Piatră rostogolită sau frunză în vânt?

Martorul meu tăcut şi colorat

Acum nu scriu...mă prefac...fac, dar nu fac, merg, dar parca-aş sta, caut casă, mă zbat, găsesc, dar brusc m-a apucă plictiseala. Ofertez ateliere & pauze recreative în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, dar îmi lipseşte glimpseu' şi persuasiunea-mi caracteristică...Chefu'-i arareori cu mine! 

Aşa că nu-mi rămâne decât să-mi pun îmi pun întrebări...de ce sunt aşa de ameţită, de ce drequ' mi-a amorţit jumătatea dreaptă a feţei, de ce echilibru-mi e descompus şi nici când dorm nu mă părăseşte senzaţia că-s într-o barcă pe Dunăre? Şi-altele, multe şi mărunte, sau mai mărişoare. Da, e boala...şoada de ea...E ea, sunt câteva din cele o mie de feţe ale ei...Să fie doar o mie? Poate ar trebui să încep să le număr...să demonstrez faptic dreptatea pe care o au acei doctori, maeştri ai personificărilor alegorice, în stabilirea de diagnostice sinonimico-literare cu SMu' meu şi al altora.

Eu sunt o uitucă...de ce naiba nu-mi folosesc blogul să ţin minte micile sau mai marile impedimente/evenimente neurologice? Puteam să-mi amintesc că în martie 2010, eram la fel de ameţită şi, brusc, m-au lăsat piciorele şi am căzut pe treptele de la zidul Cetăţii, iar o doamnă şic mi-a zis sfătos: Nu e bine să bei atât...Ai amestecat băuturile?, iar, după episod, am făcut o cură de perfuzii cu cotizon şi fără sare...Martia Luna martie a anului trecut a fost tot cu învârteli & slăbiciuni a la long, dar am trecut peste ele, cu nonşalanţa inconştienţei eliziace. Mi se pare normal. Aveam treabă...inaugurarea Centrului ASTRA pentru Patrimoniu din Pădurea Dumbrava...

Iar acum scriu...ioi îmi contrazic prima propoziţie...să-mi fac energie...să mă conving că-mi vor trece stările enervante de amorţeală şi echilibru teribil de inconstant. Şi vor trece!!! Să-mi iau catrafusele, laptopu' Dell Vostro 1000, foenu' Alaska şi s-o tai...în viaţă, din nou! Wish me luck!