Franz Binder - 10 mari sibieni

Este născut la Sebeş în 1824. Dorind să urmeze profesiunea familiei, el va merge la Ploieşti pentru a studia farmacia. Renunţă repede la intenţiile farmaceutice şi se decide a întreprinde o călătorie în Africa şi în Orientul Apropiat, dorind să îşi regăsească fratele care plecase să lucreze în Egipt în cadrul armatei locale. De la Sibiu ajunge la Constantinopol şi apoi la Bagdad. De aici, revine la Alep şi de acolo la Cairo, unde se angajează mai întâi ca tăietor de furnir, cofetar şi berar, pentru ca în 1852 să ajungă conducător de caravane pentru o companie comerciale, cu destinaţiile Cairo şi Khartoum, unde rămâne timp de trei luni, pentru a reuşi să îşi vândă marfa. În urma acestui comerţ reuşeşte să se îmbăgăţească.

În 1853, în calitate de comerciant, ajunge primul european ce va călători în regiunea munţilor Djebel Gule, unde se întâlneşte cu regele Idris Atlan, al fungilor. Revine la Khartoum, unde va fi numit viceconsul al Imperiului Austro-Ungar în 1857. Între 1860 şi 1861, călătoreşte în regiunea Nilului Alb.

Reuşeşte să colecţioneze arme, podoabe, instrumente muzicale, obiecte gospodăreşti din Asia Mică, Mesopotamia, Siria, Egipt şi Africa. Odată revenit în Transilvania, în 1862 acestea vor fi donate Societăţii Transilvane pentru Ştiinţe Naturale din Sibiu. Colecţia din regiunea Nilului este considerată cea mai veche din lume. Cel mai important element al colecţiei sale este o mumie egipteană cu o vechime de peste două milenii.

Moare la 1875 din cauza unei pneumonii, fiind înmormântat la Vurpăr, în apropiere de Sibiu.

Călătoria lui Binder va fi povestită de nepotul său Kurt în „Călătoriile şi aventurile unui sas din Transilvania”, publicată în 1930, dar şi de Franz Remmel în „Călătorind peste şapte mări” publicată în 1984.

În 1993, la Sibiu se inaugurează Muzeul de Etnografie Universală ce îi poartă numele.

10 Mari sibieni

Razvan C. Pop (www.razvanpop.ro), impreuna cu Tudor St. Popa (www.cemerita.ro) si sub patronajul Asociatiei pentru Infrumusetarea Sibiului, Razvan Pop va prezinta un proiect ce speram noi va trece din spatiul blogosferei in cel public, in agora urbana.

Va propunem sa alegem cei mai mari 10 sibieni.

Sa va explic ce se urmareste cu acest proiect. In primul rand, sibienii sunt invitati sa isi aleaga cel mai mare sibian. Cand ne-am gandit la cel mai mare sibian, ne-am gandit la cel mai mare sibian din istorie, incepand cu calugarii secolelor medievale si finalizand cu artistii contemporani, dand un exemplu.

Si acum e randul meu sa mai adaug cate ceva. M-am alaturat proiectului de la inceput, dar, probabil din cauza prea multor preocupari, care-mi umplu timpul, dar si din cauza principiului meu no 2 - Festina Lente (care, in acest caz se traduce prin titlul melodiei de le Slang - Lenea (http://www.youtube.com/watch?v=v0-U5Cxgngw)...nu am facut nimic! Dar voi face! Lectura placuta!

26 mai - Ziua Sperantei

Simteam nevoia sa mai adaug putina seriozitate blogului meu, iar acum ocazia mult dorita s-a ivit: sarbatorirea MS Day - Ziua Internationala a bolnavilor de Scleroza Multipla (SM) in data de 26 mai, a fiecarui an Ziua Sperantei! Impreuna cu Doina (Dobrota), o colega (prietena, de fapt, e rac ca si mine...uraaa!) de boala:)...am scris un mic articolas...pentru constientizarea opiniei publice asupra acestei maladii...L-am trimis la toata presa locala...sa vedem acum reactiile (suportul, sustinerea si interesul) cu privire la acesti bolnavi...incurabili (cat de cat, cel putin momentan...pentru ca speranta mea este ca nu va mai dura mult timp si se va gasi un tratament), dintre care fac si eu parte. Poate ca va amintiti postul meu, din decembrie trecut. Daca nu, reciti-ti-l:P...am ramas cu aceleasi pareri, chit ca am aflat mai multe despre boala...Dar, che sera, sera...whatever will be will be...si mai am cateva titluri de melodii: It's a kind of magic (Queen) si Wonderful life (Louis Armstrong), in care cred!

Comunitatea SM (Scleroză Multiplă) vorbeşte aceeaşi limbă

Cutia Pandorei

„...Văzând Epimeteu că ies atâtea rele din cutie,

a şi trântit la loc capacul. Dar prea târziu se deşteptase.

Năpastele se înălţaseră şi lumea le purta în cârcă. Mai rămăsese

în cutie numai o arătare mică, firavă şi cu aripi slabe.

Ea n-apucase să mai zboare şi purta numele SPERANŢA...”

(Legendele Olimpului – Al. Mitru)

În fiecare an, în data de 26 mai se sărbătoreşte Ziua Mondială a Persoanelor Bolnave de Scleroză Multiplă. Acest eveniment se încadrează în „Săptămâna Speranţei”, sărbătorită în întreaga lume de persoanele suferinde de această boală şi de cei care le sunt alături în lupta împotriva cumplitei maladii, care poate crea dizabilităţi de scurtă durată sau permanente. În judeţul nostru, Asociaţia de Scleroză Multiplă Sibiu celebrează această zi importantă de opt ani.

Pentru o mai bună înţelegere a dificultăţilor cu care se confruntă aceşti bolnavi, precizăm că scleroza multiplă este o boală cronică, ce afectează sistemul nervos central, nu este contagioasă şi nu face parte dintre bolile mintale, cum s-ar putea presupune, în mod eronat. Tulburările de echilibru, cele motrice (de mişcare) şi cele de vedere, sunt doar câteva dintre neplăcerile cauzate de SM. Din păcate, nu există nici un tratament care să vindece scleroza multiplă, ci doar unele medicamente care stopeză sau încetinesc evoluţia bolii.

Acestă asociaţie a fost creată în scopul sprijinirii morale şi materiale a bolnavilor de SM. Principala ei preocupare este îmbunătăţirea calităţii vieţii membrilor ei, prin informarea acestora cu privire la drepturile şi facilităţile legale de care pot beneficia pe plan social şi/sau profesional, oferind sprijin pentru integrarea în programele actuale de tratament al bolii, precum şi în tratamentul recuperatoriu (kinetoterapie, psihoterapie, masaj).

Asociaţia se preocupă permanent de închegarea legăturilor dintre membrii ei, precum şi de stabilirea relaţiilor de colaborare cu membrii asociaţilor similare din ţară şi străinătate, organizând activităţi informativ-educative, culturale şi de divertisment.

Organizaţia poate fi contactată la următoarele numere de telefon: 0269/241972, 0369/409382 sau la adresa de e-mail: as_sm_sibiu@yahoo.com.

Doina Dobrotă

Preşedinte Asociaţia de Scleroză Multiplă – Sibiu

Eliza Penciu

Membru Asociatia de Scleroza Multipla - Sibiu

Cam atat cu lucrurile serioase..ce-i prea mult strica, nu-i asa? Avem printre noi...un bolnav de SM din Germania...care aduce zambetul de buze...prin caricaturile lui...pe care le voi presara in acest post. Voi da si link-ul site-ului de unde puteti afla mai multe: http://www.hubbe-cartoons.de/home0.html

Si acum...PAUZA s-a terminat, capul la fund! :P

Am zburat, zbor si voi mai zbura impreuna cu fluturii...

Aveam patru anisori, cand am zburat pentru prima data cu fluturii. Precoce, nu-i asa, pentru o fetita din grupa mica de la gradinita? Fluturii au fost starniti de emotia constientizarii primului barbat din preajm mea, in afara de tata si de Alexandru, fratele meu, cu care eram foarte rea. Se numea Claudiu, avea ochelari cu cilindru de cauciuc negru la unul dintre ochi, pentru corectarea strabismului, sau ceva de genu'. Mancam impreuna la masuta alba, ii dadeam si eu de la mine din gentuta, ce aveam eu mai bun, pana intr-o zi...Tin minte ca ne uitam la diafilme, cand el, imbracat cu niste strampi de bumbac albi, cu gaurele, a facut ceva care mi-a inundat fluturasii pe care-i simteam in stomacel. PIPI pe el! Gata cu zborul pana in grupa mijlocie, cand a aparut Flavius si fluturasii lui care zburau in ritmul valsului vienez. Aveam cinci ani si invatam germana, dupa ureche, cu Tante Anca, mama lui. Parul lui ondulat si blond m-a atras spre camera lui (era gradinita particulara), unde, abia deschizand usa, i-am creat o spaima extrama: "Mutteeer!!!!". S-a incheiat aventura mea...neinceputa! Grupa mare pregatitoare...n-am avut noroc nici aici. Paul era indragostit de Silvia, care, la carnaval avea o rochie verde cu flori mari si frumoase, rosii. Nu ma baga in seama....si am auzit, ca a si emigrat in America. Sa nu credeti ca eram urata....aveam si eu admiratorii mei. Un baiat, care la carnaval era bucatar - Buda il chema. Nu-l bagam in seama, din cauza numelui. Fitze de fetitza imatura, dar care era Zana Apelor! Cum sa faca ea pereche cu un simplu bucatar?
Alianiat...Soseste o noua etapa a vietii - clasa I-a! Pe langa tabla inmultirii, care trebuia invatata, micile sau mai marile mele minciuni, pe care le inventam sporadic, dar cu spor, pentru tata, am fost asaltata din nou de fluturi...si m-am prins in zbor cu ei. Nelutu, Flavius (cu care fluturasii jucau fotbal), Valentin (care nu mi-a lasat fluturasii sa se uite la benzile desenate cu Rahan) si Daniel "Ochi Albastri". Oftez, am ajuns deja in clasa a VII-a. Ochii mei au inceput sa caute mai departe de clasa mea, iar fluturasii s-au plictisit sa aiba o singura tinta. Au urmat, simultan, Alin si Victor. Apoi, in clasa a VIII-a...m-am cam plictisit de zbor si am facut o mica pauza, asteptand Liceul de Arta!
Fluturasii mei mici au crescut, aripile au capatat culori stralucitoare, pictate cu multa sensibilitate de Marius, primul meu prieten. Cand il vedeam in curtea scolii, ma inroseam, la comanda. Ochi verzi, inalt, primul meu prieten, cu care am invatat, pe de rost, castanii de pe strada Moscova:)! Apoi, Eliza cea sturlubatica, infiorata de placerea lecturii cartilor lui Karl May, si-a gasit, fara prea mare greutate personajele preferate: Old Shatterhand (Shatty - Silviu), Winnetou (Winny - Andrei) si Alfred de Lautreville (Alfie-Flavius), pentru care, insa era invizibila. Saraca fata cu cultura generala:P! Voi trece rapid pana in clasa a XI-a, cand mi-am descoperit pasiunea pentru pletosi, pentru rock, pentru Adder, formatia lui Andy, pe care l-am cunoscut la mare, cu care am corespondat, ne-am facut visuri si planuri impreuna, vreo 8 luni, pana cand tata mi-a zis: "Vrei sa mergi la facultate sau vrei sa continui relatia de prietenie cu Andy?" Am ales, cu greu si tristete! Si totusi, fiind in clasa a XII-a, am vrut sa le demonstrez colegilor mei, mai ales colegelor, ca nu sunt doar o tocilara oarecare, ci una descurcareata si pe faza! Am organizat Balul Bobocilor pentru "bobocei", am strans sponsorizari, inclusiv pentru mine :P. Nu va ganditi la mishmashuri! Efectiv, am primit, ca sponsorizare, primul meu coafat si machiat, la Donna Milena, pe tema aleasa de mine - Spania! Nu m-a recunoscut nici frai-mio..., dar fluturasii da! Au stat linistiti, dar mirati, intrebatori, curiosi...si au acceptat cu nerabdare primul sarut din partea lui Bogdan din Valcea (Fat Frumos)! Nu l-am mai vazut din seara aia, pentru ca tata nu m-a lasat la scoala a doua zi. Intarziasem acasa! Gata, parca se isca o plictiseala! Prea multi fluturasi!
A inceput faculatea! Oare fluturii zboara in roiuri? Nu, dar la mine asa s-a intamplat! Alex ("La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,/Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă/ Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns.../Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns." - Scrisoarea I - M. Eminescu), Cipoc - Cavalerul ("...Ar trebui sa te pun pe raftul cu otravuri" - CT), Patrocle ("O caut pe Lizuca!" "Ai gasit-o, eu sunt Lizuca!"), Andrei (prima dragoste, primele gelozii, "I've just called to say I Love You", m-a iubit cel mai mult, un singur regret pentru "new kid in town"), apoi fluturasi stravezii si unul serios-"serios" ("Zece" )!
Am incheiat zborul...dar, in continue nedumeriri, simt, pe obraz, atingeri fugare de aripi!

Firsts - Primele dati - Editie bilingva (asa si asa)

1. Who was your FIRST prom date? - Prima intalnire la bal
Marius Brasoveanu, 9 th class in my Art high School - in clasa a noua, la Liceiul de Arta

2. Do you still talk to your FIRST love? - Mai vorbesti cu prima dragoste?
Not really, very seldom - Nu prea, foarte rar

3. What was your FIRST alcoholic drink? - Prima bautura alcoolica?
Cabernet wine, at 5 years old, in grandma's house - Vin cabernet, la 5 ani, acasa la bunica!

4. What was your FIRST job? - Primul meu job?
Speaker at a local radio station - 18th years old - redactor la un post de radio local, la 18 ani

5. What was your FIRST car? - Prima masina?
Don't had it, but I liked Lincoln Continental, from Turbo chewing gum surprises - Nu am, dar mi-a placut Lincoln Continental, din surprizele de la guma Turbo

6. Who was the FIRST person to text you today - Nu stiu ce inseamna...:(
I don't know what does it mean:(

7. Who is the FIRST person you thought of this morning? - Prima persoana la care m-am gandit azi dimineata? Person? My mom? But sincerely...I was thinking about my museum. Persoana? Mama? Dar, sincer m-am gandit la muzeul meu:)

8. Who was your FIRST grade teacher? - Grade teacher? Ce-o fi asta?
My first teacher the Mr. Bunaciu, my geography teacher - Profu' de geoagra - Bunaciu Liviu

9. Where did you go on your FIRST ride on an airplane? - Prima calatorie cu avionul?
England, Luthon London

10. Who was your FIRST best friend & do you still talk? - Primul prieten cu care inca pastrez lagatura?
Oana Huluta, since the first class - Oana Huluta, din clasa intai

11. Where was your FIRST sleep over? - Primul dormit altundeva decat acasa?
Grandma and Grandpa's house! - Casa bunicilor mei din Sibiu

12. Who was the first person you talked to today? - Cu cine am vorbit azi prima data?
The bus driver - Cu soferul de autobuz!

13. Whose wedding were you in the FIRST time? - Prima nunta?
Claudia! A job colegue of my father! - Claudia, colega cu tata la Salvare!

14. What was the FIRST thing you did this morning? - Primul lucru de dimineata, de azi!
Smoking a cigarette - Am fumat o tigara!

15. What was the FIRST concert you ever went to? - Primul concert?
Something simphonic - La filarmonica

16. FIRST tattoo? Primul tatuaj?
Don't have any - Nu am

17. FIRST piercing? - Primul pierce?
Don't have - Nu am

18. FIRST foreign country you went to? - Prima tara straina?
Germany - Germania

19. FIRST movie you remember seeing? - Primul film de care imi amintesc?
North and South - Nord si sud

20. When was your FIRST detention? - Prima arestare?
Don't have - Nu am

22. Who was your FIRST roommate? - Primul coleg de camera?
My brother - Fratele meu:P

23. If you had one wish, what would it be? - O singura dorinta?
To be completely healthy - no MS - Sa fiu complet sanatoasa - fara SM

24. What is something you would learn if you had the chance? - Ce as vrea sa invat daca as avea sansa?
Medical antrophology - Antropologie medicala

25. Did you marry the FIRST person to ask for your hand in marriage? - Te-ai casatorit cu prima persoana care te-a cerut in casatorie?
No! - Nu!

26. What was the first sport that you were involved in? - In ce sport m-am implicat?
Basketball!

27. What were the first lessons you ever took? - Ce lectii am luat prma data?
Piano and ballet - Pian si balet

28. What is the first thing you do when you get home? - Primul lucru la care ma gandesc cand ajung acasa?
What to eat? - Ce sa mananc?

29. Who do you think will be the first person to post this in return? - Cine crezi ca va prelua postarea?
Maybe Anna and/or Oana - Poate Ana si/sau Oana.

30. First to make a comment on this note? - Cine va comenta prima oara aceasta nota?
Mom - Mama

Scris in 19 februarie 2010

De ce imi place Facebook?

Ok, nu vreau sa incep spunand ca sunt prinsa de doua din jocurile lui: Farmville si Mafia Wars, ca nu asta e primordial. Nici nu m-as hazarda sa afirm ca testele, de tot felul, de la ce zeitate din Grecia antica reprezint, sau ce destinatie de vacanta ma reprezinta, pana la ce arata radiografia mea craniana (a iesit ca am un surub in creier:), sunt veridice...dar se potrivesc, din cand in cand. Dar tot nu conteaza. Sa nu mai vorbesc de inimioarele pe care le primesc in continuu si la care trebuie sa raspund cu "dar din dar se face rai"...pentru ca gesturile acestea mici sunt dragute, dar, scuzati brutalitatea, inutile...desi creeaza mici bucurii. Sunt prea rea(lista), nu?
Vreau insa sa multumesc Face-bookului pentru reintalnirile virtuale pe care mi le ofera, din cauza curiozitatii mele incurabile - Eliza (Irina) - marea cautatoare! Mi-am gasit verii de al 3-lea (Cristi si Serban), pe care i-am vazut o singura data, la Cluj, prin anii '90 si ceva. Familia noastra este recisoara, in ceea ce priveste reletiile cu rudele. Dar, lasa, eu nu vreau sa fiu asa. Ce frumos a fost la Cluj, cand manat de febra Caritasului, tata ne-a dus la o intalnire de familie. Am mancat asa de bine, un fel de pizza, care nu era pizza deloc...ornata minunat de Tanti Jusca...o minunatie (si acuma salivez), ne-am uitat la televizor, cablu toata noaptea (noi la Sibiu, nu aveam nici televizor...daramite canale straine). Io cu Alexandru, am vizualizat, asadar, primele filme porno (scuze, erotice) ale vietii noastre. Erau pe Rai tre si nu intelegeam de ce fac oamanii aia asa ceva cu femeile:P. Curiozitatea noastra infantila, bat-o vina....Si altceva nu mai tin minte, decat ca atunci, in momentul proaspetei mele pubertati, m-am indragostit, fara speranta, dar bineinteles, si fara continuitate, de varul meu mai mare! Ma tin minte si acum zicand: "Mama, tata, m-am indragostit de cel mai frumos baiat care exista!" Si copiii acestia Cristi si Serban, sunt acum in America, fain-frumos...iar ieri i-am gasit pe Facebook...si i-am intrebat, separat, "Esti varul meu? Sunt Irina din Sibiu." Da sunt verii mei! Daca ati vedea fata mea cand scriu aceste lucruri, zambete largi rasfirate pe deasupra tastaturii. Sunt foarte bucuroasa! Sa va mai zic una: ma gandeam, tot ieri, de ce oameni mi-ar fi dor, care sunt oamenii de care nu mai stiu nimic, de ani de zile? Ei, mi-am amintit de prefesorul meu preferat din generala Proful de Geoagra...si l-am cautat pe magicul Facebook. L-am gasit pe fiul lui, care mi-a dat adresa de mail a lu' profu. I-am scris, aseara...inca nu mi-a raspuns, insa, precis, i-am facut o surpriza. Nu ma pot abtine sa nu copiez aici o particica a mailului trimis: "Ce mult ma bucur ca v-am gasit, pentru ca, din cand in cand ma gandeam ce mai faceti. Cred ca ma tineti minte. Si sunt foarte sigura. Daca nu, va reimprospatez eu memoria. Sunt Irina Penciu, cand ati venit la scoala noastra, am fost prima careia i-ati dat un 10, dar pentru ca, probabil raspunsul meu nu a fost perfect, cand mi l-ati trecut in carnet, l-ati facut mic-mic...cica era 10 minus. Ca dupa aia, prin clasa a saptea sau a opta...am inceput sa nu mai fiu de 10, doar de 8...asta e viata:) Si va tin minte ca profesorul meu preferat din generala. Va placea sa ma mai enervati, zicand "Penciu, tu semeni cu Marius Lacatus..!" Vedeti ce tin minte copiii? Si mai tin minte ceva...cand copiii erau rai, vorbeau in timpul orei, de exemplu..ati aruncat in vorbaretul clasei, in Irom, cu o bucatica de creta, care venind de la catedra l-a nimarit exect in cap (el statea in ultima banca)...si l-a invatat minte! Si inca o amintire...Ne spuneati, de exemplu, cand vorbeam despre agricultura nu stiu carei tari: " se cultiva: porumb, grau, vita de vie, masini de curatat cartofi, ovaz, floarea soarelui etc" Ati spus treaba aia cu masinile de curatat cartofi ca sa vedeti cine e atent. Si eu eram atenta si m-am strambat:)". Am fost singura care s-a prins ca e ceva putred in Danemarca:)
Nu mai scriu acum...dar astept urmarile curiozitatii mele! Oricum una dintre urmari este faptul ca s-a starnit o cavalcada de amintiri frumoase, pentru care ma bucur tare!

Hai cu leapsa 2009, neamule! - Retrospectiva!

Am gasit o leapsa ( la Monica Olteanu pe blog, 10x a lot!)...Fane, vrei sa fac io efortul sa ma unitin dexonline ce inseamna "leapasa" Hai ca il fac, io stiu ca era un joc cand eram mici, dar nu mai stiu despre ce era vorba...:P. Am avut dreptate:)...uite: " LEÁPȘĂ, lepșe, s.f. (Pop. și fam.) Lovitură dată cuiva cu palma. ♢ De-a leapșa = numele unui joc de copii. – Formație onomatopeică." Hai ca ma apuc si io....vreau sa vad cat pot fi de sincera si daca ma sperie sinceritatea mea.

1. Ce ai facut nou in 2009, ceva ce nu ai mai incercat inainte?

Am calarit in octombrie 2009 cel mai frumos cal, cu picioare foarte lungi, il cheama Jusy si este locuitor al Clubului Ecvestru de la Sancrai. Din 13 decembrie am inceput injectiile cu Betaferon pentru boala mea, si mi le fac singura:) cu auto-injectorul.Mi-am facut si ce e mai important mi-am aplicat o noua filosofie de viata, pe care am si updatat-o: Carpe Diem, Festina lente, Dolce farniente, totul sub semnul Cogito, ergo sum! Am renuntat la stres, cu succes. Si multe si minunate alte lucruri pe care nu mi le amintesc acum, dar sunt sigura ca sunt multe, pentru ca eu sunt o asidua cautatoare a " primei dati".

2. Te tii de ceea ce-ti propui la cumpana dintre ani? Iti vei stabili si mai multe scopuri pentru anul urmator?

Nu am foarte mari planuri. Nu, nu imi propun sa ma las de fumat. Asta e! Dar imi propun sa intru pe medicamentul Tysabri, prin programul national al bolii mele, care este o perfuzie care, din cercetarile mele pe net, am vazut ca da rezultate foarte bune. De ce vreau sa intru pe programul asta. Bineinteles si pentru a ma simti bine, dar vreau inapoi la servici. Vreau sa lucrez pentru muzeul meu, din interiorul lui, cu prietenii si colegii mei, am atatea planuri pentru muzeu....incat nici eu nu le pot spune acum pe toate. Afcum lucrez de acasa....dar vreau fizic sa ma duc la muzeu! Am zis, am zis!

3. A nascut cineva apropiat tie?

Nu.


4. A murit cineva apropiat tie?

Nu. Si nici nu vreau!

5. Ce tari ai vizitat?

2009 a fost dedicat tarii mele!


6. Ce anume din ceea ce ti-a lipsit in 2009 ai vrea sa ai in 2010?

Sanatatea....dar se va rezolva, sper!


7. Ce data din anul 2009 iti va ramane vie in amintirile tale si de ce?

Nunta lui Miki si a lui Ionut - 31 octombrie 2009! Pentru ca m-am simtit teribil de bine si pentru ca ma bucur de bucuria lor!


8. Care a fost cea mai mare realizare in acest an?

Daca din 2007 am inceput organizarea din team-building-uri la noi in muzeu, anul 2009 il consider a fi anul de lansare oficiala al acestui nou serviciu cultural turistic si o mare realizare in primul rand a mea si a colegilor mei.


9. Care a fost cel mai mare esec?

Esecul meu este ca am stat un an degeaba pe studiul cu Laquinimode, care s-a dovedit a fi placebo. Am fost atat de convinsa ca nu e placebo, incat m-am incapatanat sa raman un an pe el. Si totusi sunt sigura ca medicamentul adevarat (substanta activa) este buna. Din pacate, n-am beneficiat eu de ea!

10. Ai avut parte de boala sau raniri mai serioase?

Da, v-am dat mai multe amanunte in blogul anterior.


11. Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumparat?

Nu cred ca am cumparat ceva mai important:).


12. Comportamentul cui merita sarbatorit/apreciat?

Al doctorilor de la Cluj, a lui Carmen, a lui Florin (cu unele exceptii), plus al tuturor prietenilor mei...(care sunt multi si buni). Nu am aici spatiu sa ii enumar pe toti.

13. Comportamentul cui te-a dezamagit sau ti-a provocat tristete mare?

Nimeni nu m-a dezamagit!


14. Unde s-au dus o mare parte din banii tai?

Mancare, taxe, abonament de autobuz, sucuri si tigari.


15. In legatura cu ce anume ai fost extrem de bucuroasa?

Bucuria mea este aproape vesnica:) In continuu rad, ma bucur, zambesc....Eliza!


16. Ce cantec(e) iti vor reaminti mereu de anul 2009?

Puya - Change....desi acum nu mai imi place si Guess Who - Locul potrivit. Nu-s hip-hop-eritza....imi place rock-ul, dar astea sunt melodiile anului 2009 pentru mine.

17. Comparativ cu anul trecut esti:

* Mai fericită mai putin fericita?

Mai fericita

* Mai slaba sau mai plinuta?

La fel.

* Mai bogata sau mai saraca?

La fel, cred. Dac vorbim de partea materiala...

18. Ce ai fi vrut sa fi facut mai mult?
Sa fi lucrat si mai mult, sa ma fi plimbat si mai mult prin tara, sa ma ocup si mai mult de sanatatea mea.


19. Ce ai fi vrut sa faci mai putin?

Daca eu fac doar ce-mi place...nu pot da raspuns la aceasta intrebare. Pentru ca tot ceea ce fac imi place.


20. Cum vei petrece Craciunul?

L-am petrecut acasa, la Cisnadie, cu mama, frai-mio, Florin si alti doi prieteni buni. Foarte frumos. Si am mancat racituri de la mama si ursuleti Barny ( buni, buni)

21. Care a fost cea mai buna carte citita?

In 2009? Nu mai stiu. In toata viata? Portretul lui Dorian Grey de Oscar Wilde.


22. Ce ti-ai dorit si ai primit?

Tot ce mi-am dorit, chiar si in plus am primit!


23. Care a fost filmul tau preferat din acest an?

Un fil thailandez cu un luptator si elefenti.


24. Ce ai facut de ziua ta?

Mi-am facut codite...am si poza:P


25. Cum ai descrie stilul tau vestimentar in 2009?

Foarte tare:P...sportiv!


26. Ce te-a mentinut pe lina de plutire?

Boala...care mi-a adus echilibrul.


27. De cine ti-a fost dor?
De Ra....


28. Care a fost cea mai interesanta persoana pe care ai cunoscut-o?
Un scorpion....cu care am intrat pe aceeasi lungime de unda! Si a fost bine!

29. Spune-ne o lectie de valoare invatata in 2009:
Vreti sa repet? Carpe Diem, Festina lentr, Dolce farniente, Cogito ergo sum!

Apai, scuze, n-au fost intrebari la care sa nu pot fi sincera sau sa ma speriae..In schimb, am strecurat si ceva aluzii:P, pe care doar cateva prietene si un prieten le pot intelege.

Dezvaluiri...despre mine...pentru mine, dar si pentru voi!

Nu vreau sa scriu acest post, dar mintea mea lucreaza de cateva zile (pardon nopti) la el...Pana la urma, este foarte deranjant sa nu fi lasata sa dormi de prea-plinul gandirii nocturne, in stil insomniac.As vrea sa fiu scurta, sa va povestesc cea mai importanta noutate (veche de un an si trei luni, a vietii mele), dar sigur nu o sa pot. Vreau s-o pun pe tapet, pentru a fi eu linistita si explicata...da, probabil, vreau sa scriu si dintr-un anumit orgoliu, narcisim, laudarosenie...s.a. de genul asta, desi o sa vedeti (cei care nu stiti deja) ca e destul de (de fapt, foarte...nu absolut, dar foarte) grav! Viata mea s-a schimbat...Din septembrie anul trecut, am ceva nou, e o boala. Incurabila, sonora ca si denumire, o boala care sperie (inclusiv pe mine...:P) Denumirea poate aduce si variante hazlii, poate dureroase pentru cei pentru care vorbele conteaza mai mult decat e nevoie. Hai s-o zic...m-am saturat de introduceri in care nu zic aproape nimic. Este vorba de SCLEROZA MULTIPLA RECURENT REMISIVA. Acum o groaza am si eu...sa nu se transforme in progresiva, ca totul va deveni naspa si din ce in ce mai naspa. De bine de rau, pot sa scriu blogul asta, peste o ora ma duc sa ma intalnesc cu un bun prieten...sa discutam politica...Deci, viata merge inainte.
De ce scriu despre asta...sa ma justific poate, sa ma explic, in primul rand mie insami, desi eu ma cunosc intr-o proportie de aprox. 75 %. Nu e o boala venerica, nici una transmisibila, deci nu e secreta, nici de ascuns, nici de lauda, este...pur si simplu. Scriu pentru ca, desi ziceam ca eu nu am acel orgoliu super-politicianist sau super-carierist, am un orgoliu foarte important. Nu vreau sa fiu catalogata in gandurile prietenilor, cunoscutilor, necunoscutilor si, poate, posibililor invidiosi sau chiar dusmani (desi, nu-i am :P...sunt saraca lipita pamantului la acest capitol...dar, bineinteles, nici n-as vrea sa caut bogatia acestui domeniu)...dupa urmatoarea sintagma, parerea mea, de multe ori formala: "Vai, saraca fata, e bolnava, abia se misca, oare cum rezista?" Nu vreau mila, nu vreau menajare. Vreau ajutor, dar doar cand il cer eu si eu nu voi cere acest lucru decat atunci, cand am nevoie. E teoria bunului simt, pe care o voi aborda, poate, daca voi mai avea chef, intr-alta povestire, la gandurile care mi-au fost date de alegerile prezidentiale, din acest an.
Offf...am inceput sa scriu alaltaieri...Acum, recitind cele scrise deja, m-am plictisit. Vreau sa trec repede...si peste aventurile din spitalele patriei (dragute aventuri)...nu ma pot abtine sa nu povestesc cate ceva. De exemplu, iulie 2009, dupa un minunat team-building pe care l-am organizat la muzeul nostru (ar trebui macar o poza de la tunsul oilor), binenteles contracost (nu ne vindem ieftin, valoarea) m-a apucat un puseu. In agitatia mea...si bucuria actiunii nu mi-am dat seama ca e soare afara si ca ma bate in cap, contrar tuturor sfaturilor, speciale pentru boala mea. Nu aveam nici ochelari de soare, nici palaria mea verde, nimic, doar bucurie, zambate si organizare. De a doua zi am inceput sa vad rau, mi-a scazut acuitatea vizuala cu mai mult de 75%. Ok, iar trec, spre spitalul neuro din Tg Mures. Buna mancare (chit ca fara sare, ca luam cortizon in perfuzii, dar bine gatita), faine colege de birou, pardon salon (bolnave...rau mi-a parut, am facut totul pentru a le face sa rada, am si reusit :P, am ramas prietene. Salutari, Mirela!), liftiere tepoase, negocieri reusite in domeniul cumparaturilor florale...Nu io ofeream florile, ci doar scoteam preturi bune...la jumate, bancuri, bancuri si iar bancuri in parculet (au fost imortalizate pe telefonul de la Mikidutza), bineinteles a aparut volens-nolens personajul Eliza ecologista. Am urat faptul ca o asa de frumusete de parc era acaparat de gunoaiele aruncate de vizitatori si bolnavi. A doua zi, am demarat ecologizarea...care a dat roade spre sfarsitul saptamanii. Roade la jumate din asteptari...nu se mai aruncau pe jos rebuturile. Stai ca uit...am fost impresioata de elicopterele Smurd - ului...! Iar m-am plictisit...ma duc sa fumez, mi-e si somn! Revin!
In concluzie, v-am zis ca am din iulie trei noi principii: le repet - Carpe Diem, Festina Lente si Dolce Farniente, adoptate sub imperiul zicatorii, invatate de la tata de cand eram mica: Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face! Problema e ca am total o alta viziune asupra vietii. De ce a trebuit sa vina boala pentru ca eu sa imi pun ordine in ganduri, sa imi dau seama ca nu e nevoie de "da-i si lupta!", pentru ca cel putin o solutie pozitiva sa apara si sa poata fi pusa in aplicare, de ce m-am dedat propriului meu stres (mai ales pe probleme sentimentale:P si de servici) si i-am intrat in mreje, fara sa imi dau seama ca stresul nu exista? Intrebarile sunt retorice , acum insa...stiu raspunsul, dar si solutiile.
Mai vreau o ultima concluzie: ce frumoasa, dar si linistita e viata, iar greutatile ei pot fi tinute sub CTRL, dar si trecute cu brio, asa cum mi-am stabilit! Si daca nu credeti...functioneaza. Din iulie 2009, pentru mine!