Frate, frate, da' brânza-i pe bani..

De ce am aşa un noroc chior de teme faine şi, în cazul ăsta, gustoase, şi numa' bune de savurat? Pentru că îl merit şi deoarece am strabism de când m-am născut:P...! Şi pentru că atunci când eram mică de tot un vecin neastâmpărat îmi găsise o poreclă - CHIORUŢ!  

O să înţelegeţi voi o ţâr' mai încolo despre ce deliciu vorbesc! Îmi făcusem planu' ca ţiganu' la începutul concursului SuperBlog 2012: să iau probele la rând, să le tratez cu o eficienţă total ordonată, să nu mă las topită ca brânza:) de favoritisme, de alegeri subiective, să încerc marea cu degetul treptat, raţional, cu calm, îndemânare şi precizie creatoare, în funcţie de cerinţe, amintiri, bucurii sau poate vise/ visuri. Dar, am clacat odată cu anunţarea probei no 7. M-am transformat în Croitoraşul cel viteaz, da, da..ăla cu şapte dintr-o lovitură..., m-am întins mai mult decât mă ţinea plapuma, am tras direct la ţintă, iar săgeata lui Cupidon s-a înfipt tocmai într-un Caşcaval Afumat Natural Delaco. Aţi înţeles aluzia? Nu? Hmm..Staţi puţin şi nu (mă) mânaţi, luaţi-mă cu binişorul. Încep cu sfârşitul: pe 11, după ce-am luat cash-ul pe munca mea din luna precedentă, am plecat la magazin...să-i cumpăr mere şi caşcaval...Cu stilul meu nehotărât, greoi, langzam aber sicher am rămas într-o dulce, pardon, afumată visare în faţa raftului. L-am văzut rotund, fain, dar înfoliat. Mi-a plouat puţin în gură, semn că pasiunea era pe vine, l-am luat acasă, i-am redat libertatea şi, scuzaţi-mi cruzimea, mi-am băgat cuţitul în el, i-am adulmecat miasma fumului şi...s-a întâmplat minunea! Nu râdeţi...chiar dacă şi pe mine mă pufneşte puţin a râs! M-am îndrăgostit de-o bucată rotundă de brânză...nu de orice fel, fină şi afumată! Iar, astăzi, am simţit în propriile papile gustative că dragostea îmi este împărtăşită, într-o comuniune a simţurilor, o beatitudine..din care m-am trezit făcând gimnastică, pentru a nu cădea în păcatul lăcomiei atroce, în care riscam să mă arunce...noua mea dragoste şi favorita lui Bebe.

Nu ştiu dacă v-am spus vreodată...cei care mă cunosc personal, bine sau foarte bine (mai ales, mama:) ştiu. Sunt înnebunită după brânză, lapte, caşcaval, mozzarella...Dacă nu mi s-ar fi adresat din partea Delaco: Esti Fan Brânză?, nu cred că mi-ar fi trecut prin cap s-o ridic atât în slăvi...Mi s-ar fi părut natural, aproape banal...dar, abia acum conştientizez că-mi este cel mai apropiat de suflet & de stomac aliment!

Închei, cerându-mi iertare fratelui meu, la care m-am uitat cam chiorâş când, după ce a mâncat porţia de ciorbiţă de cartofi cu afumătură şi tarcăn, la care l-am invitat, văzându-mă că-mi fac sandvişurile pentru servici, inclusiv cu caşcaval (nu era Delaco..:), mi-a zis să-i tai si lui o felie groasă...Cu inima strânsă, cu gândul: Na, îi dai omului un deget, iar el îţi ia toată mâna şi Frate, frate, da'  brânza-i pe bani..[a naibii de zgârcită m-o făcut mama!] i-am dat, iar acum îmi cer scuze pentru comportamentul de tip Hagi Tudose şi îl invit, în scris, să vadă tâtâ lumea să vină să-i dau ciorbă de salată verde, cu 3/4 lapte...:)), kaiser, păpăradă & usturoi, dar şi să se întindă după cel mai bun caşcaval...cel afumat, de la Delaco. N-o să murmur mărunt din buze..Promit!

ps...Caşcavalul l-am luat înainte de a fi anunţată proba pentru SuperBlog 2012. Să fie intuiţie amestecată cu poftă? Poftă Bună!

pps..Caşcavalul mi-a adus aminte de Cash...Johnny Cash! Noapte bună!