7.8.10

Cornel Irimie - 10 MARI SIBIENI




S-a născut în 1919 la Sibiu. Studiază la Movile şi apoi la Sighişoara. Facultatea o va face în 1937 la Bucureşti. Aici se specializează în sociologie şi etnografie, cochetând cu Şcoala de Sociologie de la Bucureşti. În 1943 obţine titlul de doctor, la Jena, iar în 1948 la Bucureşti, „Magna cum laude”.
În timpul studenţiei a lucrat ca şi asistent şi cercetător ştiinţific la „Institutul de cercetări sociale al României”. După Cel de Al Doilea Război, fiind persecutat de autorităţiile comuniste, reuşeşte să se angajaze ca referent la Ministerul Artelor. În 1952 este numit director al secţiei de artă a Fabricii Decorative din Bucureşti.
Revine definitiv la Sibiu în 1953, unde lucrează ca asistent ştiinţific la Muzeul Brukenthal. Pe rând va fi cercetător, şef de secţie, director adjunct şi 1969 va fi numit director coordonator al Muzeului.
A colaborat cu Institutul Naţional de Istoria Artei. Între 1956 şi 1968 a lucrat şi în cadrul Institutului Academic de la Sibiu. A predat etnografie şi muzeologie la Universitatea din Cluj Napoca, precum şi la cea din Heidelberg. A făcut parte din mai multe asociaţii şi comisii academice din România şi din străinătate.
El este cel care a creat şi organizat „Muzeul Tehnicii Populare” din Pădurea Dumbrava. Aceasta este cea mai importantă moştenire ce a lasat-o Sibiului. Pe lângă acest muzeu, astăzi muzeu naţional, el a iniţiat şi publicat o serie de cercetări importante pentru etnografia românească. A fost colaborator permanent la mai multe reviste de specialitate sau ale Academiei Române. A publicat peste 250 de lucrări. Cele mai importante studii ale sale sunt cele privind arta populară românească.
A murit la Sibiu în 1983.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu