16.11.12

Semi-Noul îngropat în Vechituri frumoase...

Socoteala de acasă nu se potriveşte cu ce din târg, mai ales când târgul se lăţeşte pe parcursul anilor deja trecuţi, peste care s-a cam lăsat praful. 
Nu e sărbătoare mare, să fie cu roşu în calendar (16 V, Sf. Apostol şi Evanghelist Matei), dar e post. Nu-s eu chiar uşă de biserică şi de n-o fi cu păcat [este, cu siguranţă..:P] m-am apucat, de câteva ore încoace, de curăţenie, mai precis de operaţiunea desprăfuirii amintirilor mele electronico-statistice, în funcţie de momentul vârstei prin care treceam. Da', nu-s io divină [pârâcioasă însă îs, a se vedea continuarea] de vină dacă s-o lăsat cu apostrofări divine la adresa subsemnatei! SuperBlog 2012 şi Oktal m-au împins întru această ispită.
Da' nu-i rău, îmi asum întreaga faptă, mai ales că mi-am pus părinţii la căutări printre hârburi totuşi funcţionale. Înainte de a mă apuca neserios de scris, mi-am făcut o ciornă, pentru buna organizare a postării. Vroiam să adaug, că imediat o voi şterge, dar totuşi o las aici, adăugându-i ilustraţia şi informaţiile culese prin viu grai, de la mama & de la tata + cele obţinute pe căile încurcate ale prietenului meu, Mr. Internet.
NOTA BENE Nu mă voi referi la televizoare, că nu le am mania şi nici ele pe-a mea. Bunica a avut un Diamant cu pureci mulţi, dar cu un '86 [aveam 8 ani] fenomenal: Steaua Bucureşti, campioană europeană. Am văzut meciul, cu pureci, prelungiri & goluri! Apără Duckadam!!!!

Ciorna cu completări abrambruristice în stil neaoş eliziac, îl ştiţi voi prea bine:D

1. Dublu radiocasetofon Samsung alb. L-a cumpărat tata prin '91. Ascultam şi înregistram casete în draci, îmi continuam educaţia muzicală, jazz, Queen, dar şi Radio Contact, actualul KissFm Încă mai funcţionează, nu prinde banda casetelor, în schimb, o liceană şturlubatică a încercat să-l tragă ea însăşi, în bandă...ca să prindă nu ştiu ce drăcie. Kaputt gemacht radio-ul. Tata a pedepsit-o. Şi eu m-aş pedepsi acum, gândindu-mă la efectul negativ pe care l-am avut asupra unui aparat bun, alb, pacifist.
2. Aparat de fotografiat Edixa...Primul meu aparat foto, analog, cu film, primit prin 2001, de la părinţii prietenului meu, din acel timp. De atunci îmi ţine vraja pentru imagine, inedit, unghiuri, ciudăţenii. Au urmat, pe rând, numărul 5. al ciornei de faţă, pe care l-am stricat anul trecut, prin mai, dar, a fost înlocuit cu actalul no.8,
3. Telefon mobil Siemens C3, primul meu telefon drag şi verde, din 2001, continuat de...
4. Telefon mobil Siemens Xelibry 4, o frumuseţe & o fiţă de studentă...Ia, uitaţi-vă, ce bijuterie, în dreapta voastră! Continuarea la nr. 6, dar, nu cumva să-l săriţi pe cinci, că nu mai primiţi cadouri de Moşu' dacă o faceţi!
5. Aparat de fotografiat Fujifilm A210, primit de la Moş Crăciun!
Era în oferta Oktal...azi îl vedem, dar nu e!
6. Telefonul GreenCharme, Nokia Xpress Music 5220...Telefonul meu actual. Okidoki, acuzaţi-mă de prea multă fidelitate, blamaţi-mă mult şi bine, chit că a apărut în 2008 şi suntem deja în 2012...şi, poate fi considerat cvasi vechitură, dar mi-e perfect. Conectare la net, Facebook, mail(uri), google şi meteo are! Radio [RockFm, în principal] are! Fotografii super faine & clare face! E o ţâră asimetric, dar mie asta îmi place la nebunie, plus combinaţia de culori:, roşu şi negru, e de vis! Despre muzică, nu era rost să povestim. Mă serveşte cu sunete clare ca pe o stăpână bună, ce-i sunt!
7. Uscătoare de păr - Diana, Bomann, Alaska Mi-a fost tare drag de ele, Föhn-ul copilăriei mele, Diana! A uscat şi păr blond, că până la doi ani eram blondă cu ochi albaştri, şi castaniu, peste ochii mei verzi...Bomann-ul e prima mea achiziţie din banii mei, de fapt ai bursei DAAD, din Berlinul anului 2000. A costat 9 mărci şi funcţioneşte:P, la mama, că eu, anul trecut am evoluat spre Ionic Hair Dryer Alaska HD2008IC, şi atât de fain mă ionizează, mă energizează, încât e o plăcere să-l foloseşti...

8. Aparat de fotografiat Hp Photesmart E 427..Totuşi, mai trebuie să dau iama printre aparatele foto digitale, să mai am unul de back up, nu ar fi cazul? Spun asta, dearece mintea mea e setată după principiul evaluării riscurilor, de orice fel. Dar, să vă dau un exemplu, la obiect. Este vorba despre riscul de a fi luată în râs. Deunăzi, mai precis marţi, mă plângeam unei prietene că nu am fost chemată şi eu la cursul de fotografie, care s-a ţinut prin Sibiu...ok, prin muzeu;), la care ea îmi răspunde, zeflemitor: Da' ce? Tu ai aparat? Dacă tot faci pe fotografa, ia-ţi un DSLR Nikon! Iar eu, cu ochii mari, neînţelegând mai nimic, în afara de brand-ului Nikon, am dat fuga la wikipedia, să mă scoată din impasul cauzat de neştiinţa şi, precis, poate de ignoranţa mea. Da' acum  mă supăr eu! Nu fac poze faine, poate puţin cam psihedelice, dar, după cum se vede, chiar dacă sunt fumate...şi la propriu, şi la figurat, sunt acceptabile, nu-i aşa? Aş fi curioasă să aflu părerea echipei SuperBlog 2012, pentru care am scris această postare, mi-am făcut o curăţenie printre amintiri şi căreia îî fac cadou următoarea fotografie, din colecţia personală, de tip GreenCharme + fundalul sonor, L'Horloge Tourne


Vraja fumată a copacilor, aluzie la no.2-ul ciornei!





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu