În mişcare & Mişcată

Putem face un pact, acum, la început de postare, pentru mi se pare că ce mi-am ordonat să scriu, în cele ce urmează, este mult peste puterile mele...? Aşadar, nu vreau şocuri, nici de-o parte, nici de cealaltă parte a baricadei...pe care eu o trec frecvent şi cu atât de multă bucurie, plăcere şi agilitate, bineînţeles, cu exagerările de rigoare.

Marţi, era în 20 iulie...am ieşit la una dintre ale mele tradiţionale pauze de ţigară...în biroul meu în aer liber (de sub arcadele clădirii fostului CID - Centrul de Informare şi Documentare în Etnologie "Cornel Irimie")...Ţinerea de minte, iniţiată în urmă cu cinci zile, la Prologul Red Bull Romaniacs, a fost tare scurtă...dar, intuiţia a fost la înălţime şi m-a purtat direct în finală...:), în cealaltă parte a Pieţei Mici...Red Bull Romaniacs la finish: câteva fotografii, zâmbete, finalişti abia sosiţi, motoare cât cuprinde, rock la maxim, socializare...

Pretextul luării în altitudine a intuiţiei a fost cauzat de sunetul elicopterului SMURD, destinat supravegherii finalului concursului şi trezirii mele la realitate...M-am întors la Casa Artelor, sarcină de servici, bineînţeles. Iar poze, pauza de masă surprinsă de aparatul meu, cu prea multă nonşalanţă şi prea puţină discreţie, puţin tresh & punk, de astă dată, şi pregătirea-mi personală pentru spiritualizarea ce urma să mă reţină, cu mici intermitenţe, în următoarele ore ale zilei de trecere a carului de foc, mânat cu dexteritate, de Sfântul Ilie, pe deasupra noastră.

Voi consemna, fugitiv, natura scurtelor mele absenţe din timpul recitalului de poezie religioasă "te port în mine", cu actriţa Manuela Golescu, In memoriam Pr. Teofil Părăian.

- găsirea în Music Pub a unui scaun înalt pentru Dimitrie Voicescu, protopsalt [s. m. (Înv.) Prim cântăreț la o biserică – Din ngr. protopsáltis - def. DEX] la Biserica Sfântul Ioan Rusul din Bucureşti, în vederea unei bune prezentări a concertului de muzică psaltică pe care l-a dăruit auditoriului prezent în Casa Artelor. Fain a fost!

- oprirea muzicii rock [cu părere de rău] din difuzoarele amfibiei-platformă Red Bull Romaniacs (aici aştept corectura, de la cei care ştiu ce sorginte avea maşinăria aia:) cu cinci minute înainte de ora cinci...Oricum, am fost pe fază să-i cer asta baiatului de la butoane, pentru că la 5 o'clock, fără un minuţel...s-a pornit ploaia, care poate ar fi deranjat circuitele aflate în funcţiune!

- fumarea unui Lucky, afară, pentru a simţi live atmosfera pe care o conştientizam a fi foarte încărcată şi pentru a-mi umple sticluţa fostă de Prigat, cu apă bună, de Sibiu şi a o oferi unei bune prietene. Am profitat de ocazie să observ cum se apropia furtuna, cum pomii din curtea interioară a Casei Artelor făceau plecăciuni vântului iscat din senin:), cum norii de adunau la comanda lui Elias, iar fulgerele luminau calea celestă  a carului de foc, ce urma să-şi facă apariţia.

Cam atât cu pauzele...au fost scurte, dar intense...:)) Foarte mult m-a impresionat expoziţia Crucea, Punte a Învierii, n-o vizitaseam încă (atunci când s-a vernisat, eu hălăduiam prin Franţa concediului meu). Poeziile Rugăciunea, Spovedanie, Te port în mine, Pasăre de nea pot spune sincer...si io, chiar, n-am chef să mă prefac acum...m-au mişcat...rectific, în stilul meu, m-au emoţionat, le-am retrăit de fapt.

Mulţumesc...a fost tare fain...vă daţi seama, o abrambureală cum numa' Eliza poate trăi...

ps...v-am şocat? NU DESTUL!:D



Pierdut postare...

...n-o declar nulă...Părea a fi o zbatere între agonie şi extaz...no comment yet...

Aaaa...mi-am dat seama...s-a pierdut în intuneric:)...că, atunci când am ajuns acasă, iar puţin plouată, electricitatea şi toate pseudo bucuriile ce decurg din ea...erau lipsă la apel. Am chemat în ajutor amânarea...aşa, pe week-end...

Paracetamolul...

l-am luat după ce m-am udat toată... nu, nu tremuram încă, dar prudenţa:D [mamă, ce matură sunt!] şi cafeaua fierbinte, dintr-un Oldis tăcut şi aproape gol, au creat ideea de a ocoli o posibilă răceală cauzată de ploaia, câteodată cu găleata, alteori doar cu stropitoarea, din timpul Preludiului [deja e fumată replica de anul trecut când am inventat-o, nu fără motiv...încălzirea motoarelor:)] Prologului Red Bull Romaniacs 2011, de astăzi. Ca şi anul trecut, inclusiv din punct de vedere meteorologic:), am făcut ture pe traseul concursului, Bd. Corneliu Coposu...cu aparatul foto de la Moş Crăciun aka Sânziana aka Scufiţa Roşie...surprinzând neprofesionist momente faine, atingând ploaia sau invers:), bucurându-mă de muzica din boxe şi de uralele publicului, de-un hambuger cu maioneză, de revederi tare plăcute, ascultând scrâşnete de pneuri, huruit de motoare şi rostogoliri de bolovani...:) Mai multe detalii în albumul meu de pe dragu' de Facebook...aici, am doar un exemplu...

Tri, tri...

...tri, nu te grăbi/ Joacă bine, Vasilii!/ Că acela nu-i ficior/ care n-are la picior/ cinci cuţite şi-un pistol. Cred că sunt mixate două melodii...de prin Maramureş, Oaş...nu ştiu, trebuie să mai cercetez, dar ideea acestei postări mi-a venit în 8 iulie, de ziua mea, când am împlinit...33..:P. Mi-am amintit de melodia care mi-o cânta tata, când eram mică...pe bune, se potriveşte inclusiv cu principiul meu no. 2 Festina lente şi cu armele-mi din dotare (săgeată - vezi foto, spadă, briceag, alt briceguţ de hăcuit peştii...mai îmi lipseşte una)...prietenii ştiu de ce...:P Cred că vroia băiat...dar însă că pot să fiu şi fată bătăioasă...sau să fiu un pic mai realistă...şi în ton cu anul naşterii mele '78 - Anul Calului, Cal de Bătaie...Iar m-am chiert în vorbe...pun acuşica videoclipul cu Maria Tănase...hai, nu-i aşa că nu vă aşteptaţi la asta...cum naiba, când tata m-a învăţat, de mică o luptă-i viaţa, deci te luptă...

Îmi revin acum [pentru puţin timp, nu vă speriaţi:)] şi mulţumesc mult de tot pentru toată bucuria zilei mele, pe care mi-aţi cauzat-o voi, prietenii mei...Foarte fain! Mulţumesc!

Mai am o revenire în program...#prinsibiulmeu...campania bloggerilor sibiani, prin intermediul Asociaţiei pentru Infrumuseţarea Oraşului Sibiu, a capilor "răutăţilor": Brylu, Tudor şi Răzvan şi a noastră...a găştii pe teren, şi de această dată, bloggeri de Sibiu. M-am bucurat că Muzeul ASTRA a susţinut acest proiect, şi-a deschis porţile să primească delegaţia bloggărimii  blogosferei naţionale, s-a lăsat admirat, poate chiar gustat, la propriu (am avut Târgul de produse tradiţionale şi ecologice din Muzeul în aer liber), jucat (la popice)...într-un cuvânt, savurat!

Legandă foto: Moară plutitoare, Lucăşeşti, jud. Maramureş şi bloggeri:)

Închei cu parafrazarea unui cântecel pe care-l ştiu, tot de când eram mică, de la tata, inspirat de Broscuţa Oac, a Trio-ului Grigoriu:

Ce petrecere frumoasă

E la Dumbrava pe lac,

Bloggărimea curioasă,

Cu popica-i, la atac.



Ieri Ziua Sugarului 2011...astă-seară pseudo-bilanţ

...hey, v-am prins...primul gând care v-a trecut prin minte...a fost pervers...Iarăşi, hey, OMFG...de la Dex citire...vă explic, pentru înlăturarea tuturor dubiilor asupra definiţiei: SUGAR = prunc, sugaci, nou-născut, (înv. și pop.) plod, (înv. și reg.) cocon, poroboc, sugător, (Mold. și Transilv.) cocă, (fam.) bebe.

Ieri, am avut în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului...evenimentul la care ţin cel mai mult, dintre toate manisfestările noastre, ale Muzeului ASTRA şi de care mă ocup eu...cu ajutorul colegilor mei...în ziua cu pricina, prima duminică a fiecărui an, de şase ani încoace - Ziua Sugarului Sibian...[de la anul va rămâne doar Ziua Sugarului pentru că s-a observat că nu doar bebeii sibieni ne onorează cu prezenţa.]

Concursuri şoade...cam m-am exprimat în penultima postare...premii din aproape toate părţile: Happy Bella, Centrul Medical Alessia, Generali Asigurări Sucursala Sibiu, Helen Doron Early English Learning Center Sibiu, Magazinul Lumea Copiilor şi Nestle România, prunci veseli, nostimi şi super activi, părinţi grijulii şi la fel de voioşi, prezentatori a'ntâia...ambii doi...:D...iar mă prostesc:)...tineri părinţi ai unui copilaş de categoria Bobocel:), dar pe care nu am avut ocazia să îl cunosc (încă), Codrin: Adela, o super-experimentată, dulce şi pe fază şpicheriţă...[ştiu, substantivul n-are feminin...l-am inventat] şi soţul ei, Alin...cel care la concursul Mămica ŞtieTot punea interogaţiile venite pe filiera Brigadei Agenţiei Naţionale Antidrog, partener al acestei remarcabile sărbători a părinţilor de prunci noi...:) care militează pentru conştientizarea opiniei publice (în acest caz grupul ţintă l-au constituit  proaspeţiile părinţi) asupra efectelor nocive ale drogurilor, legale-nelegale:P...fumat [doamne, cine vorbeşte!], alcool [hai, că nu beau mult!:)] plus ale stupefiantelor clandestine, deci ilegale...nu dau exemple, că poate vin idei...

Mai am doar câteva menţiuni notabile: Ica & Marc + rulota lor cu clătite au fost special invitaţi pentru deliciul publicului ... şi aşa a fost; locul de joacă - topoganul gonflabil şi grădiniţa Superkids au adus joaca la paroxism...dau exemplu foto cu afluxul publicului interesat...

Mulţumesc tuturor...ne vedem la anu', în 2012...exact în 1 iulie! Prima duminică a lunii...

ps...special 10x pentru studentele de la Litere şi LMA, cărora le-am fost tutore de practică în anul universitar care tocmai s-a încheiat...bine, bine...mai sunt câteva examene [Bafta tuturor!]...şi care au venit, ieri, să mă ajute la buna desfăşurare a evenimentului, în calitate de voluntari. Ne(mi)-aţi fost de mare ajutor! Mulţumesc încă o dată! Vă mai aştept şi vă ţin la curent, fetelor!

Ziua Sugarului Sibian, la ediţia a VI-a...

...anul viitor o dăm la şcoală...la Şcoala Părinţilor :D

E atât de fain s-o vezi crescând, adăugând ediţie după ediţie, mulţumind, relaxând, chiar educând:) zeci, ce vorbesc prostii, sute de copilaşi, simultan:)...şi din ce în ce mai mulţi...cu fiecare nouă reîntâlnire, în prima duminică a lunii iulie. Şi pe lângă acest grup-ţintă...pe bune inedit pentru oricare muzeu pe care îl ştiu...ne adresăm, cu ocazia Zilei Sugarului şi proaspeţilor sau mai puţin proaspeţilor părinţi, mătuşi şi unchi, tineri bunici plus nşpe mii de alte rude ale boboceilor...Bebeluşii, între o zi (ca să fiu sinceră cel mai boboc dintre boboci a fost în iulie 2008...avea trei săptămâni doar) şi doi anişori, au parte de concursuri super şoade: cross-ul Bebe (de-a buşilea) pe mocheta albastră cu ursuleţi, sponsorizată la prima ediţie, din 2006, de AMBIENT, Casa casei tale...[Vă aşteptăm ca sponsor principal, la anul...r u comin'?], cross-ul Bobocel...ăştia micii (între unul şi doi ani) fug, nu glumă...ce mai, viteză în toată regula...pentru a fi ales un câştigător care îşi merită cu adevărat titlul...suntem nevoiţi să repetăm crosul pe grupe, primii trei trec mai departe...şi abia apoi, putem spune "Da, am ales Bobocelul cel mai rapid!". Mai avem, în partea a doua a zilei, concursurile de mândrie & bucurie a părinţilor şi a zâmbetelor mititeilor la Miss & Mister Bebe + Miss & Mister Bobocel. Tare fain! Câte poze se fac, câte premii se împart, câţi copii frumoşi şi cu gura până la urechi...mici vedete...Nici părinţii nu sunt uitaţi. Cine va fi Mămica ŞtieTor în acest an? Vom vedea...Dar de Tăticul Priceput aţi auzit? Ar fi musai...scutecele păpuşilor noastre (iar mint păpuşile noastre împrumutate de la Delia şi Miki...mulţumeeeeesc) Mavrik şi Luminiţa (nu e numele ei, ci este numele primei păpuşi împrumutate de la Asocaţia Ascensium...care nu mai există din păcate...) vor fi schimbate cu îndemânare, calm, precizie, rapiditate ... dar, a nu se uita, cu duioşie...de către tăticii netimizi prezenţi în mijlocul copiilor...la Etno Tehno Parc...Iar acum să fac anunţul cum trebuie...că până acum m-am cam jucat:

În prima duminică a lunii iulie...deci, în 3 (trei) iulie toţi doritorii sunt invitaţi în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, la Etno Tehno Parc - Muzeul Copiilor:) la Ziua Sugarului Sibian, ediţia a VI-a. Va fi o nebunie faină...iar incep sa-mi dau în petec...Fac altceva...Trântesc programul evenimentului pe blog, iar de mâine îl veţi vedea prin toate ziarele:)

PROGRAM

ZIUA SUGARULUI SIBIAN

ediţia a VI-a

Muzeul în Aer Liber, Etno Tehno Parc

3 iulie între orele 10.00 – 18.00

Ora 10.00 – Deschiderea oficială
Orele 10.00 – 10.30 – Înscrieri pentru următoarele concursuri:
 Cross-ul Bebe (copii între 0 şi 12 luni)
 Cross-ul Bobocel (copii între 1 şi 2 ani)
 Concursul Mămica ŞtieTot
Orele 10.30 – 11.15 – Cross-ul Bebe
Orele 11.15 – 12.15 – Concurs Mămica ŞtieTot
Orele 12.15 – 13.00 – Cross-ul Bobocel

PAUZĂ INTERACTIVĂ, ÎNTRE ORELE 14.00 – 16.00
(JOCURI, DESEN, MUZICĂ, DANS ŞI VOIE BUNĂ)

Orele 15.30 – 16.00 – Înscrieri pentru următoarele concursuri:
 Miss & Mister Bebe (copii între 0 şi 12 luni)
 Concursul Tăticul Priceput
 Miss & Mister Bobocel (copii între 1 şi 2 anişori)
Orele 16.00 – 16.25 – Miss Bebe
Orele 16.25 – 16.50 – Mister Bebe
Orele 16.50 – 17.15 – Concurs Tăticul Priceput
Orele 17.15 – 17.40 – Miss Bobocel
Orele 17.40 – 18.00 – Mister Bobocel

Centrul Medical Alessia:

