Juca-m-aş să mă joc cu jocul. Reloaded.

Draga mea Nemira,

* Adresarea atât de familiară denotă faptul că deja avem o istorie în comun încă de anul trecut când, purtată de impulsurile tale energetico-sentimentale, mi-am retrăit perioada liceului şi a fragedei tinereţi..almost gone:).

Acum e total altceva.. E proba cu numărul 11, cifră magică la daci, a competiţiei blogosferice SuperBlog 2013 şi mă voi întoarce în trecutul personal deja foarte îndepărtat, despre care v-am mai povestit, cel al primelor mele cochetări cu scrisul, dar şi cu "politica".

Nemira, cu tine vorbesc, de ce trebuie să îmi aminteşti de jocurile copilăriei, de ce îmi dai, printre exemplele inspiratoare ale probei, cărţile tale cu care te lauzi şi pe care le-am văzut ultima oară la Sibiu Book Festival, în luna septembrie: Jocul lui Ender de Orson Scott Card, Urzeala Tronurilor a lui George R.R. Martin şi Jocurile Foamei, autoare Suzanne Collins? 

De ce nu mă laşi să uit unul din jocurile pe care le-am început în clasa a V-a, jocul de-a politica? Oare pentru că nu poate să fie trecut cu vederea? Pentru că are continuitate şi în prezent? 

Să vă spun despre ce e vorba. În doua secvenţe: 

• Am fost crescută de un tată, care pe lângă faptul că m/ne-a educat (pe mine şi pe Alexandru, fratele meu) într-un spirit puternic anticomunist, încă înainte de revoluţie [exemplu: Eu eram îndrăgostită în clasa a IV-a, '88/'89 de Flavius, iar el mi-a atras atenţia că nu e bine ce fac. Adică, faptul că ascultam Vocea Americii şi Europa liberă cu pârâituri trebuia, cică, să fie recunoscut şoptit, pe la colţuri, nu în gura mare să audă toată clasa şi să ne fie create în mod gratuit probleme de coloratură politică. Am ţinut cont de sfatul lui...pentru că îmi plăcea de el...], după acel decembrie '89, a devenit din ce în ce mai elocvent, iar eu, logic, îi împărtăşeam părerile...şi îmi părea rău că sunt doar în clasa a V-a şi nu am drept de vot, pentru alegerile din 20 mai 1990. A urmat vizita la Timişoara, cu noi cu tot, şi ajutoare pentru studenţii aflaţi în grevă, solidari cu Piaţa Universităţii, după acel iunie '90 şi Imnul Golanilor, învăţat pe de rost, aşa prin pimăvara lui '91. Mai trec, câtiva ani şi iar mă citez: Trec uşor pentru campania electorală din '96 în care m-am implicat, împrăştiind prin şcoala 4 afişele Speranţei (am sperat...ce draqu' să fac?). Tot în perioada de după eşecul viitorului...mi-am dorit să aibă succes lozinca "Monarhia salvează România!" Şi acum mai am câteva din portretele Regelui Mihai provenite de la Partidul Liberal Monarhist...prin anii '92-'93. Insigna cu coroana, din păcate, am pierdut-o...prin clasă, pentru că o purtam în fiecare zi, la şcoală. [La mulţi ani cu sănătate, Maiestate!]
• Toţi foştii mei colegi de clasă ţin minte de pseodo-campania electorală derulată de partidul proaspăt înfiinţat de mine, la începutul lui iunie '90 - GFV, adică Grupul Fructelor Vesele..[Nu voi scrie mai mult despre partidul meu care fiinţează şi astăzi şi e formate doar din două fructe: Căpşună aka subemnata şi Ananas, alias Oana. Vreţi detalii? Sunteţi curioşi? Ia, ascultaţi-mă aici, într-o înregistrare din septembrie 2011, la Radio România Cultural, mulţumesc Raluca!]

[...Am uitat să vă spun versurile pe care le ştiu de mică şi care s-au sedimentat adânc în conştiinţa mea...O luptă-i viaţa; deci te luptă/ Cu dragoste de ea cu dor..spunea George Coşbuc în 1894. Clar, era vorba despre mine. Eu, copilul! Cu siguranţă, Ender, copilul, nu a fost crescut cu poezii, poate doar cu cântece specifice Şcolii de Luptă din care făcea parte...]

Şi, iată-mă iar pe baricade..era mai-mai să uit de Gerarul anului trecut. Acum, recitind ceea ce scriam atunci, mai-mai că-mi dau dreptate [vor veni peste noi niscai alegeri anticipate - n-a fost cazul, au venit cele (i)-reale, palamentare - , care poate vor resuscita, doar provizoriu:(, speranţa în normalitate...care-i aia? am avut-o vreodată?...partidele (mai ales cele din opoziţie) nu-şi vor mai da rând în definirea stării normale şi atragerea electoratului (foştii votanţi ai FSN în '90 [vinovaţii fără vină] plus ai noilor posesori de majorat...) dar, nimeni nu cred că va profita de schimbarea preşedintelui ca să ceară parlamentului, în primul rând, revizuirea constituţiei şi re-transformarea dulcei, nostre Românii în monarhie constituţională.]...având în vedere ceea ce se întâmplă acum...Zecile de discuţii

politicianiste despre oportunitatea începerii explotării aurului (ş.a:() de către RMGC şi protestul nostru care va continua, iar mă citez, cu mici completări, din ce scriam aseară pe facebook, după marşul de la Sibiu: Dacă vom rămâne hotărâţi până la respingerea finală şi fără drept de apel a proiectului "poleit" rmgc, fără să ţinem cont de tergiversări/ manipulări/ vremea rea care va veni în curând ş.a...natura, patrimoniul, roşienii şi toată România ne vor mulţumi...că nu am lăsat să se întâmple această infamie!

Voi reveni, cu siguranţă! Mă bucur că am avut ocazia acestei probe a SuperBlog-ului 2013, în care jăcurile copilăriei mele se întrepătrund şi au o continuare firească cu jocul deja a adultului. Cu menţiunea, că acum nu mai este joacă. 

Ei vor să se joace cu cianură, iar noi: NU, NU şi NU!

ps..amintire foto din Roşia Montană, a anului 2001...

pps..nu vreau ca Albunus Maior să-şi sfârşească mileniile din vina noastră..