19.9.09

Intre...si...


Nu am mai vrut sa scriu nimic in acest rastimp...sunt in concediu! Dupa un an in care nu am apucat nici sa rasuflu...munca, munca si iar munca. Nu au fost neglijate nici distractiile...Eliza s-a transformat in ditamai organizatoarea de evenimente recreative cu iz derutant de egocentrism! Dar, gata! Stateam inainte de Craciun in Go in...intre doua intelniri si multe ceaiuri cu rom (ca eram racita). Si atunci am scris un blog...nevirtual pe vreo 15 pagini de carnetel. Urma sa il transcriu. Era Retrospectiva Anului 2007. L-am parasit...il iau in deradere...sunt satula pana peste cap de visele mele reale si ireale. Pe parcursul timpului...mi-am creat propriile mele superstitii...nu gust si nu cred in superstitiile de duzina. Am inelul meu de argint cu piatra de granat...l-am malformat ca sa nu poata incapea pe degetul nimeni. E al meu si ma apara de niscaiva pericole...extreme, cica! Nu e plagiat dupa nimeni, e doar o preluare atipica de la Dorian Grey, cand era el in faza pietrelor pretioase. La semafor, in principiu, trebuie sa fie vesnic verde cand vreau eu sa trec strada. Daca nu e verde inca, trebuie sa numar de 3 ori pana la 9 divizat in grupe de 3 (un doi trei, un doi trei, un doi trei). Daca nu se face verde...pana numar eu...inseamna ca e de rau! Cand deschid pachetul de Lucky...intorc a treia tigara din dreapta! De ce? Ca sa imi pun o dorinta! Pot spune si superstitii din copilarie? Pot! Cand stateam pe Lilly Paneth si mergeam la baie (superstitie cu durata intre 6 si 16 ani) era intuneric, iar intrerupatorul era la vreo 2-3 metri de usa, pe peretele alalalt. Ca sa nu vina "lupii" si sa ne manance, atat eu, cat si fratele meu trebuia sa zicem un cuvant magic din 11 litere, (nu vi-l spun...ca-i parola mea) de trei ori unul dupa altul, pana sa aprindem lumina. Cuvantul l-a inventat Alexandru...care, tot cand era mic, avea probleme cu niste vrajitoare care il rapeau si ii dadeau drumul de pe Hotelul Continental. Zicea cuvantul magic si vrajitoarele dispareau. Si mai e ceva! Noi la vasc nu ii zicem vasc. Era un cuvant prea greu pentru copii! Am inventat ca sinonim cuvantul "chitz". "Uite, tata, chitz! Oare ciorile mananca "chitzul"? Dar notiunea de chitz a capatat alte conotatii in fratia noastra! Chitzul poate fi orice obiect...mic, mare...(de obicei mic). Chitzul aduce noroc si nu trebuie pierdut niciodata! Poti sa il ratacesti, dar sa nu il pierzi! Uite cativa din "chitzii" mei (toti ii am de la frai-mio): un epolet (sau cum senumeste el) de jandandarm (cand era Alexandru in armata), partea de sus a unui lacat mare, o bancnota de 2000 de lei cu Eclipsa, un glont fara praf in el. Mai am si alti chitzi: piatra filosofala din raul Strei de la Profu, un porcusor rosu din Danemarca, un indian de argint, un stick de 2 GB si un cutitas de hacuit pestele (toti de la Nu Conteaza - poate am uitat cativa chitzi...imi pare rau)...deci s.a.m.d. Toti chitzii imi poarta noroc!
PS. Nu vreau sa trag nici o concluzie...dar, maine, ma internez in spital...sper sa fie doar de forma! Trebuie sa mai fac un RMN la coloana...fuck! Ca de o saptamana am piciorul drept amortit...si sunt super suparata pe mine.
Promit ca anul asta sa imi iau concediul la timp...sa nu il las pentru inceputul anului viitor...si, in concediile viitoare, chiar sa fac ceva. Sa plec, sa ma plimb, sa vad si sa experimentez ceea ce nu am vazut + facut pana acum! Voi continua sa visez...totusi ...vise nalucitoare!

NOTA BENE
Postarea a fost scrisa în februarie 2008...cand nu foloseam încă diacriticele...Ioi, doamne...In aceasta nota, păstrez exemplul...ca sa nu ma dezic de mine!
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu