3.3.12

Sibiu - New York via Berlin



Păi, cum naiba să nu mulţumesc Soarelui? Că mă câcâi de o săptămână şi o zi să-mi descriu micul meu voiaj real, virual şi imaginar al vinerii trecute şi de-abia acum, după ce mi-am aruncat privirea pe fereastră, am căzut într-o stare de adâncă beţie:D...a culorilor care m-a înghiontit să-mi dau ghes la scris...
Ok, nu exagerez azi...Revin la telegrafism!
Era vineri, în Sibiu şi biroul meu mă găzduia cu veşnica-i ospitalitate de după-masă. Era chiar 24 februiarie, iar între orele 15.50 şi 16.10, chiar de Dragobete - profunda sărbătoare a Dragostei la români, Cap de Primăvară pentru tot ce mişcă-n ţara asta, am trăit un nou first time. Mai întâi m-am enervat, înjurând molcom, continuându-mi, destul de impasibilă, activitatea de planificare pentru săptămâna următoare, care, mai că-i trecută deja. Apoi, autosesizându-mă, cu o neaşteptată voiciune, că mi-aş putea elimina singură disconfotul cauzat de scunul meu rotativ, destul de stricat, reparându-l [sau stricându-l mai tare...ceea ce n-a fost să fie totuşi, semn al profesionalismului meu înnăscut..(laudă-mă, gură, că mi-au murit lăudătorii...:)))] i-am oferit, aşa ca de sărbătoare a amocului amorului neoş, câteva minute de răsfăţ. Am început cu dezasamblarea lui, aruncarea elementelor de tip excrescenţă...glumesc, v-aţi prins..:) Am continuat cu reînjurubările şi strângerea rozetelor de susţinere a spetezei recalcitrante. Ca, într-un final, după maxim 20 de minute, (timp în care m-am şi distrat, fabricându-mi dovezile momentului de tandreţe cu scăunelul învârtitor), Confortul să fie restabilit!...Promiţi să mă stergi de praf, luni dimineaţă? Că tandreţea nu-i completă, dacă nu dai doi bani pe igienă...Hey, you!


Sibiul continuă să-şi facă simţită prezenţa fizică la continuare...aşa, pe seara, la Casa de Cultură a Sindicatelor, unde Teatrul de Balet Sibiu şi Baletul de Stat Berlin, ne încântau cu un spectacol de zile mari: GALA DE BALET. Cam perversă fata asta vor putea zice unii! Îşi face trafic pe spatele conspiraţiilor, comploturilor, lăcomiilor, poate calomniilor şi/sau înscenărilor, de actualitate în a noastră urbe. Păi cum nu, dacă seara s-a lăsat cu dans, muzică, culori, talent şi o sală plină ochi. Putem să trecem relaxat, în paşi ritmaţi, spre cea de-a doua destinaţie a scurtei călătorii iniţiatice spre Berlin. "Oraşul meu preferat, după Sibiu!", aşa cum i-am zis lui Reiner, solistul momentului Barocco, pe care l-am întâlnit după show, plecând grăbit spre hotel, mulţumit de prestaţia-i şi de publicul sibian entuziasmat. 
Eu, Gabi şi Toto ne-am continuat seara, comentând, gureşe nevoie-mare, proaspetele trăiri, emoţii, bucurii, uimiri,...la masă, în New York. Final Destination & Top Dancers! 

Top Eliza dpdv artistic & tehnic:
Barocco  - Reiner Krenstetter - III
Corsarul - Corrine Verdeil şi Dmitry Semionov - II
Lacrimosa - Marian Walter - I
Marele Premiu
Elegie de Hezen - Iana Salenko şi Marian Walter
Premiul unanim al publicului (din 3 surse ca la jurnalism: eu, Toto şi Gabi)
Les Bourgeois - Dinu Tamazlacaru

De filmat în casa de cultură, s-a filmat, nu de mine, ci de profesionişti. Accesul la materiale, nu mi s-a oferit, poate, pentru că nici nu am deschis gura să cer. Dar, youtube-ul mi-e prieten şi m-a servit cu un exemplu...concludent! Bucuraţi-vă, râdeţi chiar, că eu nu ştiu franceză, dar, zău, dacă nu mi se pare hazliu!
ps...Ra, dacă citeşti, răspunde-mi şi mie la întrebarea: Cine este Jojo în acest cântecel şi cu ce se ocupă...? Pură curiozitate! Şi poate, puţin dor:)!


Un comentariu:

  1. Mă bucur că am luat parte la ceva atât de frumos.Iar impresiile de după...cireașa de pe tort!puppp you girls!

    RăspundețiȘtergere