Urmărindu-l pe "Al 6-lea jucator"...

... + pe restul echipei, în direct şi faţă-n faţă...

Sâmbătă m-am răzgândit, apoi m-am re-răzgândit, iar concluzia finală, nerăzgândită şi îndeplinită cu mare bucurie a fost meciul de baschet dintre CSU Sibiu şi BC Timoşoara. Baschet am jucat aproape de când mă ştiu, pe Lilly Paneth unde stăteam, eram mărginită de terenuri...la un capăt şi la celălalt al străzii. Oricine îşi poate lesne închipui cum mi-a fost copilăria...printre mingi, coşuri de baschet şi meciuri încheieate cu bătăi de ştrengari mici şi orgolioşi nevoie mare. Bineînţeles că nici liceul (de artă) nu s-a lăsat mai prejos şi mi-a pus la dispoziţie 2 coşuri timp de 4 ani...De atunci...am mai făcut ceve încercări, de data asta în cartier, chiar de când lucrez la muzeu (împreună cu Ana Mică şi alţi prieteni...m-am mutat între timp din centru)...Concluzia, îmi place baschetul...şi rău am făcut că nu i-am dat importanţa pe care am ştiut-o şi am uitat-o...Dar, never is too late...(nu aşa era vorba:)...dar aşa este pentru mine...

DECI, duminică am fost cu Moni, Tudor şi Diana la meciul dintre CSU Atlassib Sibiu şi BC Timişoara ....şi am simţit din nou bucuria şi energia acestui sport de suflet. Nu voi comenta fazele de coş...pe minute şi reprize, voi încerca să aduc emoţia pe care am simţit-o pe tot parcursul meciului, câştigat de noi cu 91 la 81:) Meciul a fost frumos, coşurile au fost unele dintre ele spectaculoase, l-am remarcat pe jucătorul nr. 8 (ce-ţi ziceam Tudor, de numere:)...dar ceea ce am simţit cel mai tare, a fost forţa galeriei, energia emanată din sutele (poate miile...nu ştiu) de glasuri care-şi încurajau echipa. Iar băieţii îi făceau pe plac...ridicând-şi fanii în picioare la fiecare coş dat! Să vă spun o mică poveste adevărată, ştiţi că eu nu mint de felul meu. În faţa mea stătea un om care parcă avea puterea să împiedice adversarul să marcheze...L-am urmarit, până să-mi dau seama, vreo 10 minute...iar după aceea tot restul meciului, pentru a mă convinge că am dreptate...Aşa a fost! Fiecare "Huoo!" era strigat la timp şi, parcă le tăia timişorenilor elanul...Nu mai spun de aplauze, de încurajări, de cântece...Nu voi da prea multe detalii...pentru că sunt sigură că veţi veni de acum în colo la Sala Transilvania...la meciurile CSU-ului...! Da? Bine, am înţeles...ne vedem acolo!