19.9.09

Blestemul gumei de mestecat


Profit de ocazie ca s-a terminat postul, ca oamenii au inceput sa se casatoreasca cu sarg, ca prietenii mei sunt ocupati, care pe unde, la fantanite, la rascruci de vanturi sau dincolo de Carpati. si ma apuc, cu sarg, sa deapan o amintire staruitoare. Nu va pregatiti prea tare, pentru cine stie ce filosofie...vreau doar sa nu uit niciodata de Blestemul Gumei...(nici n-as putea, pentru ca inca nu s-a incheiat)

Aveam 6 ani, fetita mare la gradinita de pe 1 mai, cea cu program de somn...In toti anii de gradinita nu am dormit decat o data...dar cu ghinion, pentru toate partile. Primisem pachet mare din Germania si singura bucurie de care imi amintesc au fost gumele rotunde, colorate, dulci si multe...erau 100! Dintr-o suta de gume, scad 90 (raspandite pe sub pat, pe dulap, la scaun si la masa, dar pe dedesubt, poate si la gunoi samd). Rezultatul care conteaza este de 10 gume...pe care le-am bagat pe toate in gura. Si cu o multumire desavarsita le-am mestecat, le-am mestecat, le-am mestecat, cu gura plina si obrajii umflati...A fost prima oboseala a vietii, probabil, pentru ca brusc, ca prin minune, mi s-a facut somn. Ce sa fac cu guma? Unde s-o pun? Nu pot dormi cu ditamai guguloiul in gura. Mi-e foarte somn. Si atunci s-a facut brusc lumina, o fetita mica, ca mine, dar cuminte, dormea linistita in patutul ei. Raluca, de ce a trebuit tu sa dormi cu palmele facute caus, ca-ntr-o naiva rugaciune? De ce a trebuit sa imi adapostesc guguloiul de guma chiar in palmele tale adormite? De ce am rasuflat usurata de gasirea unei solutii formidabile si am dormit atat de bine? De ce m-am trezit in urletele si in plansul tau care nu intelegea ce s-a intamplat? De ce aplaudai fapta mea cea rea? De ce guma se despartise in zeci de firisoare lipicioase care-ti serpuiau nervoase pe palme? De ce Tanti Chivuta m-a pedepsit si m-a inchis cu patul de lemn, cu capul in jos? De ce m-am zbatut atat de tare incat am lovit cuiul de lemn care tinea patul si am cazut cu tot cu pat peste Tanti Chivuta? De ce sunt singurul copil (rau) din gradinita, pe care Tanti Chivuta il tine minte si o intreaba si acum pe mama ce mai fac?

Pentru ca blestemul e in guma, iar guma ma insoteste zilnic, toata viata. In par, in copilarie, la scoala, apoi lipita de mainile mele la liceu si facultate, iar acum, in pozele, cand surazatoare incerc sa-mi etalez nurii, ea se iteste in coltul drept (de obicei) al gurii...In rarele interviuri TV, cu varii teme, guma e la loc de cinste, e vedeta, e muza, e ...vizibila din nou. Ce ciudat...acum n-am guma! Ma duc s-o iau din geanta mea colorata. Revin!

Acum catva timp mi-a venit ideea sa scriu despre blestemul gumei. Eram cu frai-mio. M-a invitat sa iau loc, sa ne uitam impreuna la desene animate. Am acceptat, cu greu, dar pana la urma subiectul abordat m-a prins. Erau desene urate, cu copii urati, unul dintre copiii urati era si rau. A cumparat o punga cu 100 de gume (infloresc povestea) colorate, majoritatea roz si mov. Si nu i-a pastrat nici una mamei lui, de frica acesteia trebuind sa-si inghita guguloiul de guma. Noaptea guma a explodat...si trecand printr-un sir de mici aventuri de rutina pentru a scapa din chingile gumei, a implicat in salvarea lui mai multe desene animate urate, si copii si oameni mari...care, bineinteles, s-au lipit de guma atotputernica. Si tavalugul de guma a luat proportii, din ce in ce mai mari, acoperind orasele, marile si oceanele, pana cand a acoperit Pamantul...prin Inlocuire. Ce ziceti...pot numi acest episod: Apocalipsa Gumei de Mestecat?

Are de ce sa imi fie frica de guma? Pot renunta la guma? Nu cred...blestemul continua!

Scris acum 13 luni - august 2008

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu