Oul nonconformist şi scăunelul fumător

...sunt o leneşă în concediul meu de odihnă pentru anul trecut, impus în această perioadă pre şi post pascală. Cică, dacă mor la servici...sau cine ştie ce draqu' mi se întâmplă...din punct de vedere medical vorbind...pedepsele...habar n-am de ce tip, din nou, cică, sunt dure...nu pentru mine..că, iarăci, cică, io aş fi moartă/pe-aproape...dar răspunderea revine angajatorului. Astfel, cu câteva mici exerciţii de imaginaţie...în cazul meu, de manieră debordanto-paranoidă, plecarea mea în concediul de odihnă al anului trecut a căpătat contur, iar lenea mi s-a revărsat în toată splendoarea ei...

Da...clar...n-am chef să scriu...

Totuşi să nu uităm că azi e Paştele...[anul trecut eram suprarealistică :D], vreţi să ciocnim un ou...dar vă anunţ de pe acum că s-ar putea să nu vă inspire, e nonconformist, e negru, are o frunză roşie, mâzgălită desenată cu grabă migală de a mea mână dreaptă ...la propriu:)...dotată cu o chişiţă  [def. DEX - pensulă sau periuţă de încondeiat ouăle; bijară, condei, vizaric]...sau, pe alţii, să le resuciteze amintiri mai mult sau mai puţin plăcute...Na, Christos a Înviat...Adevărat ca-nviat! [pleosc...Adevărat că s-a spart oul tău...! Al meu e vrăjit! De fapt, nici nu mai e al meu...a fost făcut cadou sufletului meu. dar va rămâne pentru posteritate dăruit acestei postări cvasi pascale.] Nu mă pot abţine să nu divaghez, cu completări suplimentare & edificatoare, cât de cât cronologice:

- pe 1 aprilie, fără nici o păcăleală, m-am mutat, la etajul patru. Ideea care contează este că alături de camera mea super faină e el...Balconul! De unde mă uit la voi, Făgăraşilor cu semnal! De unde urmăresc BMW-urile faine ce-mi circulă pe bulevard...din când în gând...asta-i ultima mea găselniţă...mi-am creat superstiţia că-mi poartă noroc de le văd...:D Copilării...

- Revenim la balcon...Aici e singurul loc în care se...pauză mă duc puţin la aer curat şi fum în plămâni...BRB...se fumează. Dar, să vi-l arăt cu probe fotografice, dar şi cu mulţumiri din suflet adresate lui Nic, creatorul său, pe micuţul meu scăunel, la acel moment încă nefumător, care-mi asigără practicarea în condiţii de maxim confort a acestui viciu netrebnic...dar, atât de plăcut.

- Revenim la Oul cu cannabis...Să vă spun în ce constă vraja lui. În 1 aprilie, fără nici o păcăleală:), eram răcită bocnă. Nasu-mi, cât e el de mic, vocifera ameninţător, strănuturilor nu le mai puteam ţine numărul...Aşa că, hai la Farmacia 24, că-i aproape. Vroiam să-mi iau picăturile de pus în nas, pe care le uitasem acasă...dincolo. Dar să vezi să să nu crezi! [Nota bene: Să nu cumva să mă acuzaţi că fac reclamă ascunsă, că mă plăteşte Fiterman Pharma. Şi de-ar fi aşa, cred că nu m-aş supăra.] Mi-a sărit în ochi un titlu: Scapi de răceală. NATURAL! din revista Săptămâna medicală, aşezată pe una din tejghelele farmaciei. Nebunie, pe lângă faptul că medicamentul recomandat, şi anume, Propolis C Răceală şi gripă şi-a făcut efectul aproape instantaneu, după două pliculeţe, avea şi ambalajul în combinaţia mea preferată de culori, verde şi portocaliu...Ptiu, PDL-ule, Satană, nu mă refer la tine! Crezi că o să-ţi fie bine cu culoarea schimbată...? Halal! Să sperăm că te pregăteşti pentru culcuşul veşnic, la loc cu verdeaţă...Gata, politica! Bleac! Oule, nu mai eşti la mine, eşti la sufletul meu, dar, scoate-mă din transa în care am căzut şi spune tuturor cât de bine te-ai simţit în cutia de Propolis, că-ţi dau dovada pe faţă...Spune-le, că de-aia eşti aşa puternic, că nimic nu te poate răni/sparge/atinge!

Campanie umanitară: Ajut-o pe Gabriela să vadă! Îmi doresc să-mi văd copiii crescând!

Am primit azi un comentariu la ultima mea postare, cu copacul de care aproape m-am îndrăgostit...la Brateiu, sâmbăta trecută....Nu era ce am sperat io, cea care făceam pe interesanta şi hazlia...este un mesaj trist...dar, cu o mare doză de speranţă care răzbate printre rânduri...Îl redau:

"Buna ziua,

Ma iertati ca va deranjez. Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava. Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35000 EUR, plus cheltuieli de cazare si transport.

Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.

dumitru_gabriela31@yahoo.com " Semnat: Ady

Socoteala de acasă...sau de la Brateiu,,,:) nu se potriveşte cu cea din târg, mai precis de pe blog...dar poate, sper din tot sufletul, să se potrivească cu cea dorită...dorinta băieţilor care-şi vor mama sănătoasă...şi lângă ei. Ajutorul poate veni pe neaşteptate..şi de la voi, cititorii mei...Mulţumesc!

D & G...:))

...e minunat, sper să nu fie tăiat prea curând, să nu-mi zică mie nimeni că a trăit destul...

că trei secole sunt de ajuns...

dar, întrebarea este:

 de la ce mi-au venit iniţialele din titlu...? :))

daţi cu ghiciu', că zona Brateiu...unde trăieşte minunăţia...

e cunoscută pentru ale magiei albe/negre

sau cum o fi ea...

Piatră rostogolită sau frunză în vânt?

Martorul meu tăcut şi colorat

Acum nu scriu...mă prefac...fac, dar nu fac, merg, dar parca-aş sta, caut casă, mă zbat, găsesc, dar brusc m-a apucă plictiseala. Ofertez ateliere & pauze recreative în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, dar îmi lipseşte glimpseu' şi persuasiunea-mi caracteristică...Chefu'-i arareori cu mine! 

Aşa că nu-mi rămâne decât să-mi pun îmi pun întrebări...de ce sunt aşa de ameţită, de ce drequ' mi-a amorţit jumătatea dreaptă a feţei, de ce echilibru-mi e descompus şi nici când dorm nu mă părăseşte senzaţia că-s într-o barcă pe Dunăre? Şi-altele, multe şi mărunte, sau mai mărişoare. Da, e boala...şoada de ea...E ea, sunt câteva din cele o mie de feţe ale ei...Să fie doar o mie? Poate ar trebui să încep să le număr...să demonstrez faptic dreptatea pe care o au acei doctori, maeştri ai personificărilor alegorice, în stabilirea de diagnostice sinonimico-literare cu SMu' meu şi al altora.

Eu sunt o uitucă...de ce naiba nu-mi folosesc blogul să ţin minte micile sau mai marile impedimente/evenimente neurologice? Puteam să-mi amintesc că în martie 2010, eram la fel de ameţită şi, brusc, m-au lăsat piciorele şi am căzut pe treptele de la zidul Cetăţii, iar o doamnă şic mi-a zis sfătos: Nu e bine să bei atât...Ai amestecat băuturile?, iar, după episod, am făcut o cură de perfuzii cu cotizon şi fără sare...Martia Luna martie a anului trecut a fost tot cu învârteli & slăbiciuni a la long, dar am trecut peste ele, cu nonşalanţa inconştienţei eliziace. Mi se pare normal. Aveam treabă...inaugurarea Centrului ASTRA pentru Patrimoniu din Pădurea Dumbrava...

Iar acum scriu...ioi îmi contrazic prima propoziţie...să-mi fac energie...să mă conving că-mi vor trece stările enervante de amorţeală şi echilibru teribil de inconstant. Şi vor trece!!! Să-mi iau catrafusele, laptopu' Dell Vostro 1000, foenu' Alaska şi s-o tai...în viaţă, din nou! Wish me luck!

Leapşa .. ca la carte... improvizaţie seratică...

... acum câteva zile, am avut plăcuta surpriză să-mi văd babele mele băsesciene...demascate încă de anul trecut, recomandate de Daniel Botea, coleg blogger din Craiova în grupul nostru de pe Facebook. 

Cu această ocazie am primit şi un compliment fain, referitor la şarmul verde al subsemnatei...în materie de scriitură, dar, ca să înţeleg că în această viaţă vernil sau cum o fi ea...totu' se păleşte plăteşte...m-am pomenit c-un plocon, de tip leapşă, care, fix într-acest moment psihologic propice (am ajuns mai devreme de la servici:), chiar că mi s-a pliat pe conştiinţă şi m-a făcut să-mi dau naibii lenea scrisului, cu care coabitez.

Încep prin a-mi mărturisi o altă meteahnă...narcisistică [ţţîî...nu căutaţi în DEX, nu există cuvântul] aceea de a inventa cuvinte..de fapt, pot vorbi doar de inovaţii, nu de ataşarea unei codiţe la prună...îmi justific, aşadar, ultimul cuvânt din titlul acestei postări.

1. Care este ultima carte pe care aţi citit-o (sau pe care o citiţi încă)? Bună întrebare. Şi acum e clipa în care cititorii mei vor afla că, în sfârşit, am terminat-o, sâmbăta trecută, în 3 martie, după ce Moş Crăciun a întârziat puţin şi mi-a făcut-o cadou abia în 25 ianuarie...Cimitirul din Praga de Umberto Eco.

Dacă vreţi vreo concluzie, n-o veţi primi! Citiţi-o! Eu, oricum, mai trebuie s-o citesc o dată, cu internetul la îndemână, să verific informaţiile din trei surse.:) M-a înnebunit liturghia neagră..probabil îmi ştiţi puterea de a-mi crea filmele unor scene, prin intermediul imginaţiei...uite, şi acum m-a apucat surescitarea, amestecată cu o ţâr' de scârbă, curiozitate, dar şi o oarecare inţelegere...care îmi dă fiori...Gata! Mi-a plăcut cartea, am şi împrumutat-o deja...Când se va întoarce la mine din nou...promit s-o disec...La figurat! 

2. Una dintre ultimele cărţi citite, pe care o recomandaţi? Ca să nu mă repet...aici intră în scenă Lenea, Cucoană mare...şi mă salvează...oferundu-mi pe tavă...pe tastatură...PNV...următorul răspuns: Idem întrebarea anterioară...:))

3. Care este următoarea carte pe vă gândiţi s-o citiţi? Na, aici e acum! Te-am "ameninţat", Daniele, în comentariul de la leapşa ta pertinentă, c-o s-o cam dau şi cu mici impertinenţe...care-şi au sechelele hăt departe, demult, în frageda-mi copilărie, când aveam vreo 12-13 ani...iar tu mi-ai răspuns, zâmbind: "Nu-i bai!" Poate că a fost o dorinţă ieşită din tiparele cimitirului...poate, o altă pură curiozitate, de maturitate juvenilă...paradoxal, mi-am amintit că încă mai am în bibliotecă o carte pe care tata o ţinea ascunsă de noi, copiii, dar, ţi-ai găsit...noi aka eu am găsit-o, am frunzărit-o, pe ascuns...; N-am înţeles nimic şi mi-am propus s-o las pe mai târziu..."Târziul" a venit acum, dar n-am ajuns decât la prefaţă...Păi da, pierd timpul citind cu glas tare felurite nme de autori/regi indieni...gen Beihansathita sau Shatakarni Shatavahana ş.a....şi, uite aşa, încă n-am ajuns la adăncimile pe care mi le amintesc din răsfoirile grăbite ale fetiţei inocente din vechime...:P. Pe scurt, că mă apucă somnul şi degetele & gândurile îmi sunt deja îmbârligate, de oboseală, autorul este cunoscut sub numele de Vatsyayana, a fost redactată în sanscrită în jurul secolului al V-lea e.n., tratează Arta hindusă a  iubirii fizice şi este renumită sub numele de....

Sibiu - New York via Berlin

Păi, cum naiba să nu mulţumesc Soarelui? Că mă câcâi de o săptămână şi o zi să-mi descriu micul meu voiaj real, virual şi imaginar al vinerii trecute şi de-abia acum, după ce mi-am aruncat privirea pe fereastră, am căzut într-o stare de adâncă beţie:D...a culorilor care m-a înghiontit să-mi dau ghes la scris...

Ok, nu exagerez azi...Revin la telegrafism!

Era vineri, în Sibiu şi biroul meu mă găzduia cu veşnica-i ospitalitate de după-masă. Era chiar 24 februiarie, iar între orele 15.50 şi 16.10, chiar de Dragobete - profunda sărbătoare a Dragostei la români, Cap de Primăvară pentru tot ce mişcă-n ţara asta, am trăit un nou first time. Mai întâi m-am enervat, înjurând molcom, continuându-mi, destul de impasibilă, activitatea de planificare pentru săptămâna următoare, care, mai că-i trecută deja. Apoi, autosesizându-mă, cu o neaşteptată voiciune, că mi-aş putea elimina singură disconfotul cauzat de scunul meu rotativ, destul de stricat, reparându-l [sau stricându-l mai tare...ceea ce n-a fost să fie totuşi, semn al profesionalismului meu înnăscut..(laudă-mă, gură, că mi-au murit lăudătorii...:)))] i-am oferit, aşa ca de sărbătoare a amocului amorului neoş, câteva minute de răsfăţ. Am început cu dezasamblarea lui, aruncarea elementelor de tip excrescenţă...glumesc, v-aţi prins..:) Am continuat cu reînjurubările şi strângerea rozetelor de susţinere a spetezei recalcitrante. Ca, într-un final, după maxim 20 de minute, (timp în care m-am şi distrat, fabricându-mi dovezile momentului de tandreţe cu scăunelul învârtitor), Confortul să fie restabilit!...Promiţi să mă stergi de praf, luni dimineaţă? Că tandreţea nu-i completă, dacă nu dai doi bani pe igienă...Hey, you!

Sibiul continuă să-şi facă simţită prezenţa fizică la continuare...aşa, pe seara, la Casa de Cultură a Sindicatelor, unde Teatrul de Balet Sibiu şi Baletul de Stat Berlin, ne încântau cu un spectacol de zile mari: GALA DE BALET. Cam perversă fata asta vor putea zice unii! Îşi face trafic pe spatele conspiraţiilor, comploturilor, lăcomiilor, poate calomniilor şi/sau înscenărilor, de actualitate în a noastră urbe. Păi cum nu, dacă seara s-a lăsat cu dans, muzică, culori, talent şi o sală plină ochi. Putem să trecem relaxat, în paşi ritmaţi, spre cea de-a doua destinaţie a scurtei călătorii iniţiatice spre Berlin. "Oraşul meu preferat, după Sibiu!", aşa cum i-am zis lui Reiner, solistul momentului Barocco, pe care l-am întâlnit după show, plecând grăbit spre hotel, mulţumit de prestaţia-i şi de publicul sibian entuziasmat. 

Eu, Gabi şi Toto ne-am continuat seara, comentând, gureşe nevoie-mare, proaspetele trăiri, emoţii, bucurii, uimiri,...la masă, în New York. Final Destination & Top Dancers! 

Top Eliza dpdv artistic & tehnic:

Barocco  - Reiner Krenstetter - III

Corsarul - Corrine Verdeil şi Dmitry Semionov - II

Lacrimosa - Marian Walter - I

Marele Premiu

Elegie de Hezen - Iana Salenko şi Marian Walter

Premiul unanim al publicului (din 3 surse ca la jurnalism: eu, Toto şi Gabi)

Les Bourgeois - Dinu Tamazlacaru

De filmat în casa de cultură, s-a filmat, nu de mine, ci de profesionişti. Accesul la materiale, nu mi s-a oferit, poate, pentru că nici nu am deschis gura să cer. Dar, youtube-ul mi-e prieten şi m-a servit cu un exemplu...concludent! Bucuraţi-vă, râdeţi chiar, că eu nu ştiu franceză, dar, zău, dacă nu mi se pare hazliu!

ps...Ra, dacă citeşti, răspunde-mi şi mie la întrebarea: Cine este Jojo în acest cântecel şi cu ce se ocupă...? Pură curiozitate! Şi poate, puţin dor:)!

Marea Dilemă: Van Halen sau Noir Desir?

Preambul: 

Era o zi frumoasă de iarnă (după-masă), între Crăciunul şi Revelionul lui 2011, nu ninsese încă foarte tare, oamenii din jur se plângeau că avem o iarnă săracă, mai dihai ca salariile bugetarilor. Nu aveau nicicum intuţia vorbei "ai grijă ce-ţi doreşti, că s-ar putea să primeşti"..cu vârf şi îndesat, aş adăuga eu. Eu le-am zis, dar n-au vrut să asculte..Se mai întâmplă. Intuiţia mea iar îmi şoptea: "Du-te, bea un ceai, la sfârşit de an. Să pari cuminte, şi în ochii tăi!".

Astfel, premisa fiind creată, nu mi-a rămas decât să aleg cea mai lesnicioasă oportunitate. Uşor de spus, greu de pus în practică. Dovada este în dialogul următor...a cărui început, dintr-o eroare de calcul, a fost pierdut pentru eternitate.

4:11:45 PM  
pot să sun la Van Halen şi să pun întrebarile ăstea...
4:11:49 PM  
bine
4:11:55 PM  
atunci aştept răspunsurile  
4:12:38 PM  
doar dialogăm...să luăm cea mai bună decizie
4:12:42 PM  
nu e simplu...
4:13:23 PM  
e dificil...mai ales când trebuie să fac înainte şi cercetare...nu de teren...de numere de telefon, apoi de răspunsuri
4:13:50 PM  
munca de cercetare e faină... îţi place
4:13:59 PM  
să dialoghezi la fel...
4:14:07 PM  
nu ştiu care este impedimentul
4:14:10 PM  
ştiu...am găsit numărul...să sun?
4:14:17 PM  
e un fel de team building
4:14:30 PM  
cu mine însămi
4:14:42 PM  
deci tu chiar vrei la Noir Désir???
4:14:44 PM  
bine!
4:14:49 PM  
atunci rămâne acolo   
4:14:54 PM  
la ora 17!
4:15:15 PM  
io nu vreau la noir désir...io vreau la van halen...
4:15:31 PM  
te razgandeşti în fiecare minut
4:15:40 PM    

dar, oricum rămâne la 17....indiferent unde ne hotărâm
4:15:47 PM  
asta e sigur
4:15:51 PM  
o certitudine
4:15:59 PM  
mai sunt 45 de minute
4:16:09 PM  
mai ai timp să suni
4:17:12 PM  
am salvat numărul...
4:17:23 PM  
pas cu pas....
4:17:24 PM  
şi a început Queen la radio!
4:17:45 PM  
te las să asculţi
4:18:57 PM  
perfect...Thanks, God, it's Christmas...asta e melodia!
4:25:56 PM  
am vorbit....
4:26:05 PM  
la Van Halen
4:26:11 PM  
şi?
4:26:26 PM  
bănuiesc răspunsul
4:26:32 PM  
dacă nu suunt
4:26:36 PM  
sunt pe cale sa vină
4:27:03 PM  
e deschis, sunt locuri, nu e multă lume, au şi ceai...
4:27:14 PM  
no bine
4:27:24 PM  
rămâne aşa
4:28:04 PM  
cum...? vreau să îmi spui tu, cu cuvintele tale, ca să am certitudinea ca m-am facut bine înţeleasă
4:29:05 PM  
dacă nu se poate...nu îţi doreşti...urăşti Noir Désir-ul...oamenii şi locurile de acolo...aerul...ceştile...apa...no bine...mergem la Van Halen....
4:29:39 PM    

...e bine!
4:29:53 PM  
am oftat
4:30:12 PM  
deci, ne vedem în 31 de minute...
4:30:22 PM  
ce coincidenţă, şi eu am oftat
4:30:24 PM  
daaaaaaaa
4:30:36 PM  
pai atunci, hai la Noir Désir...
4:30:43 PM  
nu e păcat sa oftăm amândoi
4:30:46 PM  
?
4:30:56 PM    

acum râdeam...
4:31:05 PM  
ai zis ca ai oftat
4:31:59 PM  
stai un pic....
4:32:07 PM  
stau
4:32:12 PM  
mai vine cineva?
4:33:03 PM  
stai...ca nu mai mergem în Van Halen
4:33:10 PM  
Noir Désir
4:33:11 PM  
mergem unde vrei tu...!
4:33:13 PM  
da
4:33:16 PM  
aaaaaaaaaaaaaa
4:33:18 PM  
nu aşa
4:33:24 PM  
trebuie să-ţi doreşti şi tu
4:33:31 PM  
am sunat acolo...şi am întrebat dacă au ceai şi de care
4:33:31 PM  
cine mai vine?
4:33:47 PM  
nu stiu...cu Pictoru’ n-ai vorbit?
4:33:59 PM  
e in concediu
4:34:08 PM  
de la tine....cine mai vine?
4:34:50 PM  
nu vine nimeni altcineva...ca toata lumea e in concediu...
4:34:58 PM  
aha
4:35:03 PM  
nu stiu de ce presimt
4:35:10 PM  
ca nu o sa vii singură....
4:35:13 PM  
Doriana, de la tine, n-are chef sa vina?
4:35:23 PM  
acum a plecat
4:35:41 PM  
dacă mă întâlnesc cu Chinezu’ (Shin Chi)...promit să îl conving să vină.
4:36:16 PM  
nu ştiu cine va fi....dar va mai fi cineva....
4:36:25 PM  
probabil că te vei întâlni....
4:36:29 PM  
în Piaţa Mare
4:36:38 PM  
sau pe strada aia bine documentată...:D,
4:36:44 PM  
dacă mergem la Noir Désir.
4:37:00 PM  
mergem in Noir Désir...ne aşteaptă
4:37:08 PM  
no bine
4:37:23 PM  
no, gata...vezi că e bine să vorbim?
4:37:39 PM  
pai cum altfel s-a născut progresul?
4:37:46 PM  
decizia s-a lasat greu...
4:38:10 PM  
mă duc la ţigară...că sunt mulţumită de ce s-a hotarât
4:38:14 PM  
nu ştiu dacă putem vorbi de o decizie în adevăratul sens al cuvântului....
4:38:18 PM  
eşti sigură?
4:38:23 PM  
foarte
4:38:24 PM  
no bine!

Aţi citit Alice in Ţara Minunilor? Ioi, nu pot să cred...Da' măcar filmul l-aţi văzut? Da' de Pălărier vă amintiți? Iepurele de Martie vă spune ceva? Dar Bursucul Somnoros? Şi ce aveau toţi trei în comun? Plăcerea înnebunitoare a ritualului ceaiului.

Nu văd legăturile acestor întrebări cu subiectul anterior [a fost vreun subiect...?!?] Nici nu era cazul!...Trăiască Ceaiul! Împreună cu Tequila, Cognac-ul, vinul ș.a.! Că berea mi-a trăit până anul trecut!

Spamming myself...

Sunt deraiată, fără doar şi poate. Sunt leneşă, mai mult ca sigur. Sadismul nu mă caracterizează, dar reciproca este general valabilă. V-am zis data trecută să păstraţi liniştea că m-a reapucat cititul...

Mincinoasă nu sunt [în principiu...am ajuns la pagina 254], dar cum se numeşte omu', mai bine zis oama care evită să-şi dea pe faţă adevărata natuară duală (cel puţin:D), cheamă la înaintare, întru-câtva în mod speculantiv, o acţiune demnă de tot respectu' = lectura, doreşte, cu nonşalanţă, să i se acorde atenţia cuvenită şi să i se motiveze, din oficiu, absenţa de la masa de scris?

Dar, cum se numeşte aceeaşi oamă, care printr-o (iar imi exacerbez calităţile;) adâncă inconştientizare se autosesizează (în aceeaşi manieră o ţâr' artificială) şi hotărăşte să-şi decline, autocaracteizându-se în stil negativo-comic, crâmpeie de adevărata-şi pseudopersonalitate, în vederea iniţierii grozavei..haha..acţiuni de a se aşeza [nu] ca toţi oamenii la laptop pentru a-şi înşira balivernele?

Luna, spadele, optul, Eliza abramburita!

Gata joaca de-a v-aţi ascunselea cu cuvintele...gata alambicările deviante...dulce realitate ... [ioi, mi-am amintit că am în ghiozdan napolitane cu ciocolată pe care şi le-a cumpărat Gabi după Serile sibiene de miercurea trecută - Elita germanilor din sudul Transilvaniei. Atunci când maşina ei dispăruse, ridicată fiind, din parcarea pentru taxi-uri, de lângă Muzeul de Istorie. Iar, de frig, de stres, de clanţa uşii..Joe a rămas la mine, cu gândul de a-l duce la seara de poker, dar acolo am avut vinete, zacuscă şi ştrudel de mere...wow...wow...iar Joe a fost amânat pentru noaptea de bridge, care n-a putut veni.:)) nu-i aşa că iar m-am v-am chiert între paratezele pătrate?] ...eşti invitată!

Acum vreo două săptămâni, pe la ora unu şi ceva, a sunat telefonul fix de la mine din birou. Reproduc conversaţia...nu că ar fi cine ştie ce...dar, intenţia mea este una educativă...

- Muzeul ASTRA, bună ziua!

- Bună ziua. Mă numesc ...[aici am uitat...un nume şi 3-4 prenume]...aţi câştigat 4000 de euro la concursul Romtelecom - Nescafe Brasero! Sunteţi proprietara acestui abonament de Romtelecom?

- Nu sunt, Muzeul ASTRA este proprietarul.

- Dar acest număr de telefon unde este, în ce birou?

- La mine în birou!

- Trebuie să vă anunţ că numărul dumneavoastră a fost selectat să primească premiul de 4000 de euro, iar dacă acesta este telefonul de birou, dumneavoastră veţi primi banii. Puteţi ajunge până la ora 17.00, pe Bulevardul Dacia, la numărul...[iarăşi am uitat]?

- În Bucureşti? Aaaa, nu...Eu sunt în Sibiu.

- Atunci mai există o variantă să intraţi în posesia căştigului. Vi-l trimitem prin Fan Curier. Unde doriţi să fie aduşi banii? La dumneavoastră acasa sau altiundeva?

- Să fie aduşi la muzeu...

- Trebuie să vă comunic că există un cost de 40 de euro pe care este necesar să-l plătiţi curierului. Aveţi aceşti bani?

- Aaaa, nu! 

- Dar puteţi să faceţi rost de ei, nu-i aşa?

- Aaaa, nu!

[Deja i se simţea o enervare în glas, ca răspuns la "aaaa, nu-urile" mele dezinvolte!]

- Deci, NU VREŢI să faceţi rost de aceşti 40 de euro!

- Aaaa, nu!

- Daca-mi permiteţi pot să vă întreb "de ce"?

- Clar, nu vreau pentru că nu prea cred în asemenea câştiguri, anunţate telefonic...sau pe e-mail...sau prin sms... [10 secunde pauză...]

- Vă felicit...pentru inteligenţa dumneavoastră!...

- De ce, pentru că nu am muşcat faza cu patrumii-i?

[În concluzie, am aflat mai multe detalii, pentru că m-am lăsat spamuită de bunăvoie şi nesilită de nimeni, cu excepţia curiozităţii mele bolnave câteodată. Era un tinerel, cu pretenţii de smecheraş/ infractor în devenire/ plictisit de Bucurşti/ melancolic, cu tendinţe romantice, pe alocuri...Într-un cuvânt, era un ANOST! Sau poate TRIST!]

Judecăţi concluzive aleatorii:

Feriţi-vă de măgăruş! Feriţi-vă de omul spân!

Ultima concluzie!

Complot, conspiraţie, cercetare superficială...dar, oricum, bogăţie!:)

V-am spus să faceţi linişte că citesc, iar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile propice lecturii, nu mă pot concentra...Puteţi striga, mărşalui, manipula şi complota, la rândul vostru, acum în cea de-a şaişpea zi, că şansa succesului îmi/ne este umbrită/înzăpezită![vezi foto stânga:)]

Aseară, mi-a sunat telefonul. Răspund, fără să mă gândesc prea mult la posibilitatea că mâna stângă îmi va îngheţa, cât de cât - cum s-a şi întâmplat - sau că aş putea aluneca pe gheaţa formată, şi pe strada Rahovei, veneam acasă, nici călare, dar pe jos:P - nu, n-am clacat:). 

Discuţia şi-a urmat cursul, întinzându-se cam pe toată seara...în timp ce eu doream cu ardoare să mă spăl pe mâini, pe faţă şi pe dinţi, să arunc un ochi pe jocurile în care sunt mai mult sau mai puţin implicată, gen aidraci(i) mei punct ro, texas holdemu', descoperit de curând ş.a., să-mi continui lecturarea beletristicii de la Moş Crăciun...N-am stopat-o [convorbirea, zic..] pentru că era în favoarea muzeului...oare să mi-o trec în raport?

Aaa, chiar, vouă, cititorilor mei bărbaţi, vă pun o întrebare pe care vă rog s-o trataţi cu adâncă seriozitate, după ce urmăriţi şi îndepliniţi exerciţiul de imaginaţie la care vă supun: Închipuiţi-vă că aveţi vreo 30-35 de ani, sunteţi destul de mulţi (cam o sută), cu prietenele/soţiile/amantele acasă, la un eveniment de entertainment, iar o jumătate de zi trebuie să o petreceţi laolaltă distrăndu-vă, nu în club, nu pe pârtie, nu în vreun bar sau restaurant, ci în Muzeul în aer liber. Nu acum, iarna, ci mai la primăvară! Şi încă un detaliu, nu sunteţi români...! Cum se pot relaxa/distra bărbaţii în timpul zilei simultan? Eu am ceva idei...dar, sunt curioasă de inventivitatea voastră!

Revin la firul epic alambicat. Din vorbă-n vorbă, îmi declar începerea citirii Cimitirului din Praga şi recunosc că sunt bulversată...că nu mi l-aş fi închipuit pe Umberto Eco antisemit. Ieri nu ajunsesem decât la pagina 69...nu eram deloc sigură că înţeleg ceea ce citesc...Deci, am scuza numită prima impresie care m-a făcut să mă înspăimânt puţintel...iar pe interlocutorul meu să-mi recomande poemul dramatic în cinci acte Nathan, Înţeleptul de Gotthold Ephraim Lessing. 

Fată serioasă:), întru câtva autodidactă, m-am trezit azi dimineaţă cu gândul să descopăr varianta electronică a piesei lui Lessing, dar şi să găsesc ceva recenzii din care să pot discerne, din curiozitate, dar înainte de terminarea volumului lui Eco, ce-i cu evreii....şi care e ideea la care se va ajunge la sfârşitul cărţii. Aici începe cercetarea superficială...pentru că m-am pierdut...Găsit-am site-uri cu lucrări electronice...Pe unele le ştiam de la examinările anterioare..Dar, nu, nu era...În schimb, am adăugat micii mele colecţii de e-books (formată doar din doi autori: Mircea Eliade şi Leo Taxil) încă 13 eseuri, marca Ioan Petru Culianu...demult trebuia să-l caut...Acum, urmează să-l citesc...:) 

De pe partea Cimitirului, recenziile sunt cu duiumul, care mai de care mai neînţelegătoare şi mai neîndurătoare...Dar, minune...Revista 22, editată de Grupul pentru Dialog Social, prin domnul dr. Andrei Oisteanu, istoric al religiilor explică tuturor provocarea pe care a lansat-o, voit, scriitorul piemontez. Am ajuns la pagina 92...Vă ţin la curent...

De această dată am şi concluzie. Am găsit Nathan the wise, în limba engleză...fapt care mi-a amintit că eu, de fapt, aveam treabă...să-mi traduc CV-ul după modelul UE...Dar, ştiţi proverbul, lasă pe mâine ce poţi face azi!

S-a sunat de...Pauză de Scris...:)

Îmi permiteţi să-mi iau o binemeritată pauză de scris? Nu că m-aş fi înnebuit până acum să-mi delirez vedeniile, respectiv auzeniile..Nu că în ecuaţia de faţă, lenea-mi sinistră nu şi-ar avea rolul primordial, omniprezent şi atemporal. 

Dar, da! Ad-hoc-ul mi-a fost indus spontan de părerile de rău care m-au năpădit ca urmare a posibilului/probabilului insucces al strigătelor, sloganelor, bătăilor, leşinurilor, ambulanţelor, plânsetelor, răutăţilor ş.a., care se află în România de 10 zile....

Dar, îmi pare rău că nu pot arunca aici un e pur si mouve...[Aş regreta teribil să am dreptate în această activitate, uzuală pentru mine, de medium în rezervă.] Nu văd decât mişcarea protestatarilor, a trupelor de jandarmi, a canalelor TV, care mai de care mai subiective obiective, până-n măduva oaselor...I'm stuffed! :( 

Ştttt...Linişte! Acum citesc!  Două cărţi deodată...Cimitirul din Praga - Umberto Eco [Mulţumesc frumos, Moş Crăciun!] şi Pink Floyd în roşu - Michele Mari.

ps A opta confesiune

Omul pisică 

Foto-ghicitoare...pentru cine e coroana?

...unde a fost depusă această coroană funerară, cu flori de plastic, extrem de portocalii, astăzi, 17 ianuarie, la ora 18.30?  Cu ce ocazie? Cu ce sentimente? Să fie dorinţă, speranţă, pioşenie sau pur dezgust, sictir, scârbă & silă...[puncte, punctele cer completarea voastră...] 

Recunoaşteţi faţada & pavajul? Dar uşa adânc închisă dialogului, proaspăt spălată de flegme, strălucitoare, ale cărei perdele portocalio-căcănii ascund orbecăitul unei guvernări mult prea longevive întunericul profund?

Vă dau două indicii...Un mesaj: Niciodată nu veti fi uitaţi! Semnatari: Noi, viermii şi ciumpalacii!

Bruiată...

Sibiu - 15 ianuarie 2012, ora 17, 43

....nu mă pot concentra deloc să-mi înşirui gândurile într-o ordine riguroasă. De trei zile-ncoace ... mi-am călcat în picioare principiul meu de a nu mă uita la televizor ... Jandarmi, protestatari, fumigene, sticle incendiare, cărămizi, sânge, galerii ale echipelor româneşti, gaze lacrimogene, capete sparte, copii...că n-or veni de la Barsa sau Arsenal:D, şi Băsescu pauză, lipsă la apel, de-ar rămâne dreaqu' ascuns, să nu îl mai vedem, să-şi dea demisia. Gata, îmi începe cavalcada gândurilor haotice...

Na..şi dacă are tactul să ofere preşedinţia ca ofrandă pe "altarul" dorinţei cvasi-unanime a românilor...ce poate se se întâmple....oricum, cred că nimic din ce îmi doresc eu. 

Tăvălug, vor veni peste noi niscai alegeri anticipate, care poate vor resuscita, doar provizoriu:(, speranţa în normalitate...care-i aia? am avut-o vreodată?...partidele (mai ales cele din opoziţie) nu-şi vor mai da rând în definirea stării normale şi atragerea electoratului (foştii votanţi ai FSN în '90 [vinovaţii fără vină] plus ai noilor posesori de majorat...) dar, nimeni nu cred că va profita de schimbarea preşedintelui ca să ceară parlamentului, în primul rând, revizuirea constituţiei şi re-transformarea dulcei, nostre Românii în monarhie constituţională.

Nu, nu am uitat de Eminescu...azi la 162 de ani de la naşterea lui...citez doar câteva versuri din  

Scrisoarea III

Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,
Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,
Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană...
O, te-admir, progenitură de origine romană!

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

FAST (de) FAST (en) FAST (ro) 2011

Nota bene: postarea am început s-o scriu în 30 decembrie 2011 şi am terminat-o acuşica.

Nu-mi vine să cred, ui că imediat se termină anu’ şi io îs tot pe baricade...cică! Nu, de fapt, sunt obosită şi mă auto-enervez pe mine însămi că-s şi încăpăţânată să-mi stârnesc tot felul de stări, fie ele super-pozitive, medii sau down, cu o leapşă cu care m-am pricopsit în 2009, am continuat-o în 2010, iar conştiinţa cunoaşterii personale, pe parcursul trecerii anilor peste mine, mă obligă s-o duc mai departe, indiferent dacă mă întristez sau mă hlizesc vis-à-vis de micile/mai marile puerilisme eliziace. Normal, vreau să-mi păstrez sinceritatea, dar, tot spontan şi, probabil involuntar, îmi voi menţine şi lenea care mă apucă de fiecare dată când sunt obligată să-mi fac temele..:P!

1. Ce ai făcut nou în 2011, ceva ce nu ai mai încercat înainte? Sincer, habar n-am...Aaa, ba da, m-am cam dezinhibat, am cam început să-mi dau arama pe faţă, să le fac/spun mai pe şleau, să nu mă ascund după falsele perdele siropoase au ba ale ideilor preconcepute promovate de societatea de factură tradiţionalisto-bigotă.
2. Te ţii de ceea ce-ţi propui la cumpăna dintre ani? Îţi vei stabili şi mai multe scopuri pentru anul următor, 2012? Nu-mi stabilesc obiective elitiste, ălea vor apărea pe parcurs :D, dar acum două-trei zile mi-am inventat un ţel etilist, mai bine zis antietilist. Nu mai vreau să beau bere deloc, deşi, câteodată e bună [nu e printre băuturile mele favorite, whiskyu’ e mai interesant], după fiecare una-două beri tre să fac de 2 x mai multe exerciţii ca să nu-mi crească aşa-numita bierbauch, cu care se mândresc majoritatea masculilor. Prietenii ştiu de ce!:)) Eu nu îmi dau seama...
3. A născut cineva apropiat ţie? Yes, yes, yes…să trăiască, se-nflorescă drăgălaşa de Lua Miata aka Kumalisa, fetiţa prietenei mele din copilărie Ananas....
4. A murit cineva apropiat ţie? Nu. Răspuns final! Pe care nu l-aş schimba niciodată!
5. Ce ţări ai vizitat? Franţa...la draga mea, Ra..Mulţumesc din suflet! Dar, lenea e mare şi ce-am scris, am scris şi rămâne scris, întru aducerea aminte...cultura din pivniţă
6. Ce anume din ceea ce ţi-a lipsit în 2011 şi ai vrea să ai în 2012? Sunt total anostă dacă dau un răspuns cunoscut de toată lumea? Nu neapărat că mi-au lipsit, aproape că m-am încadrat între barierele trasate mai mult volens decât nolens de gaşca de guvernanţi, o guvernantă, başca un marinar de apă de foc dulce sau sărată, dar începând cu anul ăsta nu vreau să le mai duc grija...V-aţi prins, vorbesc despre ei...ochii cameleonici ai draqului. Frumoşi ochi, n-am ce zice..mai ales când capătă culoarea mea preferată. Verde!
7. Ce dată din anul 2011 îţi va rămâne vie în amintirile tale şi de ce? Ioi, da’ bună întrebare mi-ai pus…minunate senzaţii, energie pură, perpetuum mobile de speţa a treia (definiţie: Expresia Perpetuum mobile de speţa a treia este de dată recentă, nu este legată de termodinamică şi se referă la sisteme fizico-chimice izolate care, odată puse în mişcare, deoarece nu schimbă energie cu mediul ambiant şi nu-şi schimbă forma energiilor din sistem (în jargon tehnic sunt lipsite de pierderi) îşi păstrează mişcarea pe timp nelimitat. Imposibilitatea de a realiza un astfel de sistem derivă din ireversibilitatea fenomenelor.) Poate în ciuda cercetătorilor, un astfel de sistem a putut fi creat şi mi-a funcţionat, într-adevăr nu pe termen nelimitat, ci cam  două ore şi ceva, dar, anyway, timpul se dilatase şi nu mai conta. Probabil asta a fost condiţia şi pretextul fenomenului supranatural, nălucire de factură indiană. Înţelege cine ce-o vrea...că alte detalii nu dau! Dar totuşi, să răspund la întrebare, fără ocolişuri: 23 spre 24 mai 2011
8. Care a fost cea mai mare realizare în acest an? Abia anu’ ăsta mi-am îndeplinit planul întârziat la cincinal…Dizertaţia… 
9. Care a fost cel mai mare eşec? Când eram mică am citit o carte Bagheta magică, o poveste frumoasă cu triughiulari, muzee, trei sori, o oglindă fermecată veneţiană şi Lolo, un câine robot, care răspundea la toate întrebările. Iar când nu vroia, avea totuşi răspunsul: Nu sunt pregătit să răspund la această întrebare! Drept urmare, dacă nu mi-a rămas în minte nici o acţiune pe care s-o cataloghez în domeniul eşecuri, înseamnă că n-am!
10. Ai avut parte de boală sau răniri mai serioase? Boala mea, după cum ştiţi, e aceeaşi...e acel long-term desease, SM-ul meu, a nu se confunda cu sado-maso…hmm…deşi…ceva accente s-ar putea remarca, la microscop!:) În ianuarie am fost sub influenţa perfuziilor, a cortizonului, a lipsei salinităţii, timp de două-trei săptămâni...dar a trecut hopul.
11. Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumpărat? Un rooter wireless…să am internet într-o independenţă totală, pardon, una dependentă de RDŞ…
12. Comportamentul cui merită sărbătorit/apreciat? Aici, mă repet, ca şi în anii precedenţi: al prietenilor mei…cărora le mulţumesc, şi-i provoc să continue!
13. Comportamentul cui te-a dezamăgit sau ţi-a provocat tristeţe mare? Refuz întrebarea, că stilul meu este acela de a nu mă mai lăsa dezamăgită, de a ocoli persoanele care mi-ar putea pângări optimismul, bazat pe un pesimism nativ. Ioi, iar v-am băgat în ceaţă! Sorry...
14. Unde s-au dus o mare parte din banii tai? Pe viaţă şi toate suplimentele ei...de viteză!
15. În legatură cu ce anume ai fost extrem de bucuroasă? Aici e greu, că sunt atât de multe, încăt dacă nu îmi pieptăn o ţâr’ postările anului 2011 de pe blog, n-aş putea face face provocării acestei intrebări. Evenimentele la care am participat, mi-au cauzat cele mai mari bucurii ale anului...clar, că buna companie care nu mi-a lipsit nicicând a fost de neînlocuit şi contribuţia ei (a prietenilor mei) a fost consistentă: sărbătorirea a şase ani de muzeu în 6 mai prin team-building; Ziua Sugarului, pe care am dus-o la a şasea ediţie ; Red Bull Romaniacs 2011; ArtMANIA 2011 şi Transilvania Tatoo Expo 2011; Astra Film Fest 2011; Serile Sibiului, marca AIOS şi Cercul Fumătorilor de Pipă şi Trabuc. Precis oi fi uitat ceva...precis..ui, că mi-am amintit rockării mei de la TRS  şi petrecerile din Oldis Pub;  bloggării mei şi #prinsibiulmeu; teatrul sibian şi baletul nost' ş.a.m.d.
16. Ce cântec(e) îţi vor reaminti mereu de anul 2011? Simplu de răspuns!  

