19.9.09

Jucatoarea sau Minunea Lumii


Subtitlu:
Interviu cu o persoana dependenta de jocuri de calculator, si nu numai.
Observatii :
1) Acest interviu se afla sub egida : « Jucam-as sa ma joc cu jocul », campanie initiata in decursul timpului, pe acest blog.
2) Materialul, supus analizei, nu este destinat celor care si-au exprimat, tot in decursul timpului, anumite reticente, fata de pseudo-nocivitatea, creata anumitor persoane, de jocurile PC.
3) Orice asemanare cu persoane sau intamplari reale este pur intamplatoare.


Reporter : Buna ziua, va rog, prezentati-va, doresc sa avem o discutie sincera, interactiva, daca sunteti de acord, fara prejudecati....dar cu perdea, vegheaza CNB-ul. Si inainte de a incepe propriu-zis, imi sunteti foarte apropiata, ca varsta si simt ca v-as cunoaste de-o viata, domnisoara, pot sa va spun « Tu » , insistand, la randul meu, pentru reciprocitate?
Ea : Iti raspund la ultima intrebare, printr-un da hotarat. Si acum sa incepem povestea. Cine sunt ? Grea intrebare ! Din ce punct de vedere ?
R : Sa luam de exemplu, cine esti in lumea virtuala ?
Ea : Pai...lumea virtuala e mare, eu ocup cateva particele din ea...in varii ipostaze.
R : Da ? Ma faci curios...ce fel de ipostaze ?
Ea : Varii...sunt prezenta ca o mica persoana semi-publica, cu activitatile mele profesionale:D, am un statut de blogg-eritza de vacanta...de ceva ani deja, dau si anunturi la mica publicitate on-line, de exemplu : Vand telefon Sony Ericsson Xperia X 1 (pe bune), am sau aveam o pagina de agatzat...cred ca m-au dat afara pentru inactivitate.
R : Doar atat ???
Ea : Acum ce vrei sa recunosc deschis ceea ce vrei sa auzi deja ?
R : Eu pun intrebarile...
Ea : Bine, recunosc, nu ma caiesc, intr-adevar ma obosesc, dar imi plac la nebunie, ma delecteaza, ma agita, ma enerveaza, imi creaza suspansul, ma linistesc, ma pun sa gandesc, brusc nu mai vreau sa vorbesc...
R : N-am mai intalnit asa o persoana sucita...dar sa continuam, ma asteptam la asa ceva, am venit inarmat cu rabdare. Ce anume recunosti? Ce anume iti creaza starile descrise mai sus?
Ea (cu o grimasa nervoasa) : Jocurile....Ma joc la fel precum fumez sau fumez precum ma joc...Sorry, as vrea sa ma las de amandoua, de fapt nu. Ai dreptate, sunt sucita !
R : Ce jocuri ? Ai cumva si vreo istorie ? Cum a inceput totul ? De la jocurile copilariei ?
Ea : Sa trecem peste jocurile copilariei...ca nu mai e interviu, devine nuvela sau roman fluviu....Ma joc pe calculator. Ma joc demult de vreo zece ani. Am inceput usor, dar m-a prins tare, inca de atunci. Era doar preambulul. Se numea Caesar III sau ceva de genul, nu aveam internet acasa, mergeam la cursuri dimineata si seara, noaptea stateam la Bobo, la internetul de la coltul strazii. Construiam temple, apeducte, rezervoare de apa...Roma inflorea. Intre timp invatam si istoria antica, la facultate...Luam 10, mergea treaba! Au trecut anii...Au aparut jocuri noi. N-am ramas doar cu strategii..am fost catva timp mecanic auto. Doamne, de-as stii cum se numea jocul ala…l-as mai juca o data! Aveam un service-auto…primeam si rable si minunatii de masini si, cu cap, precizie si indemanare le reparam pe toate, aripi, capote, motoare, lonjeroane, turbosuflante...acum iti dai seama ca exagerez…suruburi, piulite, pompe, nu mai tin minte…tot asa la internet il jucam. Am trecut apoi prin nebunia Need for Speed, nebunia vitezei, nebunia decorurilor de pe marginea drumului, cand bolidul rula si intra in garduri cand ma holbam la visinii infloriti din livada pe unde treceam. A urmat un joc al frustrarilor refulate...parca Flat, tot cu masini...ma ciocneam in draci, distrugeam celelalte masini si eram fericita la explozia finala.
R. Interesant...totusi nu mi se pare iesit din comun. Imi pari destul de normala...
Ea : Stai, nu te grabi, nenicule! Mai am.....la greu ! GTA Vice City si San Andreas iti spune ceva ? Pentru a-mi indeplini misiunile trebuia sa imi fur cate-o masina…si tot furam, indeplineam misiuni, impuscam raufacatori…eu insami eram unul dintre ei :P. Si imi placea la nebunie. Ce era mai grav este ca mergeam, in viata reala, cu taxiul si ma uitam la masinile de pe strada…ma si vedeam cum le smulgeam soferii si le luam cu japca! Asta a durat cateva luni, apoi, dupa o perioada iar mi s-a facut dor si le-am reluat...alte cateva luni ! Nu te sperie asta ?
R. Inca nu...mai ai ?
Ea : Vine perioada shoot-erelor. Moha in retea, cu baietii…n-a prea fost de durata, dar a fost incitant. Apoi altul... Bine, am pornit de la un simplu cutit si am avansat la pistol, luneta, sniper, mitraliera smechera...Castelul Wolfenstein, castel medieval cucerit de nazi. I-am dovedit, am luptat si din telecabina. Bine, ca a trecut. Deja aveam laptopul meu…de fapt era de la service:P…si timpul nu mai era o piedica in calea jocului.
R. Mi se termina spatiul acordat, mai am si alte intrebari...
Ea : Pai ti-a trebuit sa te joci, acuma joaca cum spun eu. Mai am...un joc de suflet I si II. Desi, l-am jucat de doua ori, ambele CD-uri...l-as juca la nesfarsit. De-aia ma feresc sa-l reincep...Syberia, mamutii, automatonii...sa nu cumva sa le zici ca sunt roboti, ca se supara. Si de la Syberia...de vara trecuta am facut o pauza. Pana in 7 decembrie 2008 ! Atunci am fost cucerita ! Ma scuzi un pic, vreau sa vad ce-mi fac satele....
R. Ce sate ?
Ea : Iti explic...un pic mai tarziu. Abia acum intram in subiect! Brb! Am revenit. Minunea Lumii a mai urcat un nivel. Of, Doamne, bine ca sunt doar observator din afara. Ma intrebai de sate...Stai un pic, vreau sa numr 8+6+2+1+3+16+1=37 de sate. Mai aveam 2, dar s-au sters...ups !!!! Nu-s toate ale mele...stai relax! Unele le am doar in gestiune, suraveghere si mici interventii benefice.
R. Vorbesti in dodii ! Cititorii n-o sa inteleaga nimic !
Ea : Vorbesc cum vreau eu, o sa ma si explic. Deci, revin, in 7 decembrie am fost cucerita de Travian. Bine ca nu de Natari…ca eram in plop. Apropo, stii ce culoare au Natarii? Culmea, sunt verzi. Nu te mai inspaimanta, e imaginatia mea! Travian m-a cucerit pentru ca e un joc logic, ascute mintea si te face sa iti demonstrezi abilitatile, pe care oricum ar trebui sa le folosesti si in viata reala: logica in gasirea celor mai bune solutii, diplomatia, dibacia in construirea strategiilor si punerea in practica a acestora. E un joc de marketing, e un joc de viata. Un joc care poate descinde in viata reala....Nu dau nume aici, nu vreau sa influentez pe nimeni, dar spun un simplu multumesc profesorului meu, cu nume predestinat (am facut totusi o aluzie - Anhel).
R. Sa inteleg ca e un joc cu circuit inchis...un joc al marilor strategi...al uluitoarelor descoperiri...???
Ea : Hai, sttt...sttt....Crezi ca nu-ti observ ironia ? Normal, nu doar elitele il joaca...departe de mine acest gand. Un sociolog ar putea face aici, in ambianta virtuala, adevarate studii comportamentale si de conduita pentru grupa de varsta 10 – 18 ani. Dar nu cunosc inca un sociolog care sa fie curios de intreaga paleta tipologica ce poate fi studiata aici si care sa adopte metoda studiului prin joc. Mai vreau sa fac o mica marturisire. Mi-am facut un mess special pentru Travian...bine, si acela e selectiv. Dar, ma distrez (ca altceva nu pot face...nu sunt psiholog) citind status-urile fetitelor si baietasilor...Eu totusi nu am fost asa, la varsta lor. Logic, nu ?
R. Nu inteleg ceva...oricum nu inteleg nimic...dar cum adica, vorbind despre sate, te citez: « Mai aveam 2 dar s-au sters...ups !!!! »...Cum asa s-au sters din senin ?
Ea : Ai atins un punct sensibil, eu le-am sters....de fapt le-am facut cadou, inainte de stergerea lor, danie la alt mosier :P Ia gandeste-te....cand un boieras in perioada interbelica, se sictirea de aerul prea rar de la tara si dorea cu ardoare Parisul, ce facea....lasa satul/satele in arenda...si pe-aici ti-e drumul. Aceasta paralela, poate nenimerita, o fac eu acum. Imi place jocul, m-a prins, m-a cucerit, dar e o pacoste. Cu cat ai, cu atat vrei mai mult, ca sa ai mai multe trebuie investit timp, unii dau si bani...Am, mai vreau, dar...cat de curand am sa ma opresc. Nu pe server 6....pe restul pe care le-am inceput din curiozitate. O sa imi dau conturile....in arenda:P. E cazul unei vacante !
R. Da, pare obsedant....
Ea : Pai sa-ti povestesc o intamplare. Ma trezesc intr-o dimineata...mama era langa mine. Ma ridic din pat si spun, destul de speriata : « Magic Fm !!!! Magic Fm !! » « Ce-i cu Magic Fm ? » ma intreaba mama. « A fost atacat !!! » Mama ma intreaba iar « Cum a fost atacat ? » Iar eu, destul de nervoasa ca nu eram inteleasa : «Magic Fm e jucator de Travian, a fost atacat, noapte buna !»
R. Terifiant....putem opri interviul ?
Ea: De ce?
R. Vreau sa ma documentez…pe internet, despre acest Travian…
Ea : Smechere, vrei sa te joci....te-am prins ! Noapte buna !

Un comentariu: