuşi reuşesc să-mi etalez iubirile, trăirile, supărările & fericirile, impulsionată fiind de prietena mea, mai ţineţi minte, nu-i aşa? Editura NEMIRA, în paşi de tango la SuperBlog Spring 2013.] (5)
IOC (6)
Speranţă? Râd...
Altceva...poate dragoste?
Deja se simte o schimbare...
Nu mai am putere să râd,
m-am înecat în râs...şi am murit.

05.06.2000


Era odată un cuplu, Lizuca şi Patrocle, ea fetiţă, el băiaţel, s-au îndrăgostit, au hoinărit ceva timp prin Dumbrava Minunată, dar s-au rătăcit într-un târziu, iar Lizuca, copila, a scris:

Geneză 6-8 sau Ziua a doua (7)

Este noapte şi e vânt
Plouă într-una şi îmi vine să plâng.

Este ziuă şi e soare
Cerul senin ca o lacrimă-mi pare.

Cerul se scurge pic, pic, pic
Şi dacă aş plânge aş face un cer mai mic.

O rază se-ndoaie şi trece de-o stea,
Iar cerul meu mic se scufundă abia.

Tăcerea se lasă peste viaţa mea.
În cerurile mele mari şi mici.
30.12.2000

Anii au trecut în galop şi parcă îmi este puţin ruşine să dau pagina..la ultima filă. Mă iertaţi, dar acolo ajunsesem...

J.E.G. (8)

Fuck me when I'm going mad
Treat me well when I'll be dead
Love me truly! Farewell!
Suck my liquid till despair!
19.09.2009

Şi continuam atunci în proză. "Hai conştiinţă egoistă şi du-mă departe...în Ţara Viselor cu Năluci Reci şi în Lumea Fantomelor Îngheţate...acolo îmi va fi mie cald şi bine, acolo voi hălădui printre copaci, turism, sanţuri si oase şpăcluite...Doar eu şi umbrele." Oare îmi dedicam finalul scrisorii de amor...mie, şi doar mie? Atât de puternic mi-era narcisismul? 





10.3.13

Vreau să fiu convinsă de contrariu...

Candy, fără pic de păr pe picioruşe
Logic, nu ştiţi despre ce vorbesc aici, dar daţi-mi o picătură de zăbavă să-mi expun unul dintre ofurile mele vechişoare, aşa de prin clasa a unşpea. Ca o "sălbatică" ce eram, o dezneinformată în ale chestiunilor femeieşti şi o mare fană a desenelor animate japoneze aka Candy m-a pălit şi pe mine dorinţa (ivită sub influenţa colegelor de clasă:) de a nu mai avea păr pe picioare ca să le placă băieţilor de mine. Aşa că iată-mă cu lama BIC în mână răzuindu-mi pilozităţile, tăindu-mă de nu ştiu câte ori, sadica sau masochista din mine bucurându-se infantil când vedea firişoarele de sânge împrăştiindu-se în forme interesante prin apa în care făcea baie & îşi făcea toaleta lipsită de fire enervante. 
Lama mi-a fost alături cred că o veşnicie, aşa mi se pare. De ce? Pentru că era cea mai nedureroasă metodă şi pentru că nu gândeam în viitor. Într-adevăr am avut la activ ceva încercări de părăsire a ei. Una a fost prin '99, când aflându-mă pentru prima dată în Germania, la Rüsselsheim, Anne, prietena la care stăteam a încercat să mă înveţe să mă epilez printr-o metodă super occidentală. Avea un aparat Braun, ca cel de aici. Dar nu a mers la mine, mă durea...am pielea prea sensibilă. M-a durut stât de tare, încât n-am mai încercat epilatoarele...Dar părul creştea, eu îl rădeam cu dexteritate deja. 
După alţi doi ani, eram deja la facultă şi într-o duminică dimineaţă, după un chef interesant, mă las convinsă de prietena mea [Ra, mi-e dor de tine!] să mă epileze ea cu ceară fierbinte. Hai că am rezistat la temperatura ridicată, dar după răcire şi tragere aka smulgerea (ioi, acum amintindu-mi mă strâmb de numa-numa) i-am zis: "Gata, Ra, nu mai vreau să sufăr şi la piciorul stâng aceleaşi senzaţii de la dreptul." Cu puţină luptă de convingere a reuşit s-o dea pe Eliza pe brazdă şi să nu rămână neterminată şi încerată [atenţie cuvânt eliziac inventat]. Creepy! Totuţi noroc că nu-mi mai e lama alături, e crema...
Şi acum să revenim la titlu, la semnificaţia contrariului pe care e musai ca de voie bună să-l explic. Voi, echipa Spring SuperBlog 2013 şi Magazinul Online Marketionline.ro trebuie ar fi de dorit să mă atenţionaţi că a trecut mult timp din '99 când m-a durut Braun-ul, că lumea a mers înainte, că ofertele, promoţiile şi reducerile curg, sunt nenumărate, iar durerile au fost aproape eradicate. Poate ar fi bine să-mi daţi câteva detalii despre epilarea definitivă aka IPL (Intense pulsed light), să-mi spuneţi cât de fain e drăgălaşul epilator Silk 'n SenseEpil din 2011, adică la doisprezece ani după încercarea mea nereuşită şi că negreşit nu trebuie să-mi mai fie teamă de durere, că senzaţia pe care o voi avea va fi doar una de uşoară căldură. Na, nu-i rău!



6.3.13

Întârziată, dar încă în termen...mici secrete de intuit!

Azi e şase, e trecut de ora şapte, încă nu e baba mea din opt, toate-s vechi şi nouă toate, zece e nota pe care mi-o doresc, iar la unşpe şi ceva, aşa spre doişpe fără un minut mi/ ni se gată prima campanie, marca BlogalInitiative pentru Sibiu şi vecinătăţi
Trebuia s-o anunţ cu surle şi trâmbiţe încă din 13 februarie, când a fost lansată, dar eram proaspăt revenită din carantină şi, în plus, am fost uimită, bucuroasă & cam prea surprinsă de vizita Ambasadorului-Blogger Martin Harris la primul Blogmeet din 2013 - Sibiu Mediaş, încât am cam trecut-o cu vederea, dar nu într-atât să n-o trec pe răbojul eliziac...măcar la participare şi finalizare, dacă nu şi la câştigare în Marea Numărărătoare a Punctelor.
Concluzia mea e următoarea: trebuie să încep să învăţ metodic ce înseamnă fotografia, vreau să scap de emblema de diletantă în ale suprinderii, prin intermediul aparatului foto, a imaginilor care-mi stârnesc interesul şi ar putea să vă intereseze şi pe voi. Vreau să fiu profi, nu ştiu dacă pot spune mai multe decât v-am expus deja. Ba da..A se adnota că:
- acum două săptămâni s-au adăugat şi premiile II & III la concursul dedicat bloggerilor sibieni: câte un shooting foto profesionist în studioul Imagne Art din Sibiu din Bulevardul Victoriei nr. 40, în timp ce marele premiu rămâne, după cum bine aţi intuit deja, Cursul de Fotografie Profesionist acreditat de Ministerul Muncii, Cercetării şi Educaţiei. 
Ok, eu aş tinde spre premiul I, că nu l-am mai luat din clasa a XI-a...şi mi-e dor de el, dar nici ideea shooting-ului nu-mi displace de nici o culoare. Vă spuneam într-una dintre postările de acum câteva zile că vreau să mă tund şi vă conjuram:) să-mi daţi idei de coafuri. Încă nu am renunţat la idee, dar simt cum parcă dau înapoi, ca racu', nu degeaba asta mi-e zodia. Mă tund abia după ce-mi voi etala faina podoabă capilară...cu multicele câteva fire albe deja, semnul înţelepciunii..:P..în faţa fotografilor prefesionişti. Totul întru aducerea aminte a ceea ce am avut şi am tuns/ voi tunde! Vorbesc în viitor...iar ilustraţia este realizată în 2006 de prietena mea, Ema! Dragu' de Jack/ Geac! Mulţumesc frumos, între timp m-am tuns în 2010, iar părul mi-a crescut din nou...
- Pe Daniel Bălţat, unul dintre lectori, îl cunosc de aproape opt ani, cam de cât m-am angajat la Muzeul ASTRA şi am multă încredere în prefesionalismul lui.

Concluzie finală: DA, mă bizuiesc pe Şcoala de Fotografie "Image Art" Sibiu şi puterea ei de a face din mine un ucenic/ discipol destoinic.




5.3.13

Arborele Vieţii în contrapartidă cu Leacurile de Odinioară

Când eram la grădiniţă, cot la cot cu educatoarea, mă chinuiam să lipesc pe un carton boabele de fasole cu nervuri colorate pentru a croi un cosuleţ în care adăugam cu cvasi dexteritate bucăţele de hârtie glasată colorată decupate ce întruchipau floricelele pentru Ziua Mamei. 
Pe tata nu-l sărbătoream. Într-adevăr îmi trecea fugar prin căpşor că ar fi faină şi a zi a Tatălui, dar nu m-am fixat pe ideea asta, doar acum fiindu-mi satisfăcută, un pic superficial, această curiozitate cu iz infantil, printr-un simplu google search.
Nu vreau să dau prea multe amănunte astă seară, cred că mi-e somn deja, dar nu mă pot abţine să nu-mi notez, în văzul lumii călătoare la mine pe blog, ideile de daruri pentru părinţii mei: mama şi tata, mai ales că trecem printr-o perioadă ciudăţică, cadouri care, fără doar şi poate, ar aduce un suflu energizant pentru întreaga atmosferă oneroasă.
Totuşi ar trebui să vă spun pe scurt povestea lor care se întrepătrunde, în punctele esenţiale. Tata împlineşte în noiembrie 77 de ani, a fost medic legist, actualmente este pensionar. Mi-e greu să scriu cum se simte...Mă doare sufletul s-o spun, dar s-a săturat de viaţă, în mod logic, nu aşa tam-nesam...Vârsta, greutăţile afecţiunilor care îl supără & chinuie de mai bine de cinci ani: insomnie, hernie, bolile prostatei ş.a., peste care s-au adăugat depresia & anxietatea. Deci naşpa, bine că mi-a venit ideea duminica trecută de a-l capacita să-şi mai uite apăsările prin audiţii muzicale...Mi-a zis foarte clar că nu mai poate asculta casetele cu rock'n'roll pe care le înregistrase când eram noi în liceu. Vrea muzică simfonică: clasici, preclasici...I-am făcut rost, i le voi duce duminică, dar vreau să-i fac şi o altă bucurie. Ce părere aveţi de setul numit concludent Leacuri de Odinioară? Cel mai important element, care i se va plia pe suflet este cartea Boli, leacuri şi plante de leac cunoscute de ţărănimea română, de George Bujorean, unul dintre fondatorii ecologiei experimantale româneşti. Parcă mă văd citindu-i crâmpeiele de înţelepciune populară, în materie de îmbunătăţire a existenţei cotidiene...şi după aia fuga la calculator să-i citesc exact din dexonline.ro explicaţiile termenilor de factură etnografică...Nice, abia aştept!
Aminteam, la început, că voi nota două idei...Urmează darul pe care i l-aş oferi lu' mama...da, chiar pe 8 martie, pentru că merită să-i treacă stresul şi oboseala psihică cauzate de un doctor bătrân şi extrem de capricios, adică tata. Pentru mama am un copac..un copac atât de special încât poate că nici nu va observa că în lateralele lui şed, la umbră;), un gel de duş şi o apă de toaletă, ambele Armani Code. Copacul Vieţii, cu frunze de ametist îi va aduce liniştea, împăcarea, pacea sufletească şi va trece mai uşor peste corvoada zilnică. Şi nu o zic eu acum...nu mă dau mare mediu, o spun, din antichitate atât grecii, cât şi chinezii...surse credibile, nu-i aşa? Mama, să-l pui în partea de nord-est a camerei că doar aşa va avea efectual scontat!
Mă duc la culcare, că m-am lungit scriind textul etapei a doua din Spring SuperBlog 2013


3.3.13

Mă declar îndrăgostită...

