- Ne grăbim..toată viaţa. Ca şi cum ar fi un capăt de ţară dacă n-am face lucrul ăla până la termenul dat...până la dead-line..până cădem în cap..
- Apoi ne frustrăm pentru lipsa timpului...şi începem să aruncăm vini în toate părţile şi în toate sensurile...înainte şi-napoi..Rănim, pentru a ne simţi bine..pentru a nu fi nevoiţi să ne lingem singuri rănile...şi să ne petrecem restul zilelor abătuţi şi învinşi..
- În plus de asta, unii, ca mine, de altfel, îşi fac mea culpa, se căiesc şi se smiorcăiesc, doar-doar că cineva să îi mângâie pe cap şi să le spună spună: Nu-i adevărat, dragu' mamii, nu ai capul pătrat..bine, în timp cea forma mângâierii este, vădit, pătrăţoasă.
- Nu e chiar aşa..eu, de exemplu, când simt că ceva nu merge bine mă opresc, stau locului, gândesc, mă relaxez, ies din lumea virtualo-reală a calculatorului pe care, până nu demult, l-am considerat singurul meu prieten..cel cu ajutorul căruia îmi ordonez viaţa..şi cea de la job şi cea de acasă...şi, mai nou, de când îl am în buzunar sub formă de smartphone, chiar şi pe cea din autobuz. Fug...sau merg încet..să mă plimb prin ploaie, sau să râd la o seară cu scamtorii delirante, sau să beau o bere..Aaa, încep să-mi amintesc invitaţiile pe care le-am refuzat...şi mă pomenesc pe o insulă de catifea albastră..naufragiată imposibilă!
- Gabi, e aşa frumos..uite cum ne-ai rupt filmul deraierii pe panta pe care fusese deturnată discuţia..
- Daria...Opreşte-te! Vrea să zică şi Eliza ceva. Haideţi s-o ascultăm...să vedem dacă vom plânge sau vom râde în hohote..Domnişoara Râs cu Plâns Balegă de Mânz, aşa parcă te dezmierda tatăl tău când erai mică..
- Mi-e tare frică, am toate motivele să-mi fie, dar nu atât de tare încât să mă las păgubaşă..Mi-e frică de lucruri mărunte, de zgomote, de hoţi, de vânt puternic, de gheaţă pe trotoar, de lipsa banilor & a timpului, amintită de cineva înaintea mea, mi-e frică de evoluţia bolii..dar nu într-atât încât s-o las pe ea să-mi decidă bucuriile care-mi aduc emoţii şi energie pură. Apropo, ieri seară, am făcut şi eu ca Gabi..Nu prea mi-a mai păsat că dead-line-urile de la SuperBlog 2014 erau duse deja...mai-mai apuse..şi m-am dus la concert..Radu Nechifor & friends..Nu mi-e frică!!! Am simţit şi am trăit comunitatea & comunicarea naiului, a prietenilor lui, ai mei, ai noştri...Mulţumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu