Mă declar îndrăgostită...

de Viaţă! O ştiam, dar am conştiantizat-o destul de târziu, prin '97, anul în care am terminat liceul şi, culmea, fără motivaţia unui personaj de gen masculin. Parcă mă văd şi acum stând singură pe o bancă din faţa Primăriei Vechi a Sibiului, într-o zi însorită şi senină, nefumând...vă puteţi închipui aşa ceva?...Eu nu! Dar mă minunam în sinea mea de toate miracolele vieţii. Mă uitam la frunzele verzi ale copacilor, îmi teoretizam personificat, aşadar în joacă, circuitul apei în natură...Cred că plouase în noaptea precedentă..iar urmele apei dispăruseră. Îmi imaginam goana stropilor de ploaie deja ajunşi pe pământ şi unirea lor într-un conglomerat lichid, bineînţeles tot episodul purtând  pecetea dialogului imaginar. 

Simţeam Natura şi eram în legătură stânsă cu ea..Era atât de naturală senzaţia, încât aş putea s-o categorisesc din gama Farmec Natural. Şi este logic, toate premisele fuseseră deja create: bucuria, seninătatea, apa şi stropii ei, plus imaginaţia care mi-o luase razna spre înălţimi şi mulţumirile adresate Creatorului. Iar continuitatea & fidelitatea în sentimente mi-este unul dintre punctele mele forte...Aţi înţeles bine din titlu, dragostea mea pentru viaţă persitsă şi capătă conotaţii noi, pe măsură ce timpul îşi aduce obolul. Şi nu sunt singura, cu siguranţă. Voi cititorii şi cititoarele mele...sunteţi de acord cu "Îndrăgosteala de Viaţă", drept principiu de bază în coabitarea cu acest sentiment care stimulează în toate domeniile? Cred că şi Giulia, Ambasadorul gamei Farmec Natural mă aprobă cu un zâmbet cald. Vreţi o dovadă foto a permanenţiei percepţiei mele descrise la început? Acum câteva luni, treceam din nou prin faţa Primăriei Vechi şi m-a bucurat brusc un copac...frumos, înalt, alb, cu frunze faine, chit că era luna decembrie [Platanus acerifolia].

Până acum am transmis informaţiile la nivel ideatic, senzorial şi fotografic, dar de acum în colo mă voi referi strict la mine şi la liantul dintre pshic şi fizic în viaţa mea de zi cu zi, tocmai pentru a putea explica punctul de plecare al frumuseţii naturale a vieţii...

De fapt, hai să nu mă codesc atâta în a vă spune păsul meu. Mulţi mă cunoaşteţi, ştiţi că am din nou părul lung. Noroc cu prima probă de la Spring SuperBlog 2013 că mi s-a deschis "cartea" fix la ceea ce mă interesa: îngrijirea părului şi a corpului. Folosesc crema de gălbenele despre care ştiu de la tata şi bunica (grădina ei era plină de ele)...încă de când eram mică, dar nu cunoşteam detaliat binefacerile arganului şi a aloei vera. 

Evit să ating subiectul, nu? Fie ce-o fi, îl scriu! Vreau să mă tund mai scurt...Pentru că nu ştiam multe din sfaturile cu care Farmec ne hrăneşte mi-am piptănat părul ud fiind, s-a deteriorat (nu întratât încât să se vadă, dar eu îl simt) şi vine vara...o să-mi fie prea cald cu coama de cal de bătaie:) leu. 

Aştept, sub formă de comment la articol/ pe Twitter/ pe Facebook,  sugestii de tunsoare...medie, că scurt-scurt am fost acum trei ani...Haideţi fetelor, aruncaţi peria...că simt dogoarea verii care vine! [Parafrazare eliziacă întâlnită în majoritatea poveştilor cu zmei:)]