16.11.16

Pegas, Apollo, Asclepio şi BEN10...

Hmm...greu la deal cu boii mici. Hihi..nu ştiam cum să îmi încep postarea, dar noroc că zicala din popor enunţată mai sus şi care mi-a adus aminte de vorba pe care tata mi-o trântea atunci când mă vedea supărată de câte-o chestiuţă neimportantă: "Ce te-a apucat dintr-o dată? Ţi-au murit boii de la bicicletă?" Eu mă supăram şi mai tare..de chiar mă apuca plânsul. Normal, pentru că tata ne-a ferit de tot ce ar fi putut fi periculos pentu copii: mersu' la înot, deşi am "Brevet de înotător", de la grădiniţă încă, când intructorul ne arunca în bazin, aproape cu forţa, întru menţinerea şi susţinerea fricii de apă..ciudată metodă al cărui rod este frica mea de apă, deşi sunt rac; mersu' în tabere, în excursii cu ceilalţi copii...noroc că mi-am scos pârleala după 19 ani, când am fugit de acasă :) şi numa' în hălăduiri şi voiaje am ţinut-o în facultă şi după; datu' cu schiurile, deşi la patinaj ne-a dus de mici...pe mine şi pe frai-mio, în caz că nu-mi înţelegeţi folosirea pluralului şi multe altele, dar cea mai importantă frustrare pe care am avut-o când eram mică, cu repercusiuni majore şi în acest moment, nu am avut bicicletă, deşi am învăţat să ne dăm de la şase ani ai mei, respectiv cei patru ai lui Alexandru, pe bicicleta Pegas a lui Paul, fiul tovarăşei de la Casa Partidului de vis-a-vis de casa noastră.
Nu ne-a lăsat...şi am devenit nişte copii "frustraţi" care-şi căutau scopul în viaţă, cititnd "Legendele Olimpului", de Al. Mitru pentru a-i afla soarta calului înaripat, Pegas, care a dat numele unei biciclete portocalii de care eu/noi mă/ne îndrăgostisem, continuam să  fim geloşi pe copiii cu biciclete, dar ne pregăteam şi noi să ajungem cât mai sus..pe Olimpul în care credeam, să salvăm lumea, în felul nostru, fiecare după puterile lui...supranaturale bineînţeles, inspirate de zeii şi eroii olimpieni, pe care ni i-am asumat, la perfecţie, şi principiilor cărora ne-am dedicat copilaria.
Fără prea multă gândire prealabilă, fără planuri majore şi strategii măreţe ne-am stabilit sferele de influenţă. Mi-amintesc şi acum cum eu, sora cea mare, am deveit peste noapte, fiul fratelui meu, Alexandru, care era Apollo, pentru că era talentat la desen şi făcea caricaturi din poza lui Ceauşescu, de la începutul fiecărui manual :), iar tata era chemat la şcoală să dea cu subsemnatul - am scris despre această dandana, prin 2013 - (Apollo era fiu al lui Zeus, care l-a numit zeu al zilei, al luminii si al artelor, protector al poeziei si al muzicii, conducatorul corului muzelor, personificare a Soarelui).
Precis sunteţi curioşi cine era fiul lui Apollo, adică eu...Asclepio era fiul lui Apollo, alias fratele meu si al Coroniei, alias Cornelia, mama mea. Era înzestrat cu puteri supranaturale, de a vindeca bolnavi şi de a învia morţi. Hades, zeul intunericului, îi cere lui Zeus să-l loveasca cu focul ceresc. Asclepio moare sşi ajunge pe bolta cerească sub forma unei constelaţii. Nici chiar aşa...eu eram doar responsabila cu verificarea unghiilor colegilor de clasă şi a batistelor curate sau mai puţin. Şi de acolo mi s-a tras menirea...Din unghie în batist şi viceversa...am avansat pe căi nesperate nici chiar de mine. M-am făcut dintr-o dată teribil de conştiincioasă şi grijulie cu aproapele meu...Normal, ajunsesem unul dintre membrii echipei de Sanitari Pricepuţi din şcoala mea...Primul ajutor în caz de accidente, hemoragii, lovituri ...ş.a. nu avea secrete în faţa mea. Cu multă încredere în puterile mele supranaturale...de vindecătoare, transmise de Asclepio, prin intermediul auto-zeificării, am plecat la concursul pe oraş, care a avur 24 de echipe participante...Ni s-a dat un caz uşurel...o mână ruptăcu hemoragie deschisă...Echipa mea a îndeplinit toate procedurile mai ceva ca la carte. Garoul pus conform regulii deja învăţate: Ca să ştim dacă aplicăm garoul sub plagă sau deasupra acesteia, a trebuit să distingem mai întâi felul sângerării. Dacă sângele era mai închis la culoare şi hemoragia este continuă, atunci este vorba despre o sângerare venoasă şi punem garoul sub plagă. Dacă sângele este roşu aprins şi hemoragia este ritmică (sângele ţâşneşte), atunci este o sângerare arterială, iar garoul se aplică deasupra plăgii. Am avut parte de ultima variantă. Am pus şi atelele, am făcut şi pansamentul final, pregătind pacientul să fie dus la spital...şi am pierdut concursul. Atât de nerăbdători şi grăbiţi eram să îl salvăm pe "omul" nostru de durere şi sânge încât am uitat regula de aur. SĂ NE SPĂLĂM PE MÂINI ÎNAINTE DE ORICE OPERAŢIUNE. Şi asta trebuia s-o ţin minte din desenele animate la care ne/m-am uitat, cele realizate de Nell Cobar...cu Mihaela şi cei trei ursuleţi care au rămas mici pentru că nu se spălau...deloc. Am clacat..şi visul meu de la zece ani a murit înnecat în propria-i grabă & nestăpânire. Nu mai eram Asclepio, eroul cel bun al sănătăţii, cum e Ben10, imediat pe Cartoon Network, eroul unei noi serii de aventuri...fiţi pe fază, dar nu-i niciun bai....la doar doi ani depărtare de eşecul sanitar m-am rebranduit...şi aşa am rămas până în ziua de azi...scriitoare:), mai întâi de jurnal intim şi apoi de jurnal online, cu valenţe de blog: Green Charme - Eliza Day & Night.
O nouă serie la Cartoon Network!

Alexandru a fost şi el smecher, aproape imediat după ce a terminat liceul şi şi-a început job-ul de profesor suplinitor de desen, câştigându-şi banii pentru visul lui...bicicleta cu cadru de aluminiu şi sărituri de borduri. Apollo, tot Apollo rămâne!
ps...iar eu tot n-am bicicletă, deşi îmi doresc una tare-tare!
pps...am răspuns provocării lansate de BlogalInitiative pentru că mi-a plăcut să-mi retrăiesc anii de poveste...mulţumesc!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu