23.4.11

Suprarealism de Paşte...



Am şomat într-ale scrisului...probabil de-aia stă pe vine o minunaţie de depresie...uitasem că scrisul mi-aduce energia psihică. Sau poate m-am agitat în ultimele săptămâni prea mult, poate am avut prea multe, dar faine activităţi extra-muzeale până noaptea devreme:D...poate de vină e Paştele şi atmosfera intere(-stre)santă, dar totuşi mult prea liniştită, chiar apăsătoare de acasă...Ok, nu contează! Voi reveni cu amănunte...probabil doar fotografii pe Facebook de la două zile de naştere, un concert Guilty Lemon, o avantpremieră a la Kazza, o micuţă contribuţie la aranjarea unei expoziţii de pictură...covârşitoare pentru mine...Nu voi scrie foarte multe...Doar mulţumesc, Andrea! Iar pe voi vă invit să o trăiţi voi înşivă, vizitând-o în sala de expoziţii a Primăriei Sibiu până în 29 aprilie...deci, AMR...6 zile întregi...nu cred că va fi închisă de Paşti...

Apropo de expoziţie, mi-am amintit că prin clasa a XI-a...sau a X-a...sau a IX-a...am învăţat la literatură despre suprerealism...despre Tristan Tzara şi dadaism, despre Urmuz şi ale sale bileţele amestecate într-o pălărie...despre dicteul automat. În cazul meu, fiecare cuvinţel a fost extras dintr-o căciulă neagră de terorist, iar dicteu-mi automat a căpătat, în ciuda aparentului Absurd, conotaţii de critică social-politico-economică, de factură liceală...Ah...mi-am amintit...totuşi parcă eram într-a XII-a şi îmi iubeam liceul (de artă)!


Prin deșertul absurd al pădurii de zăpadă

 
Iar acum, un fapt îmbucurător: solfegiul, cântat cu capul în pungă, a dus la îndobitocirea generală. Astfel, cometele legănate de vânt s-au albit și s-a apreciat că mai bine joacă fotbal cu covrigi și cu mămăligă decât cu mingi. Curând însă, s-a dezlănțuit o înspăimântătoare crizantemă roșiatică, care i-a făcut pe oamenii mâncăcioși să râdă și să plângă.

Totodată, producția de savarine a crescut, devenind tot mai mov și mai frumoasă, încât, în biroul profesoarei de biologie, a început să fâșâie apocalipsa factorilor economici. S-a observat că nevoile țăranilor stau la cinematograf, iar sunetele boscorodite de ei se joacă de-a abracadabra.

Bineînteles că toate acestea sunt niște porcării copiate de un hoț tâmpit de pe coperta apei din vaza cu boboci de rață, iar liceul amestecat cu pescari și pixuri a fost ridicat la gradul de crustaceu-șef. Astfel, s-a făcut un bal de scrisori, la care elevii au băut miros de iarnă și au sculptat băieței și flori de papagal.

În concluzie: a fi pix nu miroase a liceu!


Un cuptor cu microunde
din Pădurea Gravitațională


ps...şi acum în ton cu acest suprarealism indus şi împreună cu traducerea cuvântului dada, din limba franceză şi care înseamnă căluţ:), permiteţi-mi să vă pun o întrebare...(în regim de plagiat după o sursă necunoscută) potrivită cu sărbătorile:



Ce face un cal pe un câmp de cannabis?

...

PAŞTE FERICIT!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu