20.11.12

Cosmogonia continuă...Punctul iarăşi mişcă lumea...MediaDOT

Eram total blazată când am început să mă gândesc la conotaţiile probei cu numărul 23 a SuperBlog 2012. Vroiam să fac pe niznaiul, să-l iau pe "nu" în braţe, să-mi creez o poliloghie searbădă, în care nici eu nu aş fi crezut, să susţin sus şi tare că lumea ar trăi bine-mersi şi fără binefacerile prietenului meu (şi al majorităţii umanoide) Mr. Internet, cu ale sale apendix-uri: sisteme de operare, reţele de socializare, milioane de softuri şi aplicaţii. Asta socoteam eu ieri, pe vremea asta, dar, azi la servici, eram, împreună cu echipa noastră, în plin brain storming de gândire unui proiect educaţionalo-ornitologic-patrimonial, cu Muzeul ASTRA, pilon de bază, [dă, Doamne, să capete finanţare după ce îl vom depune!], când, prin elementul surpriză, a picat netu' şi dus a fost vreo jumate de ceas. În micile pauze de "furtună a creierelor", minimele injurii contra sistemului şi folosirea asiduă a agendelor din dotare, mi-am dat seama că aş avut un gând tâmpit să neg, cu o nonşalanţă, totuşi dezinvoltă, avantajele revoluţiei IT.
Bine că a picat netu', bine că a venit proba Magazinului MediaDOT, fain & sugestiv nume, by the way! În traducerea mea liberă l-am egalizat cu "Punctul [Acel Punct] care intermediază Mişcarea Lumii!" şi, imediat, a erupt ideea unei legături intrinseci cu Scrisoarea I, a lui Mihai Eminescu. Mă puteţi acuza de dublă-blasfemie, dar aveţi milă de mine şi urmăriţi ideea...urmăriţi Punctul...şi haideţi să vedem împreună unde ajungem:
"Dar deodat-un punct se mişcă... cel întâi și singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!...
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii...
De-atunci negura eternă se desface în făşii,
De atunci răsare lumea, lună, soare și stihii...
De atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute
Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute
Şi în roiuri luminoase izvorând din infinit,
Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit.
"

Mihai Eminescu, Scrisoarea I, fragment

Da, sunt silită, de mine însămi:), să recunosc evidenţa vieţii actuale. Imaginaţia mea bolnavă ar putea găsi surogate, mult inferioare, terifiante chiar, pentru a putea trăi fără calculator. Mă duc pe o insulă cvasi pustie şi mor de singurătate sau mâncată de canibali. Măcar de-aş avea o carte de Jules Verne, dar tot n-ar fi bine, pentru că aş avea dorinţe de ştiinţă & tehnică, pe care atehnică  şi nepricepută fiind, nu le-aş putea pune în practică. N-aş avea tutoriale, nici procesoare Intel sau plăci de bază la promoţie, clar, nici telefon, nici obişnuinţa de a trâi ca în vremurile imemoriale...pentru simplul fapt că nu aş ştii cum.
De aceea, îmi emit, atât în teorie, cât şi în practică, ideea că acum, în prezentul nostru non stop, cosmogonia continuă la scară cibernetică, iar efectele ei le simţim din plin în fiecare zi, cu fiecare click al mouse-ului, cu fiecare add sau like, search sau sign in, cu ocaziile de gaming' [nenumărate în cazul meu] sau writin' pentru SuperBlog 2012, ca în acest caz, sau aiurea-n pe Eliza Day & Night! Noapte bună...dar, nu uitaţi, eppur si muove, Punctul s-a transformat, pe parcurs, în bulgăre, iar ACUM...în avalanşă! Avalanşa care ne uşurează viaţa, ne-o face mai frumoasă, mai optimistă, mai jucăuşă...
Furaţi-mi ideea proaspăt găsită, de la MediaDOT & Blizzard!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu