19.9.09

Nu am cuvinte...


u am cuvinte, spuneam in titlu...Chiar nu am. O sa incerc totusi sa refac...din franturi implinirea unui vis...vis simplu, vis uman, vis pe care-l aveam demult si pe care il implineam des...insa au trecut peste mine cativa ani...si mi-am uitat visele.

Ce deprimat am inceput. Vreau sa scriu mult tot ce am simtit si cu cine. Stii ce, nu conteaza ca nu am pus degetul de unde izvoraste Cibinul (Raul Mare), asa cum vroiam...ca a venit fi-miu si frai-mio si, impreuna cu familia, mama si tata, am plecat in alta excursie, mult mai frumoasa, dar prea devreme acasa, in sus, de Sibiel. Prea scurta e fericirea pura. Chit ca am bube scarpinate prea tare, mi le va scoate Calin, in Photoshop.

Maine e ziua mea...si a fost un cadou perfect tot week-endul...de asta am eu nevoie, sa fiu impreuna cu prietenii, nici nu e necesar sa vorbim prea mult...ca de ras, am ras destul...doar sa stiu ca sunt acolo, ca vad verde in fata ochilor si ursi in visele noptii.

Apropo de ursi, am dormit in cort...mai bine zis, am vegheat ca Sile si Nutu sa doarma bine, iar mama Ana sa aiba vise placute. La inceput mi-a fost frig...dupa aia a fost perfect...La un moment dat stateam in mijlocul cortului cu chibriturile in mana...si pocnitorile in cealalta (singurele pocnitori care am mai ramas la nord de Carpati, excluzand contrabanda), tacand chitic si asteptand sa ii vad ghearele cum patrund, rapid, prin panza firava care ne era adapost si se infig in mine, facandu-mi noi bube. Prea multa imaginatie. Calin era in cercetare. S-a intors...mai erau doua ore si venea dimineata. La 5 deja fumam...de bucurie ca ursul n-a vrut sa ma vada. Cica, n-ar fi ursi in zona aia, numai serpi...dar nu cred. A fost un urs mic, care nu a ajuns la mancarea noastra pentru a doua zi, agatata in copac, doar la punga de gunoaie, gasita sfasiata si cu o urma de gheruta timida...era un urs mic-mic, care a vizitat toate corturile de pe vale...stiu dupa claxoane si urlete de oameni (cat de cat speriati). Sau un serpo-urs...sa fiu in ton si cu traditiile locale.

Am uitat de paparada! Era galbena-galbena...daca ar exista Galben de China, as spune ca asa de galbena era...Cred totusi ca exista galben de China. Si am mancat-o cu marar, imprumutat de la Pensiunea Adriana. Mai vreau! Si ursul, pardon, serpo-ursul a lins, noaptea, tot uleiul de la omleta si puii gatiti intr-o maniera de nerefuzat si data viitoare, pe care o vreau cat mai curand.

Am uitat multe, ca de exemplu, drumul spre Sacel, desi nu era destinatia noastra aia, dar putem spune ca ne-am dus pe acolo, ca sa gasim corcoduse (zarzare) si un lemn miraculos, la care Sile i l-a aruncat lui Nutu in rau (de ciuda) sau mancatul de pateu in vecinatatea unor moldoveni picati de nu stiu unde in fundatia unei case, care bateau cuie la norma, vorba cantecului, A-nceput de ieri sa cada/Cate-un moldovean pe strada/Nemancat de-o saptamana/C-un casetofon in mana...fara nici o aluzie si legatura cu faptele reale sau intinsul cortului...intr-o echipa TRUE sau Emo mic, supranumit si Scufita Rosie Emo sau faptul ca am uitat sa ne jucam mimatea sau ca rucsacii erau foarte grei si Alex semana cu un tractor din spate sau ca am trecut un rau pe o punte dintr-un stalp subtire de beton...daca eram singura m-as fi tarat pe el...de frica sa nu cad de la inaltimea de 50 de cm sau ca am fumat LM spre sfarsit, ca mi s-au terminat Luckies sau ca tot felul de goange sau urzici veneau la mine sau eu la ele...si ma piscau si eu a scarpinam pana la sange (sa nu uit concluzia week-end-ului) sau ca am avut caciula lu' frai-mio...pe care noaptea am pierdut-o, dar am gasit-o dimineata sau ca ne-am intalnit cu un om cu cap de argint pe care bagaretul satului Sibiel la scos aproape in suturi afara, de ciuda ca nu avea si el cap de argint...sau goanga gasita duminica dimineata...in forma de cap de mort...super true, man! sau multe alte lucruri, care mi-au bucurat sufletul...iar devin semntimentala, in rautatea mea notorie...

Concluzie, maine implinesc 30 de ani...si am facut o descoperire sinistra...care m-a speriat foarte tare. Eu nu sunt chiar eu...cum credeam. Alcineva imi foloseste corpul, inca de cand s-a nascut. Mi-a luat si numele totodata...Chiar credeti ca am innebunit??? Am dovezi clare, daca as fiu eu cea care sa aiba stapanire pe mine insami, credeti ca as mai avea bube scarpinate pana la sange, fara nici o mustrare de constiinta, intr-un sabotaj continuu? Raspuns: NU, cu siguranta. Deci...nu mai sunt dubii!

PS Imi urez de azi La multi ani...ok? Ca maine nu o sa am timp! Raspuns: mersi, la fel!

PPS Multumesc...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu