19 tigari furate

Mi se întâmplă prea multe lucruri:) nu că nu le-aş vrea! V-aş spune o poveste! Nota bene: a se citi seara, înainte de culcare, pe post de somnifer!

A fost o dată, chiar prima dată (un nou 1st time)...să sperăm că e şi ultima:) când, pseudo-obosită după a zi faină la servici, m-am aşezat, pe jos, în biroul meu în aer liber (neoficial:) de sub arcadele CID-ului, mi-am scos proaspăt cumpăratul pachet de Marlborro (că n-am găsit Lucky), am apucat să iau o ţigară, mă conversam cu Tudor despre #prinSibiulMeu (proiect care va renaşte din propria sa cenuşă în primăvara viitoare), când deodată trei copilaşi, mai jigăriţi de felul lor, s-au apropiat de cutiuţa cu chiştoace din colţ, n-au găsit ce căutau, dar în schimb au văzut pachetul meu plin, pe care l-au dus cu ei în fugă şi în sunetul glasului meu nervos, care cuvânta: "Dă-mi-l înapoi, că-i luat cu ultimii bani! Fraiere, n-auzi?" Ok, a trecut, s-a râs fain de mine, io ce să fac decât să accept situaţia, aşteptând nesperatul...:P, care a venit ieri.

La fel, cvasi-obosită după săptămâna faină de la muzeu (iar am avut un team-building super reuşit + alte nenumărate chestii ţais  ), fumam o ţigară, cu restul pachetului băgat adânc în buzunarul gecii mele de piele, când, o voce suavă, mă trezeşte din dorinţa unei cafele aburinde: "Nu aveţi să-i daţi o ţigară lu' mama?" Mă uit mai bine şi îi văd pe cei trei hoţomani de acum două săptămâni...(Şi acum naraţiunea mea beneficează de avantajul prezenţei dialogului, cu următoarele menţiuni: E = Eu (Eliza), S = sora mare (fată negricioasă de aprox. 13 ani, fumătoare de chiştoace), s = sora mică (fetiţă drăgălaşă, de vreo 10 anişoti, mică fumătoare de chiştoace de ţigări lights), H = hoţul, fratele lor (băieţel, 9 ani, iute de picior, sportiv în devenire:), V = vărul lor (băieţel drăguţ, 11 ani):

E: Mai, voi nu sunteţi hoţii tigărilor mele, de acum două săptămâni?

S: Ba da, dar le-am furat pentru mama, că ne bate dacă nu ne ducem acasă cu 10 lei pe zi.

E: Păi cum adică vă bate? Tată aveţi?

H: Da, el lucrează şi mama stă cu noi...

E: Şi tata ştie că vă trimite la cerşit şi că vă bate dacă nu-i aduceţi prada...?

S: Nu ştie, că dacă ar afla ar omorî-o în bătaie!

E: Păi, măi, voi nu ştiţi că nu e bine să furaţi? Sunteţi la şcoală?

S: Da!

E: Unde?

S: La şcoala ajutătoare...

E: De pe Filarmonicii?

S: Da, şi mergem zilnic şi ne place...

E: Dar voi vă iubiţi mama, care după părerea mea, nu se comportă cum trebuie să fie o mamă adevărată...?

H: O iubesc mult de tot!

s: O iubim....Vrei să-ţi dau să fumezi din ţigara mea? (Vrea să îmi întindă chiştocul ei lights)

E: Lasă-mă, n-ai văzut că tocmai mi-am stins ţigara mea?

V (timid): Nu îmi daţi, vă rog, o ţigară? Că io nu sunt frate cu ei, eu nu am furat!

E: Eşti tot din familia lor....eu nu dau ţigări la hoţi! Asta e principiul meu....Ştiţi ce înseamnă un principiu?

[... bla, bla, bla...]

E uitându-se la ei: Ce-aţi învăţat din discuţia noastră?

S: Să învăţăm bine la şcoală!

H: Să nu mai fur. Îmi cer iertare pentru că v-am luat ţigările. Promit că nu o sa mai fur!

E: Eşti sigur?

H: Da, nu mai fur!

E: Na bine, vedeţi că eu sunt o excepţie, să nu credeţi că oricine s-ar purta ca mine acum...dacă mai faceţi porcării, vă poate prinde unul, şi vă bate bine, de vă lasă-n sânge...şi ce-aţi rezolvat? Aveţi grijă ce faceţi, aveţi grijă să mergeţi la şcoală, iar daca nu reuşiţi să câştigaţi pentru mama voastră acei 10 lei pe zi, vedeţi schimbaţi-vă stilul şi textele de cerşit!

S şi H: Cum?

E: Păi, faceţi apel de omul căruia îi cereţi, apropiaţi-vă sufleteşte de el, nu cu "Dă şi mie o ţigară!", dacă îl vedeţi că are timp, puteţi să-i spuneţi povestea voastră, faza cu mama...găsiţi voi mai multe texte bune, să nu fie obişnuite, să fiţi nişte cerşetori mai speciali....

Nu ştiu ce-am rezolvat cu discuţia asta, poate le-am dat puţin de gândit, poate mă voi mai întâlni cu ei şi voi observa o schimbare ân bine. Poate că nu! Nu ştiu! Ce mi-a plăcut cel mai mult, a fost reacţia hoţomanului mic, pe care am şi subliniat-o în text...că nu o aşteptam, văzându-l atât de nesimţit. Săracii de ei...Mă opresc aici, unde ar trebuie să continue povestea un psiholog...care să trateze problema familiilor dezorganizate, dezechilibrate, dezbinate...etc!

10 MARI SIBIENI - COMUNICAT DE PRESĂ - VOTAŢI CÂT MAI PUTEŢI, PÂNĂ ÎN 3 OCTOMBRIE

Dorim să vă anunţăm că votarea pentru cel mai mare sibian va continua şi în zilele de 1, 2 şi 3 octombrie, adică şi vineri, sâmbătă şi duminică. Aceasta se întâmplă pentru a permite votarea şi în acest weekend.

Astfel cei care doresc să voteze o pot face atât în locaţiile partenere, cât şi pe site-urile organizatoare şi pe paginile de facebook şi youtube ale campaniei, dar prin taloanele ce le pot găşi în ziarele partenere.

Locaţiile partenere sunt: taximetrele 924, librăria Humanitas, magazinul LaFantezie (Promenada Mall), magazinele Carmolimp (Terezian – Sibiul Nou, Cireşica, Semaforului şi Turnişor vis a vis de McDonalds), Loteria Română (toate agenţiile sale din Sibiu), Cafe Wien (Piaţa Huet), Atrium Cafe (Piaţa Mică), Old Friends Pub (Piaţa Mică), Supporter Pub & Terrace, Erasmus Café, Oldies Pub.

Cei care doresc a vota vor primi în aceste locaţii talonul de vot al campaniei, unde vor putea nominaliza maxim cinci personalităţi ale Sibiului. Ei pot lăsa talonul în locaţia parteneră sau vor putea să îl ducă în magazinul Express You de pe bulevardul Mihai Viteazul, nr. 11.

Dacă un sibian doreşte să voteze, poate vota pe site-urile celor doi organizatori, Răzvan C. Pop (http://10sibieni.razvanpop.ro/sibieni) şi Tudor Şt. Popa (http://10marisibieni.cemerita.ro/2010/09/09/voteaza-cei-mai-mari-sibieni-pe-categorii/). De asemenea pot vota pe contul de facebook al campaniei precum şi pe cel de youtube.

Ziarele Sibiu100% şi Turnul Sfatului au publicat taloane care pot fi compleatte şi trimise către redacţiile lor.

Campania a început prin demersul a doi bloggeri sibieni, Răzvan Pop (http://www.razvanpop.ro/) şi Tudor Popa (http://www.cemerita.ro/) şi sub patronajul Asociaţiei pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu.

