Salvate de camera de supraveghere...

...ioi, tulai, vai de steaua noastră, de ghinioniste-norocoase ce suntem! Nu ştiu de ce îmi încep postarea la timpul prezent pentru că ceea ce vă voi povesti s-a întâmplat în iarna lui 2001, cu o lună înainte ca Europa, în cazul nostru, Germania, să fie încorporată în Zona Euro şi să se renunţe la vechea Deutsche Mark.

Dacă nu aş fi rămas cvasi şocată, dar şi hlizită de întâmplare, şi dacă tema cu numărul zece a SuperBlog 2012 nu mi-ar fi cerut-o expres, poate că nu v-aş fi povestit niciodată micuţa aventură dinainte de Crăciun, cu mine şi Silvia, personaje principale, cu mărci în buzunare şi chef de cumpărături, petrecută în Berlinul meu iubit (oraş aflat pe locul al II-lea între preferinţele mele, după Sibiu:), într-unul dintre cele mai rafinate cartiere: Steglitz! Amintirile nu îmi sunt dintre cele mai exacte [numele străzii mi-e cert, Schloßstrasse..ştiam cuvântul, strada Castelului], am căutat pe net ceva imagini spre aducerea aminte şi cred că am găsit şi magazinul unde ni s-a întâmplat toată tărăşenia...la Karstadt (foto). Bineînţeles shoppingu' a fost început de sus în jos...de la ultimul etaj până la uşa care ne-a fost deschisă abia după vreo jumate de oră.
Explicaţii.. Da, da, da..Păi, conform logicii oricărui cititor, cu capul pe umeri, exact de la începutul căutărilor de şepci faine, verzi-kaki, la ultimul etaj, al treilea, a fost găsit & achiziţionat acoperământul de cap dorit! Iar fetele noastre au continuat să cumpere varii produse, în coborârea lor pe scările rulante, cu pauze dese în faţa oglinzilor întâlnite în cale. "Silvia, dă-mi şi mie şapca s-o probez!" În apropierea unei oglinzi aflate cu un nivel mai jos, iarăşi: "Silviaaa..No, scuză-mă, oglinda asta mă arată un pic mai altfel, îmi mai  dai o dată şapca, s-o încerc?" Râsete, bucurie, planuri spuse cu voci care vădeau încântarea, admiraţia şi, poate puţin, lauda de sine...Dăm să ieşim, dar suntem oprite de o voce rigidă şi poruncitoare. Iar acum scuzaţi-mi bruma de germană pe care o mai ţin minte: Komm mit uns! (Veniţi cu noi. Am uitat să spun erau doi. Doi paznici/ gardieni/ personal de pază.) Links, rechts, rechts, jetzt immer links..(La stânga, dreapta, dreapta, acum numa' la stânga) Pe coridoare, până în încăperea de supraveghere video a întregului magazin, ocazie cu care am văzut pentru prima dată astfel de sistem, de factură vestică. Nu ţin minte dacă era EDIMAX, dar erau toate premisele să fie respectat sloganul: Networking people together.
Ok, chiar şi în cazul nostru s-a făcut o conexiune interumană.) Ei au spus: Scoateţi tot ce aveţi în bagaje. Am văzut pe camerele web că aţi probat o şapcă dunkelgrün [verde-închis], uitându-vă în toate oglinzile cum vă stă. Aţi plătit-o sau aţi furat-o? Nu ne-am speriat, doar ne-am pierdut puţin. Dar Silvia a găsit târziu bonişorul-dovadă a corectitudinii românilor (în cazul ăsta:) exact în acelaşi timp cu Friz...[să-i dăm un nume oarecare], care controlând totuşi arhiva video a ultimei ore, a descoperit-o pe prietena mea, întinzându-i vânzătoarei mărcile cuvenite.
Mulţumesc, Silvia! Mulţumesc, Arhivo!
Dar trecem peste cei unşpe ani scurşi de la întâmplarea cu pricina şi revenim în 2012, când îmi dau seama (bine, mi-am dat seama o ţâr' mai demult) că "Un om informat e un om puternic!", iar controlul şi supravegherea sunt necesare pentru a asigura acest calificativ. Nu doar în spaţii publice, ci şi acasă. Nu neapărat pentru Putere, dar mai ales pentru Siguranţa şi Supravegherea (Paza) celor dragi (a familiei, a locuinţei, a soţiei/ a soţului [sorry, am dat-o'n bălării], a câinelui:). Şi e foarte uşor Plug and View, alintat, prescurtat PnV...Peneve..., nu neapărat la vedere, dar pentru o mai bună vedere...Vedeţi şi singuri în clip!

M-a filmat cineva în ultimele câteva ore? Nu! Ce păcat, s-ar fi văzut, cu ochiu' liber/ prin cameră web cum scriam concentrată această probă - Number Ten, la SuperBlog 2012!