 MASAJUL BEBELUŞULUI (demonstraţii individuale): tehnici de masaj pt. relaxarea bebeluşului, calmarea colicilor, prevenirea diferitelor deficienţe de dezvoltare
 BEBEGYM (gimnastică mamă-bebe, maxim 5 echipe mamă – bebe)
 Grup demonstrativ (exerciţii – elemente psihoterapeutice) în vederea dezvoltării abilităţilor empatice şi capacităţii de relaţionare părinte – copil
 GIMNASTICA GRAVIDEI (clase de lucru, min 5 gravide): exerciţii de tonifiere a organismului în general şi, în mod special, a grupelor musculare implicate în naştere, pentru un travaliu mai scurt şi mai nedureros)
 Ce sunt cursurile LAMAZE? O familie informată, o naştere sigură, un bebeluş sănătos.

Grădiniţa cu predare în limba engleză Helen Doron Early English

 Diverse ateliere activităţi şi jocuri în limba engleză
 Prezentarea interactivă a cursurilor în limba engleză pentru bebeluşi

PARTENER: HAPPY BELLA

SPONSORI: GENERALI, GRĂDINIŢA HELEN DORON, NESTLE ROMÂNIA, CENTRUL MEDICAL ALESSIA, LUMEA COPIILOR

Intrarea liberă! Pentru toată, chiar toată lumea!:)

Aaaa....şi mai am trei lucruri de adăugat:

1. tot duminică 3 iulie, Muzeul în aer liber este gazda ediţiei a VI-a a Zilelor Culturii Vâlcene....

2. la Etno Tehno Parc, vom avea, pe tot parcursul Zilei Sugarului Sibian, pentru entertainment-ul frăţiorilor şi surioarelor mai mari ale piticuţilor, topoganul de la SUPERKIDS.

3. iar cireaşa de pe tort, pardon clătită...Vine Ica cu Rulota de clătite...miam, miam...abia aştept...

Hambarul din pivniţă...

Du-te, te rog, până în pivniţă, coboară scările şi adu-mi o sticlă de lapte bio...că aşa-i la noi! Îmi trebuie pentru budinca de cireşe...

[Mă grăbesc să fiu serviabilă, mai ales că e şi interesul meu în joc...să gust tarta bună a la Ra! Cobor scările de piatră ale casei vechi de cel puţin 250 de ani...trăi-mi-ar neatenţia şi curiozitatea, de simpatice ce-mi sunt...laptele era pe dreapta, dar nu l-am băgat în seamă şi m-a tras aţa....spre stânga, unde era o crăpătură în zid făcută de mâna omului, iar tenebrele ce se ghiceau într-un adânc necunoscut m-au prins, m-au atras atât de tare încât în următorul moment m-am trezit cu câteva dureri ascuţite în coaste, căzută în dizgraţia pivniţei.]

Ajutor, să ma ajute cineva! Am căzut în hrubă, e frig, e întuneric, mi-e tare frică! Ajutooor! Nu m-aude nimeni?

[Apoi, văzând că nu-mi răspunde nimeni, am păstrat liniştea, iar şoaptele pe care le-am auzit m-au îngrozit, dar în acelaşi timp, mi-au adus speranţa]

A picat în cursă, i-am spus demult o vorbă referitoare la curiozitate: Curiosul roade osu'! A venit aici, a făcut poze, s-a interesat de istoricul casei, chiar a remarcat atmosfera cât de cât sinistră. M-am speriat că îmi va intui planurile.

Şi ce vrei să faci cu ea?

Aaaa, nu voi fi rea...îi voi face toate poftele...ce vrea ea...va vizita muzee, va merge la concerte rock, se va îndrăgosti poate, va plimba căţeluşul, poate chiar să se joace cu aidracii ei punct ro...şi câte şi mai câte...şi astfel, sechestrată fiind, îşi va învăţa una dintre lecţiile de viaţă cele mai împortante, aceea de a fi atentă cu sentimentele celor apropiaţi.

Şi asta până când...?

Până când îşi va termina concediul, că doar nu pot să-i răpesc muzeului un om, pardon, o oamă aproximativ de bază.:)

[Aşa a fost, nu m-am împotrivit, nu m-am zbătut, doar am aşteptat, aveam foarte mare încredere, e prietena mea...bine, n-am stat degeaba, mi-am făcut culcuşul, am făcut descoperiri...mi-am dat seama că pivniţa de captivitate era echivalentă cu noţiunea de miracol...şi, da, am înţeles şi am învăţat, acolo, în întuneric lecţia.

La flacăra tremurătoare a micii lumânări cu aromă de lavandă mi-am trăit liniştită ultima săptămână şi jumătate în Franţa. De fapt mai multe lumânări mi-au fost vecine...multe umbre au trecut prin pivniţa rece şi friguroasă...nu neapărat tăcută, pot spune că în anumite momente chiar zgomotoasă...în armonii:). Aaaa, da...mi-amintesc. In două dintre seri acest subsol se metamorfozat, de la sine putere, într-un hambar...La Grange....A apărut chiar şi motto-ul: Faut de tout pour faire la grange, scris cu litere de-o şchioapă. Pivniţa-hambar s-a populat treptat, n-am mai fost singură, liniştea a căpătat accentele muzicii senegaleze a lui Sidy Gueye & Kumbarou...care au continuat cu cele ale urmaşului lui Serge Gainsbourg şi a sa trupă CARNAVAL TRISTE...vă recomand să ascultaţi, dar şi să înţelegeţi melodia La Braguette...Apoi, nebunia a reînceput în ritm de rapcore...cu dragii de la Bitch Down Factory.]