Pentru detalii legate de campanie şi de organizarea conferinţei de presă:

Răzvan Pop, 0744476703,

Tudor Popa, 0745332465, tudor@cemerita.ro

Zbor de noapte deasupra orasului meu iubit - SIBIU

Din categoria mea preferată - "1st time" - Scurtă retrospectivă

Vineri - 24.09.2010

ora 7.30 - Mă trezesc dimineaţa, deja emoţionată, ştiind că urmează ziua first time-ului de zburat cu avionul Flying for MS. Postez repede pe facebook, prima melodie care îmi vine în minte, în ton cu evenimentul...Caravan of love, ca să îmi fac curaj şi să îmi accentuez emoţia.

ora 8.55 - Fumez Lucky-ul meu şi îmi beau espresso-ul cu lapte în biroul meu în aer liber, de lângă muzeu...ascultând, de pe mobil, melodia care-mi cauzează o super-energie pură în fiecare dimineaţă    

9.00 -16.00 - Zi nebună, ca de obicei, la muzeu...Venea Gala Festivalului "Tarafuri şi Fanfare", team-building în 29, contracte, sponsorizări, invitaţii, interviuri, căutat poze, alte evenimente din dosaul meu "Viitorul sună bine", Force Tourism...ş.a.

16.00 - 23.00 - Avem un avion de aşteptat şi de folosit:) Presa e împreună cu noi...Mulţumesc, Dorina şi Traian, respectiv Elena şi Gabriela! Stăm la poalele unui catarg din parcarea aeroportului, şi povestim eu cu Gabi şi Dorina, despre câte-n lună şi în stele, despre boală, despre Asociaţia de Scleroză Multiplă din Sibiu, despre noi, în general, despre influenţa bolii în activităţile zilnice, despre tonus şi putere de muncă, despre dizabilităţi şi tratamente. Discuţia noastră s-a desfăşurat sub imperiul conştientizării opiniei publice a ceea ce înseamnă boala asta. Într-un fel, noi, eu cu Gabi, putem fi catalogate drept excepţii...pentru că ne simţeam bine, nimic nu trăda că am suferi de ceva...:) Bine, tratamentul îşi spune cuvântul! Suntem anunţate că avionul vine doar la 7...Ok! A venit la 11 şi ceva...dar a venit!

23.00 - 23.45 - Echipa FLY FOR MS - Andrei Floroiu şi Keith Siilats cu un Cessna 340 aterizează pe Aeroportul Sibiu, unde eu şi alţi câţiva eprezentanţi ai SSMR (Sociatatea de Scleroză Multiplă din România) şi ai Asiciaţiei de Scleroză Muldipla din Sibiu (eu, Gabi şi Doina) îi aşteptam. Eram total speriată că n-o să zbor, că e vânt, e noapte, piloţii sunt obosiţi...şi tare bucuroasă am fost când am auzit că se vor face două survolări...ale Sibiului. N-am intrat la prima...norocul meu...Veţi vedea de ce în următoarea etapă descrisă.

23.45 - 00.15 - Am urcat în avionaş...şi mi s-a oferit înalta (şi nu vorbesc, la figurat) cinste şi onoare de a-i fi co-pilot lui Keith (pilotul). Cu căştile pe urechi, din care răzbătea, picurată cu crrr..crrr-uri, vocea dispecerului din turnul de contral al aeroportului, cu mâna dreaptă pe manetă...Keith mă atenţionează: "Be ready, we'll fly!" Io, zău că-s neatentă, ca să nu zic nebună, din cauza sindromului acut de "1st time", credeam că trebuie să opun rezistenţă manetei care făcea ca avionul să poată decola...Ţinem cu putere...fără să gândesc:), asta până când Keith îmi dă mâna dreptă jos...iar avionul se înalţă! Iar eu fac poze în zbor, îmi simt stomacul cum se urcă şi coboară, în ritmul Cessnei, dar rezist cu stoicism...:) Şi mă uit a Sibiul meu luminat spectaculos! Am avut o experienţă atât de frumoasă şi puternică, încât nici acum nu mă pot abţine să revizualizez, din memorie, minunăţia! S-a zburat foarte jos, am văzut străzile, casele, Bisericile Catolică şi Evanghelică...a fost superb, o senzaţie unică în viaţă! Bine că Fly for MS...a avut cursă de noapte, cu mine pasager şi co-pilot! Mulţumesc! Un simplu mulţumesc e prea puţin! Dar, e din suflet!

10 MARI SIBIENI - LOCAŢIILE PARTENERE

COMUNICAT DE PRESĂ

Dorim să vă prezentăm locaţiile partenere ale campaniei „10 MARI SIBIENI”.

 Aceasta sunt: taximetrele 924, librăria Humanitas, magazinul LaFantezie (Promenada Mall), magazinele Carmolimp (Terezian – Sibiul Nou, Cireşica, Semaforului şi Turnişor vis a vis de McDonalds), Loteria Română (toate agenţiile sale din Sibiu), Cafe Wien (Piaţa Huet), Atrium Cafe (Piaţa Mică), Old Friends Pub (Piaţa Mică), Supporter Pub & Terrace, Erasmus Café, Oldies Pub.

 Cei care doresc a vota vor primi în aceste locaţii talonul de vot al campaniei, unde vor putea nominaliza maxim cinci personalităţi ale Sibiului. Ei pot lăsa talonul în locaţia parteneră sau vor putea să îl ducă în magazinul Express You de pe bulevardul Mihai Viteazul, nr. 11.

 Dacă un sibian doreşte să voteze, poate vota pe site-urile celor doi organizatori, Răzvan C. Pop (http://10sibieni.razvanpop.ro/sibieni) şi Tudor Şt. Popa (http://10marisibieni.cemerita.ro/2010/09/09/voteaza-cei-mai-mari-sibieni-pe-categorii/). De asemenea pot vota pe contul de facebook al campaniei precum şi pe cel de youtube.

 Ziarele Sibiu100% şi Turnul Sfatului au publicat taloane care pot fi compleatte şi trimise către redacţiile lor.

 În zilele următoare, vom organiza o serie de prezentări a marilor sibieni în liceele şi şcoliile oraşului.

 Campania a început prin demersul a doi bloggeri sibieni, Răzvan Pop (www.razvanpop.ro) şi Tudor Popa (www.cemerită.ro) şi sub patronajul Asociaţiei pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu.

Pentru detalii legate de campanie şi de organizarea conferinţei de presă:

Răzvan Pop, 0744476703, razvan_c_pop@yahoo.com

Tudor Popa, 0745332465, tudor@cemerita.ro

SLUJITORII LUTULUI

Sub-titlu: “Horezu – un adevărat centru turistic”:) Wish me luck, la concurs!
Trebuie sa fac o inroducere...v-am promis la postul 1st time olărit, că vă arăt articolul meu publicat în România văzută de sus, revista avioanelor româneşti...deci, cu circuit, cât de cât închis...:), anul trecut, în toamnă...Articolul e însă, general valabil, dacă ne gândim că anul acesta...Târgul Olarilor a împlinit 44 de ani...deci, e, din start, cu "va urma" la anul...şi la mulți ani!:) Mi-a plăcut să -l scriu, nu-mi place să scriu super-impersonal...și mi-am dat bucuria, printre rânduri, tuturor cititorilor, şi vouă acum...Se poate astfel, înțelege lesne, fericirea pură pe care am simţit-o când mi-am băgat mâinile-n lutul proaspăt!


  

     
La ceas de toamnă, plin de emoţie şi nerăbdare, Sibiul aşteaptă ca Piaţa Mare să „înflorească” şi să „rodească”, pentru ultima oară în acest an. Aici, în prima sầmbătă şi duminică a lunii septembrie, locuitorii vechiul burg, avầnd experienţa ultimelor patru decenii, se îndreaptă pentru a asista la „florescenţa” dată de Tầrgul Olarilor, cu ale sale străchini, oale, taiere, castroane, ulcioare, cănuţe şi farfurii, modelate şi decorate în zeci de nuanţe şi modele, cu migală şi cu dragoste, de meşterii olari, ai întregii Romầnii, reprezentanţi de seamă ai celor mai renumite centre de olărit: Horezu şi Vladeşti, Oboga şi Vădastra, Baia Mare, Rădăuţi, Marginea, Obârşa, Corund şi Sfântu Gheorghe. Aceştia sunt olarii care păstrează intact meşteşugul adevărat, aşa cum l-au primit, o dată cu învârtitul roţii, de la strămoşi. Aceştia sunt putătorii, păstrătorii şi transmiţătorii unei tradiţii care durează din vremuri imemoriale.

            De cầnd eram mică, am fost impresionată adầnc de forma, culoarea şi decoraţiile obiectelor de lut ars, pe care le-a cumpărat tata, provenite din centrul de ceramică hurezean. Ciorba de fasole parcă era mai gustoasă dintr-o strachină ornamentată cu coada de păun sau cu vestitul cocoş de Hurez. Pầnă şi apa avea o altă limpezime, puritate, putere şi energie, băută fiind dintr-o cană de lut smălţuită . Mầnată de un dor instrinsec şi de neînţes, făcầnd ocolul Pieţei Mari a Sibiului, într-o spitală, din ce în ce mai strầnsă, care dădea impresia unor cercuri cencentrice, asemenea decorului unui taier, de Horezu, ornamentat cu motive geometrice, m-am oprit, lầngă fầntầna medieavală, acolo unde şedea Gheorghe Ţambrea, zis şi Gelu, meşter olar din Horezu-Olari (jud. Vầlcea), unul dintre acei artişti populari pe lầngă care nu poţi trece fără să te opreşti pentru a le admira, dar şi achiziţiona marfa. Farfuriile, şiruri-şiruri, te îmbiau să le atingi, să le întorci pe toate parţile şi, în cele din urmă, să le duci acasă, dar nu înainte să le afli istoria.

            În apropiere de Horezu, la hotarul satului, se află un deal, numit Ulmet, de unde olarii locului, proprietari ai terenului, îşi extrag argila fină, întrebuinţată la frumoasele vase de lut, care vor ieşi din mầinile lor dibace. Pămầntul este adus şi depozitat în „troc”, un patrulater, cu laturile de 4/2 m, împrejmit cu bầrne de lemn, pentru ca lutul să nu se împrăştie în întreaga ogradă. Pentru o mai bună omogenizare, pămầntului i se adaugă apă, se bate cu maiul şi se formează „turtele”, care, în trecut erau tăiate cu „cuţitoaiele”. Acum, pentru uşurarea operaţiunii se foloseşte malaxorul, care sfarmă orice pietricele amestecate în argilă şi asigură o materie primă, foarte fină, numai bună spre a fi modelată.

            Nea Gelu şi-a pregătit materialul, roata olarului este gata să îşi îndeplinească menirea,  aceea de a plăsmui oale, străchini, taiere, ulcioare, castroane, căni şi căniţe. Olarul Gelu învărteşte roata cu piciorul, neobosit, foarte atent şi cu talent, iar mầinile, pline de argilă, mầngầie cu dăruire, buza unei noi strachini, sub ochişorii curioşi ai lui Dragoş, fiul său în vầrstă de treisprezece ani, care, probabil, îi va moşteni meşteşugul, precum a făcut şi el, învăţầnd secretele olăritului, de la tatăl său. Obiectele din lut umed, trebuie lăsate la zvầntat, după ce au fost colorate cu „cornul” (corn de vită, în vầrful căruia se aşează o peniţă de pană de gầscă, numită „ţiplă”, culoarea turnată în interiorul scobit al cornului, picurînd prin pană) şi decorate cu „gaiţa” (unealtă străveche, aparţinînd Horezului, în formă de periuţă realizată din patru-cinci fire tari, de porc mistreţ), de Carmina, soţia olarului nostru.  Proaspetele farfurii, se aşează în teancuri, pe poliţe, pentru a li se usca dunga, la temepatura camerei.

A trecut aproape o lună deja, atelierul olarului a strầns în jur de o mie de obiecte din lut, de toate formele, mărimile şi culorile, care aşteaptă prima ardere. Cuptorul tronconic este plin ochi de vase de lut, iar focul, aprins la gurile acestuia, arde liniştit, timp de şapte pầnă la nouă ore. Urmează ultima provocare – smălţuitul, care asigură obiectelor din ceramică, atầt calităţi practice, şi anume impermeabilitatea, cầt şi estetice. Pe vremuri, smalţul era obţinut de olarii din Horezu, din grăunţe din plumb, oxidate prin încălzire şi amestecate cu nisip şi potasă, extrasă din cenuşă, astăzi, însă, nea Gelu foloseşte litarga - oxidul de plumb cristalizat, obţinut prin trecerea unui curent de aer peste plumbul topit. Cuptorul va fi folosit pentru o a doua, şi ultimă, ardere a acestei tranşe de vase smălţuite deja. Acum, smalţul se topeşte, se fixează pe vas şi dobầndeşte însuşiri de duritate şi transparenţă. 
            A sosit şi dimineaţa, vasele sunt gata, Gelu, Carmina şi fiul lor, Dragoş, încarcă marfa şi vin la Sibiu, la Tầrgul Olarilor, aşa cum s-au obişnuit în fiecare an. Aici, îi găsesc eu şi reuşesc să le aflu povestea. Din întầmplare, am la mine o carte veche „Ceramica din Hurez”, scrisă în 1955 de Paul Petrescu şi Paul Stahl. După ce îi ascult, deschidem cartea, care conţine şi o mulţime de reproduceri ale vaselor, care se faceau la Horezu, în vecurile trecute. Familia de olari este emoţionată, văzầnd vechile motive, fina lucrătură şi varietatea formelor vaselor de lut din zona hureazeană. Soţia îi spune lui Gelu, cu mầndrie: „Vezi, uite cocoşul de Hurez! Uite cầt de fină este lucrătura! Uite, cầt de vechi este motivul! Noi, olarii din Horezu îl păstrăm.”

            Ne vom întầlni din nou, la următoarele tầrguri ale meşterilor populari, organizate de Muzeul ASTRA din Sibiu, în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului - la Zilele Culturii Vầlcene, din luna iulie şi la Tầrgul Creatorilor Populari din Romầnia, care se desfăşoară, în fiecare an, în jurul datei de 15 august. Şi ne vom întầlni şi spontan, cu ocazia punerii în practică, de către muzeul nostru, a atelierelor de meşteşuguri tradiţionale din cadrul team-building-urilor, în a căror organizare, ne-am cầştigat deja notorietatea. Clienţii noştri, firme din toată ţara, precum şi din străinătate, sunt interesaţi să ofere propriilor angajaţi oportunitatea de a învăţa, întru-un mediu potrivit – Muzeul Civilizaţiei Tradiţionale ASTRA – , meşteşugurile tradiţionale ale poporului romần: olăritul, confecţionarea de măşti tradiţionale, de păpuşi ecologice, împletitul fibrelor vegetale, înşiratul de mărgele, pictura pe sticlă, ţesutul ş.a.

Şi astfel, tradiţia olăritului continuă. Ea nu va muri niciodată, pentru că, olari, precum Gheorghe Ţambrea o vor duce mai departe, vor atrage noi generaţii de învăţăcei, care vor „respira” lutul şi vor crea vase care impresionează prin fineţe, ingeniozitate, simplitate, într-un cuvầnt, prin Frumuseţe.

Fortune...

Aş fi putut să-mi denumesc altfel postul...dar, prea mult mi-a plăcut şirul de 11 cuvinte (conincidenţă..:)...nu există asemenea animal...spunea frai-mio, cand eram mici), ce apare pe translate.google.ro...pentru fortune: Avere, Noroc, Bogăţie, Şansă, Bun, Soartă, Întâmplare fericită, Destin, Stare, Agoniseală, Ban ... Toate acestea nu-mi sunt în buzunare, nici în bancă, nici îngropate în locuri ascunse, dar le am...bine adunate, monitorizate şi împărtăşite cui vrea să mă asculte şi să mă citească :P, in amintiri, hohote de râs, poate şi câte-o lacrimă de nervi sau, pur şi simplu, de tristeţe (depinde de caz). Aici vroiam să ajung...Am câteva lucruri de adăugat la capitolul "Monitorizare a trăirilor"...săptămâna 13-19 septembrie :)

My precious...:)

1. Luni...am ajuns la Galeriile de Artă Contemporană, de pe strada Tribunei, unde era un vernisaj inedit...fain...Bună treaba cu events-urile Facebook-ului...În seria Office Exhibitions, şi-a facut loc şi Papergirl Sibiu, iar expozitia poate fi vizitata până în 24 septembrie...Apoi în 26 septembrie, lucrările expuse vor fi distribuite de o echipă de biciclişti, care  vor fi prezenţi la ora 17.00, în parcarea din Piaţa Mică! Mai multe detalii aveţi aici: http://www.modernism.ro/2010/09/10/papergirl-in-sibiu/ M-am simtit foarte bine...multumesc lui Madi Barduş si doamnei Liviana! Iată şi o impresie la cald...după ce am postat poze pe FB: Eu - "Azi dimineata nu stiam ca voi ajunge la acest vernisaj...dar, priviti, tabloul verde, cel mai de sus...si hanoracul meu...nu-i asa ca se potrivesc...:) Doamne, ce mi-as dori tabloul! Madi...te rog frumos, scrie-mi cine e autorul." Acum răspunsul ei: "Îţi şoptesc cine-i autorul, cum sa nu: il cheama Spaniol Ovidiu, studiaza arte in Amsterdam. Si nu, Spaniol nu e o porecla."
2. Întâlnirea bloggerilor sibieni, implicaţi în proiectul #prinSibiulMeu, pentru a stabili ultimele detalii ale evenimentului din acest week-end. Era (e) un proiect frumos, un info-fun trip, destinat promovării "bogăţiei" noastre - SIBIU-ul, care a fost dat peste cap din ignoranţa crasă, nici până acum, motivată şi lipsa oricărei urme de bun simţ a d'şoarei Corina Georgescu...îi zic aşa că nu-i ştiu starea civilă, iar comportamentul ei neserios pare cel al unei fete la pubertate, care habar n-are nici ce vrea şi nici pe ce lume trăieşte. Cei vizaţi, nici măcar nu au fost anunţaţi că proiectul se va ţine, în ciuda tuturor pregătirilor făcute de noi (Brylu, Răzvan, Maria, Tudor, Eliza, adică io...) Iar noi am primit vestea anulării vizitei programate să înceapă în 17.09, doar în 16.09, deci cu o zi înainte...Aici, dacă simţiţi nevoia:), aştept comentarii...Mai scriu un singur lucru legat de  proiect...L-am postat ieri pe facebook: "Aşa mă simt după intalnirea de aseară...se simte tristeţea, dezamăgirea, enervarea mocnită...dar şi speranta! Pentru că am invatat o lectie...pardon două...să nu imi las ţigarile pe jos, lângă mine, atunci cănd vorbesc la telefon:)...şi să nu mă bazez pe alţii...când pot (putem) singură (singuri), cu propriile forţe..." - Melodia stării mele de ieri.

Mai vreau să spun ceva. Nu a murit proiectul #prin SibiulMeu! Această situaţie naşpa i-a adus o nouă forţă!

3. Concertele de ieri seara şi rock party-ul de dupa din Art Cafe. A fost tare fain....m-am întâlnit cu prieteni, pe care nu i-am mai văzut de ani de zile sau de cateva zile:) Numărul 11 a capatat rezonante noi...valabile pentru toţi:)...şi vorbeam de ani, în acest caz! Ora de Foc a început la ora 9:) (http://www.myspace.com/oradefoc) Mi-a fost tare drag să mă întâlnesc şi să îi ascult pe So, Nutz, Maria şi Grig...mai ales că îi cunosc din 2008, când i-am avut invitaţi la Noaptea Muzeelor, in Muzeul in aer liber din Dumbravă...:)

Run, run, run

Apoi, au urmat Krista, Ati şi Furo -The Silver Shine (http://www.thesilvershine.com/). Krista, m-a impresionat prin felul in care parca mangaia corzile contrabasului...Si Ati...prin tot, pasiune, mobilitate, voce, energie...Iar despre şedinţa foto de după concert...o vom vedea cu toţii cand Alexandra, fotograful nostru...va face ultima mutare:)! Multumesc Hora, multumesc Transilvania Rock Society! Am avut o seara forja...Super-strong! Si era sa uit....10x a lot, Ema...Hei, 11 ani, laitmotiv...!

1st time - olarit

Dupa multe team-building-uri...pe care le organizez din 2007 incoace...a sosit inca un 1st time...stiti ca le caut cu lumanarea...aprinsa :P... Sa profit de ceea ce oferim spre vanzare ca serviciu cultural-turistic la Muzeul Astra...sa gust din fructul oprit de timpul prea scurt si grija ca fiecare eveniment sa fie o reusita...:) si sa ma indragastesc...De senzatia pe care ti-o da modelarea lutului la roata olarului, de finetea lui si de energia castigata...intr-un moment in care simteam...o apasare, gen tristete:))...Nu mai poate fi vorba de asa ceva...avand in jurul meu doi mesteri olari, dl. Gelu Tambrea din Horezu si Dragos Tambrea, vrednicul sau mostenitor...M-am simtit atat de bine...Si nu pot spune decat multumesc din suflet pentru bucuria pe care am simtit-o...si o simt si acum! Nu va amane la faza 1st time...va urma!:)

Mai ales, ca indragosteala o intuiam demult...din copilarie...dar as fi putut s-o traiesc de anul trecut, cand am scris pentru "Romania vazuta de sus"...revista de turism a avioanelor romanesti, articolul, "Slujitorii lutului"...pe care-l voi posta aici, o data si odata!:)

Arheologia salvează România

...titlul ar trebui sa fie un pic mai realist, nu? Arheologia ar putea salva România...Ceea ce ma duce cu gândul la alt slogan de care românii se feresc ca de draqu, din comoditate, dezinteres şi spirit super-mioritic de acceptare a destinului..."Ultima soluţie, înc-o revoluţie!" Şi la încă unul, la modă imediat după aşa-zisa revoluţie: "Nu ne vindem ţara!". A fost inventant ca să nu fie Ion Raţiu votat în 1990...(mare greşală a majorităţii părinţilor noştri, din cauza căreia suntem acum în situaţia nu doar s-o vindem, ci s-o dăm pe gratis...şi să mai oferim ceva în plus, la ofertă (gen pământ încărcat cu istorie, care va fi cianurat...ştiţi că vorbesc despre Alburnus Maior...Roşia Montana)...

Gata...eu, de fapt, vreau să îmi amintesc de visele unei copile...care în 1999 încă mai visa şi credea că Arheologia salvează România...Off, îmi zboară gândul la politică...Că de fapt, acum îmi dau seama ce slagan plagiam atunci: Monarhia salvează România...Aş vrea să trec peste aceste frustrări...să pot scrie cu bucurie, cu o oarecare nostalgie, cu zâmbetul e buze ceea ce a însemnat pentru mine anul 1999 şi următorii...Da?

Vreau să încep cu un cântecel, pe melodia de la "Ţărăncuţă, tărăncuţă" a lui Dan Spătaru, dar cu versurile noastre...ale proaspeţilor participanţi, cu tot sufletul, la şantierul Orăştie Cetate - 1999, eu, Mihaela G. şi Radu B.:

Cântec de şantier

Pe şantierul nostru drag

Două săptămni am stat

Am lucrat şi am cântat

Iar Profu' cu noi s-a distrat

Pe seară când ne-am adunat

Şi rock'en'roll noi am dansat.

