Mi se întâmplă prea multe lucruri:) nu că nu le-aş vrea! V-aş spune o poveste! Nota bene: a se citi seara, înainte de culcare, pe post de somnifer!
A fost o dată, chiar prima dată (un nou 1st time)...să sperăm că e şi ultima:) când, pseudo-obosită după a zi faină la servici, m-am aşezat, pe jos, în biroul meu în aer liber (neoficial:) de sub arcadele CID-ului, mi-am scos proaspăt cumpăratul pachet de Marlborro (că n-am găsit Lucky), am apucat să iau o ţigară, mă conversam cu Tudor despre #prinSibiulMeu (proiect care va renaşte din propria sa cenuşă în primăvara viitoare), când deodată trei copilaşi, mai jigăriţi de felul lor, s-au apropiat de cutiuţa cu chiştoace din colţ, n-au găsit ce căutau, dar în schimb au văzut pachetul meu plin, pe care l-au dus cu ei în fugă şi în sunetul glasului meu nervos, care cuvânta: "Dă-mi-l înapoi, că-i luat cu ultimii bani! Fraiere, n-auzi?" Ok, a trecut, s-a râs fain de mine, io ce să fac decât să accept situaţia, aşteptând nesperatul...:P, care a venit ieri.
La fel, cvasi-obosită după săptămâna faină de la muzeu (iar am avut un team-building super reuşit + alte nenumărate chestii ţais ), fumam o ţigară, cu restul pachetului băgat adânc în buzunarul gecii mele de piele, când, o voce suavă, mă trezeşte din dorinţa unei cafele aburinde: "Nu aveţi să-i daţi o ţigară lu' mama?" Mă uit mai bine şi îi văd pe cei trei hoţomani de acum două săptămâni...(Şi acum naraţiunea mea beneficează de avantajul prezenţei dialogului, cu următoarele menţiuni: E = Eu (Eliza), S = sora mare (fată negricioasă de aprox. 13 ani, fumătoare de chiştoace), s = sora mică (fetiţă drăgălaşă, de vreo 10 anişoti, mică fumătoare de chiştoace de ţigări lights), H = hoţul, fratele lor (băieţel, 9 ani, iute de picior, sportiv în devenire:), V = vărul lor (băieţel drăguţ, 11 ani):
E: Mai, voi nu sunteţi hoţii tigărilor mele, de acum două săptămâni?
S: Ba da, dar le-am furat pentru mama, că ne bate dacă nu ne ducem acasă cu 10 lei pe zi.
E: Păi cum adică vă bate? Tată aveţi?
H: Da, el lucrează şi mama stă cu noi...
E: Şi tata ştie că vă trimite la cerşit şi că vă bate dacă nu-i aduceţi prada...?
S: Nu ştie, că dacă ar afla ar omorî-o în bătaie!
E: Păi, măi, voi nu ştiţi că nu e bine să furaţi? Sunteţi la şcoală?
S: Da!
E: Unde?
S: La şcoala ajutătoare...
E: De pe Filarmonicii?
S: Da, şi mergem zilnic şi ne place...
E: Dar voi vă iubiţi mama, care după părerea mea, nu se comportă cum trebuie să fie o mamă adevărată...?
H: O iubesc mult de tot!
s: O iubim....Vrei să-ţi dau să fumezi din ţigara mea? (Vrea să îmi întindă chiştocul ei lights)
E: Lasă-mă, n-ai văzut că tocmai mi-am stins ţigara mea?
V (timid): Nu îmi daţi, vă rog, o ţigară? Că io nu sunt frate cu ei, eu nu am furat!
E: Eşti tot din familia lor....eu nu dau ţigări la hoţi! Asta e principiul meu....Ştiţi ce înseamnă un principiu?
[... bla, bla, bla...]
E uitându-se la ei: Ce-aţi învăţat din discuţia noastră?
S: Să învăţăm bine la şcoală!
H: Să nu mai fur. Îmi cer iertare pentru că v-am luat ţigările. Promit că nu o sa mai fur!
E: Eşti sigur?
H: Da, nu mai fur!
E: Na bine, vedeţi că eu sunt o excepţie, să nu credeţi că oricine s-ar purta ca mine acum...dacă mai faceţi porcării, vă poate prinde unul, şi vă bate bine, de vă lasă-n sânge...şi ce-aţi rezolvat? Aveţi grijă ce faceţi, aveţi grijă să mergeţi la şcoală, iar daca nu reuşiţi să câştigaţi pentru mama voastră acei 10 lei pe zi, vedeţi schimbaţi-vă stilul şi textele de cerşit!
S şi H: Cum?
E: Păi, faceţi apel de omul căruia îi cereţi, apropiaţi-vă sufleteşte de el, nu cu "Dă şi mie o ţigară!", dacă îl vedeţi că are timp, puteţi să-i spuneţi povestea voastră, faza cu mama...găsiţi voi mai multe texte bune, să nu fie obişnuite, să fiţi nişte cerşetori mai speciali....
Nu ştiu ce-am rezolvat cu discuţia asta, poate le-am dat puţin de gândit, poate mă voi mai întâlni cu ei şi voi observa o schimbare ân bine. Poate că nu! Nu ştiu! Ce mi-a plăcut cel mai mult, a fost reacţia hoţomanului mic, pe care am şi subliniat-o în text...că nu o aşteptam, văzându-l atât de nesimţit. Săracii de ei...Mă opresc aici, unde ar trebuie să continue povestea un psiholog...care să trateze problema familiilor dezorganizate, dezechilibrate, dezbinate...etc!
dar daca povestea cu mama batausa era de fapt doar o poveste iar tigarile le-au furat pentru ei? ... asta ar insemna ca au o poveste buna de cercit...ca doar ai crezut-o!
RăspundețiȘtergereFaza cu mama e verificata...cat de cat...pentru ca io ii cunosc demult, din vedere...si pe mama lor, personal...si am vazut-o intr-o zi, acum vreo doua luni cum dadea in fetita mare (S), tragand-o de par...si cerandu-i banii produsi!:(
RăspundețiȘtergereDin păcate eu cred că le-au furat pentru ei, chiar dacă ai făzut faza cu mama bătăuşă. Tocmai asta e problema...mama, familia , mediul ...şi, mai cred, că nu are cum să continue povestea ta un psiholog sau mai ştiu eu ce experţi...aşa cum nu au reuşit nici alţii, din ţări mai bogate sau mai civilizate decât a noastră( să facă ceva cu adevărat important pentru copiii născuţi sau crescuţi în condiţii mizere). Din păcate aceşti nefericiţi, care nu au nici o vină că s-au născut unde s-au născut, au şanse destul de mici să treacă peste experienţa unei astfel de copilării. Chiar nu pot fi optimistă deşi mi-ar plăcea. Probabil că şi-au dat şi ei seama de bunătatea ta, dar , şi mai sigur, s-au bucurat crezând că eşti foarte naivă să îi crezi.
RăspundețiȘtergerePoate ca asa e...cam greu le va fi sa treaca peste copilaria asta...pentru ca sansele sunt minime, iar situatia lor familiala nu se va schimba prea curand. O sa-i urmaresc in continuare...De crezut,normal ca i-am crezut, daca o stiu pe mama lor, de cateva luni si am vazut cu ochii mei cum le cere in mod semi-agresiv (pentru ca erau in public poate)dijma zilnica!
RăspundețiȘtergereprotectia copilului? crezi ca ar duce-o mai rau copiii aia departe de mama lor?
RăspundețiȘtergere