17. Comparativ cu anul trecut esti: Mai fericită mai puţin fericită? – Parcă, la fel!; Mai slabă sau mai plinuţă? – Cred că un pic mai cu greutate, scriu aici numărul de kile ca să nu am probleme în 2013 cu aducerea aminte – 58, iar comparaţia să vină de la sine.; Mai bogată sau mai săracă? – Nu vorbim de material, nu? Deci, răspuns: DA!

18. Ce ai fi vrut să fi făcut mai mult? Să râd şi mai mult!

19. Ce ai fi vrut să faci mai puţin? Să plâng mai rar...sunt o super plângăcioasă...după 8 partide de plâns pe parcursul anului 2011...m-am oprit!

20. Cum vei petrece Crăciunul? L-am petrecut în Ecuadorul venit în cetatea Albei Iulii! Revoluţionar... 

21. Care a fost cea mai bună carte citită? Sexus, de Henry Miller. N-am terminat-o încă, am început-o în februarie...am citit cât am citit până în mai, şi-a atins scopul..şi am lasat-o, să-şi revină pe raftul bibliotecii.:)

22. Ce ţi-ai dorit şi ai primit? Mi-am dorit, ca orice fată..[tulai, am trecut de faza asta, is muiere…] prietenie. Le-am primit cu vârf şi îndesat. 

23. Care a fost filmul tău preferat din acest an? Mai multe…: Walk the line, Elegy, Ghost   Writer, Sex & Drugs & Rock’n’Roll, Silent Hill, The Notorious Betty Page, The Reader, The Kids are All Right, The Tourist ş.a  

24. Ce ai făcut de ziua ta? Relatarea drăgălăşeniei din 8 iulie 2011…

25.  Cum ai descrie stilul tău vestimentar in 2011? Anul ăsta m-am haladit, mai ales după ce am revenit din Franţa. Mi-am dat seama că la mine în dulap s-au strâns atătea chestii de fete (fuste, rochiţe, bluziţe ş.a.), pe care nu le purtasem niciodată..din comoditate. N-am renunţat la stilul lejero-sportiv. Le-am îmbinat, în funcţie de condiţiile meteo, cu succes.:P 

26. Ce te-a menţinut pe linia de plutire? Boala împreună cu muzeul. Ciudată mai sunt, nu-i aşa? 

27. De cine ţi-a fost dor? Vrei să zici un dor mare-mare? Monstruos de mare? Care să mă macine ca pe-o lumânare aprinsă? :D De cine mi-a fost dor, am gestionat în aşa fel situaţiile încât dorinţa odată născută să se finalizeze fericit, prin revedere..

28. Care a fost cea mai interesanta persoana pe care ai cunoscut-o? Din punct de vedere ştiinţifico-fantastic, noile dimensiuni care mi-au fost deschise s-au dovedit a fi peste aşteptări. Spaţiul nu are limite, iar posibilităţile sunt, probabil, infinite…ps…ai pus greşit întrebarea. Dacă vroiai mai multe amănunte…trebuia să foloseşti pronumele interogaiv: cine…:P! 

29. Spune-ne o lecţie de valoare învăţată în 2010! Ştiaţi că zicala Drumul spre iad e pavat cu intenţii bune e adevărată? Pe trăitea şi controlatea! Mi-am pus cenuşă-n cap, la figurat, m-am autoflagelat scriptic sau, mai bine zis, ascriptic, prin greva-mi de pe blogul lunii lu’ Răpciune. Mi-am cerut iertare, cred şi/sau sper că am şi obţinut-o, dar, gata, mi-am întors faţa de la Gura Lumii, I despise it! Oricum niciodată nu mi-a fost apropiată, dar acum, cred că aş putea afirma că o reneg total!