Dar pe secţiune este greu,

La lopată şi hârşeu.

Târnăcopul e la modă,

De când săpam la Rotondă.

Toată lumea e-n mişcare

Iar Marian e cel mai mare,

Când diineaţa la sculare:

"Deşteptarea"...strigă tare.

Trecut-au ani şi ani de-atunci,

Când doamna Piroş purta blugi,

Iar pe păruţul ei rărit

Azi o perucă a-nflorit,

Şi noi cu toţi ne-am sictirit

De "n" poveşti, fără sfârşit.

Păi, Oăştie cum e ea

Nu mai găseşti în viaţa ta.

La Densuş, Strei şi Geogiu-băi

Şi la Costeşti e tot ce vrei,

Pe daci i-am redescopert

Şi vinul, noi l-am *şunculit.

(*Cuvânt-amintire din prima mea gaşcă, ce a Şunculabililor:)

Când din Germania, la noi,

Sponsorul Axel a sosit,

Cu Diplomă l-am onorat

Şi rang de cavaler i-am dat,

Iar Profu' - Marele Senior,

Cu muzicuţa ne-a cântat.

De data asta, măi fată,

Am făcut-o şi mai lată

Şi am vrea ca toţi să ştie

Ce bine-i la Orăştie.

Refren:

Studenţime, studenţime

Făr' un ban în buzunar.

Iubim ARHEOLOGIA

Ce salvează România

Împreună cu Maria,

Ce-are şpaclu-n buzunar (x 2)

Aş mai zice multe, n-are cine să m-asculte...îmi revin gândurile la politica draqu...nu înainte să îmi amintesc de unul dintre cele mai tulburătoare momente...din viaţa mea, când în anul următor, tot la Orăştie, în Dealul Pemilor am făcut cunoştinţă cu primul meu mort:) Ionci Bella...cu 7 săgeti la rotula stângă parcă...pe care le-am şpăcluit cu mare grijă, io cu Cătă...dar şi cu aventuri:)

Karl DORSCHLAG - 10 MARI SIBIENI

A fost unul dintre importanţii pictori ai Sibiului. S-a născut la Hohen Lukow în 1832 şi tot la Sibiu şi moare în 1917. A studiat la Academia de Artă din Berlin. În 1862 ajunge în Transilvania, iar la Sibiu ajunge în 1871, fiind numit profesor de desen la gimnaziul evanghelic.
El a lăsat Sibiului şi României în general nenumărate capodopere artistice. În 1882, el a realizat altarul bisericii Sf. Johann de pe strada Mitropoliei. Tot el a realizat altarul bisericii luterane din Bod (1862) sau al celei din Orăştie în 1902.
A fost, de asemenea, profesor de pictură şi desen, în cadrul şcolilor din Sibiu, el transmiţând arta sa şi altor viitori importanţi sibieni, precum Octav Smighelschi sau Artur Coulin.

George BETTE - 10 MARI SIBIENI

Provine din familia farmaciştilor Vette ce îşi aveau farmacia în Piaţa Mare, unde astăzi ser află parohia romano – catolică.
A fost chimist şi farmacist, născut la Sibiu. In 1752 el este contractat de către administraţia habsburgică din Transilvania, pentru a efectua o serie de analize asupra zăcămintelor de gaz metan de la Bazna, proaspăt descoperite.

Ajuns la Bazna, el cercetează nu doar zăcămintele de gaz, ci şi pe cele de sare. El este cel care a fost primul care a studiat ştiinţific zăcămintele de gaz metan din România de astăzi. De asemenea, din studiile sale s-a putut remarca elementele benefice ale apelor termale din Transilvania, Bazna devenind mai târziu staţiune balneo – climaterică.

Johann Wilhelm KRAFFT - 10 MARI SIBIENI

S-a născut la Sighişoara în 1833. A studiat gimnaziul la Sighişoara, iar de aici pleacă tipograf ucenic la Wehrheim în Germania şi, apoi, îşi continuă pregătirea prin călătorii de specializare la Sibiu, Timișoara, Pforzheim, Munster, Schwerin şi Berlin.
La 25 de ani, în 1858 ajunge la Sibiu, unde a lucrat mai întâi în una din tipografiile oraşului. Un an mai târziu, devine director comercial al tipografiei. Zece ani mai târziu de la angajare, preia tipografie şi o redenumeşte „W. Krafft – Buchdruckerei, Buchhandlung, Li­nieranstalt und Papierdütenfabrik”. Sediul era pe actuala stradă Avram Iancu (unde astăzi este sediul sindicatului Independenţa).
Dezvoltă tipografia, cumpărând în 1899 ramura transilvăneană a editurii Graesser din Viena. Şi-a dezvoltat o ramură de carte în limba română, devenind cea mai importantă editură de limbă română, luând în calcul şi teritoriul regatului român. A primit „Ordinul Coroana României”
Editura devine rapid, cea mai prolifică din teritoriul transilvan. Unificarea cu editura lui Krafft a creat cea mai importantă tipografie din principat şi din teritoriul actual românesc şi cea mai importantă editură de imbă germană din sud – estul Europei.
A fost membru al Consiliului de Administraţie a „Hermannstadter Allgemeine Sparkasse” (Casa de economii din Sibiu). A fost unul dintre membrii fondatori ai asociaţiei „Reiffeisen”, alături de Carl Wolff.
A fost căsătorit şi a avut patru copiii. A murit la Sibiu în 1908.

Simon HOFFMEYER - 10 MARI SIBIENI

Este unul dintre cei mai importanţi sculptori ai Transilvaniei secolului al XVIII-lea. Unul dintre acei maeştri pietrari, ce a făcut trecerea de la breaslă la artă. S-a născut la Cluj, la Sibiu ajungând în jurul lui 1777, contractat fiind de baronul Brukenthal.
Numele său se leagă în Sibiu de Palatul Brukenthal, fiind unul dintre cei mai importanţi artişti ce au lucrat la construcţia şi decorarea acestui monument. În urma lui, au rămas ca dovadă a artei şi măiestriei sale, portalele şi supraportalele, precum şi întreaga decoraţie a faţadei. Tot el a creat întreg mobilierul decorativ al palatului, precum sobele (nu doar design-ul acestora, dar şi planul de montare, ocupându-se şi de montarea lor propriu zisă), candelabrele, statuile, urnele, dar şi elemente mai puţin importante, aparent, cum a fost vesela familiei Brukenthal.
Cea mai importantă lucrare a sa este, conform specialiştilor (deşi nu exită un consens general), realizarea atlanţilor din curtea interioară a muzeului. În atelierul său au fost create şi cariatidele ce au fost aşezate în faţa casei omonime de pe strada Mitropoliei.
A murit la Sibiu, la începutul secolului al XIX-lea.

Sub semnul spadei...

E prima data cand particip...asa un pic pana acum.Dar astazi am fost chemata de la caserie...sa intermediez intrarea a doi cavaleri si a unei domnite din Serbia (nici chiar asa)...in Muzeul de Etnografie Universala "Franz Binder" ....Asta a fost primul pas! Pasul doi: Dupa servici am baut o cafea cu Bogdan si frai-mio, in Go in...apoi vroiam sa plec acasa...pe la 7...n-a fost sa fie, pentru ca am auzit muzica in curtea Bisericii Evanghelice...si mi-am inchis telefonul care chema taxiul. A trecut cel de-al treilea pas! Ne-am dus la corturi...M-am intalnit cu Arpi, care mi-a facut caricatura la Targul Marginimii, saptamana trecuta...am facut ceva poze (tot n-am primit cadou aparatul foto pe care mi-l doresc...fie el ciur sau nu:P)...Pasul numarul 4: Am plecat spre Piata Mare, nu inainte de a ma trata cu o spada (medalion)...buna de agatat la gat la tricoul cu Anathema. Aici iar poze, ma intalnesc cu vechi prieteni...Pasul cinci: Fac cunostinta cu Tudor Alexandru...un baietel frumos nevoie-mare si atat de vesel...Ochi albastri! Apoi, ii zic lui Alexandru (frai-mio)...io vreau sa ma intalnesc cu sarbii care au fost azi in muzeu...Aici urmeaza ultimul pas al serii - sase: Fara nici o speranta hotarasc destinatia ca fiind Haller Cafe...si dau de ei: Radivoje, Boan si Sanja, intr-un cuvant trupa SVIBOR din Serbia...inca nu am studiat, ca e noapte, dar site-ul lor poate fi inteles intrucatva prin translate.google.com: http://www.svibor.org/galerija.html
Dragii de ei! De unde atat intuitie pe mine sa merg fix acolo? De unde atata noroc ca fara sa imi fac program asta-seara sa vina programul la mine...Poate pentru ca am mancat ce nu trebuia...cand aveam un an jumate sau doi?
Maine ma duc din nou...vreau sa-i vad in actiune! [ ... ]

