Habar n-am ce vreau...

Nu-mi voi respecta una dintre semi-inexistentele rigori ale stilului pe care mi le-am format spontan, de a amesteca scriitura aproximativ  serioasă pe la acest blog cu cea cât de cât frivolă, pentru că de dimineaţă mi-o trăznit prin scăfârlie să-mi fac ordine printre hârţoage...şi nu m-am putu abţine să nu citesc fragmente din jurnalele mele....handwriting...L-am ales pe cel al anilor '99 - '01, pentru că îmi aminteam vag că ar putea să conţină încercările mele într-ale poeziei...:D Le-am luat pe rând, mi-a fost tare drag de mine, mai ales pentru faptul că io nu vroiam decât să-mi pun găndurile într-o formă-neformă...vroiam să-mi trăiesc la maxim simţirile...

De ce scriu acum despre aşa ceva...? Poate pentru că îmi este dor să simt...Doamne, deja devin prea personală...Acum le-am recitit...le postez...cu riscul de a ma simţi vulnerabilă...dar, nu contează, că-mi trece când îmi iau geaca de piele, pantalonii negri cu fermoare şi multe buzunare, vesta mea Canadian 4719 - OURDOOR SURVIVAL şi vârful de săgeată maghiară, replică a celor de evul mediu timpuriu şi gândurile combative.

Nu mă criticaţi...n-au rimă...nu sunt poezii...e ceea ce trăiam...



CICĂ, SENIN

Mă mir şi parcă nu mă mir

Şi simt şi parcă nu mai simt

De ce-i ala uşor să ştii că nu existi?

Roşesc, dar fruntea neagră e acolo

Une nici gânduri nu se-aud.

E chiar albastru cerul când lacrimi se închină?

În opt există viaţă ce sufletu-l stârneşte

Şi casele se schimbă şi frunze cad din tei.

Atunci, diurn se pierd îmbrăţişări-comori?

Lumina mi se-adună în colţuri, la ferestre.

Iar soarele se stinge sperând în viitor,

Căci roşu se preface-n negru sau în zbor?

Iar frunzele se-adună şi cresc în vijelie

Cu zgomot de maree spre lună urc, cobor...

Şi care e speranţa, când munţii-n avalanşă mor?

8.12.1999

DELOC

Suflet pustiu, de ce nu plângi

când ştii că vrei mirat să cerni nisipul lacrimii uscate?

Zig-zag-ul inimii-n bătaie nu-l auzi?

Eşti surd? Ţi-ai părăsit sălaşul?

Golit, lipsit de stropi-lumină,

furat de oaze primitoare ... stă pustiul.

Dintr-o suflare-n grabă ca tine s-a sleit,

iar dulcele-n curmală s-a stins nehotărât.

Fântâna e departe, tăcută-i emisfera,

ce zilnic, în rotire spre ce-a pierdut aleargă.

Dar zborul e strivit de prăbuşire.

Tăcerea, golul, setea, pustiul rezistă.

Dar inima nu. Deşi nu mai e tristă.

E DELOC.



19.12.1999

FUMAŢI-AŞ

Negru cu un nimb de aur

şi în raze de Saturn,

casa ce ne înfăşoară,

muza ce nu ne-nţelege

totul stă în suspendare.

Peste negru-n valuri roşii

orizontul se desprinde

şi ne lasă-n amăgirea noastră

de fiinţe prea cuminte.

Firişoare verzi de iarbă

cresc spre cerul prăbuşit,

îl ating, se duc departe-n orizontul reunit.

Albul peste tot se-ntinde, nu-l mai văd decât pe el

...ca o ceaţă ce preface munţii suri în nori de-oţel.

Fumul nostru-i împreună, iar scânteia-i e Lumină.

28.02.2000

 TU

În turn norii se împing.

Deschid fereastra şi-i primesc,

şi-i strâng.

Şi-i simt în mine, nu-i resping

căci mă cuprind şi pot să-i plâng.

Şi mă apasă, şi-i ating

şi atingându-i, plâng arzând.

Dar ei mă sting dacă-i respir

şi mor de nori.

De nori murind...

04.03.2000

IOC

Speranţă? Râd...

Altceva...poate dragoste?

Deja se simte o schimbare...

Nu mai am putere să râd,

m-am înecat în râs...şi am murit.

05.06.2000



În concluzie...mi-e dor să simt...mă duc să-mi trag armura pe mine...bineînţeles nu înainte de a da cu bâta-n baltă...că mi-am amintit o fază cu armură...:D

...chiar dacă am armură:D...mai îmi iau o măsură de protecţie, în caz că va dispărea acest videoclip de pe youtube...şi vă dau link-ul site-ului exact, chiar de la creatorii RObotzi lor...Creative Monkeyz