Dacă vântul nu suflă în pânze, vâsleşte!

Dragi spiriduşi ai cadourilor de lux făurite cu dragoste şi oferite din inimă aka LuxuryGifts.ro, vă cer scuze pentru întârzierea cu care particip la cea de-a douăzeci şi şasea probă a SuperBlog 2013, acum pe finalul competiţiei, dar într-o zi în care nu mă pot abţine în a ura României şi tuturor românilor un La mulţi ani!, coroborat cu un îndemn extrem de motivaţional: "Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,/ Ţara mea de glorii, ţara mea de dor,/ Braţele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ţi mare, mare viitor!/ Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,/ Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;/ Căci rămîne stânca, deşi moare valul,/ Dulce Românie, asta ţi-o doresc." Mihai Eminescu - Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie!

Şi acum să trecem la oile mărgelele noastre austriece, cristalele Swarovski, fabricate de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi răspândite, de atunci, în întreaga lume, aniversata noastră Românie nefiind ocolită. Ba chiar mai mult, aici, şi-au stabilit cartierul-general al batalionului de lux spiriduşii, care m-au tras de mânecă şi mi-au amintit de un vis, pe care sunt pe cale să-l pierd. Dar, conştientizând un asemenea risc, logic este să-l previn, trecând, ca tot omu', prin diferitele faze evolutive ale ideii de bază. 

Faza involuntară. Într-un neobişnuit acces de atenţie oferit Facebook-ului săptămâna trecută, am văzut cu bucurie că la Serile Sibiului, organizate de Asociaţia pentru Înfrumuseţearea Oraşului Sibiu, urma al nu ştiu câte-lea eveniment din cadrul proiectului "Cuvintele Sibiului", finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional, şi anume dezbaterea despre Viaţa privată în Transilvania şi Sibiu. 

Faza spontană. Vinerea trecută încă oscilam în a participa la prelegerea din Cafe Wien, dar gândul bun pusese deja stăpânire pe mine, a alungat oboseala săptămânii nebune, dar faine de la noi de la muzeu şi a spus prezent la apel.

Faza rememoratoare şi acumulatoare de cunoştinţe noi. Ţineţi minte nebuniile mele comparative în materie de artă culinară germană vs/ împreună cu cea din spaţiul trasilvanean pentru Evul Mediu târziu? Cele începute în timpul facultăţii şi cvasi finalizate prin masterul din februarie 2011. Spun cvasi cu regretul lipsei mele de continuitate, pe care, prin prezentarea lui, ajungând la partea despre alimentaţia Transilvaniei dintre secolele al XVI-lea şi al XVIII-lea (începând cu pagina 38, aviz amatorilor:), Bogdan, un vechi coleg şi prieten, mi-a indus, fără să ştie, un îndemn pe care acum, după principiul, Dar din Dar se face Rai, i-l returnez, sub formă de cadou virtual pentru ziua lui din 21 a lui Undrea: este vorba de o corabie, decorată cu cristale Swarovski tek, negru şi vernil, aşezată pe o placuţă inscripţionată cu proverbul latin: "Dacă vântul nu sufla în pânze, vâsleşte". Simt/ ştiu că aşa a procedat şi el. Mulţumesc!

Concluzie eliziacă: Vreau să cred că pornind de la ultima seară sibiană...motivaţia mi-a fost reanimată, pentru a nu mai folosi adverbul cvasi.