M-am dus....dar prea tarziu...cu programul in ghiozdan si cu capul in nori. Maine poate nu-i voi mai rata! La 13.40 in Piata Mare!
In schimb, targul The Big iShoes m-a incantat. Io nu ma credeam in stare sa cumpar ceva...dar medalionul VERDE din nuca de cocos si ceas:P...de la http://www.poupee.ro/ mi-a devenit brusc indispensabil...dragoste la prima vedere! L-am alaturat achizitiei mele razboinice de ieri...si a dat concluzia LUCKY STRIKE - lovitura norocoasa:)! O atmosfera intr-adevar faina...Just check it: http://www.lustofcreation.ro/;

http://ipjewelrydesign.wordpress.com/?ref=spelling; http://www.vintageboutique.ro/!
Seara s-a incheiat in Go in, ca de obicei...nu inainte de a arunca un ochi asupra campaniei de adotii din Piata Mica, marca Animal Life...si de a-mi cumpara o brichetuta, gandindu-ma la catelusi si pisicute! ( http://www.adopta-i.ro/ )

IOAN SLAVICI - 10 MARI SIBIENI

S-a născut în 1848 în prezentul judeţ Arad. A studiat dreptul la Budapesta.
Revine în Transilvania, unde lucrează ca notar. Pleacă la Viena pentru a-şi definitiva serviciul militar.
La Iaşi, a debutat ca jurnalist şi scriitor în "Convorbiri literare" în 1871. unde intră în contact cu Junimea. În 1903 a primit premiul Academiei Române, al cărui membru corespondent era din 1884.
Revine în Transilvania, la Sibiu. Aici se implică în activitatea Partidului Naţional Român şi redactaează ziarul „Tribuna” - primul ziar cotidian laic al românilor din Transilvania. pentru activitatea sa va fi arestat de mai multe ori.
A plecat la Bucureşti, unde este numit în 1874 secretar al Comisiei Colecţiei Hurmuzachi. A fost profesor şi redactor la revista „Timpul”. A co-editat, de asemenea, revista „Vatra”. A rămas la Bucureşti în timpul ocupaţiei germane din 1916 – 1918. A lucrat pentru ziarul „Ziua” şi „Gazeta de Bucureşti” ziare ale ocupaţiei germane. Pentru pactizarea sa cu Puterile Centrale este arestat, pentru un an, în 1919.
A fost cofondator al Societăţii Academice Sociale Literare România Jună. A fost unul dintre organizatorii „Serbării de la Putna a Studenţimii române din ţară şi din străinătate”.
A murit după Marea Unire, în 1925, ignorat de opinia publică şi marginalizat.

PS Profit de ocazie sa imi amintesc de una din nuvelele mele preferate "Moara cu noroc" de Ioan Slavici, care mi-a marcat copilaria şi pubertatea...in sens negativ, dar cu schepsis in experienta ulterioara a vieţii:)...Of, diferenţa dintre acele vremuri si actualitate e cam insesizabilă! Un Lică Sămădăul...există la orice colţ de uliţă, stradă, coridor al Casei Poporului...Şi o Ană şi un Ghiţă! Gata cu comentariile, ma duc să ma întâlnesc cu bloggerii...şi să ma gândesc la #prinsibiulmeu!

ROMULUS VUIA - 10 MARI SIBIENI

Romulus Vuia este una dintre cele mai proeminente personalităţi a muzeografiei şi etnologiei româneşti, omul de al cărui nume sunt indisolubil legate: înfiinţarea primului muzeu etnografic pavilionar şi a celui în aer liber din România (1929) şi definirea obiectului şi a fenomenului etnografic
S-a născut în 28 ianuarie 1887, într-o familie de intelectuali bănăţeni din comuna Comloşu Mare. După ce termină Şcoala Normală Superioară din Budapesta, din 1910, Romulus Vuia este profesor al Şcolii de comerţ din Haţeg până în 1919. Între timp, în urma unei specializări la Berlin, devine membru al Sociatăţii de Antropologie, Etnologie şi Preistorie din acest oraş. După absolvirea Facutăţii de Geografie şi Istorie şi după ce a trecut prin câteva instituţii care i-au determinat alegerea profesiunii de etnograf, Romulus Vuia este ales să pună bazele primului muzeu etnografic al Ardealului, acţiune care îi reuşeşte şi care este documentată de studiile, cercetările de teren, chestionarele etnografice, articolele, normele de organizare a muzeului şi achiziţiile pe care le-a relizat.

Cel de-al doilea război mondial a întrerupt brutal, în 1940, activitatea Muzeului Etnografic al Ardealului şi cea a Universităţii din Cluj care se mută la Sibiu. În timpul refugiului, Romulus Vuia încearcă să înfiinţeze şi în acest oraş un Parc etnografic. În urma tratativelor cu Primăria Sibiu, R. Vuia scria în 1941 într-un memoriu adresat Ministerului Instrucţiunii Publice, Cultelor şi Artelor că doreşte organizarea unui muzeu în aer liber pe terenurile deţinute de la primărie în apropierea Pădurii Dumbrava: „Intenţionăm să organizăm acest muzeu, chiar şi în cazul în care instituţia noastră s-ar intoarce la Cluj. În acest caz, Muzeul în aer liber ar rămâne la Sibiu.” Ceea ce s-a şi întâmplat, Romulus Vuia fiind considerat părintele Muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului, având, în prezent, numele Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA, parte integrantă a Complexului Naţional Muzeal ASTRA.
Romulus Vuia, după o viaţă zbuciumată, dar foarte prodigioasă, s-a stins în 1963.

PS Fotografia a fost preluată de pe flickr, fiind realizată de Mihail Bîrsan.

Rămân datoare...că aşa vreau!

Cred ca nu mai am chef să scriu în stilu-mi alambicat, cu înţelesuri printre rânduri, ştiute doar de mine, şi poate (doar poate...) intuite de alţii.

Mă bucur pentru seara asta...am reîntalnit prieteni vechi (2), prieteni noi, hai poate amici, să nu fiu acuzată de exagerări (6) şi am cunoscut personal:P câţiva reprezentanţi ai blogosferei sibiene,(la faza asta tre musai să fac o paranteză la sfârşitul postării:)...cu clarificări umoristico-semi-realiste) (9)...ca cu restul...nu am reuşit să intru în contact verbal şi personalizat...

