Azi e baba mea...8 martie

Hmmm...mă lăudam io cine ştie când, cred că totuşi arareori aka câteodată aka din când în când aka destul de des aka tot timpul...că nu sunt superstiţioasă...şi dacă sunt, prefer să-mi creez singură semnele prevestitoare. Ceea ce voi mărturisi...bine, pentru a controla tradiţia neaoşă, în următorii ani...[ce-am ajuns să fiu..un CTC al crediţelor în supranatural:P...] că de ani de zile, dar fără a cuantifica rezulatele până acum, în perioada Babelor...mi-am ales şi eu o babă...în 8 martie...am corelat alegerea cu 8-ul din ziua de naştere.  Pentru că tradiţia spune că aşa cum este ziua respectivă, din punct de vedere meteorologic, aşa îi va merge tot anul persoanei care s-a riscat să-şi pună pe seama vremii nesigure destinul anului respectiv. Nu mă voi apuca eu acum să-nşir mărgărite...că nu n-am de gând astăzi să scriu poveşti de adormit copiii...deşi, ui că mi-a venit o idee...de ce nu m-aş urni să inventez o altfel de poveste a Babelor...să văd dacă am inspiratie...că expiraţie a fumului de Lucky am căcălău, Măria-ta:)!

Notă: Anumite urme abia perceptibile ale poveştii clasice, vor putea fi însă recunoscute în abrambureala pe care o voi scorni.

Babele în perioada băsesciană - in(ter)venţie pamfletară

Babele de factură băsescienă sunt doar câteva, nouă, alese pe sprânceană, talie, bust şi/sau şunci. Dacă cineva se întrebă dacă ar conta în selectarea lor cât de puţin, numărul de neuroni, IQ-ul sau măcar bunul simţ, răspunsul ar fi negativ. Dar nimeni nu întreabă, iar filosofia baladei noastre populare Mioriţa cu atitudine resemnată în faţa morţii, continuă spre una de complacere colectivă în cazul alegerilor, fără bază reală a celor nouă babe reprezentative pentru destinul celor care şi le aleg drept ursitoare în toată regula, cu mandat de patru un an. Am omis faptul că fiecare român îşi poate alege o babă, dintre cele deja alese de stăpânire, în intevalul 1-9 martie, al fiecărui an. Babele în cauză sunt fiţoase, perversetite, lacome, cu forme bine definite, atât la stat, cât şi la buzunar...ar fi fost bine să pot folosi cuvântul sfat...dar nu eram veridică. Ele sunt şi răzbunătoare, caţe, maneliste, tot timpul pe fugă...de răspundere, dar degrabă bucuroase să primescă acadele...da...v-aţi dat bine seama, bomboane pe băţ, de-alea de supt. Şi primesc tot timpul, chiar fără să ceară. Ele sunt greu de găsit de mâna DNA-ului, care e vrăjit prin metoda afluenţelor de flăcări violet pe care le răspândesc la momentul oportun. Pentru că totuşi prefăcătoria şi machiavelismul nu au secrete pentru ele, nouă, sfatul meu este să aveţi grijă cu (i)ele!

N-am spus povestea..ce mă fac? Am creat doar atmosfera...Ştiţi ceva...gata, punem punct aici! Revenim la tradiţie! Păstrăm tradiţia! Nu vreau să inventez o poveste care să mă sperie şi mă face să visez urât la noapte!

Revin, deci azi a fost baba mea...soare de dimineaţă până seara, dar rece...fix pe stilul meu preferat. Lumină rece! Exagerez...a fost, pe ziuă, chiar călduţ, am stat pe jos la o ţigară pe treptele Casei Artelor! În concluzie, la anul în 8 martie...voi face bilanţul! A fost adevăr sau provocare?

ps Orice asemănare cu persoane şi fapte reale este pur întâmplătoare. Însă cine se va scuză, se acuză.:)