15.1.11

De la spital ... la Bal



Poate cunoaşteţi pe cineva răzgândicios, poate nici nu vă place acest stil de om, a cărui aparenţă este cea de iresponsabil, nehotărât, vai de capul lui (ei):P...dar să nu cumva să uit de profunzimea, bucuria, tristeţea, cu atât mai mult, gândurile, întrebările - întotdeauna cu răspunsuri plauzibile (care însă s-ar putea să fie greştite, asta-i viaţa), atenţia şi neatenţia, grija, ajutorul, exuberanţa fondată sau nebazată pe realism intens, forţa şi reversul ei, plusul şi minusul, dar şi echilibrul alăturat ori suprapus:) câteodată dezechilibrului de orice natură şi setea [...]

...perfuziile cu solumedrol au fost de mare ajutor...pic, pic, pic...până la a cincea care s-a terminat mai repede decât filmul...The Notorious Bettie Page...(pauză, vreau să-l termin acum...gata)...Mulţumesc, Trei Ceasuri Rele...ai dreptate! [...]




[...] noaptea de 12 spre 13 ianuarie. Mă uit pe fereastră, printre zăbrele...norii curg liniştit, mă gândesc la Elegy, filmul aflat în derularea programului meu de noapte...mă plimb pe coridoare, gânditoare, fiind trezită din elegia în care mă înfundam, de vocea unui bătrânel cu căciulă ţuguiată, adânc înfiptă pe scăfârlia-i: "Spitalul e gol. Nu mai nici o asistentă. Pacienţii sângerează prin saloane. E sânge peste tot!" Reacţionez simplu, cu îndemânare, calm, precizie:P şi totuşi, cu un dram de atenţie distributivă, pentru a face diferenţa între realitatea vizibilă şi cea invizibilă. Verific, întreb, mă interesez. Pacienţii nu acuză problemele relatate de vizionarul nostru, ca fiind atât de evidente, prin care, această substanţă lichidă de coloare roşie, compusă din plasmă şi globule e personaj principl. Misiune îndeplinită, fără pic de greutate. Misiunea de liniştire a unchiaşului, continuă! Mi se arată pe jos urmele clare, deja în curs de coagulare ale sângelui. Îi demonstrez că s-a speriat degeaba...că acele pete sunt doar părţi componente ale holului, venite direct de la mama ei de marmură! :). Noapte bună în continuare...! Dacă tot nu mi-am propus spre vizionat filme de groază, destinul a încercat, fără succes, să mi le ofere pe tavă...No chance! [...]


[...] şi acum un element din folclorul spitalicesc, voi îl ştiţi (poate), io copil(oi) (ne)cuminte îl ratasem până acum: Nu mă doare, nu mă leg! Nu mă mâncă, nu mă frec!
...dar ştiu principiile acestea sănătoase. Huoooo....bârfa naibii şi capra vecinului şi Mioriţa! Am dat-o în bălării acum! Şi ce dacă? Cine poate înţelege, cine nu continuă în greşeală!
...şi acum, du Eliză din spital, după o baie bună, direct la Bal! Mulţumesc agenţiei de cordeluţe! Ne vedem la BIS(-uri)!

Trebuie neapărat să-l revăd...abia acum încep telegrafia spectacolului, pe care l-am iubit din prima clipă...deşi am întârziat aproape 4 ani de la premieră lui. Balul! Istoria recentă, istoria pe care o ştiu de la tata, mama, bunica...iar apoi, am cunoscut-o, o cunosc şi o recunosc prin mine...Dragostea e însă cheia de boltă a întregii construcţii puternice, dar şi firave, meschine şi înălţătoare, duioase şi violente, UMANE!
(Doar) câteodată îmi pare rău că gândirea nu mă lasă să trăiesc superficial, mă obligă volens-nolens la reminiscenţe, la analize socio-politice, filtrate de subiectivism, la concluzii amare...La următoarea reprezentaţie a Balului de la Teatrul Naţional Radu Stanca, cine mă va însoţi? Oricum deja ştiu, dar...


După spital şi bal a urmat un alt regal!

Viva la Imperium! Şi Electric Band, în fiecare vineri noapte, de la 21.30! Mulţumesc tuturor!






2 comentarii:

  1. Eu vreau la Balul! M-am si ofticat cand m-am uitat vineri pe program si am vazut ca l-am ratat :( Si uite-asa, mi-am luat pe loc bilete pentru duminica la Hamlet. Dar, again... eu vin cu tine la Baluuuuuul, cand o fi sa fie :D

    RăspundețiȘtergere
  2. faino si iubito ce sanatoasa te-ai facut:)...si asa ma bucur sa vad ce bine esti, tuh f.....o...ce bine suntem...ce bine ca suntem:):):)...minunatii de momente extreordinare in continuare...viatzaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

    RăspundețiȘtergere