27.1.13

Pseudo letargie eliziacă...fuck it!

Mi-am dat seama că sunt o plictisitoare [nota bene: nu plictisită!], o anostă, o fadă, plus o incoloră, inodoră, insipidă, toate la un loc. Nu mă credeţi, nu-i aşa? Ştiu că voi mă vedeţi altfel...dar sunt încredinţată că eu mă cunosc mai bine şi în subiectivitatea-mi naturală, de care nu poate scăpa nimeni, voi întredeschide portiţa obiectivităţii şi-mi voi schiţa auto-crochiul începutului de an cu intenţia de a-mi demonstra că nu am motive serioase să-mi asum, voluntar & involuntar, dar întotdeauna, superioritatea, în diferitele domenii de activitate ale vieţii cotidiene...Să vă dau exemplul celor 26 de zile adunate, mai bine zis risipite/ îngheţate de Gerar.
Poc...poc...buuum...Lumini pe cer, numărătoare inversă, ţipete, bucurie debordantă...."La mulţi ani!", sticle şi pahare sparte...aşa ca să se spargă ghinionul, nu?
Eliza la fereastra bucătăriei mici, cu telefonul în mână conectat la Facebook în căutarea surprinderii primelor semne ale anului nou pentru ca, mai apoi, să le stoarcă de semnificaţii cum numa' ea ştie, în timp ce masa era deja pregătită cu toate bunătăţile...inclusiv peştele (macroul în sos de roşii) pe care şi-l cumpărase de la Fresh MeatMarket, magazinul de cartier...fiind într-o pasă propice superstiţiilor. Bine că nu s-a dus la nici o petrecere că a apucat-o o mândrie de somn...deja la ora doi. Vă daţi seama în ce vise s-ar fi zvârcolit dacă îşi mai deschidea şi şampania?
Prima zi trecută, nu înainte de a-şi fi forţat norocul (înfundarea în superstiţii contiunuă) prin primul strănut al lui 2013, o strănutare indusă printr-un amestec intenţionat al piperului din punguţa de pe raftul cu mirodenii. 
A doua zi mai faină...mai activă...mai interesantă....mai plină de învăţăminte...mai plimbăreaţă...Din Turnişor-blocuri spre Valea Aurie via Turnişor case aka Metro/ Aeroport. Logic, trebuia să mă pun la curent cu modalitatea de a-mi face noua injecţie cu interferon că s-o schimbat firma. Am trecut de la Betaferon (produs în Germania de Bayer Schering) la Extavia (de la Novartis - Elveţia). Printre sarmale şi prăji, siringi, ace, pansamente, auto-injectoare...verzi:), dar şi whisky & sughiţuri s-a inoculat şi lecţia...care acum e aproximativ învăţată. Şi gata. 
Trec rapid peste tot ce a urmat. 
9 ianuarie. Prezentare la Comisie. Nod în gât. Am trecut, trec & voi trece peste. Dar, nu e bine!
În 10 ianuarie de ziua lu' mama [La mulţi ani, să fii sănătoasă, voioasă şi devreme acasă...:P!] mi-am făcut-o pe prima.
În 11 ianuarie...aşa spre prânz, după o discuţie interesantă referitoare la participarea Sibiului la Târgul de Turism de la Viena, coboram cele trei-patru scări din faţa biroului de la mansarda muzeului...Ceasul rău & omu' prost aka neatent. Mea culpa, n-am acordat atenţie treptei pe care urma să pun piciorul drept, ci unei colege care-mi întindea o foiţă s-o duc la secretariat dacă tot coboram şi m-am procopsit cu o mândreţe de entorsă. M-am speriat, am căzut, am ţipat, m-a durut, m-am zdruncinat, dar nu mi-am rupt nimic. Tata m-a învăţat cum să aterizez şi să mă tratez cu tătăneasă. Noroc că aveam unguentul în casă. 
12 ianuarie...fain, fain, fain. Nora de Henrik Ibsen, deci la teatru! Bravo & mulţumesc, Radu!
Apoi...zile naşpa...A venit puseul! Nu ştiu de ce! Uitasem cum e. Nu mai avusesem din ianuarie 2011. Furnicăturile trecătoare, carenţele frecvente de echilibru şi stările bruşte de oboseală, acea fatigue, le las naibii. Dar acum, cu piciorul drept amorţit [butuc, ce mai], cu ameţeala şi dezechilibrul după mine, cu branula în venă în aşteptarea perfuziilor cu cortizon, cu problemele mele de confort sau, mai bine zis, de lipsa lui, din spital, plus cele conexe, dar cu adevărat importante. 
La un moment dat poate le voi trata, în scris, aici sau în contencios-administrativ...Până atunci le vorbesc, le întorc pe toate părţile şi mă duc...alunec lin pe panta gândurilor necolorate, letargice. 
Mi-e tare frică!

Dar nu vreau să mă las...nu trebuie să mă las...
Vreau să sper, să visez, să merg în 28 august la Roger Waters! 
Mulţumesc, prieteni!


4 comentarii:

  1. Daaa ! Am citit...si conchid ca inceputul de an nu este cel pe care ti/ni l-am dorit !!! Din pacate ... Dar, sper din tot sufletul, ca vor trece toate...cat mai repede si vei/vom... intra in ...normalitate !! Razbate..."un pic" de ...pesimism ... din cele scrise .... Capul sus Eliza ! Stii ca doar gandind pozitiv si cu optimism ...va fi BINE !!! CURAJ si MULTA INCREDERE IN TINE !! Si sa-ti treaca si ultimile "manifestari" ale SM... pe care nu prea le-ai mai avut in ultimii doi ani ! DOAMNE, DE S-AR DESCOPI ODATA MEDICAMENTUL MINUNE CARE SA DUCA LA REMIELINIZAREA LEZIUNILOR ! Pana atunci iti doresc sa te simti bine cat mai curand si sa ai un concediu (de odihna) cat mai linistit si implinit ! Cu drag,.... Ma (LIANERA)

    RăspundețiȘtergere