de Viaţă! O ştiam, dar am conştiantizat-o destul de târziu, prin '97, anul în care am terminat liceul şi, culmea, fără motivaţia unui personaj de gen masculin. Parcă mă văd şi acum stând singură pe o bancă din faţa Primăriei Vechi a Sibiului, într-o zi însorită şi senină, nefumând...vă puteţi închipui aşa ceva?...Eu nu! Dar mă minunam în sinea mea de toate miracolele vieţii. Mă uitam la frunzele verzi ale copacilor, îmi teoretizam personificat, aşadar în joacă, circuitul apei în natură...Cred că plouase în noaptea precedentă..iar urmele apei dispăruseră. Îmi imaginam goana stropilor de ploaie deja ajunşi pe pământ şi unirea lor într-un conglomerat lichid, bineînţeles tot episodul purtând  pecetea dialogului imaginar. 
Simţeam Natura şi eram în legătură stânsă cu ea..Era atât de naturală senzaţia, încât aş putea s-o categorisesc din gama Farmec Natural. Şi este logic, toate premisele fuseseră deja create: bucuria, seninătatea, apa şi stropii ei, plus imaginaţia care mi-o luase razna spre înălţimi şi mulţumirile adresate Creatorului. Iar continuitatea & fidelitatea în sentimente mi-este unul dintre punctele mele forte...Aţi înţeles bine din titlu, dragostea mea pentru viaţă persitsă şi capătă conotaţii noi, pe măsură ce timpul îşi aduce obolul. Şi nu sunt singura, cu siguranţă. Voi cititorii şi cititoarele mele...sunteţi de acord cu "Îndrăgosteala de Viaţă", drept principiu de bază în coabitarea cu acest sentiment care stimulează în toate domeniile? Cred că şi Giulia, Ambasadorul gamei Farmec Natural mă aprobă cu un zâmbet cald. Vreţi o dovadă foto a permanenţiei percepţiei mele descrise la început? Acum câteva luni, treceam din nou prin faţa Primăriei Vechi şi m-a bucurat brusc un copac...frumos, înalt, alb, cu frunze faine, chit că era luna decembrie [Platanus acerifolia].
Până acum am transmis informaţiile la nivel ideatic, senzorial şi fotografic, dar de acum în colo mă voi referi strict la mine şi la liantul dintre pshic şi fizic în viaţa mea de zi cu zi, tocmai pentru a putea explica punctul de plecare al frumuseţii naturale a vieţii...
De fapt, hai să nu mă codesc atâta în a vă spune păsul meu. Mulţi mă cunoaşteţi, ştiţi că am din nou părul lung. Noroc cu prima probă de la Spring SuperBlog 2013 că mi s-a deschis "cartea" fix la ceea ce mă interesa: îngrijirea părului şi a corpului. Folosesc crema de gălbenele despre care ştiu de la tata şi bunica (grădina ei era plină de ele)...încă de când eram mică, dar nu cunoşteam detaliat binefacerile arganului şi a aloei vera
Evit să ating subiectul, nu? Fie ce-o fi, îl scriu! Vreau să mă tund mai scurt...Pentru că nu ştiam multe din sfaturile cu care Farmec ne hrăneşte mi-am piptănat părul ud fiind, s-a deteriorat (nu întratât încât să se vadă, dar eu îl simt) şi vine vara...o să-mi fie prea cald cu coama de cal de bătaie:) leu. 
Aştept, sub formă de comment la articol/ pe Twitter/ pe Facebook,  sugestii de tunsoare...medie, că scurt-scurt am fost acum trei ani...Haideţi fetelor, aruncaţi peria...că simt dogoarea verii care vine! [Parafrazare eliziacă întâlnită în majoritatea poveştilor cu zmei:)]


1.3.13

Mi-am pierdut mărțișorul..

...era fain, era de la Mikiduța, era din ceramică smălțuită, portocaliu cu firișoare verzi. De aceea azi, 1 martie mi-am îmbrăcat combinația mea preferată de culori, să mă asortez cu mărțișorul. L-am căutat peste tot pe unde am trebăluit: conta, caserie, locul meu de fumat de sub bolți, propriul birou...care a beneficiat de curățenia de primăvară executată de subsemnata. Nu era..dar nimic și nu vreau să îl înlocuiesc cu altul, deși n-ar fi excus să mă răzgândesc.
Cu restul mărțișoarelor primite întinse pe masă îmi storc picul de energie, rămasă după o zi de muncă asiduă, fără să mai iau în seamă astenia, care-mi este deja alături de o lună și mai bine, și mă arunc, ca de obicei, cu capul înainte, în tumultul primăverii care cică astăzi vine..a venit deja, că se apropie seara și prima probă s-a anunțat azi, de dimineață...
Iar vorbesc în cimilituri, precum bine mă știți, dar mă voi explica prin-un SuperLogo al unei SuperCampanii ------> în care mă avânt cam nebunește, știindu-mă lipsită de timp, puteri, inspirație ș.a.m.d., SuperBlog de Primăvară 2013:), pentru prima dată într-o asemenea ediție, la cererea publicului!