Eu cand vreau sa fluier, fluier! - Partea a III-a - De vorba cu sfintii

Acum un an si jumatate, cand organizam Noaptea Muzeelor, brusc, am fost anuntata ca din buget mi-au fost retrasi 50 de milioane. N-am intrat in panica, desi in tremura inima si am apelat cu incredere la o banca (nu dau numele aici, ca reclama a fost deja facuta). Luni dimineata, vine Bucur si zice: "Eliza, cum crezi ca o sa poti plati toate activitatile Noptii Muzeelor?" Eu, nonsalant ii raspund: "Pai vom primi probabil o sponsorizare de 50 de milioane si imi vor ajunge banii!". Dupa sedinta de la ora 8, aud si eu ce-a zis despre mine (ironic, cu siguranta): "Eliza, vorbeste cu ingerii...Crede ea ca asa de usor se face rost de bani?!". In concluzie, ca tare m-a apucat lenea sa descriu cu de-amanuntul situatia, la ora 11 am fost anuntata de "ingeri" ca mi s-a aprobat sponsorizarea....Sa trecem peste asta si sa revenim la povestea mea...
Am ramas la Ploiesti, dar nu pentru mult timp...ca trenul nu mai avea rabdare, sinele se grabeau spre Brasov, eu deja pufaiam, in usa vagonului, asteptand rapidul sa treaca pe linia cealalta, intre timp faceam poze cu obsesia mea de cand eram mica (Crucea de pe Caraiman - cand voi ajunge si acolo??? Vreau, cu musai in fata!). N-am mai fost demult cu Nasu' (io-s maiastra in okazii), dar un baiat mi-a cerur o tigara cand am coborat din tren. I-am dat, cu bunavointa, un Lucky, dar la cateva secunde i l-am cerut inapoi, ca aveam de la Ema un pachet aproape plin cu Pall Mall subtiri: "Da-mi tigara inapoi si iti dau 3 subtiri pe ea". Gata, am facut afacerea si odata cu ea, la ideea lui Petrica, nu m-am mai dus in gara (de lene) si am luat trenul spre Sfantu Gheorghe, tren care sedea cuminte la 2 metri de mine. Am mers cu Nasu' si cu un batran a naibii de simpatic, care m-a purtat si in viitor (dupa alegeri) si in trecut (pe vremea lui Ceausescu si inainte), prin snoave, patanii si bancuri. Uitandu-ma din gara la orasul in care nimerisem (cu scopul de a-mi vizita varul primar si pe matusa-mea, Duta, pe care nu o mai vazusem de 21 de ani)...am simtit ca ma asteapta clipe nebanuite...si m-am lasat in voia surprizelor.
Am ajuns la cateva ceasuri bune...:P de la sarbatoarea de Sf. Dumitru, deja al doilea sfant care imi apare in poveste...nu? Matusa-mea e actrita, a fost ziua ei de curand, a fost si onomastica...(La multi ani, Duta). Deci inca un tort, de aceasta data cu ciocolata. Si inca un caine...o catelusa dulce, dulce - MICA. Pot spune acum (ca sa nu uit mai tarziu) ca pentru prima data in viata mea am dormit cu un caine in
pat. Dar ce caine...numai putin ca vreau neaparat sa o vedeti si voi. Si stiti si voi cat de mult imi plac primele dati, cum le caut eu cu lumanarea (aprinsa)...Mai am cateva:) ...vai ce ce bucuroasa sunt!
Dar sa nu uitam spre ce ma indreptam...dupa tort, am servit inca unul...un to(r)t spiritual. Neaparat vreau sa va spun reteta, cu varianta ei adevarata si, in balans, cu variata ei de nemancat (poate chiar de vomitat):
RETETA:
Se ia BUN SIMT din belsug, se presara peste toate greutatile viatii, care, in acest fel, ii refac sistemul imunitar si solutiile apar. Bunul simt, impreuna cu sistemul sanatos de gandire libera(la), civilizata si evoluata se revolutioneaza cu mixerul celor care vor contribui in duminica ce va sa vina si peste doua saptamani, la realizarea celei mai gustoase si energizante creme - crema de care Romania nu a mai beneficiat de aproape 7 (sapte) decenii. Nu cred ca vrem o crema spirtoasa, cu arome adulterine si fara ingredientul principal - Bunul Simt, care da gustul si calitatea necesara unei natii, ce prea mult a plecat capul si a uitat sa gandeasca liber.
Sincera sa fiu, in prostia mea, as fi ales crema mult-prea-prihanita, ziceam ca asta e dovada de inteligenta. Am renuntat, Sfantu Gheorghe mi-a schimbat optiunea...Nu a fost necesara nici o munca de convingere, a fost, pur si simplu, ceva natural...am vazut si am simtit o alta savoare, cea a to(r)tul nou din care am gustat, ascultand vorbele ce zburau liber(al) in jurul meu, la sediul PNL al orasului din Covasna. Si am ales si voi alege ce mi-a fost dat sa testez (ca si cum aceasta alegere ar mai avea nevoie de teste)!
Apoi, energizata, cu o pofta de viata si un suflu nou, m-am intors in cercul de actori al Dutei. Rasete, clinchete de pahare, idei hilare, monologuri declamate si planuri pentru viitorul apropiat. Viitorul a venit a doua zi, zi in care m-am indragostit in Sincrai...Bucatile de zahar cubic, mi-au fost luate, din palma, cu o netarmurita grija si tandrete de buzele umede, groase, dar gingase ale celor mai frumosi cai de rasa de la Clubul Ecvestru al Sincraiului. Tot sfant, nu-i asa? Asa...si l-am cunoscut pe Jusy, un cal frumos, cu picioare lungi, cuminte de mama-focului. Iar apropierea dintre noi nu s-a lasat prea mult asteptata, chit ca, dupa ce am invatat cum sa-mi reglez scarita, am incercat sa ma urc in sa, ca oamenii, dar am reusit ca neoamenii. M-am lungit pe spinarea lui Jusy, ca intr-un film cu green-horni. Dupa aia, am invatat si sa sar frumos in sa si sa merg la pas, dar si la trap...unu, doi, unu, doi, cu varfurile bocancilor infipte in scarite, sus-jos, sus, jos...In cocluzie, din primavara ma duc la lectii de echitatie, la Baza Hipica din Sibiu. Dupa ce am terminat aventura, pe care o trec tot la "Primele dati"....am plecat spre Arcus (http://www.crestinortodox.ro/carte-921-82336-arcus-166). Impresionant...mi-am lasat imaginatia sa zboare, vizualizand cu ochii mintii piesele de teatru ale Dutei si ale colegilor ei, in decor de toamna colorata.
Si am plecat, ma duceam acasa, dupa mai multe schimburi de microbuze si autobuze, ma trezesc in masina unui scorpion care m-a luat din Fagaras, de la ocazie...ok, gata recunosc, iar am stat la ocazie...si ce-i cu asta??? Ei bine, e! Este vorba despre anumite ganduri pe care le aveam demult, dar nu indrazneam sa le rostesc cu glas tare, decat asa...pe la urechile prietenilor. Le-am rostit unui necunoscut, de fapt el mi le-a rostit mie...de ma miram cum este posibil asa ceva. Vocea avea timbru masculin, si totusi mi se parea ca eu vorbesc. Din vorba in vorba, pe la intrarea in Sibiu, am ajuns la un subiect de discutie destul de atragator, perlele. Va dau si definitia lor:P - PÉRLĂ, perle, s.f. 1. Piatră semiprețioasă, aproximativ sferică, de culoare argintie, cu luciu sidefiu, produsă de anumite scoici, de unde este extrasă și folosită ca podoabă; mărgăritar; imitație a acestei pietre, folosita ca obiect de podoabă. ♦ Fig. Persoană cu merite deosebite; lucru de mare valoare ♦ Fig. (Ir.) Eroare grosolană (și ridicolă). 2. Element decorativ de formă sferică, folosit la decorarea unor muluri arhitecturale. – Din fr. perle, it. perla, germ. Perle.
Faina discutie:), din care eu am invatat ca sunt o deosebita, o perla (si o narcisista notorie!) Nu-i asa ca n-ati inteles nimic? Asta e! Asa e viata! Grea cateodata!
Pa...ma duc duminica la vot, dar sambata ma duc la circ, ca iar am castigat invitatii de la KISS FM.