A fost întâlnirea bloggerilor sibieni...Mie mi-a plăcut, dar acum nu vreau să scriu de ce...şi totuşi să nu fiu egoistă şi să recunosc că, în primul rând, una din motivaţiile acestei afirmaţii este de natură egoistă...sunt pusă acum în faţa proprie-mi leni...lenea scrisului...lenea relatărilor, care se cereau a fi notate, despre emoţiile pe care le-am trăit la ultimile evenimente la care am participat cu drag, cu interes, din curiozitate...pot să fac o altă paranteză? Da! Lenea în cauză îmi oferă doar o simplă enumerare a lor: Sibiu Jazz Festival (nu doar dimineţile de repetiţie, într-o Piaţă Mică inundată de muzica energizantă a saxofonului....dar şi concertele de seară-noapte) Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu (cu Faust şi Mefisto...cu muzica pătrunzătoare a lui Sirli, cu Nebunaticii Zăpezilor şi râsul meu în hohote pentru jumate de oră în faţă la telefoane, cu Breaking the Waves...şi starea pe care am avut-o la finalul piesei....nu pot s-o explic...atât de tumultoase îmi erau trăirile...) TIFF-ul (cu ale sale Mănuşi Roşii...doar la filmul ăsta am fost...Mi-a plăcut că bruma mea de germană m-a ajutat să fiu super-atentă la film...fără să mă distragă subtitrarea, pe care oricum n-aş fi vazut-o bine dpdv optic) Red Bull Romaniacs (doar Preludiul...pardon, Prologul - aşa i-am zis io - că-mi pare destul de potrivit - şi finish-ul din Piaţa Mică) Chinese Evening (Muzeul Astra la o primă colaborare cu Institutul Confucius din ULBS) Ziua Sugarului Sibian, ediţia a V-a (a se vedea mica retrospectivă de pe Facebook) Dans tradiţional din Anglia cu Uttoxeter Heart of Oak Moriss Men în Muzeul în aer liber (unde bătrâneii - doi dintre ei erau în echipă de la 17 ani, iar acum aveau 73 - au făcut show, iar io m-am dat în spectacol prezentându-i, prin portavoce, într-un stil cam atipic :P) Hill Climbing ediţia a II-a (la fosta carieră de pe Dealul Guşteriţa, unde motoarele enduro erau la înălţime...de fapt unele dintre ele...doar tindeau).

Ăsta fost motivul meu egoist...întâlnirea mi-a deschis puţin ochii că sunt o nesimţită (nimeni n-a zis asta, mi-am făcut autocritica benevol:) că aş fi putut să-mi scriu impresiile...bla, bla,bla...pentru ca să ce...să pomovez Sibiul? Uite, la asta nu m-am gândit...sau poate am facut-o extrem de superficial! M-a îmbogăţit prin conştientizare...

Da...şi acum voi sări tot ce s-a mai discutat, peste proiectele posibile pe care le-ar putea face bloggerii sibieni împreună...pentru că e târziu, mâine la servici...şi cred că sunt destul de obosită...că am făcut ture-ture...prin Oldies, în jurul meselor noastre super-mari, ca să nu pierd informaţiile. Dar, ce e fain...că într-adevăr simt că se face ceva...şi, cel mai important, avem cu cine.

PS...ziceam la început ca am o paranteză la cuvăntul "blogosferă"...dar o voi lăsa pentru o dată ulterioară!

PS2...pentru curioşi aproape toate evenimentele la care am participat, au ilustraţie pe facebook:)

PS3...era să uit...Don't stop me now - Queen a marcat mesajul meu, pentru mine însămi...şi s-a auzit în tot Oldies-ul, înainte de plecare! 10x boy!

Cornel Irimie - 10 MARI SIBIENI

S-a născut în 1919 la Sibiu. Studiază la Movile şi apoi la Sighişoara. Facultatea o va face în 1937 la Bucureşti. Aici se specializează în sociologie şi etnografie, cochetând cu Şcoala de Sociologie de la Bucureşti. În 1943 obţine titlul de doctor, la Jena, iar în 1948 la Bucureşti, „Magna cum laude”.
În timpul studenţiei a lucrat ca şi asistent şi cercetător ştiinţific la „Institutul de cercetări sociale al României”. După Cel de Al Doilea Război, fiind persecutat de autorităţiile comuniste, reuşeşte să se angajaze ca referent la Ministerul Artelor. În 1952 este numit director al secţiei de artă a Fabricii Decorative din Bucureşti.
Revine definitiv la Sibiu în 1953, unde lucrează ca asistent ştiinţific la Muzeul Brukenthal. Pe rând va fi cercetător, şef de secţie, director adjunct şi 1969 va fi numit director coordonator al Muzeului.
A colaborat cu Institutul Naţional de Istoria Artei. Între 1956 şi 1968 a lucrat şi în cadrul Institutului Academic de la Sibiu. A predat etnografie şi muzeologie la Universitatea din Cluj Napoca, precum şi la cea din Heidelberg. A făcut parte din mai multe asociaţii şi comisii academice din România şi din străinătate.
El este cel care a creat şi organizat „Muzeul Tehnicii Populare” din Pădurea Dumbrava. Aceasta este cea mai importantă moştenire ce a lasat-o Sibiului. Pe lângă acest muzeu, astăzi muzeu naţional, el a iniţiat şi publicat o serie de cercetări importante pentru etnografia românească. A fost colaborator permanent la mai multe reviste de specialitate sau ale Academiei Române. A publicat peste 250 de lucrări. Cele mai importante studii ale sale sunt cele privind arta populară românească.
A murit la Sibiu în 1983.

Vasile Moga - 10 MARI SIBIENI

S-a născut la Sebeş în 1774. Studiile şi le-a început la Sebeş şi le continuă la Alba Iulia şi Cluj. Studiile universitare le definitivează în filosofie.
Deşi a studiat la seminarii teologice luterane şi catolice, el decide să se dedice ortodoxismului. Este hirotonit preot în 1798 la Sebeş. După 12 ani, se călugăreşte şi este ales episcop al Ardealului în 1811.
Se mută la Sibiu, fiind primul episcop ortodox al Ardealului în timpul administraţiei habsburgice şi unul dintre primii români ce va domicilia în cetate. Se pare că a locuit în clădirea aşezată pe colţul străzilor Tribunei şi Bălcescu.

Este cel care va redeschide primul seminar teologic ortodox din Transilvania, cel de pe strada Reconstrucţiei, acolo unde va fi profesor şi Gheorghe Lazăr. A fondat nenumărate școli de eparhie. A editat cărți religioase, a deschis primele burse acordate tinerilor teologi pentru definitivarea studiilor universitare.

August von SPIESS - 10 MARI SIBIENI

Numele său, la naştere, a fost August Roland von Braccioforte zu Portner und Höflein. S-a născut în 1864. A studiat la Şcoala Militară „Sankt Pölten“ şi, apoi la Academia Militară Tereziană din Viena.

Revine în Transilvania ca locotenent al regimentului de infanterie 64 de la Orăştie şi Sebeş. De aici, se va stabili la Sibiu în 1889, având gradul de locotenent major. Tot la Sibiu va fi şi profesor la Şcoala Militară de Cadeţi de Infanterie, al cărei comandant a şi ajuns.
Este înnobilat, adoptând definitiv numele cu care a rămas în istorie. În 1915 ,este avansat la gradul de colonel, preluând conducerea Regimentului nr. 2 de Infanterie de la Sibiu. A participat, un an mai târziu, la Bătălia de la Sibiu. După Unire, decide să rămână în Transilvania, regele României numindu-l director al vânătorilor regale, funcţie la care renunţă în 1939. În România a mai fost membru al Comisiei Ocrotirea Naturii şi a Parcului Naţional. A întreprins călătorii de cercetare sau de vânătoare, în Insula Şerpilor, în Kenya şi în Tanganika.
A adunat o colecţie impresionantă de armament de vânătoare şi de trofee de vânătoare, prove
nite din mediul european, dar şi din cel exotic al Africii. Nu s-a oprit doar la colecţionare, ci a şi cercertat fauna românească, publicând o serie de lucrări de specialitate.
A fost căsătorit şi a avut o fiica, aceasta fiind Silvia Stein Spiess, renumit ornitolog.
A murit la Sibiu în 1953 la vârsta de 89 de ani. La zece ani de la moartea sa, familia decide să doneze colecţia şi casa familiei, Muzeului Brukenthal, astfel născându-se Muzeul de Vânătoare din Sibiu în 1966. Astăzi, muzeul îi poartă numele.

Friedrich TEUTSCH - 10 MARI SIBIENI

S-a născut în 1852, la Sighişoara, fiind fiul lui Georg Daniel Teutsch. A studiat la Sighişoara şi la Sibiu iar apoi la Heidelberg, Leipzig şi Berlin, unde se specializează în teologie şi în istorie. Doctoratul îl va obţine la Heidelberg.
Revine la Sibiu, unde va preda la Colegiul Brukenthal, devenind director al colegiului profesorilor din Sibiu. În 1896 devine preot la Şura Mare. În 1899 revine la Sibiu, fiind numit vicar episcopal, pentru ca în 1899 să fie numit preot paroh al Sibiului.
În 1906 va fi ales episcop al Transilvaniei funcţie ce se va transforma în episcop al României în 1927. Funcţia o va deţine până la moartea sa. El va fi cel care va reorganiza întreaga episcopie ce îşio triplase teritoriul.
În 1919, după Unirea Transilvaniei cu România, va fi ales membru de onoare al Academiei Române. Din 1927 a fost senator de drept al României, fiind episcopul României. A fost de asemenea membru al Fundaţiei Gustav Adolf, astfel el a reuşit susţinerea bisericii din Transilvania de către bisericile germane.
A avut o activitate importantă, scriind nenumărate lucrări de istorie a saşilor, importante fiind biografia lui Brukenthal, precum şi lucrăriile ce analizau istoria naţiunii germane din România. A scris peste 1300 de lucrări. A fost co-fondatorul Societăţii Istorice de Cercetare.Moare în 1933 la Sibiu. Astăzi unul dintre institutele de cercetare din Sibiu, îi poartă numele.

Georg Daniel TEUTSCH - 10 MARI SIBIENI

S-a născut în 1817 la Sighişoara. A studiat la Sighişoara, apoi la Viena şi Berlin, aici specializându-se în studiul istoriei şi al teologiei.
Revine la Sighişoara, în 1842, unde este numit lector şi în cele din urmă director al şcolii germane (timp de 13 ani). El a transformat această şcoală într-una din cele mai renumite şcoli germane. El a reformat sistemul de învăţământ al scolilor germane. La Sibiu, în 1891 a înfiinţat seminarul teologic, ce si astăzi îşi desfăşoară activitatea în cadrul ULBS.
A fost numit în 1863 preot paroh la Agnita, iar patru ani mai târziu este ales episcop al Transilvaniei la Biertan. El va fi unul dintre principalii susţinători ai procesului de laicizare a bisericii. El va decide revenirea Episcopiei Evanghelice a Transilvaniei la Sibiu, după aproximativ trei sute de ani, biserica din Piaţa Huet devenind centrul vieţii acestei Biserici. Sediul va fi instalat în fosta casă a lui Anton Filek din Piaţa Mare.
S-a implicat şi în viaţa politică a saşilor şi a Transilvaniei, susţinând permanent autonomia acestora în baza convenţiilor medievale semnate de ei cu regalitatea maghiară şi recunoscute de împăratul Habsburg. A fost căpitan de gardă civilă, opunându-se armatelor maghiare revoluţionare.
A criticat reforma guvernului maghiar prin care se va simţi o strategie de maghiarizare a învăţământului şi administraţiei. A fost membru al Consiliul imperial din Viena, timp de doi ani. A fost deputat din partea naţiunii săseşti la Budapesta. Renunţă la toate funcţiile politice odată cu numirea sa în scaunul episcopal.
În 1858 a publicat prima istorie a saşilor transilvăneni. A publicat nenumărate articole în presa vremii, atât cea locală, cât şi în întreg Imperiul. A primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Berlin şi al celei din Jena. Moare în 1893 la Sibiu. A fost căsătorit de două ori, având mai mulţi copii. Comunitatea sibiană îi va omagia personalitatea şi activitatea, amplasând în faţa Bisercii Evanghelice din Piaţa Huet, statuia acestuia.

Dieter Acker - 10 mari sibieni

Se naşte în 1940 la Sibiu. Studiază la Sibiu, apoi la Academia de Muzică din Cluj. La 29 de ani pleacă în Republica Federală Germană, soţia sa primind o bursă pentru cursurile de vară la Darmstadt. Merge împreună cu soţia sa şi decid împreună să nu se mai întoarcă în România.

Întâi, se stabileşte la Düsseldorf. Devine profesor de compoziţie la Universitatea de Muzică şi Artă din München, iar în 1985 este invitat de a predea la Academia de Muzică din Beijing. În 2000, primeşte titlul de „Doctor Honoris Causa” din partea Universităţii din Cluj.

A scris peste 100 de lucrări pentru orchestră simfonii, muzică de cameră. Moare în 2006 la München.

Naşterea

Acum nouă luni am simţit adierea unei idei mult prea sperioasă şi mult prea mult timp negată. Atunci...insa am inceput campania: "Spune NU iluziilor!". Si mi-am amintit de un sfat patern, primit pe la 12 ani...dar, neînţeles pe atunci: "În viaţă, ca să nu ai deziluzii, nu trebuie sa-ţi faci iluzii!". Şi totuşi, iluziile m-au hrănit, m-au maturizat, m-au pregătit pentru viaţă, şi cred ca au avut un efect mult mai puternic decât cel pe care îl conştientizez eu acum. In câteva cuvinte. mi-au fost mereu alături...şi la bine şi la rău:P Dar, n-au fost singurele...şi-au adus rudele prin alianţă, mai negre la suflet, mai nemiloase şi mai greu de suportat - deziluziile. Am ştiut că sunt lângă mine, le-am tolerat, câteodată chiar ne-am distrat impreună, a fost o coabitare reciptoc dezavantajoasă...hmm!
Să nu pierd firul epico-descriptiv totuşi...Atunci a aparut un germen, care întrunind condiţiile prielnice creşterii şi dezvoltării, chiar şi în lipsa oricărui tip de afecţiune, s-a metamorfozat, în timp, în decursul câtorva luni, într-un fetus neobişnuit de sprinţar, intuitiv, puternic şi cu principii non-conformiste, dar intransigente (cât de cât...aici, cred ca pot negocia).
Apăi, deşi am început această poveste cu mult antren, m-am dezumflat din cauza unor noi lipsuri: a) inspiraţia, b)motivaţia, c)tristeţea:)... Hai cu stilul telegrafic tu, Eliza, ca le brodeşti destul de bine, poţi să te uiţi liniştită la Germania-Spania şi, bineînţeles, vei primi porţia de Lucky Strike:
Naştere uşoară. Stop. Dar pregătită psihic. Stop. Naştere reuşită. Stop.
Concluzie stop. Am spus NU iluziilor. Şi totuşi, mulţumesc.
Don't stop me now!

PS Aceasta postare a fost începută in 27 a 6-a şi terminată în 7 a 7-a!

Ajutor pentru o fetita din Hunedoara

O fetiţă în vârstă de 12 ani, din Hunedoara, a fost diagnosticată cu cancer gliom mixt sau nped, de categoria a IV-a, maximă, pe o scară de la I la IV.

Tania Lorena Stamate este elevă la Şcoala Generală Nr. 3 din Hunedoara.

Din păcate, singurul tratament pe care îl poate face este la o clinică din Belgrad, care se numeşte NOVA VITA. Acolo se efectuează un tratament revoluţionar, cu un aparat cu unde electromagnetice şi citostatice naturale, bine suportate de organism.
Fetiţa are nevoie de 15.000 de euro, iar problema este că ea trebuie să ajungă acolo în cel mai scurt timp.

Există un cont deschis la Unicredit Ţiriac Bank, pe numele mamei, State Teodora Zenovia. Numărul contului este: RO15BACX0000003467231000. Familia poate fi contactată la numărul de telefon: 0766-844.192, la mătuşa fetiţei, prof. Iorga.

Vă rog mult să preluaţi anunţul pe blogurile voastre, ca să ajungă la cât mai multe persoane. Fetiţa mai are doar 22 de zile la dispoziţie…

via Hambarul lui Brylu via Denisuca