15.1.12

Bruiată...

Sibiu - 15 ianuarie 2012, ora 17, 43
....nu mă pot concentra deloc să-mi înşirui gândurile într-o ordine riguroasă. De trei zile-ncoace ... mi-am călcat în picioare principiul meu de a nu mă uita la televizor ... Jandarmi, protestatari, fumigene, sticle incendiare, cărămizi, sânge, galerii ale echipelor româneşti, gaze lacrimogene, capete sparte, copii...că n-or veni de la Barsa sau Arsenal:D, şi Băsescu pauză, lipsă la apel, de-ar rămâne dreaqu' ascuns, să nu îl mai vedem, să-şi dea demisia. Gata, îmi începe cavalcada gândurilor haotice...
Na..şi dacă are tactul să ofere preşedinţia ca ofrandă pe "altarul" dorinţei cvasi-unanime a românilor...ce poate se se întâmple....oricum, cred că nimic din ce îmi doresc eu. 
Tăvălug, vor veni peste noi niscai alegeri anticipate, care poate vor resuscita, doar provizoriu:(, speranţa în normalitate...care-i aia? am avut-o vreodată?...partidele (mai ales cele din opoziţie) nu-şi vor mai da rând în definirea stării normale şi atragerea electoratului (foştii votanţi ai FSN în '90 [vinovaţii fără vină] plus ai noilor posesori de majorat...) dar, nimeni nu cred că va profita de schimbarea preşedintelui ca să ceară parlamentului, în primul rând, revizuirea constituţiei şi re-transformarea dulcei, nostre Românii în monarhie constituţională.
Nu, nu am uitat de Eminescu...azi la 162 de ani de la naşterea lui...citez doar câteva versuri din  


Scrisoarea III


Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,
Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,
Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană...
O, te-admir, progenitură de origine romană!

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu