Bombardată & bombardatoare

...dimineața de astăzi m-a adus și pe mine la muzeu, a se înțelege servici:). A nu se confunda cu scârbici, cuvânt din argoul de baltă al cvasi nesatisfăcuților, total nepotrivit cu firea și principiile mele. Fain deci! Lucky Strike-ul, espressou' & Don't stop me now-u' de rigoare, apoi organizări cu tot tacâmul. A se subînțelege că mă refer la team building-uri...în Muzeul în aer liber, ateliere de meșteșuguri tradiționale, contracte tarifate, împărțiri logistice...N-am chef să scriu detalii și nici nu cred că e cazul, deontologic vorbind. 

Totuși, rețeaua telefonică internă mi-a fost la picioare când minții mele crețe îi mai scăpăra câte-o idee întrebătoare pentru personalul cifrelor și a numerelor din instituție. Răspunsurile au venit rând pe rând, concomitent cu înroșirea firului, fie ele pozitive, birocratice, drăgălașe, concluzive eccetera ș.a.m.d. Totuși contractul a fost făcut & trimis la client, Eliza nu a fost stopată...decât de lăsarea întunericului, și, într-un oarecare fel, de o namilă stufoasă, care ne este nouă, românilor, mereu aproape...Miss Bureaucracy...Dar, am dovedit-o, într-un final...Am lăsat și eu de la mine, s-a îndurat și ea să îmi arate, în ciuda celor scrise, calea cea mai ușoară...Comuniune de succes, ce mai....?!?:)

Ca și încununare a succesului, pe la 3 fără ceva primesc un banc pe mess....Hai, hai...spuneti-mi că pierd timpul, dacă vă dă mâna...Da, recunosc, am pierdut 10 minute cu trimiterea lui către ale numerelor slujitoare...

În prima zi, Dumnezeu a creat soarele, 

așa că Diavolul a contraatacat și a creat arsurile solare. 

În a doua zi, Dumnezeu a creat sexul. 

Drept răspuns, Diavolul a creat căsătoria. 

În a treia zi, Dumnezeu a creat un economist.  

Aici i-a fost mai greu Diavolului, dar după ce a stat și s-a gândit mult, a draqu' de mult, 

Diavolul a creat un al doilea economist...

 ...cu hohotele de râs, cu postarea prezentă spontan la apel și fotografiatul ultimei frunze galbene din teiul din fața muzeului, gest provenit din dorința de a mă rupe, într-un mod cât de cât relaxant și motivațional, din meandrele crude ale crizei total economice, dacă nu cumva...Dar, aici mă opresc pentru că risc s-o dau în bălării, mult mai crunte..

Ultima frunză galbenă a teiului din fața muzeului la 29 noiembrie 2011, deontologic greșită :D!