The Power of We. La scară mică. Blog Action Day 2012

...mă grăbesc extrem, nu-mi ajunge timpul, a început şi Astra Film Festival, dorm cu ţârâita şi cu gânduri mult prea persistente şi neodihnitoare...

Fuga, fuguţa, scrie-ţi Elizo postarea ce te alătură celor peste 2220 de bloggeri şi 144 de ţări, nu te lăsa acum, în cel de-al treilea an de participare la efortul susţinut de comunitatea Blog Action Day, încă din 2007 încoace. Ai tema - The Power of We! Apucă-te şi croşetează-ţi ideile venite odată cu ultimul Lucky a zilei de ieri, şi puţin azi, în autobuz.

Exemplu real, l-am evocat aici pe blog anul trecut, dar astă-seară îi sesizez partea/ părţile puternice. 

Pe scurt, WE = doar 180 de persoane + staff-ul muzeului (vreo 6 persoane), totuşi două categorii diferite de WE...Angajaţi în mediul privat, alăturaţi nouă, bugetarilor.

Eveniment: TEAM BUILDING

Puterile noastre, la general: puterea de atracţie (prin locaţia Muzeul ASTRA), puterea de convingere, puterea dorinţei (de tip Carpe Diem), puterea ofertei, puterea de cumpărare:), puterea imaginaţiei & creaţiei, puterea muncii distractive, educative şi utile (cu ajutorul creatorilor populari), puterea de a ne simţi bine!

Puterea de a fi pozitivi! Puterea noastră!

ps...şi acum puterea mea...puterea de a dormi liniştită!

Frate, frate, da' brânza-i pe bani..

De ce am aşa un noroc chior de teme faine şi, în cazul ăsta, gustoase, şi numa' bune de savurat? Pentru că îl merit şi deoarece am strabism de când m-am născut:P...! Şi pentru că atunci când eram mică de tot un vecin neastâmpărat îmi găsise o poreclă - CHIORUŢ!  

O să înţelegeţi voi o ţâr' mai încolo despre ce deliciu vorbesc! Îmi făcusem planu' ca ţiganu' la începutul concursului SuperBlog 2012: să iau probele la rând, să le tratez cu o eficienţă total ordonată, să nu mă las topită ca brânza:) de favoritisme, de alegeri subiective, să încerc marea cu degetul treptat, raţional, cu calm, îndemânare şi precizie creatoare, în funcţie de cerinţe, amintiri, bucurii sau poate vise/ visuri. Dar, am clacat odată cu anunţarea probei no 7. M-am transformat în Croitoraşul cel viteaz, da, da..ăla cu şapte dintr-o lovitură..., m-am întins mai mult decât mă ţinea plapuma, am tras direct la ţintă, iar săgeata lui Cupidon s-a înfipt tocmai într-un Caşcaval Afumat Natural Delaco. Aţi înţeles aluzia? Nu? Hmm..Staţi puţin şi nu (mă) mânaţi, luaţi-mă cu binişorul. Încep cu sfârşitul: pe 11, după ce-am luat cash-ul pe munca mea din luna precedentă, am plecat la magazin...să-i cumpăr mere şi caşcaval...Cu stilul meu nehotărât, greoi, langzam aber sicher am rămas într-o dulce, pardon, afumată visare în faţa raftului. L-am văzut rotund, fain, dar înfoliat. Mi-a plouat puţin în gură, semn că pasiunea era pe vine, l-am luat acasă, i-am redat libertatea şi, scuzaţi-mi cruzimea, mi-am băgat cuţitul în el, i-am adulmecat miasma fumului şi...s-a întâmplat minunea! Nu râdeţi...chiar dacă şi pe mine mă pufneşte puţin a râs! M-am îndrăgostit de-o bucată rotundă de brânză...nu de orice fel, fină şi afumată! Iar, astăzi, am simţit în propriile papile gustative că dragostea îmi este împărtăşită, într-o comuniune a simţurilor, o beatitudine..din care m-am trezit făcând gimnastică, pentru a nu cădea în păcatul lăcomiei atroce, în care riscam să mă arunce...noua mea dragoste şi favorita lui Bebe.

Nu ştiu dacă v-am spus vreodată...cei care mă cunosc personal, bine sau foarte bine (mai ales, mama:) ştiu. Sunt înnebunită după brânză, lapte, caşcaval, mozzarella...Dacă nu mi s-ar fi adresat din partea Delaco: Esti Fan Brânză?, nu cred că mi-ar fi trecut prin cap s-o ridic atât în slăvi...Mi s-ar fi părut natural, aproape banal...dar, abia acum conştientizez că-mi este cel mai apropiat de suflet & de stomac aliment!

Închei, cerându-mi iertare fratelui meu, la care m-am uitat cam chiorâş când, după ce a mâncat porţia de ciorbiţă de cartofi cu afumătură şi tarcăn, la care l-am invitat, văzându-mă că-mi fac sandvişurile pentru servici, inclusiv cu caşcaval (nu era Delaco..:), mi-a zis să-i tai si lui o felie groasă...Cu inima strânsă, cu gândul: Na, îi dai omului un deget, iar el îţi ia toată mâna şi Frate, frate, da'  brânza-i pe bani..[a naibii de zgârcită m-o făcut mama!] i-am dat, iar acum îmi cer scuze pentru comportamentul de tip Hagi Tudose şi îl invit, în scris, să vadă tâtâ lumea să vină să-i dau ciorbă de salată verde, cu 3/4 lapte...:)), kaiser, păpăradă & usturoi, dar şi să se întindă după cel mai bun caşcaval...cel afumat, de la Delaco. N-o să murmur mărunt din buze..Promit!

ps...Caşcavalul l-am luat înainte de a fi anunţată proba pentru SuperBlog 2012. Să fie intuiţie amestecată cu poftă? Poftă Bună!

pps..Caşcavalul mi-a adus aminte de Cash...Johnny Cash! Noapte bună!

Pentru rezultate deosebite şi purtare [..], Nemira - Premiul Întâi (1996) - Scrisoare deschisă

Dragă Editură NEMIRA,

Aşa de mult mă bucur că-mi stârneşti aducerile aminte, prin această a patra probă a SuperBlog 2012. Să nu mă crezi o linguşitoare, dar în opt (mă repet, cifra mea preferată) a zecea, când a fost lansată tema: Prima carte citită de la Nemira, primul lucru pe care l-am făcut a fost s-o sun pe mama, s-o impulsionez să-mi caute cartea Strigoiul lui Harlot (Harlot's Ghost), de Norman Mailer şi să-i cer o informaţie: "Mama, găseşte-mi, te rog cartea..e în două volume...şi uitâ-te ce editură a publicat-o...Io  Eu ţin minte că e Nemira. Pls, confirmă-mi...Ştiu că am luat-o ca premiu întâi, în clasa a unşpea!" Mama, super pe fază, o descoperă în bibliotecă şi-mi spune: "Da, uite ce e scris pe prima pagină: Pentru rezultate deosebite la învăţătură şi purtare. Semnătură ilizibilă: Dir...., 1996" Încet, încet, îmi amintesc toată perioada anului 1996, an în care am reuşit, un 1st time al vieţii mele şcolăreşti...Şi mai am un noroc. Acum vreo doi ani, mai exact în 15 octombrie 2010 am participat la Blog Action Day, cu câteva povestiri despre apă, iar la amintirea no 4 (pură coincidenţă cu numărul probei:) am scris următoarele, în strictă legătură cu experienţele legate de prima mea carte de la Nemira. Mă citez: 

"4. ELIZA, PLECATĂ ÎN FURTUNĂ: Deja eram Eliză de liceu, în clasa a XI-a. Urma un 1st time important, prima dată luam Premiul I, asta pentru că io, toată viaţa mea am fost în clase formate din elevi mai sârguincioşi decât mine:) şi din premiul II n-am reuşit să ies. Cu o zi înainte, am întârziat acasă 10 minute, iar tata nu şi-a uitat bunul obicei de a mă pedepsi cu o palmă zdravănă şi cu căutarea unor cuvinte în DEX, să le trec definiţiile în jurnalul meu, scriere care urma să-mi atragă atenţia asupra "calităţilor" personale: ipocrită, nesimţită, influenţabilă, duplicitară, nerecunoscătoare...Aici m-am oprit din scris, mi-am luat ghiozdanul cu jurnalul şi partiturile de pian, am deschis uşa de la intrare încet şi am fugit de acasă, la propriu...am fugit la şcoală, la Liceul de Artă. Eram inspirată de norii negri care se îngrămădeau peste Sibiu, de fulgerele albastre şi super-luminoase şi de puterea trăsnetelor. În 8 minute am ajuns la şcoală în fugă, ciuciulete, că între timp se pornise şi ploaia...care, acum zic, mi-a spălat toate păcatele inventate de tata. Portarul se uita la televizor, în fundul cancelariei, iar, io, ca un hoţ profesionist, pe nesimţite, am luat cheia de la sala 32, o încăpere mică de la subsol, în care făceam orele de pian. Ca şi decor aveam o pianină - la care am cântat până la ora 2 noaptea un vals de Chopin, un negro spiritual, Balade pour Adeline şi, bineînţeles, Für Elise (a trecut prea mult timp de atunci şi am uitat mult) şi un dulap prelung, cam cu următoarele dimensiuni: L-1.70 m, l - 0.80 cm, h - 0.60 cm, pe care am dormit restul nopţii, cu ghizdanul sub cap. A doua zi dimineaţă, mândră nevoie mare de aventurile de cu o seară înainte:), mi-am primit premiul, cartea, în două volume "Strigoiul lui Harlot" de Norman Mailer (alt cadou reuşit, pentru o Eliză visătoare la spionaje profesiniste). Iată deci, cum apa din cer mi-a fost prietenă şi m-a ajutat într-un moment care trebuia să se întâmple exact aşa cum a fost!"

Deci, dragă Editură NEMIRA, acum mi-ai schimbat programul...de obicei mă duc să mănânc acasă la mama şi la tata doar duminica, dar, forţată de împrejurări...merg astăzi, cu trei scopuri: 1. să-mi revendic cele două volume din Strigoiul lui Harlot, culmea...nu găsesc nici o urmă a lor pe site-ul tău...:(. E sub acoperire? Este catalogată la Secţiunea de contrainformaţii:D? Mi-o recuperez, tocmai pentru a o retrăi, deşi ţin minte că m-a ţinut cu sufletul la gură, în vacanţa de vară care a urmat...şi la recitirea ei, în acelaşi an, în iarnă; 2. să mânânc ciorbă de perişoare & ciulama de pui; 3. să-mi recuperez Jurnalul dintr-a-unşpea...să-mi verific adnotările, în speranţa de a-mi găsi mărturiile lecturii.

[...] Nu le-am găsit...eram o adolescentă cu gărgăuni în cap & fluturaşi în stomac. În schimb, volumele mi-s acum la îndemână...602 pagini în primul tom..şi alte 447 în cel de-al doilea, care se termină cu un ameninţător va urma. Chit că am citit-o de două ori, mi s-a părut o carte grea, câteodată greu de înţeles, o lectură pe care o voi relua, cu mintea mea de-acum, cât de curând. Au trecut totuşi şaisprezece ani, iar amintirile îmi sunt mai mult decât fragmentate. Am un puzzle imcomplet şi incoerent, bazat pe interesul adolescentin al unei liceene atrase de intrigi, poveşti de dragoste, aventuri, câteva evenimente de istorie contemporană cu tentă ficţională, spionaj, coduri secrete, cifruri şi indicii, cele două Berlinuri, KGB, CIA, FBI, Kennedy, Castro ş.a.m.d.
Îmi aduc aminte de Hambar, de Kittredge, de Hugh Montague, Harlot însuşi, de Harry (martorul, povestitorul, actorul, informatorul şi contrainformatorul), de Dix Butler, de nenorocirea fiului lor (a lui Hugh & K.), de alpinism şi Doane, de Marilyn Monroe şi Frank Sinatra + mafioţii de rigoare, de Uruguay, Havana şi Miami, de Cal Hubbard - tatăl lui Harry (Halifax, pe unul dintre numele lui de cod, de maşinaţiile agenţilor
Acum, puţin după miezul nopţii, îmi dau seama că am fost aproximativ superficială acum şaişpe ani, dar ştiu sigur că plăcerea lecturii nu mi-a lipsit deloc, umblam cu cartea după mine peste tot, volumul întâi are chiar urme de "bună" creştere, cauzată de obişnuinţele-mi dobândite, cred că din filmele americane...De la pagina 47 până la 65, hârtia este ondulată, semn de baie nedorită. Dar, aveam o scuză, trăiam cartea, mă acaparase, misterelor vroiam, şi chiar reuşeam, din când în când, să le intuiesc urzelile. Oare, greşeala-mi va fi iertată de editura-mamă, Nemira?
ps..Freddy Mercury va pune o vorbă bună pentru mine şi va revărsa asupra acestei postări scrise în etapa a patra de SuperBlog 2012 toată puterea lui de convingere...

Aparatul Promisiunii Respectate. Din 1999

...dacă e duminică încă, nu-i aşa..înseamnă că trebuie să profit de mine, să mă suprasolicit...că doar am avut un week-end relaxant şi plin de satisfacţii...mai trebuie să-mi ridic în slăvi ciorbiţa de cartofi cu afumătură, căreia i-au căzut pradă patru prieteni, cu mine cu tot ?!?..Nu, nu e necesar:), că se va termina mâine...

Nu în aceeaşi situaţie finalizatoare se prevede pentru etapa a treia a SuperBlog 2012...cu termen de predare în 2012-10-12 12:00 AM a mini-lucrării de cercetare în spaţiul on-line, în biblioteci reale:P, prin chestionarea "gurii lumii".
Spuneam că e duminică..Ei na, credeţi c-a stat timpu'-n loc...că nu s-a transformat în luni...şi că cercetarea s-a încheiat? Vă înşelaţi!...Mor de somn, mai ales acum după îmbârligăturile care mi-au fost servite pe tavă de Wikipedia, la care apelez de câte ori sunt mai curioasă mai presus decât Google.
Aşadar, m-am întrebat: de unde vine denumirea de Oktal, numele magazinului online, care mi-a fost încredinţat să-l am în grijă efectivă timp de o săptămână ...şi următoarele, că postarea de pe blogul meu rămâne spre luarea-aminte a tuturor. Mă găndeam eu că are ceva legătură cu optu' meu drag, dar nici chiar aşa! Înainte de a o lua razna din cauza lipsei mele de înţelegere a sistemelor numerice, funcţiilor, formulelor, multiplicărilor şi calculelor dificile...am găsit fraza care mă alină, mă bucură, mă inspiră să revin doritoare asupra postării...mâine sau poimâine seară, că acum s-a făcut ora de culcare.
Staţi, ia uitaţi aici motivul! Mi-ajunge să continui:): In the octal system each place is a power of eight, iar, în acest caz, de la opt ajungem la the power of one promise, a 13 years old one! And still counting!:) Deviza [dex: Formulă care exprimă concis o idee călăuzitoare în comportarea sau în activitatea cuiva. – Din fr. devise. ] şi sloganul [Formulă pregnantă, concludentă care exprimă în chip lapidar ţelurile politice, economice ale unor grupuri, organizații etc. sau o problemă de actualitate. – Din fr., engl. slogan.] magazinului online Oktal coincid: Promisiuni respectate. Din 1999. La început termenii mi s-au părut aproape sinonimici...dar, observaţi că sensurile lor se completează, tocmai în vederea evidenţierii esenţei şi puterii cuvintelor-cheie: Respect & Promisiune.

Vreau neapărat să dau drumu' şuvoiului de idei care mi-au scurtcircuitat neuronii, începând din clipa în care am văzut fotografia showroom-ului Oktal, despre care am auzit aseară, la RadioLynx, că a fost inaugurat în acest an, în iulie, imediat după ziua mea...:P, sau poate totuşi puţin înainte, din dorinţa creării unei relaţii mai apropiate cu clienţii, face 2 face - Client & Reprezentant vânzări Oktal..., dar şi pentru oportunitatea testării produselor înainte de achiziţionare. Nu ştiţi însă ce era scris dedesubt: Imagine din showroom-ul OKTAL – Str. Popa Nan nr.30, sector 2, Bucuresti 
Ce??..Nu vi se pare relevant? Pentru că, poate nu sunteţi din Bucureşti? Aaa, nu-i asta..Odată şi odată e musai să ajungeţi! Dar, nu vă supăraţi pe mine...Mie mi s-a revelat o strategie de abordare a cerinţei probei...iar strada Popa Nan mi-a amintit de Pasărea Colibri şi Mircea Vintilă şi am fost curioasă (mai sunt încă:)..sfârşitul nu-i aici) de modul în care voi personifica aparatele (portabile, calculatoare, Multimedia HD, monitoare, componente PC şi periferice, audio/foto/video, electronice, telefoane, software, imprimante şi birotică, gaming, reţelistică, electronice auto, electrocasnice şi de îngrijire personală) prin intermediul firului poveştii din melodia folk...
Da, îmi creez reţeaua, îi adaug placa wireless imaginativă, şi pe-aici mi-e drumu'...să începem dialogul. Regulă de bază: eu pun întrebările, iar, voi, obiectelor din magazinul online, îmi răspundeţi, pe rând!
Acum cântăm: "În Popa Nan stă un bărbos bătrân şi fotograf/ Puştii de pe strada spun ca e un zeu/ Ştie chiar de eşti om bun sau rău/ După chipul, după chipul tău."
Întrebare: Cine este aparatul Zeului? Cu ce ieşi în evidenţă?

Sony: Mă numesc Sony DSC-TX20, sunt digital, am toate calităţile care ar dovedi, pe bune, abilităţile domnului Zeu-Fotograf: Sunt Negru, 3D, Subacvatic, am Cyber-shot ultrasubtire cu Full HD şi design rezistent şi impermeabil. Plus Exmor R de 16,2 megapixeli, zoom optic 4x, Full HD, 3D, ecran tactil LCD de 7,5 cm, mod Automat superior Rezistenăă la apă, praf, îngheţ şi socuri. Nenea Zeu, dar şi restul muritorilor pot fotografia imagini 3D şi panorame uluitoare, pot realiza filme Full HD, fără neclaritate, chiar şi atunci când se deplasează. Dacă mă va căuta, sunt aici:)
Adjudecat! Cântâm în continuare, vreţi? "Sub o streaşină-i statuia unei fete gri/ Sprijinind un coş cu struguri de ciment/ Jos în casa stau trei fete vii/ Cu comportamentul indecent."
Atenţie, vine întrebarea:  Cine e statuia, cine se oferă să-i fie " perete" de încredere, susţinător în tot şi-n toate?
"Statuia gri e o fată care simt că mă doreşte, are nevoie de mine."
Hey, prezintă-te înainte!

"Sunt  un Calculator OKTAL Game Core i7 2011, Core i7-3930K 16GB 1000GB 7200RPM nVidia GeForce GTX560 1GB, OKTAL Game Core i7 2011, Core i7-3930K 16GB 1000GB 7200RPM nVidia GeForce GTX560 1GB Procesor Intel Core i7-3930K Six Core, Memorie 16Gb DDR3, Hard Disc 1000Gb Serial-ATA3, Placa video nVidia GeForce GTX560 HDMI DX11.0, Unitate optica DVD-RW. La ce calităţi am, mă poate împrumuta, câteodată şi fetiţelor de mai jos...cam jucăuşe din fire.:D" 
Continuăm, cine nu-i gata îl iau cu lopata! "La un colţ i-o florareasă ce ne vinde flori/ Mereu plânge din nimic şi-are păr creţ./ Când râde rar, numai la sărbători/ Toate florile ei nu mai au preţ." Cine îmi face promisiunea de a o respecta toată viaţa sa pe plângăcioasa cu flori? Cine poate să-i aducă zâmbetul pe buze?
Eu, eu! Ba eu! Şi eu! Şi noi...ne-am organizat într-un grup generos/ masiv de Obiecte electrocasnice, în comuniune cu Produsele de Îngrijire Personală!
Bine..veniţi cu toţii, cu toate...sunteţi atribuiţi/ atribuite...Dar, Promisiunea care e? Sau sunt mai multe? Vorbiţi!
- să ne punem calitatea pe tavă, drăgălaşilor noştri stăpâni!
- când are cineva nevoie de noi, să-i depunem, cât mai degrabă, jurământul vasalic!
- cum apare o problemă, fie ea mică sau mai măricică să ne anunţăm "părinţii" - Oktal, să vină şi să le rezolve de urgenţă, în stilul lor caracteristic...cu care ne-am învăţat cu toţii, din '99 încoace!
Mulţumesc...vom avea o nouă sedinţă...în curând! Tot aici, la postările SuperBlog 2012!

 

Eliza, DESIGNER|S şi evenimentele

Azi e 6 octombrie...îmi încep cea de-a doua temă a SuperBlog 2012...Nu ştiu când o voi termina, dar precis înainte de deadline-ul din nouă a zecea, sper. E o temă grea, în special pentru mine...care nu-s deloc ahtiata după shoppin', deşi, când stau şi mă gândesc mai profund, chiar dacă mă caracterizez drept un cumpărător rar...mă pot încadra în tiparul clientului extrem de meticulos, răbdător, atent...cu prelugirile neapărat necesare de: comparatist, statistician al preţurilor, al calităţii, al producătorilor, al design-ului pe prezentare al produsului, indiferent care ar fi el...poate, întrucâtva, catalogat drept muşteriu mocăit, prea nehotărât, prea exigent sau scârţar, nemulţumit, care l-a luat pe NU în braţe... Bine, doar de vânzatorii/ vânzătoarele fără talent în ocupaţie :)

Dar, păzea! Mai zic şi câte-un DA, sporadic, dar cu efect neaşteptat! Chiar acum...[după o zi super-productivă...m-am reapucat de gătit, iar ciorbiţa de cartofi, tarcăn şi afumătură o ieşit a'ntâia. Aştept dovada într-un comment...Elle'Moi:), aviz amatorilor!:P] sunt pregătită să spun DA! Cui? Colecţiei de toamnă blândă de la real,- Hypermarket, sub emblema brandului DESIGNER|S.

Se cere o cercetare clară, cu timp, cu idei vrute şi nevrute, dintre care am ales una, strategică, de tip plan trimestrial. Toamnei (septembrie-noiembrie) îi corespunde la bugetari, şi nu numa' lor, trimestrul al treilea al anului în curs, drept urmare îmi iau agenda la răsfoit, cu menţiunea că nu o am completată, iar acţiunea de culegere a informaţiilor îmi este, aşadar, dublată. Prin urmare, să luăm evenimentele deja perindate prin viaţa mea în luna septembrie, să le adăugăm primele zile ale lu' Brumărel ş. urm., terminând cu Sfântu' Andrei şi apropierea acută a iernii, să le împărţim pe events, şedinţe, călătorii, activităţi, parties, întâlniri..plus restul cotidianului şi să-mi găsesc ţinuta optimă în Catalogul colecţiei de toamnă 2012 Designers, marcă proprie a real,- Hypermarket, pentru fiecare eveniment, în parte:

                                                   *Septembrie*

- 2, nuntă faină: am avut o rochiţă verde deschis, într-o oarecare măsură asemănătoare cu cea pe care am transpus-o, fără talent, în Paint. O găsiţi pe pagina a opta din Catalogul real,- Hypermarket. Şi, musai, balerini, culmea, cumpăraţi acum doi ani din Real, albi cu o bandă exact de culoarea outfit-ului. Nu suport încălţămintea cu toc..., mai ales la nuntă unde tre' să ţopăi ritmat.:)

- 3-28, job, cică rutină, în realitate destul de schimbătoare: de obicei, eu port o geacă de piele, tare asemănătoare cu ceea ce am găsit pe cea de-a doua pagină a catalogului, chiar în partea dreaptă a descrierii colecţiei DESIGNER|S: Brandul Designer's îşi propune să creeze haine de calitate, pentru toate gusturile şi vârstele, dar mai ales pentru toate ocaziile. Designerii noştri oferă o atenţie specială atât calităţii materialelor, cât şi diferitelor trenduri şi aleg tot ce e mai bun pentru tine, crând haine uşor de asortat în ţinute completa care te pregătesc pentru orice situaţie. Descoperă o nouă colecţie şi completează-ţi garderoba cu hainele care ţi se potrivesc.

DESIGNER|S

 Stilul care ţi se potriveşte. Oriunde, oricând.

- 25, Cercul Fumătorilor de Pipă şi Trabuc, Întâlnirea a XXX-a, cu urările de Bun Venit, adresate Doamnei Toamnă. Iar acum, e rândul meu să mă strâmut cu imaginaţia în poziţia colegilor de Cerc şi să aleg drept vestimentaţie de toamnă, de interior, una dintre cămăşile, cu mânecă lungă, de pe paginii a cincea, din colecţia propusă de DESIGNER|S.

 *Octombrie*

NOTA BENE: Acum le voi lua pe sărite, pe plan ideatico-prezumtiv, dar corelat cu Catalogul colecţiei de toamnă, deja amintite.

Câteva călătorii cvasi oficiale (Bistriţa şi Bucureşti) - îmi/vă propun, doamnelor, consultarea paginii cu cifra şase...e tare faină, culori autumnale, dar care denotă totuşi voiciune & antren;
Un posibil concediu de odihnă, tare activ...la muncă fizică, de astă dată, aleasă de mine încă din facultate, pe şanţ, pe coclauri, prin sate, la sapă...arheologică!...Nu vă speriaţi, îmi voi alege o vestă damă, ia-te-te...la pagina 9. Yess...văd că-mi găsesc ţinute pentru tot ceea ce-mi propun. 

31, încă nu am căutat, dar vreau să văd dacă răsfoind din nou oferta on line REAL-ului, îmi voi găsi ceva pentru petrecerea de Halloween, pe care am de gând s-o ratez, de fapt:), în ultima noapte a lunii...L-am revăzut...ideile au venit doldora...cu puţină imaginaţie, creativitate, non-conformism şi scary thoughts & facts...BAU...Bu-hu-hu...:))!

 *Noiembrie*

Oi fi eu ca un ceas merge înainte, aşa cum zice tata...încă de când eram mică-mică...; sunt eu medium total diletant cu varii ocazii/ persoane/ fenomene, dar nici logica, nici raţiunea n-au putere atunci când intervine în schemă frica de frig şi nedorinţa [6..., primul cuvânt inventat - obişnuiesc figura asta, folosit în concursul SuperBlog 2012] de a-mi arunca privirea mai departe, în profunzimea toamnei, în abisul evaluării riscurilor, în vârtejurile contorului de gaz...Gata! 

ps...temă pentru acasa, pentru voi, cititorii mei: unde se întâlnesc următoarele expresii, citez: Generation Me, Refusing Performance, Fashion Outsiders, Olympionique Inspiration + Native lands, Street luxury, Alpine Avenue, Broken english. 

pps...CLUE, verificaţi site-ul la secţiunea Comunicate de presă! 

..ioi tulai, am trecut deja în şapte octombrie! Cifră magică! Noapte bună!

Maşina viitorului meu soţ - Toyota Avensis

[nota bene: postarea am început-o la întâi octombrie, pe seară...va continua pe alte câteva sfârşituri de zile SuperActive:)]

Oh, Doamne...nu-mi pot crede urechilor bâzâitul pe care-l aud de câteva minute în urechi..E gândul care mi s-a năpustit zbânţuindu-se de carcasa craniului...dar, într-un mod plăcut, relaxant, visător...ciudată introducere în subiectul-mamă! 

Totul a pornit de la prima probă a SuperBlog 2012, în prima zi a lu' Brumărel şi de la faptul că mintea mea, înnebunită într-câtva de luna plină şi adânc neodihnită noaptea trecută, a luat-o razna în corelaţii fantasmagorico-idealiste, cu bază reală...sau?...îmi spuneţi voi...pe şoselele patriei, ale Europei, a pornit cu bacul/avinoul ş.a. până a ajuns în America/ Canada, apoi, iarăşi în US...în Alaska şi, prin Strâmtoarea Bering, [despre care Jules Verne scria în César Cascabel la sfârşitul secolului al XIX-lea "ca urmare a ridicărilor geolo­gice începute din epoca glaciară, s-ar putea întâmpla chiar ca, într-un viitor foarte îndepărtat, prin acest punct să se facă joncţiunea între Asia şi America. Ar apă­rea atunci podul visat de domnul Cascabel, ori – şi mai exact – o şosea desti­nată călătorilor"] direct în Asia şi în a sa Ţară a Soarelui Răsare. 
Da! Vorbeam de Mintea-mi, zburdalnica de ea! Aţi înţeles bine, dar doar pe jumătate..Aluzia subtilă nu ştiu dacă aţi percutat-o. Oricum e destul de greu şi pentru mine...ştiu doar că sunt inspirată intens de câteva cuvinte-cheie...design sofisticat, calitate premium, tehnologie avansată, experienţă plină de satisfacţii + Gândul şturlubatec născut după citirea primei teme a concursului. Aaaa, am uitat să vă spun, ieri (01.10) nu am apucat să dau citire exerciţiului aflat pe rol, dar intuiţia mi s-a dovedit, din nou:), la cote ridicate...Am acţionat în avans, mi-am finalizat proiectul de preluare a materialelor culinare pentru Sesiunea de comunicări Marketingul şi educaţia în muzee, dar, în apropierea clădirii în care mă aflam, am profitat să-mi trag în chip volanul unui utilaj, moto-stivuitor...a cărui marcă o puteţi recunoaşte uşor şi este într-o teribilă legătură cu ceea ce sunt pe cale să mărturisesc...
Recunosc, nu am carnet de şofer, dar calităţile Maşinii au trezit Gândul, şi Visul, şi Dorinţa de a-mi cunoaşte persoana remarcabilă a vieţii mele, care să întrunească, la fel ca Avensis, calităţile extrase prin acele key words, enumerate anterior.
Da, aşa trebuie să fie..., dar permiteţi-mi să pornesc cu interiorul şi să nu vorbesc la timpul viitor...pentru că-mi sună prea greu tangibil...deşi...nobody knows şi, totodată, să mă adresez lui, pe numele mic...Petre, alintat Petruţul meu:), destăinuindu-i virtuţile, în paralelismul indus de Ea, viitoarea lui dragoste remarcabilă, pe patru roţi.
Nu sunt geloasă, pentru că îl/o cunosc prea bine: sufletul, de o calitate premium, este dublat de întreaga experienţă a vieţii, acumulată de-a lungul a trei generaţii, care nu au trecut degeaba pe lângă el/Ea, ci i-au oferit înţelepciunea de a ştii să-şi pună în valoare bunătatea, simţul practic & de familist(ă) convins(ă). Iar eu nu pot decât să mă bucur pentru că am parte de Petruţul meu meticulos, atent până la paroxism, câteodată:)...[e bine Petruţ! Continuă tot aşa!], captiva(n)t & carismatic prin nebunia lui/ei pentru tot ceea ce înseamnă tehnologie de ultimul răcnet..Păi vă daţi seama că, mie, atehnică prin definiţie, a reuşit să-mi explice, să mă facă să înţeleg sistemul multimedia avansat Toyota Touch&Go Plus, care oferă funcţii superioare de conectivitate, setând standardele în clasa sa...ştiu şi eu puţină germană, dar clipul pe care mi l-a arătat, e de milioane..

mai am multe de spus, dar doar atunci când îi voi arata postarea mea pentru SuperBlog 2012 şi pentru el, însuşi. (Hihi..habar n-are ce i-am sortit, ştie Maşina, cred că o va iubi mult, dar nu ştie de faza cu căsătoria, şi nici de faptul că eu îl am în planul vieţii...pentru tot ceea ce a făcut, face & va face pentru mine, o Viaţa-Experienta continuă plină de satisfacţii. O vieţuire confortabilă, plăcută, relaxantă, eficientă şi, să nu mă acuzaţi de egoism...poate doar realism acut:), mai ales, VIABILĂ. 

Şi, iar mă scuz, iertaţi-mi semi-plagiatul...am luat calităţile noului Avensis şi le-am pliat pe un Gând, un Vis, o Dorinţă, o Viaţă!

Au trecut doar opt luni...

...de când am primit un cadou de la Moş Crăciun 2011, şi împreună cu Moş Crăciun însuşi, am umblat prin librării, de nebună..că, cică: Tocmai s-a terminat...sau că Urmează ca să ne fie livrată comanda în cursul acestei săptămâni. Dar, în tot răul e şi un bine...măcar unul:) Mi-a sărit în mână, pe nepusă masă, pe neaşteptate, dar, de fapt, pe aşteptate..doar umblasem în van după ea, toată toamna care trecuse...o cărticică de care v-am mai spus că, cică, o citeam, în tandem, cu Cimitirul din Praga. Mi se părea normal să-mi afirm hărnicia bruscă în a lectura două cărţi deodată, mamă..!!, asta era din ciclul: Laudă-mă gură, pardon, blog eliziac că mi-au murit lăudătorii! şi să-mi spăl, astfel, ruşinea, cauzată de trândăveala scriiturii.

Deci, în 21 ianuarie 2012, mi-am cumpărat-o, am reuşit s-o ţin în mână!...Râdeţi. voi, cât vreţi! Dar, ăsta-i crudul adevăr..:)). Doar atât am făcut şi, apoi, am lasat-o în aşteptare. 

Prin mai, am luat-o cu mine la Bucureşti, la Atelierul Educaţie pentru Patrimoniu. Educaţie în aer liber. Mă gândeam că voi avea timp s-o deschid în tren...Dar nu! Am făcut poze - abia descoperisem Facebooku' pe mobil, am trăncănit, am fumat prin gări..am uitat-o acolo, la Biblioteca Naţională, în sediul nou, în plăsuţa de la Ra, cea cu Médiathèque du Grand Troyes. Cărţile la cărţi trag, iar de biblioteci ou mediateci:), ce să mai conclud? Dar, după trei săptămâni (aveţi grijă..a apărut cifra magică) am recuperat-o integră dar, probabil, halucinant de psihedelică...scuzaţi-mi accentuarea pleonastică.

Aşa mi se întâmplă întotdeauna, mă pierd...dar, mă regăsesc! 

Caz concret!

Timp: Acum, azi, săptămâna în curs...:P

Spaţiu: Aici, pe blog; Aici, pe Facebook; Aici, pe net; Aici, acasă..Mă opresc AICI, pentru a nu-mi răsufla detaliile colaterale.

Intrigă, pretext sau provocare: Este săptămâna internaţională a cărţii.
Reguli: Ia cea mai apropiată carte, deschide la pagina 52, postează a cincea propoziţie la status. Nu menţiona titlul. Copiază regulile ca parte a statusului tău. Mulţumesc, Oana! Mi-ai adus aminte de Ea, de Cartea mea aventuroasă, pe care chiar astăzi, mi-am aşezat-o prima pe raft, pe baza intuiţiei îndemnului tău, venit/văzut la câteva ore distanţă!

Răspunsul meu: Hei, Rog, îi spuse Nick, ai un vizitator de pe partea întunecată a Lunii.

Question: Despe ce carte este vorba?

Dar, pentru că am impresia, câteodată, că nici eu nu reuşesc să mă înţeleg pe de-a-ntregul...vă dau un indiciu...melodios...în ton cu toamna, cu începutul şcolii şi echinocţiu' care va să vină mâine!

De la Noaptea de Sânziene via Târgul de Ţară, inaugurat azi, direct în SuperBlog 2012

Hmm...de bunăvoie şi nesilită de nimeni mă bag cu nonşalanţă în gura lupului...sau poate că nu a lui...poate e doar "gura lumii" despre care v-am zis eu odată, la nr. 29 ce părere am...Dar, a trecut un an de-atunci, am învăţat să mi-o aduc aproape, s-o evit când îşi scoate corniţele...mamă, ce aberaţie am lansat! "Gura Lumii" cu coarne...ioi, unde ar putea fi? În colţurile buzelor, dacă rămânem în stadiul efectiv anatomic..De ce nu îmi spuneţi că iar sunt în plin derapaj...că altele-mi sunt ideile cu care am pornit această postare...

Astăzi suntem în 8 septembrie, sâmbătă...Optu' (v. Cică senin) este pentru mine o taină, e Viaţa însăşi...e semnul meu...îl ştiu de mică. De dimineaţă, m-am trezit devreme. Ţuşti pe balcon cu cartea-n mână! Volumul al II-lea din Noaptea de Sânziene a lui Eliade! O amintire fotografică de dimineaţă cu Munţii Făgăraşului în soarele proaspăt de septembrie...şi pregătiri pentru plecarea-mi langzam aber sicher :)), spre Târgul de Ţară de la noi, din muzeu. Fac un scurt raport, prin maniera enumeraţiei, atât de dragă mie, atunci când vreau să scurtez momentul: zece jumate transformat în unşpe şi ceva, doctoru' în literatură îmi spune finalul cărţii..Ştefan Viziru moare în accident de maşină! La care eu: Cu Ileana? Da! Iarăşi eu: Aşa trebuia să fie! Nu vroiam să aflu:(! Anima ASTRA!, cele cinci ateliere sunt la locul lor, animate cum se cuvine, chiar şi cuţii sunt curioşi, urmează discursurile, tăierea panglicii tricolore apoi, START! Bulz, scoverzi sălişteneşti, "puiul târgului" - turta dulce, ţuică, vinoase şi vinarsuri:), hencleş, poze peste poze...io la aparat!..doi ochi albaştri-închis, faini, adânci şi, iarăşi, faini. Urmăriţi şi, la final, cunoscuţi ....pe fugă! S-ar putea dori o cercetare mai temeinică...Înapoi acasă! Magnetizată/Energizată fiind, m-a apucat cheful să-mi citesc mesajul primit de la un prieten...Citez: Uite vroiam să îţi recomand un concurs de blogging, ştii că eu intru pe blogul tău cu mult drag de fiecare dată şi cred că tu ai avea şanse să câştigi premii faine la competiţia asta. Asa că, iata link-ul, şi dacă te bagi, eu îţi urez baftă multă! Mulţumesc, Andrei!

Şi acum, la sfârşit, revin cu informaţiile clare! Mă voi înscrie pentru a scrie, pentru a nu mai fi leneşă, pentru a-mi dovedi mie că pot pe parcursul a două luni, din octombrie până în întâi decembrie, din şapte în şapte zile, să-mi impun un program de scris...cum spunem, de bunăvoie (cu voie bună:) şi nesilită de nimeni...aaa, ba da, doar de mine! De-asta nu sunt bună PiaRistă...că evit esenţialul...Este vorba de un concurs, cred că frumos, cred că greu, cred că nu imposibil de dus la bun sfârşit! 

Om trăi şi om vedea ce voi face la SuperBlog 2012!

Ce-ar fi să dau Lovitură Norocoasă, dacă Lucky Strike sunt ţigările mele prefeate, din 1999, vara!

O fi vreun semn că nu le fumez degaba?

Mulţumesc...

NOTA BENE...din ciclul: Nu cerceta aceste legi, că eşti nebun de le-nţelegi!

Mulţumesc Animă ASTRA!, vinului roşu demisec, Berlinului, U-bahn-urilor & grafitti-urilor din staţii, Moş Crăciunului meu de acum doi ani, ştiţi voi, Sânziana aka Scufiţa Roşie...pentru idee, Harley-ului de August, ochelarilor de Ozzy şi Lunii Pline, Fridei Kahlo, lui/lor/ei A for A - all for art, a romanian designer product şi verdelui-gri sau viceversa, abramburelii frumoase de poezie infantilo-reminiscentă, citez: Cosmin şi Cosmina se plimbă cu maşina, la orice stop beau câte-un sirop, la orice cotitură mănânc-o prăjitură! [CASĂ DE PIATRĂ! A fost o minune de nuntă faină-faină-faină], Canadei, Martei & lui Richard, flamenco-ului, dar şi Mexicului cu ai săi susţinători [gracias amigos A y D]...musai să-l facem..,pe el, proiectul de tandem între Tequila & Ţuică, minimalizând intenţionat importanta subiectului, AMBIENT-ului, anticipat, dar arheologic de toamnă, de Elle Moi, ce să mai zic, se subînţelege că-i mulţumesc!

În afară de mulţumiri...neepuizate din păcate & de somn ivit brusc...ideea iniţială era că astă-seară am făcut câteva poze...cred eu, frumuşele, dar, cum ziceam...nu căutaţi cumva să le înţelegeţi...iar mulţumirile mi-au răbufnit spontan, pentru că sunt meritate până peste poate! 

Vizionare plăcută...analitico-psihedelică....! Că anyway Pink Floyd a fost vedeta RockFM-ului de astăzi, la Monsters Day!

Luna nu e încă plină, dar LUNA PLINĂ, ediţia I, e în desfăşurare...

...la Biertan! Nu aş fi vrut să scriu azi că mi se pare că după lunile ăstea două, care tocmai au trecut, luni în care pot recunoşte că m-am scremut forţat să-mi stârnesc/strunesc inspiraţia şi să-mi potenţez disponibilitatea de scris, respectiv să dau dreq-ului lenea & lipsa de chef, iată-mă, acum, aici, ieri, azi şi mâine, în trecut, prezent şi viitor, doritoare să-mi dezmorţesc deştele, pe tastatură, şi limba, prin viu grai sau plecăind o ciocolată caldă după 94 de minute de istorie a cinematografiei, stele deasupra mea/a noastră/ Biserica fortificată & luminată a Biertanului, as scenery, în spatele ecranului din proiecţie din Grădina Méliès, una dintre locaţiile Festivalului de Film Horor & Fantastic LUNA PLINĂ, Birtan Transilvania, un eveniment marca TIFF şi răcoare, chiar friguţ accentuat, încălzit, prin autosugestie, de emoţii dătătoare de combustii interne & spontane la trăirea unui moment istoric, la exact nouăzeci de ani de la premiera filmului NOSFERATU, o capodoperă, un model pe care-l putem întâlni în cursul celo nouă decenii de la apariţia lui aplicat cu mai mult sau mai puţin succes în filmele americane...:) Nu mă puneţi să dau nume, ca Eliza să se transforme, peste noaptea de LUNĂ PLINĂ ;), din superficială & diletantă de carieră în specialistă.

Dar, indiferent cum sunt sau mă simt că sunt...pofta de a-mi sharăni (full version:) bucuriile nu mă părăseşte deloc...

Săptămâna asta e al doilea film la care vă urez Vizionare plăcută! 

Dar, cel mai bine, urcaţi-vă în maşini/ pe motoare ş.a mijloace de transport, porniţi spre Biertan, dar nu mergeţi prin Mediaş, că drumul este horror, în lucru, fără cap şi coadă. Luaţi-o pe Agnita! Astă seară avem...Îmbrăcaţi-vă bine!

Derdeluşul gândurilor... Just an example ...

....încurcate sunt căile pe care o iau razna gândurile...cele care îşi urmează logica faptelor viitoare sau trecute şi conexiunile ce rezidă din aceste corelări. Hopa, unde e prezentul? Mi-amintesc de Motto-ul din Clopotele lui Schiller, dar nu mai sunt sigură:) Şovăielnic vine Viitorul, Ca săgeata-şi ia Prezentul zborul, Veşnic e Trecutul pe pământ! Deci, ce mai contează prezentul în ecuaţia asta, când Confucius e maestrul adevărurilor logice & absolute! Nu mă mai îmbârligaţi cu relativitatea, marca Einstein, care oricum e absolută:))!

Iar acum, pornind de la un truism evident, pentru a mă explica, atât mie, cât şi vouă....voi începe cu începutul şi voi termina cu sfârşitul. Voi porni în călătoria, care va parcurge mai mult de paişpe ani, pe firul invizibil al peregrinărilor micilor mele impulsuri neuronale.

Sâmbătă, 18 august, ora 18.00 avem Seară de FLAMENCO în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, performeri Marta şi Richard Moir din Canada. Veniţi, da? 

Ţineţi minte cuvântul/gândul Canada...cumulat cu un altul, care-şi aminteşte că în urmă cu trei-patru zile Eliza s-o dat pe un Harley-Davidson şi că nu i-a relatat faptul îmbucurător lui Laurier, un amic, căruia i-a trimis filmuleţul de pe Youtube, cu Harley-urile pe gheaţă ..De unde e el oare? Clar! Din Canada! 

Şi ce face el acolo? Este inginer forestier în pădurile ălea faine...cum am văzut doar în filme...Hiii...am o poză pe care mi-a trimis-o, ca şi cadou de ziua mea...dintr-o pădure din nordul Albertei. Remember the fugitive thoughts! Ce avem până acum? Canada, Harley (amortizat deja:), Pădure şi Film...

Mai ales într-unul, cel ce mi-a marcat copilaria...Aveam zece ani, când ne-a dus tata la cinema Independenţa, actuala Sala Thalia. Exact în '88 l-am văzut...Se numeşte Ursul, The Bear, iar în franceză L'ours...Iar bucuria din această seară îmi este dedicată mie, căreia îmi mulţimesc pentru descoperirea făcută....

Cuvinte-cheie: URS & PĂDURE! Pe Laurier îl întrebasem, acum vreo trei săptămâni, ce animale sălbatice mişună prin pădurile Albertei. Iar răspunsul lui [This week I saw a small grizzly bear while riding my bike and I also saw a pine marten, like a large weasel, which I haven't seen before] m-a îndemnat să-mi amintesc filmul, să-l caut, ca şi trailer speram eu...dar, fortunately, l-am găsit întreg şi tradus, pe deasupra...pardon, pe dedesubt:))! Mă bucur enorm! E filmul copilăriei mele, de care ţin cu dinţii, s-o retrăiesc, din când în gând!

Vizionare plăcută! 

Me and my Romanian Dream. ...ARTmania & Harley-Davidson

N-am întârziat vineri dimineaţă la servici. Cu toate că m-am întâlnit cu Pardon Cutzu', vizavi de fosta Casa Modei şi am poposit două minute să-l prind în chip cu telefonul, tocmai pentru a stabiliza legătura intrinsecă creată în urmă cu o săptămână şi ceva, pe ploaia aia mare, neaşteptată, dar faină, cu bulbuci, în timp ce-mi beam laptele cu miere şi intram în atmosfera de soul stories. Mă găndeam ca seara începeau concertele (Trail of Tears, Deathstars, Epica şi Die Toten Hosen)...şi trecând pe lângă Împăratul Romanilor am fost izbită în retină de şirurile aproape simetric aranjate de motociclete Harley Davidson...4 de-o parte, 4 pe cealaltă şi una moţ, care cred că, deşi pe atunci nu ştiam, dar mi-era, cât de cât, sortită. Shootin' cu mobilul...deja vise, alegeri, planuri...totul on line, dacă aş fi întârziat...n-aveam nici o scuză...era totul pe faţă, pe Facebook...

Mâine voi întârzia, nu e cazu', da' nu mă pot abţine să nu scriu şi să adorm târziu...Aşa, numa-n ciuda mea, mă duc pe balcon să-mi aprind un Lucky, să-mi fie cu noroc..aşa cum am avut mai târzior norocul să descopăr un portret, chiar la intrarea în Galeria Habitus, Cartierul General al stuff-ului ARTmania. A fost un semn...că voi avea cel puţin o emoţie, ca în 2010. Au fost două...Mă scuzaţi pentru digresiune...

Dar, cred că totuşi conştiinţa mă râcâie şi mă trimite în pat. Drept urmare, mi-amintesc de telegrafie, pentru a nu ştiu câta oară când mă grăbesc pe blog. Înţelege cine ce poate...dar eu mă descarc sau, poate, reîncarc...mai corect spus...Start:

Norvegia & Suedia...bun, bun, buni reprezentanţi. Stop. Amintiri din  anii '98 - '02, Forum, prieteni vechi, revederi, strecurat în faţă. Alles Gute. Stop. Sâmbătă, trezit devreme după o noapte semialburie:)...renunţat la sandale, luat casca şi ochelarii de Ozzy (10x guys), îmbrăcat în negru şi plecat în viaţă. Stop. Grădina Baroc. Vecinătate My Dying Bride. Cafea, 5 lei, legată cu plastic de prins bannere, pe care l-am confundat c-o linguriţă. Servită cu un alt plăsticuţ, corespunzător amestecatului zahărului. Cutter-ul în funcţiune. Stop. Bogdan, nu te urăsc! Stop. Parada Harley-urilor tocmai trecea prin Piaţa Mică şi se îndepărta. Mie îmi plac chopper-ele. Stop. Dar nu puteam să ştiu sigur că nu e doar o iluzie, o prejudecată, de tip eliziac, dacă nu aş fi încălecat unul...Am ieşit din ritm. Stop. Feri-ferea. Reintru mult mai laconic & de neânţeles. Stop. O maşină pentru Eliza, la Kappa. Muzeul în aer liber. O singură ţigară. Stop. Familia din Galaţi. Stop. Cum putem ajunge în Centru. Ni s-a stricat GPSu'. Dacă aveţi un loc liber în maşină, pot fi eu GPS-ul dumneavoastră. Stop. Scena Harley-Davidson. Stop. Violentory din Bulgaria. Comunitatea bulgară prezentă. Stop. Stuff-ul Harley prezent. Stop. Eliza în acţiune. Împăratul Romanilor. Stop. Aici se rupe filmul. Stop. Începe aventura. Multumesc, dl. Paraschiv! Aştept fotografia, singura dovadă şi sursă de rememorare a scurtei (aprox 17 km), dar FAINEI călătorii, Stop. Îţi mulţumesc mult, Dan!!!! Stop. Mulţumesc, Claudiu, pentru activare!:)) Stop! 

Ce stop, femeie? Că de-abia de aici pornim! Pe Alba Iulia, în jos, ne dăm în cercul giratoriu...Mă gândeam ok, e fain, păcat că e puţin. Dar nu! Trecem de Ibis, trecem pe sub balconul meu...Mergem. Viteză. Confort. Nu mai am baterie nici la aparatul foto, nici contul Vodafone aka Internet, pe care nu l-am încărcat. De lene. Dar nu contează! Trăiesc clipa! Atât de fain! Am filmat puţin ceva din drum şi bordul motocicletei Harley Davidson..care-mi era gazdă primitoare, dacă înţelegeţi ce vreau să spun:), până în momentul în care m-a apucat frica la gândul că nu o să pot găsi/număra fărâmele telefonului, care ar fi putut să-mi zboare din mâna stângă datorită forţei de gravitaţie, corelată cu v şi cu gradul accentuat din B-atitudinea-mi, care nu m-a părăsit încă....Nici nu o va face! Iar acum o mostră...o fotografie de noapte a VISULUI AMERICAN/ROMÂNESC de peste zi...

 

 Mulţumesc, Harley Davidson România!

În loc de epilog ... retrăiesc emoţia My Dying Bride! Noapte bună, e ora unu şi cinci, iar mâine e deja azi!

 

În curs de dezintoxicare...

...am o problemă, la început n-am băgat de seamă...dar sunt silită să mi-o recunosc şi să încerc s-o eradichez. Ştie toată lumea cât de mult îmi place să scriu...scriu cu uşurinţă în Festina Lente-ul meu! Ideea este că, deşi am subiecte...zilnic o droaie...izvorul îl simt total nesecat, colcăie de chef & antren, undeva, cândva s-a interpus o baricadă, ca un sediment greu erodabil & explorabil...

Chiar acum, după ce s-a procopsit cu 34 de ani la activ, Elizei, brusc, îi e frică să scrie...Unde e nebuna, scz. zănatica aia drăgălaşă, impertinentă câteodată, perversă alambicat, aproape tot timpul şi cvasi vulgară, dar totuşi inocentă în zvăpăielile ei? Ce drequ' o apucat-o? Că Viaţa e aceeaşi, prietenii ei sunt cu duiumul, muzeul înfloreşte, se animă încontinuu ANIMĂ ASTRA!, ginul tonic cu lămâie la fel de bun a rămas pe caniculă...şi aşa mai departe...

Să-i facem anamneza, tocmai pentru a-i găsi cauza/cauzele penuriei emoţionale care o macină, de fapt a măcinat-o săptămânile trecute, dar nu cred, personal că putem vorbi totuşi la timpul trecut despre ea, Neclaritatea stărilor ei afective...

Păi să vedeţi şi să nu credeţi...Acum două săptămâni am surprins-o stresată, nu mai rău ce de obicei, dar de necontrolat, în sensul că, deja parcă îşi crease o ritmicitate a izbugnirii în plâns nervos, între orele 9.00 şi 10.00, dimineaţa. Şi-a dat singură seama de ciclicitatea fenomenului, când, repetiţia a devenit extrem de supărătoare...Fix când trebuia să rezolve rapid vreo trei, patru lucruri simultan...îşi deranja ritmul dimineţilor de servici sau de aiurea..că, nu doar la muzeu păţea de-ăstea!

S-a speriat şi a început să se gândească abitir la ea, însăşi. Sar direct la concluzia la care a ajuns, pentru că deja mi-e greu să-i retrăiesc fazele: Deşi toată lumea o consideră o super sociabilă, vorbăreaţă până la extrem, o jucătoare cu cuvintele şi nu numai - are blog personal:), o salvatoare [hahaha], în materie de idei sau soluţii spontane pentru rezolvarea inerentelor neprevăzuturi ale cotidianului, fata are o problemă gravă, nu ştie să comunice cu adevărat. Nu spune lucrurilor pe nume, nu are curajul să-şi arate adevărata faţă, cea a nevoii de atingere a sufletelor cu care să intre în consonanţă. Bine că s-a prins, că ea în beatitudinea/combustia-i spontană, dar, oarecum artificială, ar fi dus-o înainte, cu râs şi plâns, balegă de mânz, dacă nu ar fi conştientizat că POATE comunica! Că ştie să vorbească din suflet, dar şi să asculte! Pardon! Mulţumesc! Trebuia să-ţi scriu un sms...Pardon!

Nu-s normală, de ce tre să îmi caut tot felu' de subterfugii pentru a para eventualele acuzaţii se slăbiciune omenească, îmi bag picioarele, ba nu...mai bine, bani în buzunar, cum ar zice Cristi, colegul meu de birou...că-s prea ocoşă să-mi recunosc slăbiciunile, eu, care am fost crescută cu vorbele lu' tata, că sunt extraterestră...

Ce mai alien am fost #prinSibiulmeu, ediţia a II-a (mulţumesc Tudor & Răzvan), după ce mi-am trăit 1st time-ul parcurgerii pistei de biciclete a Sibiului, până în Pădurea Dumbrava, la Muzeul ASTRA, am socializat cu bloggerii invitati special (postarea lui Răzvan e totalmente concludentă:), am pornit-o înapoi spre oraş, pe cărarea secretă, prin pădure, prin spatele Muzeului în aer liber, pe care mi-a revelat-o Călauza mea, un bătrânel biciclist de vreo 75 de ani...Mare om, dar care nu a putut să-mi oprească şovăiala care m-a cuprins la intrarea pe Aleea Călăreţilor...Aveam în faţă aleea, care mi se deschidea largă, liberă de maşini...Ce mi-am zis: Hai că părăsesc pista, că-s prea mulţi pietoni infiltraţi printre biciclişti. După 3-4 metri, în stilul meu caracteristic de răzgândicioasă, continui să reflectez în grabă Da' de ce totuşi să nu merg pe pistă? Parcă e totuşi mai fain acolo...Virez brusc la stânga...Aaaaauuuu! Zdraannngggg! Aţi păţit ceva? Eu udam florile în gradină şi am auzit căderea bicicletei! Haideţi să vă spălaţi pe faţă..M-am speriat, m-am pipăit, credeam că-s plină de sânge...Apă rece, rece, bună, bună, doar cotul drept zdrelit...Vă aduc Rivanol, să dezinfectăm. Eu deja m-am obişnuit, săptămânal se întâmplă niscai accidente din cauza bordurii. Da, aţi înteles totul bine, nehotărârea şi lipsa acuităţii vizuale, mi-au venit de hac. Am confundat bordura cu o linie albă, mai groasă. Dar, noroc cu tata, care ne-a învăţat multe când eram mici: să ne batem, să cădem corespunzător, ca nu cumva să ne rupem ceva...Dar şi cu Călăuza, care la cererea mea expresă şi total anapoda, dată fiind situaţia, a imortalizat momentul de după. Multumesc domnule Toma!

Să-mi fie învăţătură de minte, toatele lecţiile pe care le-am învăţat în acest scurt concediu, care s-a terminat azi!