Mai am nevoie de încă un bax de lumânări de lavandă...Se poate?

Am înţeles...se rezolvă! Vor fi aduse de un vizitator care şi-a anunţat sosirea, împreună cu o sticlă de şampanie adevărată.

[Şi s-a făcut din nou lumină...care a ţinut intermintent, doar atât cât să mă conştientizeze asupre dealurilor încărcate cu viţă de vie şi a istoriei lor - expoziţia De la vigne au vin  - 3 siecles d'histoire, asupra armelor şi podoabelor din preistorie şi până la carolingieni şi aspra osemintelr sfinte sau mai puţin sfinte ale înaintaşilor din Muzeul Saint-Loup.

Deodată a sărit lângă mine, exact din neat un tigru în blană de motan. Dar, n-a trecut mult timp şi mi-am dat seama că a fost doar o mult-prea complicată nălucă.]

Mulţumesc din suflet, Ra!

[...]

Dacă doriţi să revedeţi...dacă vreau să retrăiesc...

...cel mai mare 1st time al vieţii mele care se apropie de 3 decenii plus 3 ani...Şi chiar dacă răspunsul e negativ, EU VREAU! [Cronică abramburită de fericirea a şaisprezece zile în Franţa...cuvinte, gânduri, dorinţe împlinite...toate ilustrate digital]

Troyes, Noaptea Muzeelor, 14 mai, m-am însufleţit...m-am emoţionat, m-am bucurat, m-am simţit ca acasă în spaţiile muzeelor troyene...poate am fost acasă...sau?:) Musee de Vauluisant şi Musee Saint-Loup. Minunate...colecţia de arheologie şi cea de pictură m-au aruncat în stări atât de faine de beatitudine...

                                                

Paris, 16 mai, m-am îndrăgostit...de el:)...Cum să-mi fac prin limbajul semnelor de punctuaţie zâmbetul o ţâră complice şi puţin, mai mult, tainic:D? Montmartre, Sacre Coeur, Mulin Rouge, Tour Eiffel, Sena, bateaux mouches...vaporaşul nostru

                                                       

                                                          

şi cireaşa tuturor cireşelor posibile - un MUZEU...Deja săriţi în sus strigând: Ne-am săturat de muzee...numa' asta ştii să promovezi? A fost singurul pe care l-am vizitat în Paris şi l-am savurat la maxim şi cu teribilă pasiune. Să vă dau un mic, dar semnificativ indiciu, un citat a lui Andre Malraux, scorpion, dar fost ministru al culturii, check the link: Il faut faire de l'erotisme une valeur - Musee de l'Erotisme, singurul muzeu din Paris care poate fi vizitat aproape zi şi noapte, între orele 10 a.m. şi 2 a.m. La etajul purător de număr magic, adică la 7 am trăit, printre oase de bronz, expoziţia de dincolo de moarte Les amants du neant a sculptorului Jean-Marc Laroche. Priviţi şi vă minunaţi...

                                             

Je reviendrai des...

M-am intors...

...dar nu cred că vroiam de musai asta...dar a fost atât de faaaain...Promit cât de curând cronica celor 16 + 2 zile...până atunci postez melodia ... care s-a nimerit în jocul meu aşa zis incocent cea mai potrivită...

Ciorba de salata VERDE... à la Eliza

Mi-am postat ciorba de salata verde facuta in Franta pe Facebook...si, surpriza, a atras atentia prietenilor mei, nesperat de mult...eu m-am bucurat fiindca mi-era dor sa gatesc, ciorba a iesit super, iar Ramonna a laudat-o in exces...mai avem si maine:)

Pentru a satisface nicaiva curiozitati...si pentru ca timpul acordat scrisului mi-e tare autolimitat uitati reteta, asa cum am scris-o prietenilor mei...

Reteta pentru 4-6 porti: se ia o capatzana de salata verde, care se taie destul de marunt, dar nu foarte-foarte. In ulei se calesc, pe rand morcovii taiti cubulete, ceapa alba, taiata foarte marunt, si co...astele afumate (in Romania) sau carnati afumati in Franta:D...apoi se arunca salata pana se umple oala...ea se lasa, dupa aia arunci apa (cam 400 ml) Intre timp faci o paparada din 2-3 oua cu putina faina si ceva verdeturi, sare si piper. Cand ciorba incepe se fiarba...adaugi vreo 600-800 de ml lapte. Aproape de sfasit arunci in ciorba paparada taiata in patratele de vreo 2 cm ...aaa, sare si piper, dupa gust.

Pofta buna...n-am timp de scris...cand ma intorc voi da raportul aventurii franceze:D

6 ani de muzeu, 6 mai 2011 şi 6...plec în concediu...

Când m-am angajat la Muzeul ASTRA un profesor de la facultă mi-a spus: „Eliza, nu-ţi dau mai mult de 6 săptămâni la muzeu. Nu vei rezista ştiut fiind faptul că eşti o zăpăcită!”. Cred însă că efectul vorbelor a fost pentru mine unul motivaţional...:D, fără intenţia Profului:) şi fără conştientizarea lor de mine.

Cert este că vineri, 6 mai a.c. am împlinit 6 anişori la mine în muzeu...sunt o egoistă, o narcisisită şi o lipsită de modestie după cum răbufneşte din ceea ce am scris şi voi mai scrie aici pe blog. Mi-am dat seama că pentru mine personal muzeul constituie o sursă nesecată de satisfacţii...nu vorbesc de partea financiară...că sunt bugetară...mi-e mai mic cu 25%...a naibii treabă...şttt...pauză de înjurături la adresa guvernului & a prostiei româneşti...Sunt mult prea dure ca să fie scrise...chiar şi tăiat, precum obişniesc:).

Dar, cred că e cazul să-mi explic satisfacţia prin exemplul zilei de 6 mai 2011...pe care am sărbătorit-o prin muncă recreativă...pe placul meu...prinr-un team-building cu patru ateliere: pictură pe lemn, confecţionat măşti tradiţionale, olărit, dansuri populare şi vreo sută optzeci şi cinci de oaspeţi, în Muzeul în aer liber din Pădurea Dumbrava. Acestora li s-au alăturat caii (de fapt iepele Liberta şi Ioana) venite tocmai din Călăraşi de la Nana Farm Ville pentru o reprezentaţie în stil medieval...:)...oare cum mă nimereşte pe mine destinul fix cu ceea ce-mi place la nebunie?

Nu voi intra în detalii ... las pozele postate pe Facebook să vorbească în locul meu....:)!

Şi, gata, plec în concediul meu pe anul trecut...În Franţa! Ioi...mă apucă frica că nu ştiu franceză! Recunosc, frică absurdă...că ştiu că va fi tare fain!

Habar n-am ce vreau...

Nu-mi voi respecta una dintre semi-inexistentele rigori ale stilului pe care mi le-am format spontan, de a amesteca scriitura aproximativ  serioasă pe la acest blog cu cea cât de cât frivolă, pentru că de dimineaţă mi-o trăznit prin scăfârlie să-mi fac ordine printre hârţoage...şi nu m-am putu abţine să nu citesc fragmente din jurnalele mele....handwriting...L-am ales pe cel al anilor '99 - '01, pentru că îmi aminteam vag că ar putea să conţină încercările mele într-ale poeziei...:D Le-am luat pe rând, mi-a fost tare drag de mine, mai ales pentru faptul că io nu vroiam decât să-mi pun găndurile într-o formă-neformă...vroiam să-mi trăiesc la maxim simţirile...

De ce scriu acum despre aşa ceva...? Poate pentru că îmi este dor să simt...Doamne, deja devin prea personală...Acum le-am recitit...le postez...cu riscul de a ma simţi vulnerabilă...dar, nu contează, că-mi trece când îmi iau geaca de piele, pantalonii negri cu fermoare şi multe buzunare, vesta mea Canadian 4719 - OURDOOR SURVIVAL şi vârful de săgeată maghiară, replică a celor de evul mediu timpuriu şi gândurile combative.

Nu mă criticaţi...n-au rimă...nu sunt poezii...e ceea ce trăiam...



CICĂ, SENIN

Mă mir şi parcă nu mă mir

Şi simt şi parcă nu mai simt

De ce-i ala uşor să ştii că nu existi?

Roşesc, dar fruntea neagră e acolo

Une nici gânduri nu se-aud.

E chiar albastru cerul când lacrimi se închină?

În opt există viaţă ce sufletu-l stârneşte

Şi casele se schimbă şi frunze cad din tei.

Atunci, diurn se pierd îmbrăţişări-comori?

Lumina mi se-adună în colţuri, la ferestre.

Iar soarele se stinge sperând în viitor,

Căci roşu se preface-n negru sau în zbor?

Iar frunzele se-adună şi cresc în vijelie

Cu zgomot de maree spre lună urc, cobor...

Şi care e speranţa, când munţii-n avalanşă mor?

8.12.1999

DELOC

Suflet pustiu, de ce nu plângi

când ştii că vrei mirat să cerni nisipul lacrimii uscate?

Zig-zag-ul inimii-n bătaie nu-l auzi?

Eşti surd? Ţi-ai părăsit sălaşul?

Golit, lipsit de stropi-lumină,

furat de oaze primitoare ... stă pustiul.

Dintr-o suflare-n grabă ca tine s-a sleit,

iar dulcele-n curmală s-a stins nehotărât.

Fântâna e departe, tăcută-i emisfera,

ce zilnic, în rotire spre ce-a pierdut aleargă.

Dar zborul e strivit de prăbuşire.

Tăcerea, golul, setea, pustiul rezistă.

Dar inima nu. Deşi nu mai e tristă.

E DELOC.



19.12.1999

FUMAŢI-AŞ

Negru cu un nimb de aur

şi în raze de Saturn,

casa ce ne înfăşoară,

muza ce nu ne-nţelege

totul stă în suspendare.

Peste negru-n valuri roşii

orizontul se desprinde

şi ne lasă-n amăgirea noastră

de fiinţe prea cuminte.

Firişoare verzi de iarbă

cresc spre cerul prăbuşit,

îl ating, se duc departe-n orizontul reunit.

Albul peste tot se-ntinde, nu-l mai văd decât pe el

...ca o ceaţă ce preface munţii suri în nori de-oţel.

Fumul nostru-i împreună, iar scânteia-i e Lumină.

28.02.2000

 TU

În turn norii se împing.

Deschid fereastra şi-i primesc,

şi-i strâng.

Şi-i simt în mine, nu-i resping

căci mă cuprind şi pot să-i plâng.

Şi mă apasă, şi-i ating

şi atingându-i, plâng arzând.

Dar ei mă sting dacă-i respir

şi mor de nori.

De nori murind...

04.03.2000

IOC

Speranţă? Râd...

Altceva...poate dragoste?

Deja se simte o schimbare...

Nu mai am putere să râd,

m-am înecat în râs...şi am murit.

05.06.2000



În concluzie...mi-e dor să simt...mă duc să-mi trag armura pe mine...bineînţeles nu înainte de a da cu bâta-n baltă...că mi-am amintit o fază cu armură...:D

...chiar dacă am armură:D...mai îmi iau o măsură de protecţie, în caz că va dispărea acest videoclip de pe youtube...şi vă dau link-ul site-ului exact, chiar de la creatorii RObotzi lor...Creative Monkeyz



Suprarealism de Paşte...

Am şomat într-ale scrisului...probabil de-aia stă pe vine o minunaţie de depresie...uitasem că scrisul mi-aduce energia psihică. Sau poate m-am agitat în ultimele săptămâni prea mult, poate am avut prea multe, dar faine activităţi extra-muzeale până noaptea devreme:D...poate de vină e Paştele şi atmosfera intere(-stre)santă, dar totuşi mult prea liniştită, chiar apăsătoare de acasă...Ok, nu contează! Voi reveni cu amănunte...probabil doar fotografii pe Facebook de la două zile de naştere, un concert Guilty Lemon, o avantpremieră a la Kazza, o micuţă contribuţie la aranjarea unei expoziţii de pictură...covârşitoare pentru mine...Nu voi scrie foarte multe...Doar mulţumesc, Andrea! Iar pe voi vă invit să o trăiţi voi înşivă, vizitând-o în sala de expoziţii a Primăriei Sibiu până în 29 aprilie...deci, AMR...6 zile întregi...nu cred că va fi închisă de Paşti...

Apropo de expoziţie, mi-am amintit că prin clasa a XI-a...sau a X-a...sau a IX-a...am învăţat la literatură despre suprerealism...despre Tristan Tzara şi dadaism, despre Urmuz şi ale sale bileţele amestecate într-o pălărie...despre dicteul automat. În cazul meu, fiecare cuvinţel a fost extras dintr-o căciulă neagră de terorist, iar dicteu-mi automat a căpătat, în ciuda aparentului Absurd, conotaţii de critică social-politico-economică, de factură liceală...Ah...mi-am amintit...totuşi parcă eram într-a XII-a şi îmi iubeam liceul (de artă)!

Prin deșertul absurd al pădurii de zăpadă

 

Iar acum, un fapt îmbucurător: solfegiul, cântat cu capul în pungă, a dus la îndobitocirea generală. Astfel, cometele legănate de vânt s-au albit și s-a apreciat că mai bine joacă fotbal cu covrigi și cu mămăligă decât cu mingi. Curând însă, s-a dezlănțuit o înspăimântătoare crizantemă roșiatică, care i-a făcut pe oamenii mâncăcioși să râdă și să plângă.

Totodată, producția de savarine a crescut, devenind tot mai mov și mai frumoasă, încât, în biroul profesoarei de biologie, a început să fâșâie apocalipsa factorilor economici. S-a observat că nevoile țăranilor stau la cinematograf, iar sunetele boscorodite de ei se joacă de-a abracadabra.

Bineînteles că toate acestea sunt niște porcării copiate de un hoț tâmpit de pe coperta apei din vaza cu boboci de rață, iar liceul amestecat cu pescari și pixuri a fost ridicat la gradul de crustaceu-șef. Astfel, s-a făcut un bal de scrisori, la care elevii au băut miros de iarnă și au sculptat băieței și flori de papagal.

În concluzie: a fi pix nu miroase a liceu!

Un cuptor cu microunde

din Pădurea Gravitațională

ps...şi acum în ton cu acest suprarealism indus şi împreună cu traducerea cuvântului dada, din limba franceză şi care înseamnă căluţ:), permiteţi-mi să vă pun o întrebare...(în regim de plagiat după o sursă necunoscută) potrivită cu sărbătorile:

Ce face un cal pe un câmp de cannabis?

...

PAŞTE FERICIT!

Banii...înainte sau după...?!?

A fost o simplă discuţie, într-o simplă pauză de ţigară cauzată de un motiv extrem de simplu şi la ordinea zilei - banii. Aşadar, după câteva ore bune ocupate din plin cu devize, desfăşurătoare, termeni etnografici, contracte, icoane, telefoane, articole cu poze:D, rapoarte şi planuri, ouă încondeiate ş.a., relaxarea a venit prin fum, dar laitmotivul primei părţi a zilei, şi anume, banul...[ar merge şi pluralul], ne-a urmărit la locul de fumat, unde seriozitatea s-a estompat dintr-o dată, iar discuţia a alunecat taman în bălării...Încerc să redau dialogul, fără a dezvălui însă personajele aflate în discuţie şi nici pe cele care stăteau de vorbă:

- Voi afla cu siguranţă ce se întâmplă de fapt, cum se vor da banii şi despre ce sumă vorbim.

- Dar, întrebarea mea este când se vor da...înainte sau după?

- Păi va fi conform contractului...probabil după ca la curve...

- Nu e adevărat. Păi nu ştii expresia încetăţenită, pe care o ştiu de ani de zile, banii înainte, ca la curve. În nici un caz, prostituatele nu iau banii după prestaţie, poate doar dacă au plusat faţă de serviciile negociate iniţial.

- Ba nu, se ia în funcţie de timpul de derulare a activităţii.

- Nu cred, e cum zic io...e pe act, mai bine zis, după cifra sau numărul:D de elemente executate. Şi, poate, după gradul de dificultate...sau în funcţie de sporul de ruşine per perversiune. Lasă, că-mi pun pe blog un poll cu întrebarea asta...Înainte sau După?...Că noi oricum vorbim în totală necunoştinţă de cauză.

- Cum? Vrei să faci publică discuţia noastră...Păi nu ţi-e ruşine?

- De ce să-mi fie? E o pură curiozitate...vreau să aflu veridicitatea acestui stereotip...Iar, poate, cititorii mei au ceva experienţă de genul celei practicate şi pe la kilometrul 12, dacă ne gândim la Sibiu şi împrejurimile lui...şi răspunsurile nu vor întârzia să apară...sau poate am parte doar de pudici & inocenţi...hmm...nu ştiu.

Deci, am pus-o...întrebarea:D...Dar, până vă gândiţi voi dacă merită ori nu să i se dea un răspuns adevărat, să ne delectăm...sau nu [prea multe sau-uri...] cu o poveste marinărească cu tentă puţintel desfrânată, în ton cu întrebarea mea...

După luni întregi de bătut mările-n lung şi-n lat, un simplu marinar trece de strâmtoarea Dardanele:P şi acostează pe Insula Plăcerilor, paradisul sexual mult visat. Dar cu cei doi dolari în buzunarul ăl bun, că celălalt îi era demult găurit, a reuşit să treacă doar pragul unui bordelaş de tri parale, iar matroana, făcându-i-se milă de bietul om neîmplinit, l-a servit cu ... o scândură găurită...pe care i-a pregătit-o într-o magherniţă de la ultimul etaj. Omul nostru a plecat totuşi satisfăcut şi drept mulţumire, dar şi de nevoie a revenit şi în anii următori, la fiecare partidă pe care o avea cu scândura plătind doi dolari. În al treilea an, Madama îl întâmpină cu un zâmbet larg şi strident colorat: Pentru că ne sunteţi un client atât de fidel, astăzi aveţi gratuitate. Marinarul urcă fericit până în pod, tremurând de dor pentru scândura lui dragă, dar coboară vijelios: Madame, ai schimbat scândura. Asta nouă n-are gaură! Răspunsul a venit mieros, în zeflemea: Pentru dărnicia pe care Domnia Voastră ne-a arătat-o întotdeauna, v-am oferit de această dată o VIRGINA!

Care-s păcălelile, care-s adevărurile, care-s provocările?

Dimineaţă. Soare. Cer senin. Trei norişori. Prima melodie a zilei pe care am ascultat-o a fost faină, ritmată, cu iz de libertate, Mica Ţiganiadă. Am gândit puţin mai departe şi am simţit totuşi o micuţă energie negativă, cam cenuşie de felul ei...cauzatoare a unor mici presimţiri uşor înnegurate cu privire la ziua ce-mi urma.

Sună telefonul. "Eliza, am un vierme pe tastatură! Am încercat să-l dau jos, dar a picat printre litere." Trece jumătate de oră. Sună iar telefonul. "Gata cu viermele. Nu mi se mai târăşte printre taste. Tocmai a venit cineva din Diaspora şi m-a ajutat să-l scot de acolo." "Şi ce-ai făcut cu el? L-ai omorât?" "Nu, cum să-l ucid?...I-am schimbat domiciliul...l-am transportat la aer curat..."

Bate cineva la uşa. Foarte solemn, de 3 x. M-am speriat puţin pentru că în acel moment eram foarte concentrată asupra calculării unui deviz pentru un evenimant pe care o să-l organizez în vară. Era un curier frumuşel, care cu o voce de bariton m-a întrebat, întinzându-mi un plic: "Dumneavoastră sunteţi Eliza?" şi a continuat, spre surprinderea mea: "Aveţi o scrisoare din partea unei persoane care doreşte să-şi păstreze anonimatul. Vă roagă să-i citiţi mesajul cu atenţie şi să faceţi ceea ce consideraţi a fi necesar."

Suspans, marcat de o curiozitate evidentă. Să fie antrax? Wtf? Citesc: "Vă anunţ cu durere în suflet dispariţia prematură a Bunului Simţ. Sincere condoleanţe! Înmormântarea lui va avea loc începând din acest moment...se va desfăşura...peste tot...Aţi intuit această veste, nu-i aşa? Nu este deontologic să vă anunţ asemenea grozăvie când vă aflaţi în plină activitate profesională! Îmi pare rău! Nu vreau să vă destabilizez! Dar mai e o şansă...şi o speranţă! Faceţi-l să renască din propria-i cenuşă...! Cum? Prin Conştiinţă.[Semnătură aproape ilizibilă] Greierul Vorbitor (momentan Scriitor)"

Da, într-adevăr ştiam, dar nu credeam că e deja oficial. M-am speriat...dar am făcut ce mi s-a cerut...ceea ce am considerat a fi necesar. Am mediatizat mesajul...şi voi continua să-l promovez...pentru că nu am chef deloc să accept realitatea expusă prea conştiincios...

În rest, la fel ca dimineaţă, soare, cer senin, trei norişori...Momentan, noapte!