Naşterea

Acum nouă luni am simţit adierea unei idei mult prea sperioasă şi mult prea mult timp negată. Atunci...insa am inceput campania: "Spune NU iluziilor!". Si mi-am amintit de un sfat patern, primit pe la 12 ani...dar, neînţeles pe atunci: "În viaţă, ca să nu ai deziluzii, nu trebuie sa-ţi faci iluzii!". Şi totuşi, iluziile m-au hrănit, m-au maturizat, m-au pregătit pentru viaţă, şi cred ca au avut un efect mult mai puternic decât cel pe care îl conştientizez eu acum. In câteva cuvinte. mi-au fost mereu alături...şi la bine şi la rău:P Dar, n-au fost singurele...şi-au adus rudele prin alianţă, mai negre la suflet, mai nemiloase şi mai greu de suportat - deziluziile. Am ştiut că sunt lângă mine, le-am tolerat, câteodată chiar ne-am distrat impreună, a fost o coabitare reciptoc dezavantajoasă...hmm!
Să nu pierd firul epico-descriptiv totuşi...Atunci a aparut un germen, care întrunind condiţiile prielnice creşterii şi dezvoltării, chiar şi în lipsa oricărui tip de afecţiune, s-a metamorfozat, în timp, în decursul câtorva luni, într-un fetus neobişnuit de sprinţar, intuitiv, puternic şi cu principii non-conformiste, dar intransigente (cât de cât...aici, cred ca pot negocia).
Apăi, deşi am început această poveste cu mult antren, m-am dezumflat din cauza unor noi lipsuri: a) inspiraţia, b)motivaţia, c)tristeţea:)... Hai cu stilul telegrafic tu, Eliza, ca le brodeşti destul de bine, poţi să te uiţi liniştită la Germania-Spania şi, bineînţeles, vei primi porţia de Lucky Strike:
Naştere uşoară. Stop. Dar pregătită psihic. Stop. Naştere reuşită. Stop.
Concluzie stop. Am spus NU iluziilor. Şi totuşi, mulţumesc.
Don't stop me now!

PS Aceasta postare a fost începută in 27 a 6-a şi terminată în 7 a 7-a!