18.11.12

(Re)Găsiri prin mijloace (Supra)Naturale


Nemira dragă,

[aşa (ne)/mi-am stabilit adresarea în proba trecută şi nu mă lasă sufletul s-o schimb] venit-ai cu proba 22 a SuperBlogului 2012 şi mi-ai solicitat la maxim...(ee, nici chiar aşa, exagerez puţin:) gândurile, imaginaţia, chiar şi faptele pentru că, totuşi, fac ce fac şi conştientizez, la fiecare pas, mai bine zis, pas cu pas, provocarea ta, o tratez cu toate alifiile corelaţiilor posibile şi imposibile şi ajung la singura concluzie care mi se potriveşte.
Simplitatea, înainte de toate! Drept urmare...încep cu sfârşitul, ideea de bază care-mi va mânca iarna ce vine, mi-o va încălzi, va face ca factura de gaz să mi se arate la minimul cel mai minim, pentru că e Ea, cartea pe care mi-am făcut-o cadou vineri - Ţigara - povestea unei seducătoare, va (re)stârni şi alimenta focul despre care vă vorbeam ultima dată.
Da, recunosc, sunt o superstiţioasă pseudo raţională şi găsirea cărţii printre rafturile tale (ale Editurii Nemira), în strictă legătura cu dorinţa mea nestăpânită de a descoperi cel puţin o urmă a lui Dav, cel pierdut, m-a mânat, în dimineaţa zilei de vineri, să-mi scriu pe palmă litera "N", pentru că ideea deja prinsese rădăcini, iar la ora 12 şi 5 minute, o aveam deja, o răsfoiam, o purtam în călătoria prin birourile prietenilor mei din muzeu şi, bineînţeles, la locul nostru de fumat. Istorie, antropologie pură, cultură, pasiune...toate mă aşteaptă pe mine la iarnă, după ce se termină Super Blog. Până acum am citit doar câteva pagini şi, logic, cuprinsul. Mulţumesc Sânziana, pentru declamarea lui, a capitolelor şi subcapitolelor, alăturată de rotocoalele de fum ale ţigărilor nostre: Pasiunea fumatului, Inventarea ţigării, Dezvoltarea durabilă a ţigării, Muncitorii din domeniul tutunului, Ţigara - otrava socială a sfârşitului de secol, Ţigara de la un război la altul, Ţigara postbelică, Ţigara - instrument de distrugere a omului, Fumatul, da şi pe urmă?! Păcat că nu aveam aparatul de fotografia la mine, că-ţi făceam o pozişoară!
Da' cu fotografia ce-i? Mi-am adus cartea acasă, mândră & mulţumită, nevoie mare, şi i-am stabilit locul în spaţiul meu. Aici, unde o voi citi, voi lua notiţe, pentru că până la primăvară sunt slabe şanse să mai citesc pe balcon la ţigară, după bunul meu obicei! Drept dovadă, mă citez dintr-o postare de la începutul toamnei: "Astăzi suntem în 8 septembrie, sâmbătă...Optu' (v. Cică senin) este pentru mine o taină, e Viaţa însăşi...e semnul meu...îl ştiu de mică. De dimineaţă, m-am trezit devreme. Ţuşti pe balcon cu cartea-n mână! Volumul al II-lea din Noaptea de Sânziene!" Oricum, ţigările s-au rărit la jumătate, iar obişnuinţa mi se va muta în pat, cu Petruţ, ursuleţul meu, în calitate de unic martor! Totuşi, observaţi micuţa notiţă "NU UITA!"? Reuşiţi să distingeţi ce-a scris mâna-mi cu speranţă în împlinirea eresului, proaspăt creat? 16 noiembrie 2012, l-oi găsi pe DAV? Sau s-a pierdut ca fumul unei ţigări în cele patru vânturi?
* ps...SuperBlog 2012, te voi ţine la curent cu evoluţia lecturii, (re)găsirea lui Dav şi costul facturii mele de gaz din iarna asta! Pentru că şi ţie îţi este adresat acest articol!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu